Cum trebuie să interpretăm spațiul ?

Spațiul pare să aibă o importanță foarte mare în teoria relativității.
Nu spațiul în sine, cât proprietățile acestuia.
Proprietăți care se modifică în anumite circumstanțe, fie se curbează în prezența unui corp cu masă mare, fie se contractă la o viteză mare a unui corp.
Pare că atunci când vorbim de ceva mare, proprietățile spațiului se modifică.
Dar înainte de a vorbi despre proprietățile spațiului, ar trebui să-l definim.
Însă nu o putem face obiectiv decât pe baza acestor proprietăți, pentru că de fapt acestea-l definesc, acestea îl pun în evidență.

Să analizăm pentru moment spațiul din perspectiva proprietății lui de a se contracta raportat la modul în care definim mișcarea unui corp.

În primul rând trebuie să acceptăm faptul că aceste corpuri despre care vorbim că se mișcă, se mișcă prin spațiu.
Acesta este și principiul prin care măsurăm distanța parcursă de un corp pentru a-i defini mișcarea sa.
Dacă spațiul nu ar fi unul static, ci unul care se mișcă odată cu corpul, atunci ce distanță parcurge corpul în mișcare, cum măsurăm aceea distanță ?
Dacă totuși măsurăm o distanță cumva, atunci înseamnă că trebuie să mai inventăm un spațiu static, universal și infinit prin care corpurile se mișcă și pe care-l folosim să măsurăm distanțele parcurse de corpurile în mișcare.
Deci, din punct de vedere logic, este necesar să definim un spațiu static față de orice corp care se mișcă, un sistem de referință absolut și la care raportăm mișcarea absolută a tuturor corpurilor, atât timp cât avem pretenția că ne exprimăm corect și justificat când considerăm că un corp se mișcă cu viteză v, altul cu viteză c etc.
Dacă nu admitem existența unui eter,  trebuie obligatoriu să admitem existența unui spațiu fix, static la care să raportăm mișcarea unui corp.
Relativitatea mișcării se oprește aici, la fixarea spațiului, caz în care nu mai putem spune că nu putem stabili cine se mișcă și cine este în repaus.
Pentru că dacă am considera două corpuri în mișcare relativă unul față de altul, în sensuri opuse, atunci acest spațiu ar trebuie să se miște simultan în ambele sensuri.
Vorbim de același spațiu, care nu se poate afla în mișcare în mai multe direcții sau în sensuri opuse simultan.
Probabil că dacă am vorbi doar de mișcarea unui corp și de spațiu, și vrem neapărat, logica ne-ar lăsa să interpretăm lucrurile așa, dar dacă vorbim de două sau mai multe corpuri aflate în mișcare relativă unul față de altul, atunci vorbim de un spațiu fix față de toate corpurile aflate în mișcare.

Vorbim așadar, de un spațiu static, fix, un sistem de referință absolut. Orice corp este în mișcare față de acest spațiu, nu invers și nici aflat în mișcare simultană cu corpul.
Adică orice corp se mișcă prin spațiu.
Așa cum lumina ar fi avut nevoie de un mediu de propagare, acel presupus eter, la fel de bine, un corp are nevoie de un mediu prin care să se miște și în care să existe.
Acest mediu este spațiul, de orice natură l-am considera, real, fizic sau imaginar.
El există, ar fi absurd să facem experimente să observăm dacă există sau nu un spațiu.
Că dacă nu există s-a dus toată matematica și fizica.
Cine știe, mai avem până acolo (glumesc).

Aș vrea să plec bazat numai pe certitudini raționale, logice, pentru a putea continua justificat ce vreau să spun.

Cum vi se pare până acum logica expunerii ?

N-ai nici un popa prieten, fiindca ai trecut pe mosia lor? Stiinta nu se baga in mizilicuri din astea.

Dacă nu se bagă, atunci nu raționăm corect.
Pentru că eu plec de la certitudini și pe baza acestora nu poate exista nicio contracție.
Putem modela fizica așa cum ne place, dar nu putem modela rațiunea, logica.

Eu vreau să plec de la lucruri certe din perspectiva logicii.

Aşa se întâmplă dacă te opreşti la începutul unui studiu. Începi să emiţi păreri în necunoştinţă de cauză.

Desigur, dar la fel de bine putem ajunge să fim convinși de un adevăr fără să aprofundăm complet problema, s-o întoarcem pe toate părțile.
Vrei să continuu cu concluziile privind contracția spațiului ?
Așa...logic, că eu doar asta știu, nu multă fizică sau matematică.
Suntem de acord că spațiul este un sistem de referință absolut ?
Ca să putem continua.
Dacă nu, să ajungem măcar la o certitudine asupra spațiului pe care să o acceptăm amândoi.
Atât timp cât undeva există o incoerență logică, o voi găsi.
Garantat !!!

curiosul a scris:Suntem de acord că spațiul este un sistem de referință absolut ?

Nu, reper absolut nu există. Dacă îl găseşti tu să ne spui şi nouă.

L-am găsit !
Este spațiul.
Dacă nu accepți asta îți demonstrez altă contradicție !!!

De ce spaţiul şi nu timpul? Cu ce e spaţiul mai special?   

Păi le luăm la rând, că-ți demonstrez și ce-i cu timpul !!!

Ai grija asds, ca acum te demonstreaza de nu te vezi.

Garantat 100% !!!

Ei, hai, începe cu spaţiul. Demonstrează spaţiul poate fi luat ca reper absolut. Uimeşte-mă!  

Simplu !
Cum măsori distanța din perspectivele mișcării a două corpuri ?
Folosești cumva un spațiu diferit pentru fiecare în parte ?

Nu ştiu domne. Cum o măsori?

Păi ce facem acum ?
Întrebați un novice ?
Vă învață un novice care n-are școală ?

Stiu eu cum o masori!

Cu grija!!!  

Desigur, dar de unde ?

N-ai zis tu că demonstrezi că spaţiul poate fi luat ca reper absolut? Demonstrează! Eu urmăresc expunerea.

Modul în care măsor pentru X este același cu modul în care măsor pentru Y.
Simplu, nu ?
Deci vorbim despre ceva absolut, nu ?

Așteptați-mă un pic, fac o pauză de o țigară și revenim la telenuvelă.

Face rau la plamani tutunul. Eu am vazut oameni murind urit de tot de la tigari, nu glumesc. Macar sunt cu filtru?

Stiu şi eu ce măsori tu acolo, ca să-mi dau cu părerea? Poate pentru X măsori un kg de prune şi pentru Y măsori înălţimea casei sale. Ce vezi tu absolut aici?

Am revenit !
Ai dreptate, dacă vorbim de distanță cu siguranță o exprimăm în Kg.

Bine, nu te mai întrerup. Continuă ideea.

Mulțumesc mult de tot !
Idem și pentru tine.

Oricum, ca sa raspund la intrebarea din titlu, eu interpretez spatiul ca o deformare spatiu-timp a unui flux.

Din perspectiva fizicii înțelegem spațiul ca fiind o distanță, ca fiind acel ceva prin care raportăm pe ce drum s-a mișcat un corp, precum și distanța pe care a parcurs-o.
Dar prin relativitate aceasta este relativă.
Însă modul prin care măsurăm distanța din perspectiva unui SR este și trebuie să fie același mod prin care măsurăm distanța și din perspectiva celuilalt corp.

Dacă acest mod de măsurare a distanței este relativ cum măsurăm distanțele pe care le-au parcurs cele două corpuri ?
Nu putem !!!
Acest modul de măsurare a distanței trebuie să fie absolut din ambele perspective, adică spațiul trebuie să fie absolut, pentru că dacă vorbim de spațiu, vorbim de o distanță.
Corect până aici ?

Edit pentru v0id :

Deocamdată discutăm doar de spațiu.

Da, dar eu vad spatiul ca o parte a unui intreg diferit calitativ-cantitativ. Analizarea subansamblului pierzind din vedere ansamblul ne induce in eroare.

Cum este această parte a acelui întreg ?
Hai să plecăm numai de la certitudini !

Deci este numai un angrenaj dintr-un mecanism dinamic mai amplu. Nu poti sa analizezi rotita unui ceas fara sa tii cont si de celelalte rotite.