Cum trebuie să interpretăm spațiul ?

Rezumarea primului mesaj :

Spațiul pare să aibă o importanță foarte mare în teoria relativității.
Nu spațiul în sine, cât proprietățile acestuia.
Proprietăți care se modifică în anumite circumstanțe, fie se curbează în prezența unui corp cu masă mare, fie se contractă la o viteză mare a unui corp.
Pare că atunci când vorbim de ceva mare, proprietățile spațiului se modifică.
Dar înainte de a vorbi despre proprietățile spațiului, ar trebui să-l definim.
Însă nu o putem face obiectiv decât pe baza acestor proprietăți, pentru că de fapt acestea-l definesc, acestea îl pun în evidență.

Să analizăm pentru moment spațiul din perspectiva proprietății lui de a se contracta raportat la modul în care definim mișcarea unui corp.

În primul rând trebuie să acceptăm faptul că aceste corpuri despre care vorbim că se mișcă, se mișcă prin spațiu.
Acesta este și principiul prin care măsurăm distanța parcursă de un corp pentru a-i defini mișcarea sa.
Dacă spațiul nu ar fi unul static, ci unul care se mișcă odată cu corpul, atunci ce distanță parcurge corpul în mișcare, cum măsurăm aceea distanță ?
Dacă totuși măsurăm o distanță cumva, atunci înseamnă că trebuie să mai inventăm un spațiu static, universal și infinit prin care corpurile se mișcă și pe care-l folosim să măsurăm distanțele parcurse de corpurile în mișcare.
Deci, din punct de vedere logic, este necesar să definim un spațiu static față de orice corp care se mișcă, un sistem de referință absolut și la care raportăm mișcarea absolută a tuturor corpurilor, atât timp cât avem pretenția că ne exprimăm corect și justificat când considerăm că un corp se mișcă cu viteză v, altul cu viteză c etc.
Dacă nu admitem existența unui eter,  trebuie obligatoriu să admitem existența unui spațiu fix, static la care să raportăm mișcarea unui corp.
Relativitatea mișcării se oprește aici, la fixarea spațiului, caz în care nu mai putem spune că nu putem stabili cine se mișcă și cine este în repaus.
Pentru că dacă am considera două corpuri în mișcare relativă unul față de altul, în sensuri opuse, atunci acest spațiu ar trebuie să se miște simultan în ambele sensuri.
Vorbim de același spațiu, care nu se poate afla în mișcare în mai multe direcții sau în sensuri opuse simultan.
Probabil că dacă am vorbi doar de mișcarea unui corp și de spațiu, și vrem neapărat, logica ne-ar lăsa să interpretăm lucrurile așa, dar dacă vorbim de două sau mai multe corpuri aflate în mișcare relativă unul față de altul, atunci vorbim de un spațiu fix față de toate corpurile aflate în mișcare.

Vorbim așadar, de un spațiu static, fix, un sistem de referință absolut. Orice corp este în mișcare față de acest spațiu, nu invers și nici aflat în mișcare simultană cu corpul.
Adică orice corp se mișcă prin spațiu.
Așa cum lumina ar fi avut nevoie de un mediu de propagare, acel presupus eter, la fel de bine, un corp are nevoie de un mediu prin care să se miște și în care să existe.
Acest mediu este spațiul, de orice natură l-am considera, real, fizic sau imaginar.
El există, ar fi absurd să facem experimente să observăm dacă există sau nu un spațiu.
Că dacă nu există s-a dus toată matematica și fizica.
Cine știe, mai avem până acolo (glumesc).

Aș vrea să plec bazat numai pe certitudini raționale, logice, pentru a putea continua justificat ce vreau să spun.

Cum vi se pare până acum logica expunerii ?

Cum este această parte a acelui întreg ?
Hai să plecăm numai de la certitudini !

Deci este numai un angrenaj dintr-un mecanism dinamic mai amplu. Nu poti sa analizezi rotita unui ceas fara sa tii cont si de celelalte rotite.

curiosul a scris:Însă modul prin care măsurăm distanța din perspectiva unui SR este și trebuie să fie același mod prin care măsurăm distanța și din perspectiva celuilalt corp.

Încă nu ştii. Tocmai asta urmează să demonstrezi.

Toate aceste "anomali" apar deoarece anumite propietati ale materiei sunt influentate de viteza de deplasare sau de cimpul gravitational.Datorita faptului ca materia e formata din unde stationare ce se propaga intr-un spatiu dat cu viteza fixa apar urmatoarele anomali:
-inertie , deformare la viteze apropiate de cea a luminii ,viteza luminii limita.
-modificarea vitezei proceselor fizice in cimp gravitational.

Cris, lăsăm gravitație lăsăm orice altceva, vorbim doar de spațiu.

Pentru v0id :
Spațiul este un întreg absolut sau un întreg format din părți componente ce constituie întregul ?
Dacă este așa, modificarea întregului modifică proporțional și partea sau nu ?
Și invers, modificarea unei părți modifică și întregul ?

Sau este doar părerea ta ?
Vis-a-vis de spațiu, evident !

Am spus ca spatiul este o deformare spatiu-timp a unui flux.

Nu așa, ce-i spațiul mai întâi ca să vedem dacă suntem îndreptățiți să vedem un continuum spațiu-timp.
Ce-i spațiul ?
Un întreg ?
O parte ?
Sau un întreg constituit din anumite părți ?
Lucrăm cu certitudini logice să vedem cât de solid este fundamentată relativitatea, adică dacă putem considera un continuum spațiu-timp.

Deci cum e spațiul ?
Ce-i spațiul ?

Nu e vorba de continuum spatiu-timp aici, ci de deformare spatiu-timp a unui flux, ori deformarea asta spatiu-timp este chiar spatiul. Nu are legatura ce zic aici cu spatiu-timpul din relativitate.

Spaţiul este o distanţă. Dar ca orice distanţă, pentru ca să o măsori trebuie să o raportezi la un reper. O măsori faţă de ceva, că n-ai cum să o măsori faţă de ea însăşi.
Prin urmare, raportarea la spaţiu absolut devine raportarea la un reper absolut.

Şi acum iau o pauză, că începe în reluare Cosmos, pe National Geographic.

Nu va uitati la Cosmos, ca-s numai prostii. Mai bine uitati-va la "Mireasa pentru fiul meu" sau "Schimb de mame".

Deci, Răzvan, spațiul este un reper, nu ?
Acum cum putem contracta un reper ?

Tu înţelegi ce citeşti, sau trebuie să-ţi traduc?
N-am spus că spaţiul este un reper, ci o distanţă pe care o măsori faţă de un reper, că doar nu o măsori faţă de ea însăşi.

Hai ia o pauză şi uită-te la Cosmos.

Eu sunt Cosmosul meu, n-am nevoie de alți Cosmoși.

Deci spațiu este o distanță.
Aceea distanță se contractă pentru toți sau doar pentru unii ?

Se contracta pentru smecheri si se dilata pentru fraieri.  

Deci se dilată numai pentru unii.
Adică doar pentru cei deștepți, cum ar veni.
Dar cum stabilim că se contractă ?

Nu mă lua cu transformări Lorentz pentru că aia-i matematică, iar un fenomen fizic e altceva.

Cand ai contractii, te doare putin, deci daca auzi spatiul cum face "Au!", e clar ca se contracta. Nu trebuie nici o matematica, doar sa ciulesti urechile.

Eu am ciulit tare urechile și am înțeles ce-i teoria relativității.
Cea mai mare aberație posibilă !!!
Din punct de vedere logic.
Așa-i ?

Da. E o prostie inventata de mafioti (Einstein, Heisenberg, Oppenheimer, Hawking si altii) ca sa-i pacaleasca pe oameni si sa le ia banii. Nu pierde vremea cu ea.

Nu neapărat, dar dacă tu insiști...
E vorba de rațiune logică, pe care o eviți cu eleganță.
De fapt nu cu eleganță, din altă cauză...
Vrei să fim obiectivi ?
Hai să discutăm !
Vrei adevărul ?
Hai să discutăm !

Despre ce sa discutam?

Despre spațiu, zic eu .
Ce-i ăla de se contractă de-l ia naiba ?

Ti-am zis, parerea mea e ca spatiul e o deformare spatiu-timp a unui flux.

Deci spațiul este spațiu-timp.
Deci este spațiu sau este timp ?
Au aceleași proprietăți ?
Că unul se contractă și unul se dilată.
Deci nu pot fi chiar la fel.
Unul este spațiu-spațiu și altul este timp-timp din anumite puncte de vedere.

N-am zis ca spatiul este spatiu-timp. Am zis ca spatiul este o deformare spatiu-timp a unui flux.

Deci ce să înțeleg ?
Spațiu nu-i una cu timpul, dar este tot una cu spațiul-timp ?

Spatiul este o deformare spatiu-timp a unui flux.

OK, deci un metru este egal cu un flux metru pe secundă, corect ?
Asta așa, fizic, prin unități de măsură.
Adică 1 metru este 1m/s.
Ciudat tare, da tare rău de tot.

N-ai inteles bine ce-am zis.

Atunci explică-mi atât de logic încât să înțeleagă oricine.

curiosul a scris:OK, deci un metru este egal cu un flux metru pe secundă, corect ?

Iar înţelegi aiurea.

Măi, da explicați-mi naibii odată cum trebuie să înțeleg .
Dar să răspundeți logic și la întrebările mele, astfel încât să nu existe nicio contradicție.

Spatiul este o deformare spatiu-timp a unui flux. Timpul este o deformare timp-spatiu a unui xulf. Deci spatiu-timp-timp-spatiu deformare intr-un sens flux deformare in sens invers xulf 1 - 1 totul e la fel.

Ai priceput?