Erorile Teoriei Relativitatii.

Rezumarea primului mesaj :

ERORILE TEORIEI RELATIVITATII.
Teoria Relativităţii, a apărut datorită unor erori, pe care le voi explica in continuare, iar pentru sesizarea lor directă şi corectă, am scris formulele dublate de exemple numerice, cu numere intregi şi mici.
Experienţa lui Michelson, işi propunea să determine prin experienţe de laborator,viteza Pământului.deşi exista principiul relativitaţii clasice,formulat de Galilei,care afirma că nici-un fel de experiente, efectuate pe o corabie,nu poate dovedii dacă această corabie este oprită sau se deplasează cu viteză constantă.
Prima eroare: S-a considerat că principiul relativitaţii clasice, Galeliene, se aplică şi mişcărilor care nu au viteză de transport.
Trebuie să arătăm că toate obiectele ce se aflau in laboratorul de pe ipotetica corabie a lui Galilei,erau legate de corabie, şi se deplasau cu viteza ei, chiar atunci când ele nu aveau viteză proprie faţă de corabie.Aceasta este viteza de transport.
Să considerăm o plută cu lungimea L = 12 [m] care se deplasează cu viteza constantă   v = 1[m/s] faţă de maluri şi un căţel care aleargă pe punte, cu viteza c.= 3 [m/s]      
[ Am notat viteza căţelului cu litera c, cu care se notează viteza luminii,deoarece in aceleaşi formule vom folosi şi viteza luminii, şi trebuie să avem o singura notatie penrtu acestă viteză] .
Privind de pe punte, vedem că timpul in care căţelul parcurge lungimea plutei va fi: L / c = 12 /3 = 4 [s]   Privind de pe mal, vedem şi viteza plutei,faţă de mal, şi viteza căţelului faţă de mal. In timp ce căţelul se deplasează faţă de mal cu 12 [m], pluta se va deplasa cu o lungime ἐ,    t= L/c = ἐ /v = 12 /3 = ἐ/1
]                 ἐ = L v/c [m]
Timpul in care căţelul ajunge dela pupa la prova , văzut de pe mal, va fi:
 t = [L + L v/c ] / c +v = [12 + 12. 1/3 ] / 3 + 1 = 12 + 4 / 4 = 4 [s]
In această mişcare, timpul rămâne invariabil, indiferent de viteza sau directia de deplasare., de acea nu putem sesiza dacă ne deplasăm sau stăm pe loc.
Există insă şi mişcări, in care nu există viteză de transport, cum ar fi o căprioară care aleargă pe mal pe lângă plută, o cioară care zboară peste plută, sau o sanie care se deplasează inerţial, fără frecare, pe pluta.  Timpul in care ciara zboară peste plută va fi:
t1 = [L + L v/c ] / c  = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s]. cand c are acelas sens cu v
t2 = [L – L v/c] /c  =    [ 12 – 4] /3 = 8.3 [s] cand c are sens contrar cu v.
Viteza luminii se numară printre vectorii care nu au viteză de transport, şi formula de propagare este :
t1 =  [L + L v.c] /c [s]
t2 = [ L – L v.c] /c [s]

Experienţa lui Michelson, constă in trimiterea unei raze de lumină in sensul vitezei Pământului, şi o raza martor , la 90 0 unde viteza pamantului este  zero. Intrucaât distanţa parcursă in sensul vitezei Pământului L + L v/c > L atunci si tipmpul t1 > t2 ar fi creat un defazaj de frecvenţă la intâlnirea celor două raze, care putea fi citită cu un interferometru sensibil. Dar interferenta luminii nu s-a produs.

A  II a eroare: S-a considerat Pământul ca spaţiu fix.

Sau făcut nişte similitudini intre schema aparatului şi nişte scheme mecanice clasice.:  
- Pe direcţia mişcării Pămâtului s-a considerat un spaţiu L intre doua puncte fixe,intre care o barca cu viteza proprie c, se deplasează pe o apă cu viteza v, dus şi intors. S-a aplicat formula.
t = L / c + v + L / c-v  = 12 / 4 + 12 / 2 = 3 + 6 = 9 [s] = [2L /c] /  1- v2 / c2 = [24 /3 ] / [ 1- 1 / 32] = 8 / [1 – 1 /9 ] = 8 / 9 -1 / 9 = 8 * 9 / 8 = 9 [s]
Schema a fost interpretată greşit, prin luarea unui spaţiu L intre 2 puncte fixe. Pământul in mişcare, trebuia asimilat cu un spaţiu mobil, ca o plută care pluteşte pe   apă, iar lumina ca un vector fără viteză de transport. t = [L + L v/c + L – L v/c] / c = [12 + 4 + 12 -4 ] /3 = 16 .3 + 8 /3 = 24 /3 = 8 [s]
Se observă că, prin schema cu spaţiul fix s-a obţinut
t = [2L /c] / [1- v2 / c 2] , = [24/3] [ 1- 1/ 9] = 8 / [ 8/9] = 9[s] iar prin scema normală cu spaţiul mobil s-a obţinut [ 24 /3] = 8 [s]
Se observă că apare in plus factorul [1-v2 /c2]= 8/9  care nu trebuia să existe. Acest factor a devenit  invariantul einsteinian, cu care s-au intocmit transformările Lorentz. Dacă acest factor n-ar mai fi apărut, nu mai aparea nici Teoria Relativitaţii.
A III a eroare: S-a considerat că lumina pe Pământul in mişcare ar avea viteză de transport..
Pentru al doilea drum al luminii, sa considerat schema mecanică, a une bărci care traversează un râu. Barca are viteza proprie c, [m/s] = 3 [m/s] iar apa  are viteza v [m/s], = 1 [m/s] deviaza barca făcându-o să meargă pe ipotenuza I. Formula devine.
t = L /I = {[L / C ] / [ 1- v2 / c2]}1/2   = [12/3] / [ 8/9]1/2
Greşala acestei scheme constă in faptul că lumina nu are viteză de transport, deci nu poate fi deviata, propagarea fiind făcută in linie dreaptă, având acelaşi drum la dus şi la intors.
Factorul [ 1-v2 /c2] 1/2  nu trebuia să apară. In consecinţă, invariantul einsteinian, dat mai sus, a apărut datorita unor erori de interpretare , şi dacă el este eronat, putem considera şi Teoria Relativităţii eronata. Factorul :  
[2L /c] / [1- v2 / c2] / {[2L /c ] / [ 1-v2 /c2]}1/2 = [ 1-v2 /c2]1/2 ] nu trebuia sa apara.
Eroarea a IVa, capitală , este considerarea corectă a măsurării vitezei luminii, prin metoda “dus şi intors”
Greşala capitală a Teoriei Relativităţii, este interpretarea că viteza luminii, măsurată prin metoda “dus şi intors” este o măsurătoare corectă. O măsuratoare “dus şi intors”, este numai media aritmetică a două măsurători “dintr-o singură parte”.
t1 = L + L v/c] = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s] partea de dus.
t2 = [L – L v/c] = [ 12 -4 ] /3 = 8 /3 [s]      partea de intors.
[tŹ1 + t2] /2  = L + Lv2 /c2 + L – L v2 /c2] / c = 2L /2c = L /c = 12 /3 = 4 [s] Partea ce s-a adăugat la dus . s-a scăzut la intors, deci creştera şi descreşterea nu pot fi scoase in evidenţă, deci mişcarea Pământului nu poate fi determinată.Din această cauză experienţa lui Michelson a fost considerată ca având un rezultat negativ.
Diferenţa dintre cele două măsurători, se poate dovedii, din analiza sincronizării ceasurilor intr-un tren in mişcare, descrisă de Einstein.. Considerăm că ceasurile sunt sincrone, dacă semnalul luminos ajunge deodată la mecanicul din faţa trenului şi la conductorul din spatele trenului.
Prin metoda dintr-o singura parte avem:
t1 =  L + L v/c = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s]
t2 = L – L v/c  = [12-4] /3 = 8 /3 [s]
 t1Ź ≠ t2 ceasurile nu sunt sincrone.
Prin metoda dus si intors, avem:
t = [L + L v /c + L – Lv/c ] /c = 2L /c = 24 /3 = 8 [s]
In 8 secunde lumina ajunge la oricare din participanţi, deci ceasurile sunt sincrone. Evident, metoda ‘” dus si intors”nu este corectă dar ea s-a folosit in Teoria Relativităţii, şi ca atare Teoria Relativităţii este greşită.
Experiente care pot  confirma, spaţiul absolut Newtonian  care infirma Teoria Relativităţii.
1. Măsurarea vitezei luminii dintr-o singură parte.
Nişte raze de lumină, R1 şi R2,fig.1,  pornind de la nişte lămpi L1 şi L2. trec printr-o fantă f, a unui disc cu viteză mare D. Raza R1 ajunge la o diodă fotovoltaica d1 . unde creaza o tensiune electrica ce se transmite unui computer C1, dotat cu cronometru electronic, care memoreaza şi inregistrează momentul sosirii. Raza R2, ajunge la o diodă fotovoltaică d2, unde crează o tensiune electrica care se inregistrează şi memoreaza intr-un computer C2.
Computerele C1 şi C2, transmit informaţia inregistrată, unui computer central CC , care efectueaza diferenţa celor doua momente. şi inregistrează timpul de propagare atât către E cât şi către V
Inregistrarea unor timpi diferiti , pentru sensurile E si V, ne arata ca ne aflam in spatiul absolut, ceace am avut de demonstrat.
Daca se dovedeste ca avem timpul absolut, Teoria Relativităţii poate fi considerată falsa.
Lungimea razei de masurare, L[m]  depinde de diviziunile cronometrului din computerul C. [s] de acea in anumite etape a fost mai dificil de realizat.
t = L /c [s]     L= [ c. t ] [m]


Măsurarea efectului de deviere laterala inerţială a luminii.
Pe o platformă circulară, 1, fig 2, de  se montează nişte platforme, 2 şi 3, pe direcţia E. V. pe care se montează  nişte oglinzi plane, O1 şi O2 .                     O lampă L emite o rază de limină 4 către oglinda O2 , spre E. Intre oglinda O2 şi O1, se realizează nişte reflecţii, cu un pas p, care ajung in la un punct 5, perfect vertical, unde formeaza o pata de lumina , chiar pe linia de centru a aglinzii.
Se roteşte platforma cu 900, şi oglinda O2 ajunge spre S. Datorită efectului de deviere laterală inerţială, pata de lumina 5 , se va deplasa faţa de axa oglinzii , cu o mărime  ἐ = L v/c [m]
Confirmarea efectului de deviere laterală inerţială,dovedeste conceptul de spaţiu absolut Newtonian, şi ca atare, trebuie să renunţam la conceptele relativiste , ca  “continuu spaţiu-timp”, dilatarea timpului, contracţia spaţiului, dilatarea relativistă a masei,limitarea vitezelor la viteza luminii, şi adunarea relativistă a vitezelor.


Maxwel, a clculat viteza de propagare a undelor electromagnetice, fata de spatiul absolut, in  care lumina se propagă cu viteză constantă c, oriunde s-ar afla, in tren, pe vapor sau in submarin, iar când aceste spaţii sunt in mişcare, spaţiul şi timpul, cresc proportional cu viteza, cu o valoare, ἐ = L v/c [m] şi t = [L v/c] /c [s]
Ceace am avut de demonstrat.                                                              
In cele de mai jos, vom descrie o teorie logica a legilor propagarii luminii.
Viteza luminii in vid afost calculata de Maxwel, ca o constanta c, = 3 10 8 [m/s] Aceasta viteza a fost calculata fata de spatiul clasic, singurul care se cunostea la vremea lui. Intre 2 puncte A si B, pe o lungime L[m],timpul de propagare a luminii era: t
t = L /c [s] Propagarea se facea fata de spatiul absolut.cu constanta c, indiferent daca lumina se propaga pe PAMANT< in tren, pe corabie sau in submarin. Pe pamantul n miccare, in timp ce lumina se propaga intre AsiB, punctele se vor deplasa cu viteza Pamantului, v = 300 [m/s] la paralela 45 realizand o deplasare ἐ [m]
t = L/c = ἐ /v [s]    ἐ = L v/c [m]
Timpul de propagare a luminii intre A si B,va devenii:
t1 =  [L + L v/c ] /c [s] can c are sensul luiv.
t2 = [ L – L v/c] /c [s] cand c are sens contrar luiv.
Se observa t1 ≠ t2
Timpii au fost masurati prin metoda : „dintr-o singura parte” si sunt diferiti, deoarece viteza luminii a fost considerata vector care nu este influentat de viteza de transport.
Con cluzie: -Viteza luminii nu este influentata de viteza de tranz\sport.
- propagarea se face in linie dreapta,atat la dus cat si la intors.
- Nu tine seaam de viteza izvorului luminos.
- Tine seama de viteza observatorilor care
- Realizeaza timpi diferiti la dus si la intors, in functie de sensul vitezei c fata de viteza v.
- Viteza luminii nu tine seama de conceptele relativiste.
                                             ing. dumitru VOCHESCU

Bibliografie.

1 VITEZA LUMINII PE PAMANTUL IN MISCARE.
Preludiu. Wikipedia zice:
“Viteza lumini From AstroWiki
Jump to: navigation, search
Viteza luminii este o sintagmă folosită adesea pentru a semnifica viteza cu care se propagă undele electromagnetice în vid. Importanţa acestui concept este uriaşă pentru evoluţia Ştiinţei şi impune tratarea lui separată.
Cea mai importantă proprietate a vitezei luminii este faptul că nu depinde de starea de mişcare a observatorului care o măsoară, fiind una dintre constantele universale. Acest fapt a fost constatat experimental de către fizicienii Michelson şi Morley printr-un experiment celebru de o fineţe deosebită (care a impus oprirea circulaţiei autovehiculelor), capabil să măsoare efecte de ordinul doi, adică valori ale raportului  relativ la mişcarea Pământului cu o viteză de aproximativ v=30 km\s prin sistemul solar.
Acest fapt este atât de greu de înţeles şi de acceptat, încât marele fizician Albert Einstein nu a primit premiul Nobel pentru teoria relativităţii (care postula constanţa vitezei luminii în vid), ci pentru explicarea legilor efectului fotoelectric. Fiind greu de înţeles, este şi greu de dedus, aşadar nici până în prezent nu există o teorie din care să rezulte logic acest fapt constatat experimental.”
F. Salierii zice:
„Full Version: Time dilation and Length contraction. True effects or measuring errors?
http://en.wikipedia.org/wiki/Time_dilatation
http://en.wikipedia.org/wiki/Length_contraction
Forum Tuiasi > Tehnica > Rubrica Stiintifica
din moment ce majoritatea masuratorilor legate de cele doua efecte prezise de transformarile Lorentz sunt dependente de viteza de propagare a luminii in vid (viteza finita) apare intrebarea logica si naturala: sunt aceste efecte reale sau doar erori de de masurare.?
Nu ezitati sa va exprimati opinia.”
Dupa cum vedem, comunitatea academica nu a foste de acord sa se atribuie legilor luminii conceptele relativiste formulate de Teoria Relativitatii.si nici pana in prezent nu exista o teorie din care sa rezultelogic legile luminii.
In continuare vom arata erorile care au dus la formularea Teoriei relativitatii,si experiente care demonstreaza adevarul despre Legile luminii:

curiosul a scris:CAdi, fii obiectiv, acestea sunt erori care nu au importanță asupra concluziei.
De asemenea, nu interpretăm mesajul din prisma corectitudinii gramaticale.
Ci esența lui.

Corect , dar trebuie sa atragi atentia unde exista o greseala altfel nu iti dai seama ca ai gresit.

Eu am citit odată și i-am văzut toate greșelile.
Dar trebuie să fim obiectivi CAdi.
Adică nu obiectivi ca v0id, că nu te trimite nimeni în coteț.
Scuză-mă de exprimare.

Eu nu vreau sa te jignesc.
Aveam o parere mai buna despre tine .
Oricum caracterele se aseamana si isi dau mana pe forum.

CAdi, garantat ai înțeles greșit ce-am vrut să spun, după cum te-ai exprimat !
Recitește mesajul meu și înțelege exact ce-am vrut să spun.

Ia incearca sa fii si luneta, nu numai obiectiv.

Da, am privit și din lunetă, și din obiectiv.
Văd la fel.
De mult chiar.
Cam de când am început să mă consult cu tine.
Tot nu m-am schimbat, după cum bine ai remarcat la un moment dat.

Asa e, omul nu se schimba. Uita-te la CAdi de exemplu. Prost a venit pe lume, prost a ramas si prost o sa moara.  

Dar foarte respectuos totuși !
Eu unul apreciez tare mult asta.

E bine sa apreciezi.

Pe toată lumea la fel din anumite puncte de vedere.
Din altele, se pare că devenim relativi.

Dumnule inginer Vochescu credeți că mi-ați putea lăsa o adresă de e-mail prin PM ?

Aș vrea să vă împărtășesc câteva idei, dar personal.

curiosul a scris:Dumnule inginer Vochescu credeți că mi-ați putea lăsa o adresă de e-mail prin PM ?

Aș vrea să vă împărtășesc câteva idei, dar personal.

Am incercat sa va trimit un PM si nu a mers. "Acest sau acesti utilizatori nu doresc sa primeasca mesaje private". O sa mai incerc in aceasta seara.

Stați liniștit, vom discuta aici.
Mă voi apuca acum să continuăm și să vedem cât de argumentat și de obiectiv vom putea susține că teoria relativității nu este corectă sau cel puțin slab fundamentată.

Voi expune în continuare matematica unei situații, folosind formulele relativiste, să vedem dacă putem susține la infinit fundamentul solid al  formulelor relativiste.
Prin relativitate, viteza nu mai este una absolută.
Asta voi încerca să demonstrez în continuare, folosindu-mă de formulele relativității, care par să fie foarte, foarte, foarte bine puse la punct.
Nu le putem contrazice, dar putem stabili că dacă le aplicăm peste tot în aceeași manieră, ceva nu-i la locul lui.

Mi-aș dori să discutăm obiectiv, cât de obiectiv se poate, nu doar de dragul de a contrazice relativitatea. Cine știe, poate ne înșelăm noi !
Sincer, mă îndoiesc !
Dar vom vedea.
Voi prezenta astăzi matematica unei situații din care rezultă o incoerență rațională din punctul meu de vedere.

Într-un sistem de referință S avem un observator care este în repaus față de acest sistem de referință, iar într-un sistem de referință S' avem un alt observator care și el este în repaus față de sistemul de referință S'.
Cele două sisteme de referință sunt în mișcare relativă cu viteza v față de axa x, astfel încât S se deplasează spre sensul pozitiv al axei x, iar S' se deplasează către sensul negativ al axei x din perspectiva din care înțelegem aceste sensuri matematic.

În sistemul S, avem un corp A care se deplasează tot pe axa x în sensul pozitiv al acesteia, adică în același sens cu al observatorului din S față de S', cu viteză v' față de observatorul din S.
Dacă am calcula prin compunere galileiană viteza corpului A din perspectiva observatorului din S' ar trebui să măsurăm viteza corpului A ca  fiind v+v'.
Dacă în acest mod observatorul din S știe că se deplasează cu v față de cel din S', atunci el ar putea de asemenea să stabilească că acel corp se mișcă cu v+v' față de observatorul din S', prin compunerea galileiană a vitezelor.
Dar dacă viteza luminii nu poate fi depășită din ambele perspective atunci înseamnă că v+v' trebuie să fie o viteză mai mică decât c, indiferent cât de mari ar fi vitezele v și v', de aceea cumpunerea vitezelor va trebui calculată relativist din perspectiva amândurora.

Calculăm mai întâi viteza corpului A din perspectiva observatorului din S'.
Făcând ceva mici modificări pentru a aduce viteza corpului A la o formă asemănătoare v+v', prin compunerea relativistă a vitezelor folosind transformările Lorentz, vom ajunge să calculăm că din perspectiva observatorului din S', corpul A are o viteză u egală cu



În condițiile în care mișcarea relativă dintre cei doi observatori este determinată de o viteză absolută v, adică această viteză este aceeași atât măsurată atât din S, cât și din S', considerând în mod identic că acel corp A și observatorul din S' au o mișcare relativă determinată de o viteză absolută, adică viteza u pe care am calculat-o anterior, atunci din perspectiva observatorului din S' va trebui să avem egalitatea :



Făcând calculele, vom observa că aceasta este într-adevăr o egalitate.
Nu insistăm asupra acestei egalități, adică să o dezvoltăm cât și cum trebuie ca să ajungem la concluzia că ea este o egalitate corectă.

Acum, ne punem problema calculării vitezei corpului A din perspectiva observatorului din S.
Acesta se deplasează cu viteză v față de cel din S', iar corpul A se deplasează cu viteză v' față de acesta, adică față de observatorul din S.
Dacă el va calcula prin compunere Galileiană va obține viteza corpului A egală cu v+ v', față de observatorul din S'.
Dar această compunere ar putea depăși viteza luminii.
În consecință, observatorul din S va trebui să calculeze viteza corpului A tot prin compunerea relativistă a vitezelor și va ajunge la concluzia că acest corp se va deplasa tot cu aceeași viteză cu care se deplasează și din perspectiva observatorului din S', adică



Dar observatorul din S știe că acel corp A se deplasează cu o viteză absolută v' față de el și cu o viteză absolută v față de observatorul din S' .
Deci din perspectiva lui ar trebui să fie valabile calculele matematice



Făcând ceva mici calcule, ajungem la o concluzie mai ciudată.
Deci ceva este greșit !

Ce oare ?

Totul! Inclusiv teoria relativităţii!

Sunt sigur că tu te gândești că în ultima ecuație termenul din stânga este calculat prin compunere Galileiană, în timp ce termenul din dreapta este calculat prin compunere relativistă.

Dar ține cont că am menționat de viteze absolute !

Nu există viteze absolute!
Şi echivalenţa dintre adunarea galileeană şi cea relativistă a vitezelor este valabilă doar la viteze relative mici. Oricum, nu ştiu de unde ţi-a ieşit  prima formulă scrisă.

Păi vrei să te învăț un pic de matematică elementară ?

Dacă nu vorbim de viteze absolute, atunci ce naiba calculăm prin teoria relativității când vorbim de v ?
Dar când vorbim de c ?
Asta înseamnă că și c nu-i o viteză absolută ?

c este o constantă!
Viteza absolută este viteza raportată la un reper absolut!   , dar tot degeaba!  

C este o viteză, înainte de a fi o constantă.
Dar după cum te-ai exprimat ar însemna că nu este una absolută, deci nici o constantă.

Dacă nu vorbim de viteze absolute, atunci de ce le calculăm în ecuații ca având anumite valori numerice absolute, ca fiind absolute ?

Dacă înlocuim pe undeva un v sau un ics într-o ecuație matematică, atunci aceea trebuie să aibă o valoare absolută ca să-ți permiți să faci operații matematice cu ea.

Matematic, nu poți să înlocuiești un ics considerând că are o valoare numerică absolută X, atât timp cât ar putea avea și o altă valoare x'.

Cât de retard trebuie să fi să nu pricepi?
1. c este o constantă numeric egală ca valoare cu viteza de propagare a luminii în vid!
2. în fizică toate vitezele sunt relative, adică le măsori faţă de repere. În funcţie de reperul faţă de care le măsori îşi schimbă şi valoarea numerică.

Cât de retard trebuie să fii ca să înțelegi că reperul ales față de care măsori viteza este același și trebuie obligatoriu să fie același pentru a măsura viteza din referențiale diferite?

Cât de retard trebuie să fii să nu înțelegi asta ?

Într-adevăr, trebuie să fi retard în ultimul hal ca să susţii că pentru a măsura viteza unui corp în referenţiale diferite o exprimi faţă de acelaşi reper; adică faţă de acelaşi referenţial, până la urmă!  
Chiar nu vezi contradicţia, ori habar n-ai ce e ăla sistem de referinţă inerţial?

Când măsori viteza în referenţiale diferite o faci faţă de repere diferite, că dacă o măsori faţă de acelaşi reper înseamnă că te afli tot în acelaşi sistem de referinţă.
Vezi, isteţul lui peşte, că ai pe forumul din care ţi-a fost eliminat subiectul, un material despre sisteme de referinţă. Pune mâna şi citeşte-l! Nu că ţi-ar folosi la ceva, dar orişicât!  

Hai să vedem unde-i retardul, de fapt la care dintre noi apare un retard mintal acut.

Vreau să măsor viteza lui S .
Aleg un referențial, un punct de reper fix cumva la care să raportez viteza lui S.
Observ că are viteză v.
Acum mă duc în alt referențial fix și vreau să măsor viteza lui S.
Observ că are tot viteză v.
Și tot așa.
Acum mă duc într-un referențial în mișcare ca să măsor viteza lui S.
Dar în acest caz eu trebuie să țin cont cu ce viteză mă deplasez față de S.
Dacă viteza referențialului actual de unde vreau să măsor viteza lui S nu o cunosc exact, atunci nu pot nici de-al naibii să stabilesc exact cu ce viteză se deplasează S.
Cum fac asta ?
Păi stabilesc în primul rând cu ce viteză mă deplasez eu când măsor viteza lui S. Cum o stabilesc ?
Păi ajung din nou la necesitatea de a stabili un referențial fix față de care să raportez mișcarea mea și ca să aflu cu ce viteză mă deplasez eu mai întâi.

Pentru că dacă S este în mișcare, eu în mișcare, nu am cum să stabilesc nici dacă mă dau de-a tumba cu ce viteză ne deplasăm exact unul față de altul.

N-am cum !
Doar dacă nu găsești tu vreo altă variantă, că eu sunt mai retardat un pic.

Odată ce știu exact cu ce viteză mă deplasez eu și în ce sens, voi știi exact cu ce viteză se deplasează S.
Și va trebui să obțin aceea viteză pe care am măsurat-o dintr-un referențial considerat fix.

Adică voi constata că viteza lui S trebuie să aibă o valoare absolută, de oriunde aș măsura-o.
Dar doar dacă știu că undeva există un referențial pe care-l pot considera fix și tot la acel referențial raportez și mișcarea lui S.

Așa cum pentru două corpuri în mișcare nu putem ști care se mișcă și care-i în repaus, dacă două corpuri sunt ambele în mișcare nu putem să stabilim viteza dacă nu considerăm un referențial ca fiind fix .

Care-i acela ?
Că eu nu știu sunt mai retardat un pic.

curiosul a scris:Acum mă duc în alt referențial considerat fix și vreau să măsor viteza lui S.
Observ că are tot viteză v.

Înseamnă că viteza relativă dintre cele 2 referenţiale este zero.

Acum mă duc într-un referențial în mișcare ca să măsor viteza lui S.

În mişcare faţă de cine?

Dar în acest caz eu trebuie să țin cont cu ce viteză mă deplasez față de S.

Nu, tocmai asta vrei tu să măsori!

De-acolo înainte totul e apă de ploaie, din moment tu nici măcar nu ai habar ce vrei să măsori!

Da tu ce măsori când spui v ?
Că atunci când vrei să măsori viteza unui referențial dintr-un referențial în mișcare față de acesta este ca și cum ai vorbi despre o accelerație dacă nu fixezi nimic.

Măi Răzvane, simplu, cum stabilești valoarea unei viteze ?

Ce acceleraţie visezi? Când măsori o viteză a unui obiect într-un referenţial o faci faţă de originea coordonatelor referenţialului.
Când măsori viteza relativă dintre 2 sisteme de referinţă alegi unul din el ca fiind considerat în repaus relativ la celălalt considerat în mişcare (de regulă cel din care faci observaţiile este considerat în repaus pentru simplificarea calculelor).

Acum îmi dau seama unde-i acel retard.
Exact !

Publicitate !
Revin imediat ca să-ți arăt cum te contrazici singur !

Ești incapabil să vezi măcar ce-am vrut să spun prin aceea accelerație dacă nu fixăm nimic, dar ai pretenția că poți să vezi 4D.
M-am lămurit.
Mă bucur că am stabilit măcar retardul mintal al unuia dintre noi.

Vorbim imediat !
Te lămuresc cu toată relativitatea ta.