Erorile Teoriei Relativitatii.

Rezumarea primului mesaj :

ERORILE TEORIEI RELATIVITATII.
Teoria Relativităţii, a apărut datorită unor erori, pe care le voi explica in continuare, iar pentru sesizarea lor directă şi corectă, am scris formulele dublate de exemple numerice, cu numere intregi şi mici.
Experienţa lui Michelson, işi propunea să determine prin experienţe de laborator,viteza Pământului.deşi exista principiul relativitaţii clasice,formulat de Galilei,care afirma că nici-un fel de experiente, efectuate pe o corabie,nu poate dovedii dacă această corabie este oprită sau se deplasează cu viteză constantă.
Prima eroare: S-a considerat că principiul relativitaţii clasice, Galeliene, se aplică şi mişcărilor care nu au viteză de transport.
Trebuie să arătăm că toate obiectele ce se aflau in laboratorul de pe ipotetica corabie a lui Galilei,erau legate de corabie, şi se deplasau cu viteza ei, chiar atunci când ele nu aveau viteză proprie faţă de corabie.Aceasta este viteza de transport.
Să considerăm o plută cu lungimea L = 12 [m] care se deplasează cu viteza constantă   v = 1[m/s] faţă de maluri şi un căţel care aleargă pe punte, cu viteza c.= 3 [m/s]      
[ Am notat viteza căţelului cu litera c, cu care se notează viteza luminii,deoarece in aceleaşi formule vom folosi şi viteza luminii, şi trebuie să avem o singura notatie penrtu acestă viteză] .
Privind de pe punte, vedem că timpul in care căţelul parcurge lungimea plutei va fi: L / c = 12 /3 = 4 [s]   Privind de pe mal, vedem şi viteza plutei,faţă de mal, şi viteza căţelului faţă de mal. In timp ce căţelul se deplasează faţă de mal cu 12 [m], pluta se va deplasa cu o lungime ἐ,    t= L/c = ἐ /v = 12 /3 = ἐ/1
]                 ἐ = L v/c [m]
Timpul in care căţelul ajunge dela pupa la prova , văzut de pe mal, va fi:
 t = [L + L v/c ] / c +v = [12 + 12. 1/3 ] / 3 + 1 = 12 + 4 / 4 = 4 [s]
In această mişcare, timpul rămâne invariabil, indiferent de viteza sau directia de deplasare., de acea nu putem sesiza dacă ne deplasăm sau stăm pe loc.
Există insă şi mişcări, in care nu există viteză de transport, cum ar fi o căprioară care aleargă pe mal pe lângă plută, o cioară care zboară peste plută, sau o sanie care se deplasează inerţial, fără frecare, pe pluta.  Timpul in care ciara zboară peste plută va fi:
t1 = [L + L v/c ] / c  = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s]. cand c are acelas sens cu v
t2 = [L – L v/c] /c  =    [ 12 – 4] /3 = 8.3 [s] cand c are sens contrar cu v.
Viteza luminii se numară printre vectorii care nu au viteză de transport, şi formula de propagare este :
t1 =  [L + L v.c] /c [s]
t2 = [ L – L v.c] /c [s]

Experienţa lui Michelson, constă in trimiterea unei raze de lumină in sensul vitezei Pământului, şi o raza martor , la 90 0 unde viteza pamantului este  zero. Intrucaât distanţa parcursă in sensul vitezei Pământului L + L v/c > L atunci si tipmpul t1 > t2 ar fi creat un defazaj de frecvenţă la intâlnirea celor două raze, care putea fi citită cu un interferometru sensibil. Dar interferenta luminii nu s-a produs.

A  II a eroare: S-a considerat Pământul ca spaţiu fix.

Sau făcut nişte similitudini intre schema aparatului şi nişte scheme mecanice clasice.:  
- Pe direcţia mişcării Pămâtului s-a considerat un spaţiu L intre doua puncte fixe,intre care o barca cu viteza proprie c, se deplasează pe o apă cu viteza v, dus şi intors. S-a aplicat formula.
t = L / c + v + L / c-v  = 12 / 4 + 12 / 2 = 3 + 6 = 9 [s] = [2L /c] /  1- v2 / c2 = [24 /3 ] / [ 1- 1 / 32] = 8 / [1 – 1 /9 ] = 8 / 9 -1 / 9 = 8 * 9 / 8 = 9 [s]
Schema a fost interpretată greşit, prin luarea unui spaţiu L intre 2 puncte fixe. Pământul in mişcare, trebuia asimilat cu un spaţiu mobil, ca o plută care pluteşte pe   apă, iar lumina ca un vector fără viteză de transport. t = [L + L v/c + L – L v/c] / c = [12 + 4 + 12 -4 ] /3 = 16 .3 + 8 /3 = 24 /3 = 8 [s]
Se observă că, prin schema cu spaţiul fix s-a obţinut
t = [2L /c] / [1- v2 / c 2] , = [24/3] [ 1- 1/ 9] = 8 / [ 8/9] = 9[s] iar prin scema normală cu spaţiul mobil s-a obţinut [ 24 /3] = 8 [s]
Se observă că apare in plus factorul [1-v2 /c2]= 8/9  care nu trebuia să existe. Acest factor a devenit  invariantul einsteinian, cu care s-au intocmit transformările Lorentz. Dacă acest factor n-ar mai fi apărut, nu mai aparea nici Teoria Relativitaţii.
A III a eroare: S-a considerat că lumina pe Pământul in mişcare ar avea viteză de transport..
Pentru al doilea drum al luminii, sa considerat schema mecanică, a une bărci care traversează un râu. Barca are viteza proprie c, [m/s] = 3 [m/s] iar apa  are viteza v [m/s], = 1 [m/s] deviaza barca făcându-o să meargă pe ipotenuza I. Formula devine.
t = L /I = {[L / C ] / [ 1- v2 / c2]}1/2   = [12/3] / [ 8/9]1/2
Greşala acestei scheme constă in faptul că lumina nu are viteză de transport, deci nu poate fi deviata, propagarea fiind făcută in linie dreaptă, având acelaşi drum la dus şi la intors.
Factorul [ 1-v2 /c2] 1/2  nu trebuia să apară. In consecinţă, invariantul einsteinian, dat mai sus, a apărut datorita unor erori de interpretare , şi dacă el este eronat, putem considera şi Teoria Relativităţii eronata. Factorul :  
[2L /c] / [1- v2 / c2] / {[2L /c ] / [ 1-v2 /c2]}1/2 = [ 1-v2 /c2]1/2 ] nu trebuia sa apara.
Eroarea a IVa, capitală , este considerarea corectă a măsurării vitezei luminii, prin metoda “dus şi intors”
Greşala capitală a Teoriei Relativităţii, este interpretarea că viteza luminii, măsurată prin metoda “dus şi intors” este o măsurătoare corectă. O măsuratoare “dus şi intors”, este numai media aritmetică a două măsurători “dintr-o singură parte”.
t1 = L + L v/c] = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s] partea de dus.
t2 = [L – L v/c] = [ 12 -4 ] /3 = 8 /3 [s]      partea de intors.
[tŹ1 + t2] /2  = L + Lv2 /c2 + L – L v2 /c2] / c = 2L /2c = L /c = 12 /3 = 4 [s] Partea ce s-a adăugat la dus . s-a scăzut la intors, deci creştera şi descreşterea nu pot fi scoase in evidenţă, deci mişcarea Pământului nu poate fi determinată.Din această cauză experienţa lui Michelson a fost considerată ca având un rezultat negativ.
Diferenţa dintre cele două măsurători, se poate dovedii, din analiza sincronizării ceasurilor intr-un tren in mişcare, descrisă de Einstein.. Considerăm că ceasurile sunt sincrone, dacă semnalul luminos ajunge deodată la mecanicul din faţa trenului şi la conductorul din spatele trenului.
Prin metoda dintr-o singura parte avem:
t1 =  L + L v/c = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s]
t2 = L – L v/c  = [12-4] /3 = 8 /3 [s]
 t1Ź ≠ t2 ceasurile nu sunt sincrone.
Prin metoda dus si intors, avem:
t = [L + L v /c + L – Lv/c ] /c = 2L /c = 24 /3 = 8 [s]
In 8 secunde lumina ajunge la oricare din participanţi, deci ceasurile sunt sincrone. Evident, metoda ‘” dus si intors”nu este corectă dar ea s-a folosit in Teoria Relativităţii, şi ca atare Teoria Relativităţii este greşită.
Experiente care pot  confirma, spaţiul absolut Newtonian  care infirma Teoria Relativităţii.
1. Măsurarea vitezei luminii dintr-o singură parte.
Nişte raze de lumină, R1 şi R2,fig.1,  pornind de la nişte lămpi L1 şi L2. trec printr-o fantă f, a unui disc cu viteză mare D. Raza R1 ajunge la o diodă fotovoltaica d1 . unde creaza o tensiune electrica ce se transmite unui computer C1, dotat cu cronometru electronic, care memoreaza şi inregistrează momentul sosirii. Raza R2, ajunge la o diodă fotovoltaică d2, unde crează o tensiune electrica care se inregistrează şi memoreaza intr-un computer C2.
Computerele C1 şi C2, transmit informaţia inregistrată, unui computer central CC , care efectueaza diferenţa celor doua momente. şi inregistrează timpul de propagare atât către E cât şi către V
Inregistrarea unor timpi diferiti , pentru sensurile E si V, ne arata ca ne aflam in spatiul absolut, ceace am avut de demonstrat.
Daca se dovedeste ca avem timpul absolut, Teoria Relativităţii poate fi considerată falsa.
Lungimea razei de masurare, L[m]  depinde de diviziunile cronometrului din computerul C. [s] de acea in anumite etape a fost mai dificil de realizat.
t = L /c [s]     L= [ c. t ] [m]


Măsurarea efectului de deviere laterala inerţială a luminii.
Pe o platformă circulară, 1, fig 2, de  se montează nişte platforme, 2 şi 3, pe direcţia E. V. pe care se montează  nişte oglinzi plane, O1 şi O2 .                     O lampă L emite o rază de limină 4 către oglinda O2 , spre E. Intre oglinda O2 şi O1, se realizează nişte reflecţii, cu un pas p, care ajung in la un punct 5, perfect vertical, unde formeaza o pata de lumina , chiar pe linia de centru a aglinzii.
Se roteşte platforma cu 900, şi oglinda O2 ajunge spre S. Datorită efectului de deviere laterală inerţială, pata de lumina 5 , se va deplasa faţa de axa oglinzii , cu o mărime  ἐ = L v/c [m]
Confirmarea efectului de deviere laterală inerţială,dovedeste conceptul de spaţiu absolut Newtonian, şi ca atare, trebuie să renunţam la conceptele relativiste , ca  “continuu spaţiu-timp”, dilatarea timpului, contracţia spaţiului, dilatarea relativistă a masei,limitarea vitezelor la viteza luminii, şi adunarea relativistă a vitezelor.


Maxwel, a clculat viteza de propagare a undelor electromagnetice, fata de spatiul absolut, in  care lumina se propagă cu viteză constantă c, oriunde s-ar afla, in tren, pe vapor sau in submarin, iar când aceste spaţii sunt in mişcare, spaţiul şi timpul, cresc proportional cu viteza, cu o valoare, ἐ = L v/c [m] şi t = [L v/c] /c [s]
Ceace am avut de demonstrat.                                                              
In cele de mai jos, vom descrie o teorie logica a legilor propagarii luminii.
Viteza luminii in vid afost calculata de Maxwel, ca o constanta c, = 3 10 8 [m/s] Aceasta viteza a fost calculata fata de spatiul clasic, singurul care se cunostea la vremea lui. Intre 2 puncte A si B, pe o lungime L[m],timpul de propagare a luminii era: t
t = L /c [s] Propagarea se facea fata de spatiul absolut.cu constanta c, indiferent daca lumina se propaga pe PAMANT< in tren, pe corabie sau in submarin. Pe pamantul n miccare, in timp ce lumina se propaga intre AsiB, punctele se vor deplasa cu viteza Pamantului, v = 300 [m/s] la paralela 45 realizand o deplasare ἐ [m]
t = L/c = ἐ /v [s]    ἐ = L v/c [m]
Timpul de propagare a luminii intre A si B,va devenii:
t1 =  [L + L v/c ] /c [s] can c are sensul luiv.
t2 = [ L – L v/c] /c [s] cand c are sens contrar luiv.
Se observa t1 ≠ t2
Timpii au fost masurati prin metoda : „dintr-o singura parte” si sunt diferiti, deoarece viteza luminii a fost considerata vector care nu este influentat de viteza de transport.
Con cluzie: -Viteza luminii nu este influentata de viteza de tranz\sport.
- propagarea se face in linie dreapta,atat la dus cat si la intors.
- Nu tine seaam de viteza izvorului luminos.
- Tine seama de viteza observatorilor care
- Realizeaza timpi diferiti la dus si la intors, in functie de sensul vitezei c fata de viteza v.
- Viteza luminii nu tine seama de conceptele relativiste.
                                             ing. dumitru VOCHESCU

Bibliografie.

1 VITEZA LUMINII PE PAMANTUL IN MISCARE.
Preludiu. Wikipedia zice:
“Viteza lumini From AstroWiki
Jump to: navigation, search
Viteza luminii este o sintagmă folosită adesea pentru a semnifica viteza cu care se propagă undele electromagnetice în vid. Importanţa acestui concept este uriaşă pentru evoluţia Ştiinţei şi impune tratarea lui separată.
Cea mai importantă proprietate a vitezei luminii este faptul că nu depinde de starea de mişcare a observatorului care o măsoară, fiind una dintre constantele universale. Acest fapt a fost constatat experimental de către fizicienii Michelson şi Morley printr-un experiment celebru de o fineţe deosebită (care a impus oprirea circulaţiei autovehiculelor), capabil să măsoare efecte de ordinul doi, adică valori ale raportului  relativ la mişcarea Pământului cu o viteză de aproximativ v=30 km\s prin sistemul solar.
Acest fapt este atât de greu de înţeles şi de acceptat, încât marele fizician Albert Einstein nu a primit premiul Nobel pentru teoria relativităţii (care postula constanţa vitezei luminii în vid), ci pentru explicarea legilor efectului fotoelectric. Fiind greu de înţeles, este şi greu de dedus, aşadar nici până în prezent nu există o teorie din care să rezulte logic acest fapt constatat experimental.”
F. Salierii zice:
„Full Version: Time dilation and Length contraction. True effects or measuring errors?
http://en.wikipedia.org/wiki/Time_dilatation
http://en.wikipedia.org/wiki/Length_contraction
Forum Tuiasi > Tehnica > Rubrica Stiintifica
din moment ce majoritatea masuratorilor legate de cele doua efecte prezise de transformarile Lorentz sunt dependente de viteza de propagare a luminii in vid (viteza finita) apare intrebarea logica si naturala: sunt aceste efecte reale sau doar erori de de masurare.?
Nu ezitati sa va exprimati opinia.”
Dupa cum vedem, comunitatea academica nu a foste de acord sa se atribuie legilor luminii conceptele relativiste formulate de Teoria Relativitatii.si nici pana in prezent nu exista o teorie din care sa rezultelogic legile luminii.
In continuare vom arata erorile care au dus la formularea Teoriei relativitatii,si experiente care demonstreaza adevarul despre Legile luminii:

Acum îmi dau seama unde-i acel retard.
Exact !

Publicitate !
Revin imediat ca să-ți arăt cum te contrazici singur !

Ești incapabil să vezi măcar ce-am vrut să spun prin aceea accelerație dacă nu fixăm nimic, dar ai pretenția că poți să vezi 4D.
M-am lămurit.
Mă bucur că am stabilit măcar retardul mintal al unuia dintre noi.

Vorbim imediat !
Te lămuresc cu toată relativitatea ta.

Ce tot îi dai cu acceleraţia dacă vorbeşti de sisteme de referinţă inerţiale?

Ce faci domne, studiezi sistemele de referinţă inerţiale în privinţa acceleraţiei?
Hai odată, că ziceai că mă lămureşti cum e cu relativitatea. Ce faci, cauţi retardul prin faţa oglinzii?   

OK, am revenit !
Am făcut și eu o pauză, ca toți oamenii.
Dar numai pauză n-a fost.
Că tot numai acolo m-am gândit.
Din păcate pentru mine, trebuie să-ți cer scuze, am văzut lucrurile ca pe o accelerație când de fapt, vorbim de un 2v dacă corpurile sunt în mișcare unul față de altul.

Adică.
Dacă-l fixăm pe A vom observa că B se mișcă cu viteză v față de A.
Dacă-l fixăm pe B, atunci vom observa că A se mișcă cu aceeași viteză față de B.

Dar dacă nu fixăm niciunul vom avea că din perspectiva fiecăruia unul se deplasează față de celălalt cu 2v, nu cu accelerație.
Eu văzusem o accelerație și nu doar o viteză dublă din perspectiva amândurora.
Îmi cer scuze !

Dar acum, care viteză o luăm în calcul în formulele relativiste, v sau acest 2v ?

Ca să știu cum să interpretez ecuațiile deși nu-i mare diferență.

Care 2v? Tu nici relativitatea galileeană nu o poţi inţelege? Faţă de care sistem de referinţă ai 2v?

Care-i retard acum ?

Vroiam să te las în pace, dar dacă insişti...

Uite, pentru ultima dată o luăm băbeşte:
Pentru definirea unei poziţii a unei particule în spaţiu este necesar ca mai întâi să stabileşti un reper. Dacă acelui reper îi ataşezi un sistem de coordonate el devine sistem de referinţă.
Când defineşti mişcarea particulei o defineşti faţă de sistemul de referinţă ales în prealabil.

Acum să considerăm că avem un sistem de referinţă S şi o particulă M care se deplasează cu viteza v faţă de sistemul de referinţă S. Până acum nimic nou: spaţiul parcurs de M în sistemul de referinţă S va fi de forma vt.
Să zicem că particulei M îi ataşăm la rândul ei un alt sistem de referinţă S'. Asta înseamnă că ea se va afla tot timpul în originea sistemului de coordonate al lui S', deci M este în repaus faţă de S'.
Mai adăugăm acum o particulă N, care se deplasează cu viteza u în sistemul de referinţă S' faţă de M. Ce înseamnă asta? Înseamnă că N se deplasează odată cu viteza u faţă de S' şi încă odată cu altă viteză faţă de S.

Ce putem ştii şi ce putem afla în funcţie de ce ştim?
1. Ştim viteza lui M faţă de S (respectiv a lui S' faţă de S), care este v şi viteza lui N faţă de S', care este u;
Vrem să aflăm viteza lui N faţă de S: aplicăm relaţiile de sumare relativistă a vitezelor!

2. La fel: dacă ştim viteza lui N faţă de S, viteza relativă v dintre S şi S' şi vrem să o aflăm pe u, a lui N faţă de S', tot prin formula de sumare relativistă. Tot ce trebuie este să ţinem seama de direcţiile de deplasare ca să stabilim corect semnele (ce apare cu plus şi ce apare cu minus).

3. Dacă ştim viteza lui N faţă de S şi pe a lui N faţă de S', putem afla viteza relativă dintre cele două sisteme de referinţă inerţiale, respectiv viteza căreia i-am zis v (şi care este chiar viteza lui M faţă de S, pentru că am spus că lui M i-am ataşat sistemul de referinţă S').

Practic te joci cu 3 viteze relative: ştii două câte două şi o afli pe a treia!
Şi mai observă că  M  poate fi luat odată ca obiect în mişcare în SR-ul S şi altă dată ca sistem de referinţă inerţial S' pentru N.

P.S. Vezi că mesajul scurt de mai sus nu a fost scris de mine!

Oooo, păi tocmai ai jucat pentru mine, tocmai m-ai avantajat !!!
Cât de retard poți să fii să nu-ți dai seama de asta ?

asds a scris:P.S. Vezi că mesajul scurt de mai sus nu a fost scris de mine!

Atunci loghează-te ca Răzvan !
Vezi acum dezavantajele lui asds.

Eh, nu te agita prea tare. Stai întâi să vedem cât ai priceput, că şi până acum dădeai semne că ai fi înţeles ceva, dar tot o făceai praf de pământ până la urmă!   

asds a scris:Vroiam să te las în pace, dar dacă insişti...

Ce putem ştii şi ce putem afla în funcţie de ce ştim?

Practic te joci cu 3 viteze relative: ştii două câte două şi o afli pe a treia!

Răspuns pentru afirmația 1 :
Acum nu te las eu în pace pentru că tu insiști.

Răspuns pentru afirmația 2 :
Păi citim din cărți, mai simplu, nu ?

Răspuns pentru afirmația 3 :

Nu ne jucăm cu nicio viteză, ori sunt absolute, ori relative, hotărăște-te tu, nu eu.
Dacă vitezele sunt relative, ce calculăm noi în ecuații ?
Valori relative ?
Și ai dreptate, ne jucăm cu ele în ecuații.

Spre exemplu, V este câteodată V, câteodată V'.
Dar dacă am făcut matematică cu ele, pe care o folosim ?
Alegem una absolută sau n-are importanță ?

Vezi, exact ce ziceam mai sus: n-ai priceput nimic!  Unde am vorbit eu de viteze absolute în ce am scris acolo?
Lasă băiete, dormi liniştit. FNI veghează!  

P.S. Vezi că mesajul scurt de mai sus nu a fost scris de mine!

Băi Răzvane, nu învățați lumea ce vreți voi, învățați-i cum să gândească corect !

Viteza este absolută sau nu ?
De ce nu, de ce da ?
Simplu !
Pot fi la fel simultan, adică și absolute, și relative ?

Dacă da, de ce așa, cum așa ?

Ca n-ai scris tu ceva, nu mă interesează.
Eu am vorbit cu asds.

Las-o baltă!

Care asds a scris ?
Răzvan sau asds ?

Ce contează? Argumentele sau persoanele?

Abia mă încălzisem și eu un pic și acum trebuie să intru în poziția de Pe loc repaus.

Păcat !
Chiar aveam de gând să vorbim lucruri importante, lucruri raționale.

Dar asta e !

Poate vine totuși Răzvan cel adevărat.

Vezi curiosule, a fost o strategie ca sa demonstrez că nu te interesează argumentele ci cel care le prezintă. Ai picat in plasă!

Ai argumente? Prezintă-le.

Păi hai să le prezint în mesajul ulterior.
Cât se poate de logic !
Indiferent cu cine vorbesc !

Din prisma fizicii considerăm viteza ca fiind un raport d/t, fără delta, fără alte convenții.
Adică distanța parcursă de un corp într-un timp t.

Însă la nivel de valoare numerică matematică avem un v=d/t, adică valoarea numerică pe care o avem în dreapta o avem și în stânga.

Însă prin ecuațiile fizicii, indiferent că sunt relativiste sau galileiene, interpretăm niște simboluri, niște necunoscute ca fiind absolute.
Carevasăzică, din perspectiva transformărilor relativiste lucrăm matematic cu niște valori absolute, înmulțim, împărțim, scădem, adunăm și mai facem nu știu ce alte operații considerând necunoscutele ca fiind absolute, pentru că altfel nu ne putem juca matematic cu ele.

Dar prin relativitate, și nu numai, viteza este absolută !
Mai ales că ne jucăm cu ea în ecuații așa cum vrem și o interpretăm ca absolută.

Dar viteza este absolută pentru orice fel de fizică folosim de fapt, dar o   viteză absolută care este de fapt raportul dintre un numărător relativ și un numitor relativ, prin fizica relativistă.

Dar nu știu cum se face că valoarea numerică rezultată din raportul a două valori relative este una absolută !!!

Interesant, nu ???

Mai mult de atât, ce înseamnă logică ?
Mă întreb și eu !?!

Asta la nivel elementar, că dacă învăț mai bine relativitatea și încep să le contrazic anumite aspecte vorbind pe limba lor, mă omoară oamenii ăștia !!!

Dumnezeu există și cu asta basta.
Care nu crede, vai de capul lui de retardat și de dobă ce este !!!
Care nu înțelege două boabe, o brumă de matematică simplă !!!

Că sunt experimente care confirmă câte ceva din teorie, asta nu înseamnă neapărat că teoria este corectă.
Explicația poate fi la fel de bine și alta, nu relativistă.
Dar nimeni nu mai pune problema altfel, cauzele sunt doar relativiste.

Dar eu, mai retardat așa..., dacă viteza este distanța parcursă de un corp într-un timp t, de ce ați ales v= d/t și nu v= dt ?

Așa...de curiozitate !!!

Pe ce principiu ați ales un raport și nu un produs ?
Întreb asta cu un motiv, nu degeaba, că nu m-am oprit aici, numai la relativitate !

Din păcate, tot pentru mine, este tot corect fundamentată formula.
Adică dacă într-un timp de 1 secundă parcurge 2 m, atunci în 2 secunde va parcurge 4m.
Simplificând, vom ajunge tot la o viteză constantă de 2 m/s.
Raportul este justificat din prisma unei viteze constante.
Mi-am luat eu elan prea mare.
Scuze.
Să fim obiectivi totuși.

Pentru Curiosu ,

Mie mi se pare relevant exemplul cu pluta si catelul dat de Obislaveanu.
Acest exemplu sprijina insa din plin teoria relativitatii a lui Einstein :

Daca :
Vp =1m/s (viteza plutei) :
Vc =3m/s (viteza catelului pe pluta)  
Lp=12 m (lungimea plutei)

Rezulta ca timpul pe care il are catelul de a strabate de la pupa la prora
pluta este de 4 s .
De  la momentul 0 cand pleaca catelul ,(pluta se afla atunci la nivelul unui observator aflat pe mal) ,  
pana la momentul cand catelul ajunge la capatul celalat al plutei )
pluta mai strabate 4m .
Rezulta ca acest catel s-ar afla la distanta de 12+4 =16 m fata
de observator iar timpul rezultat fata de acesta ar fi de t=16/3 =5.33 s, desi el
a alergat numai 4 secunde !

asta este o explicatie simplista, pentru ca daca iei cei doi gemeni, cand se reintalnesc dupa plimbarea cu viteza luminii, se constata efectiv ca unul este mai batran decat celalalt.
In exemplul cu pluta, timpul rezulta acelasi, dar rationamentul este gresit
Cel de pe mal trebuie sa calculeze viteza catelului egala cu 3 plus 1 viteza plutei (imagineaza-ti  ca observatorul de pe mal nu vede pluta ci vede doar catelul si ii masoara viteza.), care se adauga la viteza catelului pe pluta asa ca timpul masurat pe uscat este 16/(3+1)=4 sec., la fel ca timpul masurat pe pluta.

Asta pentru ca privesti din perspectiva observatorului aflat pe mal.
Dar ia priveste din perspectiva catelului ,fata de momentul initial
cand pluta era in dreptul observatorului de pe mal .

De-aia îi încurcaţi pe bieţii oameni de dau cu relativitatea de pământ!  

 

Obislaveanu raspunde.
  Cadi zice despre catelul vazut de pe mal.
Cititi mai atent. nu am scris ca t = 12+4 /3, ci 12+4 / 3+1 =4[s]
12+4 /3 se referea la cioara.

miţa biciclista a scris:De-aia îi încurcaţi pe bieţii oameni de dau cu relativitatea de pământ!  

Din contra ,incerc ca si voi sa descopar tainele teoriei relativitatii...   

Sa presupunem acum ca pluta se desplaseaza cu 1000km/s .

Ba nu , sa presupunem ca acest catel se afla intr-o nava, iar observatorul se afla pe Pamant.

Viteza navei spatiale este insa 1/3 din viteza luminii adica 100.000 km/s sau 10^8 m/s.

Sa presupunem ca lungimea navei este tot de 12m ,viteza catelului ramane aceeasi 3m/s.
In 4 secunde catelul ajunge la capatul navei dar nava ar ajunge la 400.000.012 m de observator.
Tinand cont ca viteza catelului este de 3m/s iar trebui 133333337,33 s sa se intoarca si tinand cont
ca un an are 31.536.000 s asta inseamna ca s-ar intoarce cu viteza lui dupa 4.22 ani !

Dar stim ca Pamantul si impreuna cu el observatorul se deplaseaza cu 30 km/s spre catel ...si ca o zi
are 86.400 s...
Voi reveni