Erorile Teoriei Relativitatii.

Rezumarea primului mesaj :

ERORILE TEORIEI RELATIVITATII.
Teoria Relativităţii, a apărut datorită unor erori, pe care le voi explica in continuare, iar pentru sesizarea lor directă şi corectă, am scris formulele dublate de exemple numerice, cu numere intregi şi mici.
Experienţa lui Michelson, işi propunea să determine prin experienţe de laborator,viteza Pământului.deşi exista principiul relativitaţii clasice,formulat de Galilei,care afirma că nici-un fel de experiente, efectuate pe o corabie,nu poate dovedii dacă această corabie este oprită sau se deplasează cu viteză constantă.
Prima eroare: S-a considerat că principiul relativitaţii clasice, Galeliene, se aplică şi mişcărilor care nu au viteză de transport.
Trebuie să arătăm că toate obiectele ce se aflau in laboratorul de pe ipotetica corabie a lui Galilei,erau legate de corabie, şi se deplasau cu viteza ei, chiar atunci când ele nu aveau viteză proprie faţă de corabie.Aceasta este viteza de transport.
Să considerăm o plută cu lungimea L = 12 [m] care se deplasează cu viteza constantă   v = 1[m/s] faţă de maluri şi un căţel care aleargă pe punte, cu viteza c.= 3 [m/s]      
[ Am notat viteza căţelului cu litera c, cu care se notează viteza luminii,deoarece in aceleaşi formule vom folosi şi viteza luminii, şi trebuie să avem o singura notatie penrtu acestă viteză] .
Privind de pe punte, vedem că timpul in care căţelul parcurge lungimea plutei va fi: L / c = 12 /3 = 4 [s]   Privind de pe mal, vedem şi viteza plutei,faţă de mal, şi viteza căţelului faţă de mal. In timp ce căţelul se deplasează faţă de mal cu 12 [m], pluta se va deplasa cu o lungime ἐ,    t= L/c = ἐ /v = 12 /3 = ἐ/1
]                 ἐ = L v/c [m]
Timpul in care căţelul ajunge dela pupa la prova , văzut de pe mal, va fi:
 t = [L + L v/c ] / c +v = [12 + 12. 1/3 ] / 3 + 1 = 12 + 4 / 4 = 4 [s]
In această mişcare, timpul rămâne invariabil, indiferent de viteza sau directia de deplasare., de acea nu putem sesiza dacă ne deplasăm sau stăm pe loc.
Există insă şi mişcări, in care nu există viteză de transport, cum ar fi o căprioară care aleargă pe mal pe lângă plută, o cioară care zboară peste plută, sau o sanie care se deplasează inerţial, fără frecare, pe pluta.  Timpul in care ciara zboară peste plută va fi:
t1 = [L + L v/c ] / c  = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s]. cand c are acelas sens cu v
t2 = [L – L v/c] /c  =    [ 12 – 4] /3 = 8.3 [s] cand c are sens contrar cu v.
Viteza luminii se numară printre vectorii care nu au viteză de transport, şi formula de propagare este :
t1 =  [L + L v.c] /c [s]
t2 = [ L – L v.c] /c [s]

Experienţa lui Michelson, constă in trimiterea unei raze de lumină in sensul vitezei Pământului, şi o raza martor , la 90 0 unde viteza pamantului este  zero. Intrucaât distanţa parcursă in sensul vitezei Pământului L + L v/c > L atunci si tipmpul t1 > t2 ar fi creat un defazaj de frecvenţă la intâlnirea celor două raze, care putea fi citită cu un interferometru sensibil. Dar interferenta luminii nu s-a produs.

A  II a eroare: S-a considerat Pământul ca spaţiu fix.

Sau făcut nişte similitudini intre schema aparatului şi nişte scheme mecanice clasice.:  
- Pe direcţia mişcării Pămâtului s-a considerat un spaţiu L intre doua puncte fixe,intre care o barca cu viteza proprie c, se deplasează pe o apă cu viteza v, dus şi intors. S-a aplicat formula.
t = L / c + v + L / c-v  = 12 / 4 + 12 / 2 = 3 + 6 = 9 [s] = [2L /c] /  1- v2 / c2 = [24 /3 ] / [ 1- 1 / 32] = 8 / [1 – 1 /9 ] = 8 / 9 -1 / 9 = 8 * 9 / 8 = 9 [s]
Schema a fost interpretată greşit, prin luarea unui spaţiu L intre 2 puncte fixe. Pământul in mişcare, trebuia asimilat cu un spaţiu mobil, ca o plută care pluteşte pe   apă, iar lumina ca un vector fără viteză de transport. t = [L + L v/c + L – L v/c] / c = [12 + 4 + 12 -4 ] /3 = 16 .3 + 8 /3 = 24 /3 = 8 [s]
Se observă că, prin schema cu spaţiul fix s-a obţinut
t = [2L /c] / [1- v2 / c 2] , = [24/3] [ 1- 1/ 9] = 8 / [ 8/9] = 9[s] iar prin scema normală cu spaţiul mobil s-a obţinut [ 24 /3] = 8 [s]
Se observă că apare in plus factorul [1-v2 /c2]= 8/9  care nu trebuia să existe. Acest factor a devenit  invariantul einsteinian, cu care s-au intocmit transformările Lorentz. Dacă acest factor n-ar mai fi apărut, nu mai aparea nici Teoria Relativitaţii.
A III a eroare: S-a considerat că lumina pe Pământul in mişcare ar avea viteză de transport..
Pentru al doilea drum al luminii, sa considerat schema mecanică, a une bărci care traversează un râu. Barca are viteza proprie c, [m/s] = 3 [m/s] iar apa  are viteza v [m/s], = 1 [m/s] deviaza barca făcându-o să meargă pe ipotenuza I. Formula devine.
t = L /I = {[L / C ] / [ 1- v2 / c2]}1/2   = [12/3] / [ 8/9]1/2
Greşala acestei scheme constă in faptul că lumina nu are viteză de transport, deci nu poate fi deviata, propagarea fiind făcută in linie dreaptă, având acelaşi drum la dus şi la intors.
Factorul [ 1-v2 /c2] 1/2  nu trebuia să apară. In consecinţă, invariantul einsteinian, dat mai sus, a apărut datorita unor erori de interpretare , şi dacă el este eronat, putem considera şi Teoria Relativităţii eronata. Factorul :  
[2L /c] / [1- v2 / c2] / {[2L /c ] / [ 1-v2 /c2]}1/2 = [ 1-v2 /c2]1/2 ] nu trebuia sa apara.
Eroarea a IVa, capitală , este considerarea corectă a măsurării vitezei luminii, prin metoda “dus şi intors”
Greşala capitală a Teoriei Relativităţii, este interpretarea că viteza luminii, măsurată prin metoda “dus şi intors” este o măsurătoare corectă. O măsuratoare “dus şi intors”, este numai media aritmetică a două măsurători “dintr-o singură parte”.
t1 = L + L v/c] = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s] partea de dus.
t2 = [L – L v/c] = [ 12 -4 ] /3 = 8 /3 [s]      partea de intors.
[tŹ1 + t2] /2  = L + Lv2 /c2 + L – L v2 /c2] / c = 2L /2c = L /c = 12 /3 = 4 [s] Partea ce s-a adăugat la dus . s-a scăzut la intors, deci creştera şi descreşterea nu pot fi scoase in evidenţă, deci mişcarea Pământului nu poate fi determinată.Din această cauză experienţa lui Michelson a fost considerată ca având un rezultat negativ.
Diferenţa dintre cele două măsurători, se poate dovedii, din analiza sincronizării ceasurilor intr-un tren in mişcare, descrisă de Einstein.. Considerăm că ceasurile sunt sincrone, dacă semnalul luminos ajunge deodată la mecanicul din faţa trenului şi la conductorul din spatele trenului.
Prin metoda dintr-o singura parte avem:
t1 =  L + L v/c = [12 + 4 ] /3 = 16 /3 [s]
t2 = L – L v/c  = [12-4] /3 = 8 /3 [s]
 t1Ź ≠ t2 ceasurile nu sunt sincrone.
Prin metoda dus si intors, avem:
t = [L + L v /c + L – Lv/c ] /c = 2L /c = 24 /3 = 8 [s]
In 8 secunde lumina ajunge la oricare din participanţi, deci ceasurile sunt sincrone. Evident, metoda ‘” dus si intors”nu este corectă dar ea s-a folosit in Teoria Relativităţii, şi ca atare Teoria Relativităţii este greşită.
Experiente care pot  confirma, spaţiul absolut Newtonian  care infirma Teoria Relativităţii.
1. Măsurarea vitezei luminii dintr-o singură parte.
Nişte raze de lumină, R1 şi R2,fig.1,  pornind de la nişte lămpi L1 şi L2. trec printr-o fantă f, a unui disc cu viteză mare D. Raza R1 ajunge la o diodă fotovoltaica d1 . unde creaza o tensiune electrica ce se transmite unui computer C1, dotat cu cronometru electronic, care memoreaza şi inregistrează momentul sosirii. Raza R2, ajunge la o diodă fotovoltaică d2, unde crează o tensiune electrica care se inregistrează şi memoreaza intr-un computer C2.
Computerele C1 şi C2, transmit informaţia inregistrată, unui computer central CC , care efectueaza diferenţa celor doua momente. şi inregistrează timpul de propagare atât către E cât şi către V
Inregistrarea unor timpi diferiti , pentru sensurile E si V, ne arata ca ne aflam in spatiul absolut, ceace am avut de demonstrat.
Daca se dovedeste ca avem timpul absolut, Teoria Relativităţii poate fi considerată falsa.
Lungimea razei de masurare, L[m]  depinde de diviziunile cronometrului din computerul C. [s] de acea in anumite etape a fost mai dificil de realizat.
t = L /c [s]     L= [ c. t ] [m]


Măsurarea efectului de deviere laterala inerţială a luminii.
Pe o platformă circulară, 1, fig 2, de  se montează nişte platforme, 2 şi 3, pe direcţia E. V. pe care se montează  nişte oglinzi plane, O1 şi O2 .                     O lampă L emite o rază de limină 4 către oglinda O2 , spre E. Intre oglinda O2 şi O1, se realizează nişte reflecţii, cu un pas p, care ajung in la un punct 5, perfect vertical, unde formeaza o pata de lumina , chiar pe linia de centru a aglinzii.
Se roteşte platforma cu 900, şi oglinda O2 ajunge spre S. Datorită efectului de deviere laterală inerţială, pata de lumina 5 , se va deplasa faţa de axa oglinzii , cu o mărime  ἐ = L v/c [m]
Confirmarea efectului de deviere laterală inerţială,dovedeste conceptul de spaţiu absolut Newtonian, şi ca atare, trebuie să renunţam la conceptele relativiste , ca  “continuu spaţiu-timp”, dilatarea timpului, contracţia spaţiului, dilatarea relativistă a masei,limitarea vitezelor la viteza luminii, şi adunarea relativistă a vitezelor.


Maxwel, a clculat viteza de propagare a undelor electromagnetice, fata de spatiul absolut, in  care lumina se propagă cu viteză constantă c, oriunde s-ar afla, in tren, pe vapor sau in submarin, iar când aceste spaţii sunt in mişcare, spaţiul şi timpul, cresc proportional cu viteza, cu o valoare, ἐ = L v/c [m] şi t = [L v/c] /c [s]
Ceace am avut de demonstrat.                                                              
In cele de mai jos, vom descrie o teorie logica a legilor propagarii luminii.
Viteza luminii in vid afost calculata de Maxwel, ca o constanta c, = 3 10 8 [m/s] Aceasta viteza a fost calculata fata de spatiul clasic, singurul care se cunostea la vremea lui. Intre 2 puncte A si B, pe o lungime L[m],timpul de propagare a luminii era: t
t = L /c [s] Propagarea se facea fata de spatiul absolut.cu constanta c, indiferent daca lumina se propaga pe PAMANT< in tren, pe corabie sau in submarin. Pe pamantul n miccare, in timp ce lumina se propaga intre AsiB, punctele se vor deplasa cu viteza Pamantului, v = 300 [m/s] la paralela 45 realizand o deplasare ἐ [m]
t = L/c = ἐ /v [s]    ἐ = L v/c [m]
Timpul de propagare a luminii intre A si B,va devenii:
t1 =  [L + L v/c ] /c [s] can c are sensul luiv.
t2 = [ L – L v/c] /c [s] cand c are sens contrar luiv.
Se observa t1 ≠ t2
Timpii au fost masurati prin metoda : „dintr-o singura parte” si sunt diferiti, deoarece viteza luminii a fost considerata vector care nu este influentat de viteza de transport.
Con cluzie: -Viteza luminii nu este influentata de viteza de tranz\sport.
- propagarea se face in linie dreapta,atat la dus cat si la intors.
- Nu tine seaam de viteza izvorului luminos.
- Tine seama de viteza observatorilor care
- Realizeaza timpi diferiti la dus si la intors, in functie de sensul vitezei c fata de viteza v.
- Viteza luminii nu tine seama de conceptele relativiste.
                                             ing. dumitru VOCHESCU

Bibliografie.

1 VITEZA LUMINII PE PAMANTUL IN MISCARE.
Preludiu. Wikipedia zice:
“Viteza lumini From AstroWiki
Jump to: navigation, search
Viteza luminii este o sintagmă folosită adesea pentru a semnifica viteza cu care se propagă undele electromagnetice în vid. Importanţa acestui concept este uriaşă pentru evoluţia Ştiinţei şi impune tratarea lui separată.
Cea mai importantă proprietate a vitezei luminii este faptul că nu depinde de starea de mişcare a observatorului care o măsoară, fiind una dintre constantele universale. Acest fapt a fost constatat experimental de către fizicienii Michelson şi Morley printr-un experiment celebru de o fineţe deosebită (care a impus oprirea circulaţiei autovehiculelor), capabil să măsoare efecte de ordinul doi, adică valori ale raportului  relativ la mişcarea Pământului cu o viteză de aproximativ v=30 km\s prin sistemul solar.
Acest fapt este atât de greu de înţeles şi de acceptat, încât marele fizician Albert Einstein nu a primit premiul Nobel pentru teoria relativităţii (care postula constanţa vitezei luminii în vid), ci pentru explicarea legilor efectului fotoelectric. Fiind greu de înţeles, este şi greu de dedus, aşadar nici până în prezent nu există o teorie din care să rezulte logic acest fapt constatat experimental.”
F. Salierii zice:
„Full Version: Time dilation and Length contraction. True effects or measuring errors?
http://en.wikipedia.org/wiki/Time_dilatation
http://en.wikipedia.org/wiki/Length_contraction
Forum Tuiasi > Tehnica > Rubrica Stiintifica
din moment ce majoritatea masuratorilor legate de cele doua efecte prezise de transformarile Lorentz sunt dependente de viteza de propagare a luminii in vid (viteza finita) apare intrebarea logica si naturala: sunt aceste efecte reale sau doar erori de de masurare.?
Nu ezitati sa va exprimati opinia.”
Dupa cum vedem, comunitatea academica nu a foste de acord sa se atribuie legilor luminii conceptele relativiste formulate de Teoria Relativitatii.si nici pana in prezent nu exista o teorie din care sa rezultelogic legile luminii.
In continuare vom arata erorile care au dus la formularea Teoriei relativitatii,si experiente care demonstreaza adevarul despre Legile luminii:

Corect gafiteanu !
Dar este musai ca apa și aerul să se deplaseze cu viteza luminii.
Altfel vom avea aer și apă pe Lună cu porția.

Gafiteanule, hai să-ți explic mai întâi, înainte de a trece la accelerația fotonilor, de ce experimentul M-M este o eroare colosală de logică.

În experimentul M-M se ia din start faptul că lumina are viteză c față de eter.
Asta înseamnă că dacă laboratorul este în repaus față de eter, iar distanța de la sursă la oglindă este d, iar viteza luminii este c, asta înseamnă că timpul necesar luminii să parcurgă distanța d față de eter și față de laborator este t, iar viteza luminii va fi c=d/t.
În condițiile în care laboratorul este în repaus față de eter.

Acum vrem să calculăm viteza luminii în condițiile în care laboratorul se mișcă față de eter cu viteză v în sens invers lansării fasciculului de lumină, în sens invers direcției de deplasare a fotonilor.

Să presupunem momentul 0, momentul în care un foton pleacă de la sursă și ajunge la oglinda M.
Fotonul se deplasează către stânga față de eter, iar laboratorul se deplasează către dreapta față de eter.
Prin experimentul M-M asta înseamnă că în laborator lumina va avea viteză c+v.

Nimic mai fals !!!
Lumina are tot viteză c !
De ce ?

Păi dacă laboratorul se deplasează spre dreapta față de eter cu viteză v, iar acel foton spre stânga cu viteză c față de eter, asta înseamnă că distanța parcursă de acel foton către oglindă este (c+v)*t, iar timpul parcurs de acel foton către oglindă este d/(c+v). Asta înseamnă că distanța parcursă de lumină este (c+v)*d/(c+v)=d, iar timpul va fi (c+v)*t/(c+v)=t.
Deci viteza luminii va fi c=d/t, adică exact viteza luminii față de eter.

Deci pe această direcție nu poate apărea nicio interferență.
La fel se întâmplă și pe drumul întors, și pe cealaltă direcție perpendiculară, față de care apare o compunere vectorială a vitezelor.
În orice situație, ajungem la concluzia că pe fiecare direcție, lumina se deplasează ca și cum laboratorul s-ar afla în repaus față de eter.

Deci...cam la ce fel de franje de interferență să ne așteptăm?
Aproape la niciuna !
Calculele făcute în cadrul experimentului și analizele raționale din cadrul acestuia sunt atât de modeste încât eu stau și mă întreb cum oferă, pe ce principii oferă comunitatea științifică premii Nobel.
Mai nou, ca și în cazul bosonului Higgs, pentru care realitatea logică este complet alta.
Ce se întâmplă Gafiteanule cu fizica asta ?
Dar cu logica prin care raționăm situațiile și experimentele ?
Ce se întâmplă oare Gafiteanule ?

Dar stai așa, că de fapt fotonii accelerează !
Și nu oricum, ci continuu !
Corpurile nu au masă, masa este doar un fel de efect al unei forțe asupra corpului pe care-l considerăm ca având masă !
Gravitația nu are niciun fel de linii de câmp !

Oare chiar nu vede nimeni incoerențele logice ale situațiilor ?
Oare chiar oferim premii Nobel așa doar de dragul de a oferi ceva cuiva ?
Este inadmisibil !!!
Domnul inginer Vochescu are dreptate !
Dar cine să-l audă ?
Dacă nu-l aude nimeni pe el, atunci cine m-ar putea auzi pe mine când explic câte greșeli de logică, de rațiune sunt în fizică ?
Cine ?
Nimeni gafiteanule !

Te indrepti intr-o directie gresita :
Fotonii nu accelereaza . Ei nu au un motor propriu ca sa accelereze !  .
Viteza lor poate sa se schimbe numai daca strabat diverse medii de propagare
cum sunt de exemplu apa sau sticla sau uleiul...
Inca odata iti spun :Fotonii nu accelereaza.

Ești tu așa sigur ?

Pune cap la cap toate informațiile pe care le ai la dispoziție despre modul în care vedem și explică-ți de ce suntem capabili să vedem obiectele ca aflându-se la distanțe diferite.

Cam la ce concluzie ajungi ?
Care sunt explicațiile tale, că ale mele sunt extrem de aberante.
Știu asta !
Dar vrem explicații cât mai detaliate, în toată profunzimea lor și care să țină cont de toate certitudinile actuale ?
Dacă da, atunci fotonii accelerează.
Continuu chiar.
Iar explicația este în concordanță cu aproape orice teorie pe care o cunosc, pe care am înțeles-o bine și corect.
Eu nu te contrazic, dar doar așa consider că s-ar explica corect anumite situații.

Pai zici intai ca lumina are vit c, apoi zici ca accelereaza cand crede ea de cuviinta ( chiar se aude cum accelereaza ca o motocicleta ).
Eu zic ca lumina e libera si independenta de ea insasi (n-are motor) si e purtata doar de ether, la fel si atomii si electronii se invart de catre ether.
Si laboratorul e purtat de ether, si noi, etc.  Pamantul e un laborator invartit odata cu etherul.
Daca cineva prinde viteza luminii, va fi transformat instant in fotoni, apoi in vapori de ether, daca depaseste viteza luminii. Doar etherul in intimitatea lui are viteze mult supra-luminice.
Inchipuiti-va ca va aflati intrun vagon f-lung in mare viteza, este trenul ala la chinezi ultra-supra-sonic. Aerul in interior sta fata de pereti, nu-i asa ?  Daca cineva canta sau tipa, sunetul se propaga in interior cu aceeasi viteza in toate directiile, 340m/s.  Dar nu si raportat la exterior.  Cu trenul ala sau cu un avion, sunetul calatoreste mai repede in directia de mers.  Daca trenul sau avionul sau racheta ar avea viteza luminii, si sunetul s-ar propaga tot cu viteza luminii, plus viteza lui prin aerul din interior. Dar daca e vid in interior ?
La fel ca aerul din interiorul trenului sau avionului, si etherul din exteriorul Pamantului se invarte odata cu acesta. Chiar si aerul din jurul Pamantului se invarte odata cu Pamantul, altfel inchipuiti-va ce vanturi cu viteze enorme ar fi. Etherul din jurul Pamantului antreneaza si aerul.
Cu ce viteza se plimba Pamantul in jurul axei, plus in jurul Soarelui, plus cu tot cu Soare prin Galaxie ? Va rog, cine stie sa ridice problema.

Curiosule ,obiectele se vad la distante diferite pentru
ca se situeaza in spatiu la distante diferite .
Ca doar nu ne gasim in 2D .  

CAdi a scris:Curiosule ,obiectele se vad la distante diferite pentru
ca se situeaza in spatiu la distante diferite .
Ca doar nu ne gasim in 2D .  

Bravo CAdi !
Extraordinar !!!
Incredibilă logica pe care ai folosit-o !

Dar... este o diferență între faptul că ele se află fizic la o anumită distanță între ele și faptul că le vedem în aceeași manieră.
Dar cum oare le vedem depărtate la o distanță aproape de cea pe care o estimăm ?
De ce vedem în mintea noastră corpurile la distanțe diferite ?
Nu uita că în ochii noștri ajung doar fotoni cu frecvențe diferite !
Oare le estimăm ca fiind în mintea noastră la distanțe de, sau la distanțe diferite, datorită frecvenței fotonilor emiși de acele corpuri ?
Nu, pentru că în acest fel ar trebui să le vedem doar în culori diferite, nu la distanțe diferite !
Deci de ce vedem corpurile la distanțe diferite ?
Am remarcat instantaneu deducția logică deosebită, că ele se află în spațiu la distanțe diferite, dar n-am remarcat totuși relația de cauzalitate prin care le și vedem la distanțe diferite.
Oare de ce ?

Stai un pic gafiteanule, că te lămuresc imediat ce-i cu experimentul M-M.
Nu eu zic că lumina are viteză c în acel experiment, ci fizicienii aceștia dați naibii de deștepți au considerat că viteza luminii este c față de eter.
Corect ?

Că eu zic că fotonii accelerează este altceva și în alte împrejurări.
Acum discutăm doar de modul în care s-a interpretat logic experimentul M-M.
Fizicienii au constatat că lumina are viteză c față de eter, corect ?

Lumina in ether e precum sunetul in mediu, in aer.
Fizicienii sunt de multe feluri, fiecare interpreteaza cum poate. Insa cei mai inteligenti tac si fac pe ascuns totul. Mai mult, baga bete-n roate la ceilalti si-i deruteaza.  Chiar ii premiaza pt. ce debiteaza.
Apropo Abel, nu se lasa cu ceva premieri de Paste ? Cate un ou-doua moi pe cap de forumist, la fiecare ?

gafiteanu a scris:Fizicienii sunt de multe feluri, fiecare interpreteaza cum poate. Insa cei mai inteligenti tac si fac pe ascuns totul. Mai mult, baga bete-n roate la ceilalti si-i deruteaza.

Aici cred că ai dreptate.
Cei inteligenți speculează de fapt greșelile celorlalți.
Tot un fel de jmecheri și fraieri.
Numai că fraierii sunt mai șmecheri ca jmecherii din alt punct de vedere.
Depinde cum privim problema.
Pentru că fraierii pot ceva ce nu pot jmecherii.
Iar jmecherii sunt inteligenți doar pentru că folosesc ceea ce pot fraierii, dar nu pot ei înșiși.
Tot un fel de inteligență este la urma urmei.
Iar unul puternic există doar pentru că există unul slab, iar la nivel de inteligență, unul este deștept doar pentru că altul este prost.
Fără existența celuilalt nu există departajare.

Una din cele mai mari inconsistențe ale TRR este următoarea :

Viteza luminii are nevoie de 1 secundă pentru a parcurge 300.000 km.
Dar la aceea viteză, lungimea este contractată la maxim, adică lumina practic nu parcurge nicio distanță prin teoria relativității.

Deci care este viteza luminii ?
Pentru că ea nu a parcurs nicio distanță, nu ?

Așa zici tu Răzvane ?

Da atunci ce spațiu se contractă ?
Pentru că dacă vorbim de corpuri, evident aflate în sisteme inerțiale și în mișcare relativă, distanța se contractă, corpurile se contractă.
Dacă pe aceeași direcție considerată ca și contractată se emite un fascicul de lumină din sistemul în care se consideră că lungimea pe aceea direcție este contractată, pe aceea direcție, pe aceea distanță contractată, atunci distanța pe care o parcurge lumina nu este contractată, sau lumina zburdă prin altă distanță, una necontractată, prin alt spațiu ?

curiosul a scris:Da atunci ce spațiu se contractă ?

Ştiu şi eu? Alege tu unul, că văd că tu compari contracţia distanţelor cu viteza luminii.  

Păi alege tu măi Răzvane unul, că tu ești expertul care contractă spațiul.
Adică spațiul se contractă numai pentru corpurile care se mișcă prin el, nu și pentru lumina care se mișcă tot prin el !
Alege tu un spațiu care să-ți placă, și ție, și mie.

Ţi-am zis că nu ştiu.
Dă tu exemplu de spaţiu contractat astfel încât lumina să fie în repaus faţă de el, că tu ai spus asta:

Viteza luminii are nevoie de 1 secundă pentru a parcurge 300.000 km.
Dar la aceea viteză, lungimea este contractată la maxim, adică lumina practic nu parcurge nicio distanță prin teoria relativității.
Deci care este viteza luminii ?
Pentru că ea nu a parcurs nicio distanță, nu ?

Razvan a scris:Ţi-am zis că nu ştiu.

Ei, așa da, îmi plac acest gen de răspunsuri.
Dar dacă nu știi tu, eu de unde draku să știu ?
Eu știu doar că-i inconsistent raționamentul.
Iar pentru că-i inconsistent, eu zic doar că nu se contractă niciun spațiu.

Dacă zici tu, nu se contractă. Ia vezi, poate se contractă eterul!  

Ții tu neapărat să se contracte ceva ?
Dar poate chiar nu se contractă nimic, mai știi ?
Dar dacă vrei tu să se contracte, atunci să se contracte totuși ceva.
Ce oare, mușchii ?
Chiar, cum se contractă mușchii ?
Probabil tot datorită spațiului că și ei se găsesc tot în spațiu.
Cu eterul...am spus, eu personal n-am nicio problemă cu el.
Pentru că din punctul meu de vedere tot ce există este doar lumină, doar fenomene electromagnetice, de ce mediu să aibă nevoie ?
Noi, corpurile, spațiul, timpul, gândurile noastre, conștiința noastră etc sunt doar fenomene electromagnetice.
Mediul necesar luminii pentru a se propaga este ea însăși, de ce fel de eter ar fi nevoie ?

curiosul a scris:Una din cele mai mari inconsistențe ale TRR este următoarea :

Viteza luminii are nevoie de 1 secundă pentru a parcurge 300.000 km.
Dar la aceea viteză, lungimea este contractată la maxim, adică lumina practic nu parcurge nicio distanță prin teoria relativității.

Deci care este viteza luminii ?
Pentru că ea nu a parcurs nicio distanță, nu ?

Nu este vorba despre contractia luminii, ci despre contractia corpurilor care se deplaseaza cu viteze relativiste. Lumina isi vede de treaba ei pentru ca nu este un corp.

Deci se contractă corpul.
Care să fie cauza ?
Păi TRR susține că tocmai datorită contracției distanței, adică a spațiului pe aceea direcție.
Dar oare nu înseamnă că un fascicul de lumină care este emis pe aceea direcție se deplasează tot prin acel spațiu contractat ?

Dacă lumina își vede în continuare liniștită de drumul ei asta înseamnă că se deplasează printr-un alt mediu, care nu are treabă cu spațiul acela contractat. Care să fie acel mediu, pentru că se pare că nu există ?
Asta doar dacă nu cumva nu se contractă niciun spațiu.
Dar dacă nu se contractă niciun spațiu, deși să presupunem că experimental s-a demonstrat că există o contracție propriu-zisă a corpului (nu a spațiului), atunci care să fie cauza ?

Din punctul meu de vedere, această posibilă cauză este exact aceea care produce și efectul de inerție a corpurilor.
Așa cum am mai susținut virgile, dacă eliminăm cauzele care produc anumite efecte ca fiind cele prezise de relativitate, vom fi nevoiți totuși să explicăm aceste efecte observabil în altă manieră care va duce la descoperirea unor lucruri noi, sau cel puțin la o înțelegere mai profundă, mult mai profundă, a altor fenomene explicate actual foarte sumar și doar la nivel de principiu.

Părerea mea.
Însă eu nu contest relativitatea doar din aceste considerente, ci pentru că pur și simplu sunt inconsistente fundamentele ei.
Din câteva citate anterioare, postate pe alte topicuri, s-ar observa că însuși Einstein susținea faptul că dacă nu știu ce se dovedește a fi cert, la nivel de observație experimentală, atunci teoria relativității se va destrăma ca o casă de cărți.
Afirmația lui Einstein de mai sus vorbește chiar despre incertitudinea pe care o are autorul însuși despre propria teorie.
Tu cam ce înțelegi din asta ?
Și per tot ansamblul lor, lucrurile nu se opresc numai la incertitudinea relativității, ci chiar la incertitudinea observației experimentale.
E o poveste mai lungă aici, din punctul meu de vedere desigur, dar una care nu este deloc de neglijat.
Eu îmi spun doar păreri personale virgil, fiecare să țină cont doar de ceea ce consideră că este mai acceptabil, mai rațional și mai constructiv, zic eu, tu ești liber să crezi ce vrei și să-ți păstrezi convingerile proprii.

Curiosu ,jonglezi cu niste notiuni pe care nici nu le intelegi prea bine!
Totul se raporteaza la sistemele de referinta .
Se contracta fata de un anume sistem de referinta si se dilata fata de
alt sistem de referinta .
In general ceea ce se apropie fata de sistemul de referinta ales se contracta
iar ceea ce se departeaza cu viteze apropiate de viteza luminii se dilata.
Un obiect care se deplaseaza cu viteza luminii ,care este o constanta in orice SR,
nu sufera nici o contractie sau dilatare d.p.d.v. spatial sau temporar si Razvan are
dreptate.

CAdi a scris:Curiosu ,jonglezi cu niste notiuni pe care nici nu le intelegi prea bine!
Totul se raporteaza la sistemele de referinta .
Se contracta fata de un anume sistem de referinta si se dilata fata de
alt sistem de referinta .

Am voie să jonglez cu ce vreau pentru simplul fapt că apare o contracție, indiferent din ce sistem de referință este privită această contracție.
Dacă există una și vrem s-o explicăm profund, analizăm și încercăm să explicăm contracția propriu-zisă, nu de unde este observată.

Aici nu este vorba de dimensiunile obiectului , ci de spatiu si timp.
La asta se refera teoria relativitatii.

CAdi a scris:Aici nu este vorba de dimensiunile obiectului , ci de spatiu si timp.
La asta se refera teoria relativitatii.

Exact la astea mă refer și eu CAdi !
Dar stai că mi-a venit o idee prin care putem verifica faza cu timpul prin principiul expus în topicul lui Abel.
Dacă impulsul, respectiv energia cinetică a corpului trebuie să fie aceleași înseamnă că viteza corpului trebuie să fie aceeași indiferent din ce perspectivă o privim, masa de asemenea pentru că este o proprietate intrinsecă a corpurilor, ceea ce ar însemna ca momentele în care revine pe Pământ din perspective diferite nu pot fi simultane, dacă traiectoriile urmate de corp sunt diferite iar viteza corpului este aceeași.
Măcar din curiozitate, o să fac acum niște calcule să vedem dacă diferența de timp este exact cea prezisă de relativitate, prin factorul Lorentz.
Eventual, o să iau în calcul și o posibilă contracție spațială, care trebuie să apară în ambele direcții, pentru că acel corp aruncat în sus, are o mișcare și spre dreapta și în sus.

O să-ți expun astăzi, mai târziu calculele, să vedem ce incoerențe există, făcute odată relativist și odată prin mecanica clasică să vedem ce diferențe apar, în condițiile în care impulsul, energia cinetică, viteza și masa trebuie să rămâne conservate.

curiosul a scris:Deci se contractă corpul.
Care să fie cauza ?
Păi TRR susține că tocmai datorită contracției distanței, adică a spațiului pe aceea direcție.
Dar oare nu înseamnă că un fascicul de lumină care este emis pe aceea direcție se deplasează tot prin acel spațiu contractat ?

..............................................................

.... fiecare să țină cont doar de ceea ce consideră că este mai acceptabil, mai rațional și mai constructiv, zic eu....

Curiosu , cine sa te mai inteleaga ?
Una declari si alta scrii ...   

Nu CAdi, una am scris și am vrut să transmit și alta ai înțeles tu, asta-i diferența.

OK, am făcut calculele.
Îmi dă o diferență foarte mare dintre predicțiile mecanicii relativiste și celei clasice. Cum explicăm asta ?

În primul rând, vreau să înțelegeți cum am gândit și să-mi spuneți dacă este corect înainte de a mă apuca să redactez în LaTex pe forum.
Am plecat de la principiul conservării, adică indiferent din ce sistem de referință este privită situația, energia internă a unui sistem se conservă.
Aceasta înseamnă că dacă masa corpului este aceeași fiind o proprietate intrinsecă a corpurilor, iar energia sistemului se conservă dacă nu există un schimb de energie cu exteriorul sistemului, atunci viteza corpului trebuie să fie aceeași indiferent de unde este privită, pentru că atât impulsul, cât și energia cinetică rămân conservate.
Dar privind traiectoria corpului din sisteme de referință diferite, acesta urmează traiectorii diferite, iar pentru că viteza corpului este aceeași, înseamnă că timpul necesar corpului pentru a parcurge distanțele determinate de traiectorii diferite, este diferit.
În animațiile prezentate pe topicul lui Abel, dacă momentul în care corpul este lansat de pe Pământ este considerat ca fiind simultan cu cel din alt sistem de referință, atunci momentul în care revine pe Pământ este și trebuie să fie diferit dacă este privit din perspective diferite.

Considerând că știm înălțimea la care a fost aruncat corpul și viteza acestuia, atunci prin mecanică clasică, obținem o anumită valoare a timpului necesar pentru a parcurge distanța dus-întors.
Din cealaltă perspectivă, am aplicat Pitagora pentru a obține distanța parcursă din cealaltă perspectivă, considerând cunoscută viteza de deplasare dintre cele două sisteme de referință, viteza corpului rămâne constantă din ambele perspective și am aflat timpul necesar corpului pentru a parcurge acea distanță mai lungă.

Ulterior, am folosit transformările Lorentz, iar dacă am aplicat bine formulele, diferența de timp este foarte mare.
Nonsimultaneitatea prezisă de relativitate nu corespunde cu cea care rezultă prin conservarea energiei sistemului.
Mai verific odată să fiu sigur că nu-mi scapă nimic logic și voi expune ulterior calculele, care de altfel sunt foarte simple.

Dar aș vrea să știu dacă raționamentul este suficient de consistent.
Este corect gândit așa această situație ?

Nu este corect ceea ce am calculat din alt punct de vedere, pentru că eu am confundat nonsimultaneitatea care ar trebui să rezulte din situația prezentată în topicul lui Abel, cea care ar trebui să rezulte din conservarea energiei și impulsului, cu cea din relativitate.
Nonsimultaneitatea care apare și este prezentată de relativitatea este cu totul alt fel de nonsimultaneitate, nu se referă la conservarea energiei din genul de situații pe care l-am prezentat în topicul lui Abel.
Așa și justifică faptul că nu corespund nonsimultaneitățile calculate.

Dar până la urmă este corect gândit că dacă impulsul și energia se conservă, indiferent că vorbim relativist sau clasic, atât timp cât traiectoriile corpurilor sunt diferite din perspective diferite, în timp ce viteza trebuie să fie aceeași pentru a rezulta un impuls și o energie constantă în aceleași condiții, trebuie să vorbim de o nonsimultaneitate ?

Dacă nu putem vorbi, singura explicație este că acel corp are aceeași traiectorie, indiferent de unde o privim.
Iar asta, la nivel de lumină, justifică de ce nu au apărut interferențe în experimentul M-M. Lumina, văzută din laborator, nu descrie niciun fel de traiectorie determinată de laturile unui triunghi.

Acest tip de traiectorie este cumva o iluzie. Altfel nu se conservă energia și impulsul, dacă viteza este aceeași, există o simultaneitate, iar corpul, sau lumina, descrie o traiectorie mai lungă.
Ar fi singura explicație.

Gafiteanul are dreptate :
Singurul reper pentru care se conserva energia si impulsul este Backgroundul (eterul ).
Orice alt reper luat ca SR produce distorsionari ale valorilor acestora.

CAdi a scris:Gafiteanul are dreptate :
Singurul reper pentru care se conserva energia si impulsul este Backgroundul (eterul ).
Orice alt reper luat ca SR produce distorsionari ale valorilor acestora.

Părerea mea CAdi este că nu în totalitate.
Mai există o situație care nu distorsionează nimic.
Dar n-are treabă cu relativitatea, adică are treabă, dar nu le putem accepta pe ambele simultan.

 

Curiosu,ti-am pus o intrebare si vad ca nu raspunzi !