Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 2)

Rezumarea primului mesaj :

Subiectul iniţial a fost scindat automat datorită lungimii exagerate, iar acest topic provine după „ultimul mesaj din topicul anterior”.


Nula, pentru ca energia potentiala Ep=m.g.h; iar pentru h=r=infinit, acceleratia gravitationala g =k.M/r*r; devine zero pentru ca scade cu patratul distantei r, deci si energia potentiala devine nula deoarece r=h;

Razvan a scris:

Deci la distanta de un an lumina de o planeta, tu consideri ca energia potentiala a unui corp pornit de pe ea, este negativa si foarte mare.

Dacă o mărime creşte de la o valoare negativă spre zero, ţi se pare că mărimea ar fi negativă?

Chiar asa este! Dar eu nu accept ca acea energie potentiala este negativa,
sau ca este altfel decat orice energie potentiala datorata diferentei de
inaltime.

Adica este tras foarte tare, spre exterior?

De unde concluzia asta?

Daca energia potentiala pozitiva este indreptata spre centru, cea
negativa trebuie sa fie indreptata spre exterior. Altfel, totul este o
strumfarie!

Câmpul nu frânează nimic. Forţa de atracţie, da!

Vad ca ai inteles cu toata lipsa de precizie a exprimarii mele!

Crezi ca energia aceea dispare pur si simplu?

Nu, se transformă în energie potenţială.

Asa este, dar energia potentiala scade si ea
datorita lui R aflat la numitorul formulei. Unde se duce energia
care se pierde prin aceasta scadere? Sau din cauza lui minus...
ne invartim in jurul cozii.

Eu cred ca trece in energia campului planetei.

Nicidecum. Energia gravitaţională a planetei chiar scade cu echivalentul energiei gravitaţionale a corpului, din moment ce acesta s-a desprins de ea!

Ca se inregistreaza o scadere proportionala cu masa care se
lanseaza, sunt de acord. Dar paralel cu asta, apare o energie care
compenseaza aceasta scadere, provenita din pierderea de energie
potentiala a corpului lansat, odata cu cresterea lui R.
Nu cred ca este complicat sau de neinteles.

virgil_48 a scris:Daca energia potentiala pozitiva este indreptata spre centru, cea negativa trebuie sa fie indreptata spre exterior.

De orientarea energiei n-am mai auzit până acum. În afară de orientarea interior-exterior mai poate fi şi după direcţia sus-jos, sau după punctele cardinale?  

Chiar asa este! Dar eu nu accept ca acea energie potentiala este negativa, sau ca este altfel decat orice energie potentiala datorata diferentei de inaltime.

De unde scoţi că valoarea energiei potenţiale este negativă? Ea este pozitivă în modul, doar creşterea ei cu distanţa se face de la valori negative spre zero.



unde

Rezultă sau , forma întâlnită în manuale!
De remarcat că ultima formulă exprimă diferenţa energiei potenţiale, de la r₀ la r, unde r₀  e luat cu valoarea iniţială zero.

Ca se inregistreaza o scadere proportionala cu masa care se lanseaza, sunt de acord. Dar paralel cu asta, apare o energie care compenseaza aceasta scadere, provenita din pierderea de energie potentiala a corpului lansat, odata cu cresterea lui R.

Odată corpul lansat vorbim de 2 corpuri diferite, fiecare cu câmpul său gravitaţional propriu.

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Daca energia potentiala pozitiva este indreptata spre centru, cea negativa trebuie sa fie indreptata spre exterior.

De orientarea energiei n-am mai auzit până acum. În afară de orientarea interior-exterior mai poate fi şi după direcţia sus-jos, sau după punctele cardinale?  

Si nu ti-e clar ca un elicopter in zbor are energia potentiala orientata catre sol
iar un balon cu aer cald, atunci când este retinut la sol are energia potentiala
orientata in sus?

Chiar asa este! Dar eu nu accept ca acea energie potentiala este negativa, sau ca este altfel decat orice energie potentiala datorata diferentei de inaltime.

De unde scoţi că valoarea energiei potenţiale este negativă? Ea este pozitivă în modul, doar creşterea ei cu distanţa se face de la valori negative spre zero.

In modul toate numerele sunt pozitive. Ce ai vrut sa spui?

unde

Rezultă sau , forma întâlnită în manuale!
De remarcat că ultima formulă exprimă diferenţa energiei potenţiale, de la r₀ la r, unde r₀  e luat cu valoarea iniţială zero.

Si pana la urma, dece nu vrei sa-mi raspunzi la întrebarea de mai sus,
ca formulele acelea tot nu-mi spun mare lucru:
- Ce semn ( + sau - ) are energia potentiala unui corp aflat la 1 km de planeta,
si ce semn are energia potentiala a unuia aflat la 1 an lumina. Si daca este
acelasi corp, la ce distanta este mai mare energia potentiala?

Ca se inregistreaza o scadere proportionala cu masa care se lanseaza, sunt de acord. Dar paralel cu asta, apare o energie care compenseaza aceasta scadere, provenita din pierderea de energie potentiala a corpului lansat, odata cu cresterea lui R.

Odată corpul lansat vorbim de 2 corpuri diferite, fiecare cu câmpul său gravitaţional propriu.

Asta este adevarat, dar ai vazut ca apar surprize!

virgil_48 a scris:Si nu ti-e clar ca un elicopter in zbor are energia potentiala orientata catre sol iar un balon cu aer cald, atunci când este retinut la sol are energia potentiala orientata in sus?

Nu crezi că ar fi cazul să citeşti măcar definiţia energiei potenţiale înainte să vorbeşti de orientarea ei? Energia potenţială este o energie de poziţie a unui sistem de corpuri; nu are orientare, că nu e vector!

Si pana la urma, dece nu vrei sa-mi raspunzi la întrebarea de mai sus,
ca formulele acelea tot nu-mi spun mare lucru:
- Ce semn ( + sau - ) are energia potentiala unui corp aflat la 1 km de planeta,
si ce semn are energia potentiala a unuia aflat la 1 an lumina. Si daca este
acelasi corp, la ce distanta este mai mare energia potentiala?

Energia potenţială a unui corp aflat la 1 an lumină este mai mare decât a aceluiaşi corp aflat la o distanţă de 1 km. Dar cred că ţi-am răspuns deja la asta şi încă argumentat. Dacă formulele te  încurcă, este problema ta. Eu nu sunt în măsură să inventez altele care să te satisfacă.

Energia potenţială a unui sistem fizic nu este o mărime absolută. Se pot determina doar variaţiile acestei energii prin lucrul mecanic efectuat de forţele de greutate. Prin convenţie, variaţia energiei potenţiale între două poziţii ale unui corp este egală şi de semn contrar cu lucrul mecanic al forţelor de greutate exercitate asupra punctului material între poziţiile corpului.

Luând distanţa mai mică dintre corpuri şi distanţa mai mare obţinem:



Alegând în mod convenţional (pentru că am spus că energia potenţială nu este o mărime absolută) valorile de referinţă şi cu cât este egală energia potenţială şi ce semn are?

Energia este fie produsul fie suma a doi vectori egali si opusi, care deci se anuleaza. De aia nu mai e vector. Ramane doar cantitatea, scalarul. (Energia cinetica Ec=1/2 mv^2. )
Totusi acestui scalar i se poate asocia si un vector. Energia unui foton este asociata obligatoriu cu un vector.
Energiile cuantelor sunt de doua feluri, simple fermionice sau duble si opuse bosonice.
Actuala fizica face talmes-balmes cu energiile.

Razvan a scris:
Energia potenţială a unui corp aflat la 1 an lumină este mai mare decât a aceluiaşi corp aflat la o distanţă de 1 km. Dar cred că ţi-am răspuns deja la asta şi încă argumentat. Dacă formulele te  încurcă, este problema ta. Eu nu sunt în măsură să inventez altele care să te satisfacă.

Nu este nevoie sa-mi dai mie satisfactie. Incearca numai sa ma
lamuresti cum poate fi adevarat ce ai scris mai sus, in conditiile in
care R se afla la numitorul formulei generalizate a Ep.
Pe de alta parte, formula mgh pare sa-ti dea dreptate.
Pana la ce inaltime se aplica aceasta si apoi se schimba cu
cealalta? Fiindca devine clar ca evolutia Ep cu inaltimea(cu R), nu
este lineara. Ea evolueaza dupa o curba care este la inceput
crescatoare, apoi scade asimptotic spre zero. Iar la distanta de
1 an lumina, Ep poate fi mai mare fata de valorile inregistrate mai
aproape, numai daca iubesti foarte mult teoria campurilor.
Dar cum aceasta este gresita, este de asteptat sa dea rezultate
neplacute, pentru care sa fii obligat sa furnizezi tot felul de
explicatii sinusoidale.

virgil_48 a scris:Incearca numai sa ma lamuresti cum poate fi adevarat ce ai scris mai sus, in conditiile in care R se afla la numitorul formulei generalizate a Ep.

Minusul ăla din faţa relaţiei de care vorbeşti e pus acolo ca să te încurce.   
Ce e mai aproape de zero: -x/2 sau -x/8 ?

Atasez inca o data figura pe care am folosit-o si eu in tratarea miscarii in camp central.



Pe axa x avem distanta fata de sursa campului, pe y valoarea energiei potentiale efective, pe care o voi explica detaliat mai jos, iar liniile orizontale sunt trasate la valori fixate ale energiei totale (energie potentiala totala + energie cinetica totala). Functia reprezentata in grafic se numeste potential efectiv, si este alcatuit din doi termeni: potentialul gravitational (linia punctata de jos) care se duce, in virtutea expresiei sale, la - infinit in sursa campului, la 0 la + infinit, si intre cele doua variaza invers proportional cu distanta, respectiv energia centrifugala, care se duce la + infinit in origine, la 0 la infinit, si care variaza invers proportional cu patratul distantei.

Suma celor doi termeni da linia continua, asa numitul potential efectiv. Vedem ca acesta se duce la infinit in origine, are un minim la o distanta data in jurul caruia formeaza un fel de "buzunar", si apoi urca spre 0 la infinit.

Daca aceste lucruri sunt clare, mai reiau explicatiile pe care le-am dat la campul central. Astept intrebari de la virgil_48, daca sunt nelamuriri.

Omule, nu caut sa ma lamuresc prea tare, fiindca asa incepe virusarea
unei minti sanatoase. Dar figura prezentata de tine seamana mult cu
ideea care o aveam  despre energia potentiala in camp gravitational.
Nu urmeaza decat sa-mi spui ce ma intereseaza: de la o anumita distanta
(astronomica), este adevarat ca energia potentiala a unui corp, fata de
planeta de pe care s-a ridicat, scade asimptotic catre zero? Si urmeaza
întrebarea la care te astepti: unde crezi ca se duce aceasta energie in
conditiile fixate de teoria campurilor?
Pentru ca sa nu se complice problema, considera ca energia cinetica a
corpului se mentine constanata, fiind un corp autopropulsat si comandat.

Pentru omuldinluna si nu numai:

virgil_48 a scris: Si urmeaza
întrebarea la care te astepti: unde crezi ca se duce aceasta energie in
conditiile fixate de teoria campurilor?

Citind ulterior, imi dau seama ca ai putea intelege altceva decat am
intentionat.
Intrebarea era: unde crezi ca se duce aceasta energie in conditiile
fixate de teoria campurilor, in situatia in care un corp autopropulsat
se indeparteaza de planeta cu viteza constanta, deci energia sa potentiala scade mereu?

Când corpul se îndepărtează de planetă, energia lui potențială (potențială față de planetă) crește.

Degeaba, că nu-l convingi. Poate explici pe blogul tău de matematică cum devine treaba cu creşterea spre zero a numerelor negative.  

omuldinluna a scris:Atasez inca o data figura pe care am folosit-o si eu in tratarea miscarii in camp central.

Figura aceasta nu am postat-o eu. Daca v-ati concentra putin,
v-ati mai schimba parerea. Si cred ca omuldinluna imi va
raspunde, fiindca el s-a oferit si este cel mai aproape de a
lua in serios acest topic.

omuldinluna a scris:Atasez inca o data figura pe care am folosit-o si eu in tratarea miscarii in camp central.

Nu lua in seama ce ti-am raspuns prima oara.
Despre figura care ai atasat-o, am intr-adevar unele intrebari:
1. Daca orizontala sub care scrie E2 = 0 reprezinta axa X, cum sa
interpretez faptul ca graficul curbei V' o  traverseaza? Exista energie
pozitiva si energie negativa? Si nu ma gândesc la utilizarile actuale
ale acestor formulari.
2. Atunci când se acorda un semn energiei, in general când este
vorba despre o energie mecanica, ce poate produce deplasare, semnul
este folosit pentru a indica sensul deplasarii? Cum se poate interpreta
altfel o energie potentiala pozitiva in camp, fata de una negativa?
Cea negativa nu reprezinta respingere?
3. Punctul in care orizontala E2 taie curba V', reprezinta suprafata
planetei?
4. Felul in care este desenata curba V' nu permite sa intelegi clar: tinde
asimptotic la zero? Asta nu poate fi decat adevarat, fiindca cu siguranta
la distanta de 1 an lumina de planeta, V' tinde la zero.
Daca te-ai oferit sa ma lamuresti cum sta treaba, n-ai sa te superi ca
am depasit cadrul figurii postate.

Daca aceste lucruri sunt clare, mai reiau explicatiile pe care le-am dat la campul central. Astept intrebari de la virgil_48, daca sunt nelamuriri.

virgil_48 a scris:1. Daca orizontala sub care scrie E2 = 0 reprezinta axa X, cum sa
interpretez faptul ca graficul curbei V' o  traverseaza? Exista energie
pozitiva si energie negativa? Si nu ma gândesc la utilizarile actuale
ale acestor formulari.

Ca sa fie limpede din start, pe axa x ai valori ale distantei fata de sursa campului gravitational (deci incepi de la 0 si te duci pana la infinit), iar pe axa y valoarea potentialului (de la minus infinit la plus infinit). Prin orice punct de pe axa y prin care duci o paralela la axa x, reprezinti o valoare constanta a energiei totale a sistemului. Intr-adevar, potentialul efectiv poate fi pozitiv sau negativ, dupa cum se vede din formula lui

, unde r e distanta, k e o constanta, l^2 e patratul momentului cinetic fixat al sistemului, m este masa sa redusa.

Asta se interpreteaza in felul urmator: in acest potential poti avea atat particule "libere", care se pot deplasa de la 0 la infinit (pe grafic, orice particula cu energia totala intre E1 si E2 se misca astfel), cat si particule legate, care sunt captive in jurul centrului de forta (pe grafic, orice particula cu energia totala intre E2 si E4 este prinsa pe o orbita, intre punctele in care linia orizontala taie curba).

virgil_48 a scris:
2. Atunci când se acorda un semn energiei, in general când este
vorba despre o energie mecanica, ce poate produce deplasare, semnul
este folosit pentru a indica sensul deplasarii? Cum se poate interpreta
altfel o energie potentiala pozitiva in camp, fata de una negativa?

Energia totala a unei particule aflate intr-un potential este suma energiei cinetice + energia potentiala (efectiva, in cazul nostru) . Energie totala pozitiva inseamna ca particula ta este "libera" in campul de forte, se poate de plasa pe orice distanta de la 0 la infinit. Energie totala negativa inseamna ca particula este "capturata", ea se roteste in jurul centrului de forta. Din grafic se si vede ca la energia E3, orizontala taie potentialul in doua puncte, la doua distante diferite. Intre acele distante se misca particula capturata, caci pentru a le depasi ar avea nevoie de un surplus de energie venit din afara sistemului.

virgil_48 a scris:3. Punctul in care orizontala E2 taie curba V', reprezinta suprafata
planetei?

Nu. Aceea este distanta la care potentialul efectiv se anuleaza, adica distanta la care potentialul gravitational pur (termenul negativ) anuleaza exact contributia potentialului centrifugal (termenul pozitiv). Exista o patura sferica in jurul sursei campului pe care valoarea potentialului efectiv este exact 0, dar acest lucru nu are importanta, deoarece din punct de vedere fizic nu conteaza valoarea potentialului intr-un punct dat, ci numai felul in care ea variaza de la un punct la altul (daca el creste, scade, sau ramane constant).

virgil_48 a scris:4. Felul in care este desenata curba V' nu permite sa intelegi clar: tinde
asimptotic la zero? Asta nu poate fi decat adevarat, fiindca cu siguranta
la distanta de 1 an lumina de planeta, V' tinde la zero.

Da, dupa cum se vede si din formula de mai sus, spre infinit potentialul efectiv tinde la 0, venind dinspre valori negative (la distante mari, termenul invers proportional cu r il domina pe cel invers proportional cu r^2, deoarece cel din urma este in mod evident mult mai mic. Fa impartirile 1/100 si 1/1000 ca sa te convingi ca asa e).

Iti multumesc pentru explicatii, nu pot spune cat am inteles, dar ai
putea incerca sa mai clarifici ceva:
 Nu ma intereseaza contributia orbitarii in compunerea energiei potentiale
a unui corp fata de planeta. Pentru clarificarea problemei care am ridicat-o,
este nevoie sa gasesc curba de variatie a energiei potentiale a unui corp
autopropulsat, fata de o planeta, pentru situatia deocamdata ipotetica in
care corpul are mijloace de a se indeparta cu viteza constanta pe o dreapta
care trece prin centrul planetei. Eu nu vad cum devine energia potentiala a
acestui corp negativa fiindca el va fi permanent atras de planeta, pana când
la o distanta suficient de mare, atractia aceasta va deveni neglijabila. Dar
pana la un punct aceasta energie potentiala va creste, apoi va incepe sa
scada asimptotic spre zero. Curba aceasta si ecuatia ei nu o controlez deloc,
punctul de maxim lafel, intreaga evolutie imi este departe. Dar cred ca tu
ai sanse sa o descurci.  
Prin urmare daca vrei sa-ti aduci o contributie reala, renunta la generalitatile
cu particulele si cu nivelurile energetice, renunta si la participarea orbitarii si
cauta raspuns la problema simpla care cred ca ai remarcat-o: ce se intampla
cu energia potentiala datorata numai atractiei, si daca scade in camp pe
masura ce un corp autopropulsat se indeparteaza de planeta, pe o traiectorie
rectilinie? Sau in acest caz formula mgh ramane suverana definitiv?
Desi eu nu pot sa cred ca la distanta de 1 an lumina de o planeta aflata in
spatiul intergalactic(sau e singura in Univers), se mai manifesta campul planetei.

Asta e corect, daca particula care se afla in camp are momentul cinetic nul. Pentru moment cinetic nenul, ai si un termen centrifugal de care trebuie sa tii cont, si potentialul total arata ca in figura postata de mine mai sus.

Vorbim de lucruri simple deocamdata. Nu?

Pacalici a scris:Vorbim de lucruri simple deocamdata. Nu?

Exact, deocamdata omuldinluna cauta sa ma lamureasca niste lucruri
elementare, fara de care nu pot sustine un punct din topic.
Daca stii cum se unifica formula prezentata de tine odata cu graficul,
si formula   Ep = mgh , dece dau rezultate cu semne opuse si dece
graficul linear al acesteia nu se suprapune peste cel curb, poti
continua. Când ai scris "deocamdata" am inteles ca asta intentionezi.

Draga Dl.Virgil_48, deasupra si dedesubtul imaginii este cate un link, unde daca dati click cu pointerul de la mouse, aveti toate demonstratiile necesare.Succes.

Le repet:
http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/gpot.html#ui

http://www.physbot.co.uk/gravity-fields-and-potentials.html

Multumesc Pacalici, noi am renuntat la formulele de adresare, prin
urmare folosim calea cea mai scurta, uneori citand raspunsul unui
interlocutor, se subintelege ca ne-am adresat lui.
Din tot ce am adunat pana acum despre energia potentiala in camp,
am ajuns(poate prea greu) la concluzia ca un corp autopropulsat
care se departeaza in linie dreapta si cu viteza constanta de o planeta,
consuma energie si combustibil dar energia lui potentiala scade.
Semnul acela minus nu schimba nimic din natura energiei potentiale
care o dobandeste corpul fata de planeta la inaltimea de 1 km, un
milion de kilometri sau la un an lumina. Numai ca pe un scurt parcurs
de la lansare energia potentiala a corpului creste, apoi, când g incepe
sa scada, cresterea inceteaza, apoi urmeaza scaderea.  Valoarea energiei
potentiale  mgh  creste cu r(h) la puterea 1 dar scaderea
lui g cu r la puterea 2, face ca energia potentiala a corpului sa scada
asiptotic la zero, deoarece ramane la numitor r la puterea 1.
Deci    Ep = G M m / r, fara ca semnul minus sa aibă vreun efect real,
fiind numai o conventie.
Daca corpul pentru a avansa consuma energie, dar energia sa potentiala
scade, inseamna ca energia ce se pierde se  reintegreaza in energia campului
planetei, producând o crestere a acestuia, ce compenseaza scaderea
energiei campului produsa de pierderea masei corpului care pleaca.
Prin urmare campul unei planete nu are o valoare stabila, determinata
definitiv de masa ei, ci acesta poate suferi scaderi, cum am mai afirmat
si consider ca am demonstrat, sau cresteri cum am repetat aici.
Daca formularea mea, pe care am reluat-o de mai multe ori, sufera de
lipsa de precizie sau de coerenta, poate fi refacuta de alt participant,
care a inteles si este dispus sa o faca.

virgil_48 a scris:Daca corpul pentru a avansa consuma energie, dar energia sa potentiala
scade, inseamna ca energia ce se pierde se  reintegreaza in energia campului
planetei, producând o crestere a acestuia, ce compenseaza scaderea
energiei campului produsa de pierderea masei corpului care pleaca.

Puteti demonstra afirmatia subliniata? 

Pacalici a scris:

virgil_48 a scris:Daca corpul pentru a avansa consuma energie, dar energia sa potentiala
scade, inseamna ca energia ce se pierde se  reintegreaza in energia campului
planetei, producând o crestere a acestuia, ce compenseaza scaderea
energiei campului produsa de pierderea masei corpului care pleaca.

Puteti demonstra afirmatia subliniata? 

Cred ca  ma confunzi cu vreun teoretician sau cu vreun bun
cunoscator de fizica superioara. Majoritatea parerilor ce le
postez aici sunt formate in urma discutiilor cu interlocutorii
mei de pe topic. Astfel ei mi-au spus despre "un sistem
energetic inchis" al campului si eu am luat-o ca atare.
Daca sistemul este inchis, inseamna ca energia nu are unde
sa se duca, se injecteaza in campul gravitational. Daca
consideri inutil sa discuti in aceste conditii, te inteleg.
In plus, mai prezint o data ce am subliniat in ultima vreme
de mai multe ori:
Concluzii, ca cea citata de tine, sunt consecintele ascunse
ale teoriei campurilor, care evidentiaza faptul ca aceasta
este o improvizatie. Eu numai le caut si le scriu aici, nu
sustin ca sunt adevarate, fiindca o teorie gresita este normal
sa aiba si consecinte false.
Dar daca macar una va fi luata in serios de careva dintre voi si
dezvoltata, slabind pozitia teoriei campurilor cu argumente
serioase, pozitia FOIP se imbunatateste. Dupa parerea mea,
FOIP(sau ceva similar) genereaza gravitatia prin impingere.

Aha...inteleg.In acest caz , filmele de mai jos pot fi utile:





Iar acesta este "free energy" :

  

Pacalici a scris:Aha...inteleg.In acest caz , filmele de mai jos pot fi utile:

Multumesc, cele mai multe le-am mai vazut! Edificatoare!

omuldinluna a scris:Asta e corect, daca particula care se afla in camp are momentul cinetic nul. Pentru moment cinetic nenul, ai si un termen centrifugal de care trebuie sa tii cont, si potentialul total arata ca in figura postata de mine mai sus.

Fata de ce ai scris mai sus, corpul autopropulsat propus de mine,
care ar putea avea o traiectorie rectilinie, fara sa o corecteze
pentru anularea efectul momentului cinetic, ar putea fi lansat de la
Polul Sud. Prin urmare exista posibilitatea teoretica de realizare a
"simularii" propuse si se poate da un raspuns intrebarii ce se intampla
cu energia potentiala care se reduce cu cresterea lui r.

Va recomand sa va adresati direct autorului: http://www.physbot.co.uk/contact.html

de altfel autorul povesteste despre sine:

Ben Kayser

Who am I? [u]I am currently a secondary school physics teacher [/u]in the UK. I went to university at some point ([u]good fun[/u])! a scris:

 

Potentialul gravitational este similar cu potentialul electrostatic, amandoua fiind o consecinta a unor cimpuri centrale.

Despre ultimele doua raspunsuri:
Fiindca nu sunt in masura sa apreciez ce ati postat acolo, si banuiesc
ca aveti cunostintele necesare pentru a lamuri subiectul, iata ce doresc
sa aflu in cuvinte simple:
Cum variaza energia potentiala a unui corp autopropulsat care se departeaza
pe o traiectorie lineara de o planeta(este vorba de o simulare in conditiile
date de teoria campurilor). Scade spre zero odata cu cresterea
distantei(r) sau nu? Se petrece o pierdere de energie care ar trebui
sa se regaseasca in campul planetei?
Daca nu este asa, o scurta explicatie nu-mi strica, pentru a renunta la
aceasta idee.

  

Razvan a scris:

Dacă toată lumea ţi-a argumentat că energia potenţială creşte odată cu distanţa dintre corpuri, iar tu te ambiţionezi să zici că scade, o lăsăm aşa.. La fel cum scade şi energia soarelui datorită captării sale prin celulele fotovoltaice, fapt ce poate conduce în final la stingerea şi întunecarea lui.

  

Ce argumentare este aceea? Inseamna ca formula mgh se aplica
pana la capatul Universului? Numai asa poate sa creasca energia potentiala,
daca nu tii seama de scaderea lui g odata cu distanta.
Dar cum g are r(h) la puterea 2 la numitor, cum poate energia potentiala
sa creasca, fiindca ramane dupa simplificare un r(h) acolo(la numitor), care produce
scaderea valorii când distanta se mareste. Insisti sa afirmi mereu acest lucru
dar nu incerci sa argumentezi deloc. Eram curios ce au de raspuns si altii la
aceasta intrebare.