Teoria mecano-eterica a gravitatiei.

Domnul Cavasi! Sti dumneata cumva ce se intampla? Fiindca am postat astazi doua mesaje; unul pentru domnul Pacalici si celalalt pentru domnul Gafiteanu. Se afisase ca au fost trimise cu succes si erau postate in pagina. Dar acum vad ca nu mai sunt in pagina.

Domnul Abel !Cred ca ai dreptate. Fiindca s-a mai blocat o data pe fereastra de editare. Si i-am dat odata trimitere si n-a executat. Si am mai dat o data trimitere si tot n-a executat la moment. A facut trimiterea mult mai tarziu si  a iesit o varza. Acum m-am ferit sa mai repet trimiterea si uite ca nu a facut-o deloc.

Domnul Abel !Cred ca ai dreptate. Fiindca s-a mai blocat o data pe fereastra de editare. Si i-am dat odata trimitere si n-a executat. Si am mai dat o data trimitere si tot n-a executat la moment. A facut trimiterea mult mai tarziu si  a iesit o varza. Acum m-am ferit sa mai repet trimiterea si uite ca nu a facut-o deloc.

Domul Pacalici! Iti multumesc pentru linkul de la Wikipedia. Cei care posteaza pe Wikipedia, sunt partizanii dogmei oficiale a lipsei eterului. Dar sunt si partizanii exclusivi ai teoriilor occidentale. Fiindca au postat teoriile vechi ale vortexurilor gravitationale venite din occident, dar nu au postat teoria  mai noua a vortexurilor gravitationale a domnului Popescu, de la noi. 

Domnul Gafiteanu! Sa stii ca la 300 Km inaltime, gravitatia nu este cu mult mai mica, decat la suprafata Pamantului. Plutirea corpurilor in interiorul navei, este dovada clara a echilibrului dintre forta gravistatica si forta centrifuga. La fel cum plutirea navelor apare la echilibrarea greutatii (a fortei create de campul gravific) de catre forta arhimedica, forta care actioneaza doar pe fata externa a navei. Forta centrifuga apare datorita campului centrifugal, camp care este derivat din campul inertial al navei, capatat la accelerarea de la repaus la 8 Km/s. Datorita rotatiei, campul inertial, care este tangential la inceputul rotatiei, dupa 90 de grade, devine camp radiar, cu sensul opus campului gravific. Campul centrifugal actioneaza ca si campul gravific asupra a toata substanta prinsa in miscare. In cazul avioanelor greutatea (forta produsa de campul gravific) este compensata (echilibrata) de forta portanta, care actioneaza doar asupra aripilor avionului. Daca Luna ar fi la 300 Km de suprafata Pamantului, ar trebui sa aiba viteza foarte mare. Altfel s-ar prabusi sigur, asa cum cad meteoritii cand pierd viteza prin ciocnirea cu atmosfera.

Domnul Pacalici! Ai un talent uimitor de a gasi site-urile cu imagini la obiectul intrebarilor. In tr-adevar aceea este lucrarea cu teoria noua a gravitatiei a lui Ion N. Popescu. Poate gasesti si un site cu experimentul in care este compensata energia fotonilor gama pierduta in campul gravific (fotonii fiind emisi de o sursa radioactiva, pe verticala in sus), prin miscarea sursei pe verticala, pentru a aduce fotonii la rezonanta. Experiment facut de un cercetator american, cred prin anii 50. 

Domnul Oracle! Eu am crezut ca am raspuns la obiectiile care au fost puse pe forum cu referire la mecano-eterica gravitatiei. Da-mi o obiectie la care nu am raspuns. Dumeata ce raspunzi la intrebarea ce i-am adresat-o domnului Cavasi?. Daca gasesc (demonstrez) matematic ca factorii electric k si gravific G sunt ambii fizic adimensionali, este gresit sa admit ca acest fapt sustine egalitatea dimensionala masa-sarcina?. In ce priveste frazele (ideile) postate de domnul Pacalici nu am dece sa le interpretez. Gasesc ca sunt clare si corecte.

Domnul Oracle! Vad ca totusi te feresti sa dai raspunsul logic pe care il cere intrebarea mea. Primele trei formule le-am copiat din manuale si reflecta aceeasi energie de la anihilarea electronului (cu pozitronul), existand o data in structura dinamica a electronului (a fotonului gama electronic aflat in repaus relativ in forma de sarcina electrica) si alta data existand in structura dinamica a fotonului aflat in translatie in vid cu viteza luminii c. In forma de sarcina electrica electronul prezinta energia potentiala a campului electric gigantic al semiundelor de tensiune de mare amplitudine ale electronului. Formula zisa a lui Einstein; W=m x c^2, eu am interpretat-o altfel. Am zis ca c^2 este de fapt v^2. Iar masa m se scrie (dupa formula lui Newton) ca produsul volum ori densitate m=V x Ro. Si atunci formula energiei totale devine W=V x Ro x v^2. In care produsul Ro x v^2 este presiunea dinamica intalnita la fluidele perfecte. Ce fluid perfect ar putea fi implicat in formula energiei?. Iata cum formula energiei totale afirma ceeace respinge T.R. Daca T.R. respinge eterul ca suport al translatiilor (al miscarilor) fizice, inseamna ca admite miscarea fara suport material. Miscarea fara suport material nu este miscare fizica. Este ceva metafizic si nu este admisa de spiritul rational. Din acele egalitati eu am scos adimensionalitatea fizica a lui k. Fapt care nu este consecinta a identitatii dimensionale masa-sarcina. Se punea intrebarea daca demonstratia facuta de mine ar fi valabila la nivel de liceu?. Si daca am ajuns la relatia care il da pe gama neutronic Gn in legatura cu K, din adimensionalitatea lui k rezulta si adimensionalitatea lui Gn. Eu am respectat principiul vitezei maxime a translatiilor pentru substanta, egala cu viteza luminii in vid (Vlv=c). Dar am scris viteza luminii in vid c o data printr-o relatie ce pleaca de la structura inelara a electronului; 

c= 2xPixNaxRexFfae=2x3,14x137x2,81743x10^-15x1,23726x10^20 m/s. Si a doua oara am scris viteza luminii data de formula pentru viteza undelor transversale; Vtr=radical din T/miu. In care T este forta care tensioneaza mediul, iar miu este masa unitatii de lungime. Considerand mediul ca o coarda formata dintr-un electron si un pozitron, am facut pe T=kxQe^2/De^2, iar pe miu l-am facut sarcina unitatii de lungime miu=Qe/De. De aici am scris sarcina electrica Qe=c^2xDe/k si De=kxQe^2/c^2. Punand patratul vitezei luminii, data de constantele electronului, am obtinut formula in sistem bidimensional a sarcinii electrice elementare, fara vre-o legatura cu identitatea dimensionala masa-sarcina. Qe=4xPixNa^2xRe^2xDexFfae^2/k. Din aceasta formula schimband intre ei exponentii lui Re si De, se obtine formula bidimensionala a masei electronului. Numai acestea sunt formule inventate de mine restul sunt formule luate din manuale.

Domnul Oracle! Imi cer scuze ca in formula sarcinii electronului, din neatentie am omis exponentul 2 al lui Pi. Probabil ca o astfel de corectie necesara, numai domnul Cavasi ar putea sa o faca.

Domnul Oracle! Iti multumesc pentru observatie. Ai gasit itr-adevar o gresala grava. In formula lui Einstein, C^2 nu este viteza la patrat fiindca v=0. Nu o sa mai pun nici-o data c in loc de v. Dar ce importanta mai are sensul fizic al formulelor cand v=0. Nu inseamna repaos absolut?. Important este ca fornulele dau viteza luminii in vid, masa si sarcina electronului, in sistemul bidimensional al marimilor fizice, care rezulta ca prima consecinta a identitatii masa-sarcina, fara sa fi utilizat aceasta identitate. Dar am spus de la inceput ca nu are nimeni vreme sa verifice zeci de pagini de formule scrise in sistem bidimensional. Desi toata argumentatia mea se bazeaza doar pe logica formulelor. Eu zic ca termenii folositi sunt cei din electromagnetism; curent, densitate de curent, inductie magnetica, intensitatea campului electric, conductanta, sectiunea normala la curent=sectiunea generatoare de camp electric si frcventa de rotatie. Structura dinamica a fotonului este ca treptele unei scari. este formata dintr-o multime de curenti electroeterici dispusi alternativ (antiparaleli) si transversal (perpendiculari) la directia de translatie, pe lungimea fotonului in vid Lfv=2,18 cm. Curentii transversali produc campul magnetic al fotonului de inductie Bfv. La interactia curentilor cu campul magnetic apare forta electromagnetica, forta care propulseaza curentii transversali (structura dinamica a fotonului) prin vidul cosmic cu viteza luminii c. Si se verifica, la nivelul fiecarei semiunde (o unda are doua semiunde sau altrnante, una negativa si un pozitiva), ca forta electromagnetica a fotonului in vid Femgfv, la viteza luminii c, este la echilibru cu forta de inertie a masei fiecarei semiunde a fotonului Fifv. Fotonul este structura de motor electric liniar, structura care transporta masa adica substanta si energie. Spre deosebire de unde care nu transporta substanta. Structura dinamica a electronului este similara cu a fotonului absorbit in atom. Este formata dintr-o singura unda electromagnetica de mare amplitudine, care se roteste in interiorul unui inel cilindric similar cu un motor electric rotativ cu o singura pereche de poli. Puterea motorului electronic este cam de 1080 Wati. Si in cazul electronului se verifica echilibrul dintre forta de inertie si forta electromagnetica, la viteza c/137 (m/s). Cred ca se vede, ca in formula masei si sarcinii electronului este numai lungime L si timp T, ca marimi fizice, adica numai doua dimensiuni fizice. Ai verificat formulele?, Dau rezultate apropiate de cele din tabele?.

Domnul Gafiteanu! Dupa modul "colocvial" in care tratezi problemele de fizica, eu cred ca nu te astepti sa primesti vre-un raspuns. Nu cred ca are sa se osteneasca cineva sa iti raspunda ceva la intrebarile puse in subtext. 

Domnule Pacalici! Dumneata imi pare ca esti dintre aceia care respecta logica formulelor. Dumneata ce raspunzi la intrebarea la care se feresc sa raspunda domnii; Cavasi, Oracle, Gafiteanu si Razvan. Avem cele doua formule; a lui Newton si a lui Coulomb. Presupun ca am demonstratia logica a faptului ca factorii gravific G (gama) si electric k , din fata fractiilor care dau fortele, au aceeasi dimensiune fizica. (Ramane de verificat daca este corecta aceasta demonstratie). Rezulta sau nu, in mod logic, ca masa si sarcina au aceeasi dimensiune fizica?.