Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 3)

Razvan a scris:

Cu ce schimba situatia textul tau, in cazul lucrului mecanic produs la orbitare?

E foarte simplu: pe direcţia vitezei tangenţiale ai deplasare inerţială (nu acţionează nicio forţă), iar pe direcţia acţiunii forţei centripete (a câmpului gravitaţional) nu ai deplasare radială. Deplasarea centrului de aplicaţie al forţei se face nu în direcţia acţiunii forţei, ci perpendicular pe acea direcţie.  
Astfel, pe oricare direcţie ai face produsul dintre forţă şi deplasare rezultatul va fi zero, că ai odată forţa de valoare zero înmulţită cu deplasarea şi odată forţa de o anumită valoare înmulţită cu deplasarea zero.

Razvan a scris:Da măi nene, mai sus ai exact mişcarea aia de-i zici compusă, descompusă după cele două direcţii: una tangenţială la traiectorie şi una radială. Pe una din direcţii nu acţionează nicio forţă dar ai deplaare, pe cealaltă direcţie acţionează forţa centripetă dar nu ai deplasare în direcţia acţiunii forţei! Ce-i aşa mare filozofie de nu înţelegi?

Razvan a scris:Dacă nu-l împiedică nimic, persistă la infinit. În cazul sateliţilor, raportat la masa lor, o influenţă oricât de mică din partea unei forţe ce le frânează viteza duce la prăbuşirea lor. Aici poate fi vorba de la impactul cu microparticule până la acţiunea câmpului magnetic terestru.

gafiteanu a scris:Cand eram mic, am bagat o inventie-brevet la OSTIM si am propus savantilor sa ne lumineze noaptea cu Luna, sa facem economie la corent, ca tot se laudau ca au ajuns acolo. Sa monteze acolo peste tot oglinzi, ca doara Luna are o singura fatza.

scanteitudorel a scris:

Razvan a scris:Dacă nu-l împiedică nimic, persistă la infinit. În cazul sateliţilor, raportat la masa lor, o influenţă oricât de mică din partea unei forţe ce le frânează viteza duce la prăbuşirea lor. Aici poate fi vorba de la impactul cu microparticule până la acţiunea câmpului magnetic terestru.

De   acord    cu   tine  .  Ce   ne   facem   in   cazul   unui   electron  care se  afla   si  el   sub  actiunea    unui camp   magnetic   nuclear ?  De   ce   nu   cade   si   el  pe   nucleu  ?

Razvan a scris:Da măi nene, mai sus ai exact mişcarea aia de-i zici compusă, descompusă după cele două direcţii: una tangenţială la traiectorie şi una radială. Pe una din direcţii nu acţionează nicio forţă dar ai deplaare, pe cealaltă direcţie acţionează forţa centripetă dar nu ai deplasare în direcţia acţiunii forței! Ce-i aşa mare filozofie de nu înţelegi?

Razvan a scris:Dar ai să vezi că prin descrierea poziţiei sale prin funcţia de undă există probabilitatea ca la un moment dat el să se afle chiar în nucleu.

Dar odata cu miscarea pe AC are loc si miscarea pe CB, amandoua se compun, nu se mai vad si nu mai au loc niciuna separat, iar compunerea lor arunca permanent corpul pe segmentul de cerc AB.

Daca forta nu exista, corpul ajunge in C.

Dar odata cu miscarea pe AC are loc si miscarea pe CB, amandoua se compun, nu se mai vad
si nu mai au loc niciuna separat, iar compunerea lor arunca permanent
corpul pe segmentul de cerc AB.

Razvan a scris:
Vorbeşti de compunerea mişcărilor. Nu ai cum să compui o mişcare ipotetică (AC şi respectiv CB) cu una reală (AB).

Razvan a scris:Şi automobilul se deplasează forte frumos după direcţia şi sensul forţei rezultante. Nu-şi mai păstrează direcţia iniţială rectilinie pe care ar fi avut-o dacă nu înclina roţile.
În cazul nostru nu ajunge niciodată în punctul C, deoarece forţa centripetă acţionează tot timpul, începând de când se află în punctul A. De aceea orice deplasare, fie şi infinitezimală, pe distanţa CB nu este una reală. .

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:Dar atractia gravitationala implicata in capitolul orbitarea-o
miscare compusa, se prezinta ca un fenomen ce produce
lucru mecanic si consuma energie.

Deci, atracția gravitațională (dacă nu-ți place noțiunea de „câmp”) devine din ce în ce mai slabă de-a lungul timpului, deși corpul se poate roti la nesfârșit (cu același moment cinetic propriu)?
Și fii bun, nu mai răspunde pe lângă, că nu mă interesează restul. Dacă vrei să mai particip la discuție...

virgil_48 a scris:atractia gravitationala scade
si pana la urma corpurile vor parasi orbitele.

Momentul cinetic
propriu nu se refera la orbitare, ci la rotirea corpurilor in jurul
axelor proprii.

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:atractia gravitationala scade
si pana la urma corpurile vor parasi orbitele.

Și prin aceasta scade masa totală a celor două bile legate prin câmpul gravitațional?

Momentul cinetic
propriu nu se refera la orbitare, ci la rotirea corpurilor in jurul
axelor proprii.

N-am înțeles. Rotirea corpului (sistemului format de cele două bile) în jurul axei proprii este echivalentă cu orbitarea bilelor. Așadar, momentul cinetic propriu al sistemului format din cele două bile legate prin gravitație rămâne constant sau nu?

virgil-48 a scris:Cum sa scada masa? Te iei dupa formula potentialului gravitational?
Sa fim seriosi. Masa se conserva.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:atractia gravitationala scade
si pana la urma corpurile vor parasi orbitele.

Și prin aceasta scade masa totală a celor două bile legate prin câmpul gravitațional?

Cum sa scada masa? Te iei dupa formula potentialului gravitational?
Sa fim seriosi. Masa se conserva.

Momentul cinetic
propriu nu se refera la orbitare, ci la rotirea corpurilor in jurul
axelor proprii.

N-am înțeles. Rotirea corpului (sistemului format de cele două bile) în jurul axei proprii este echivalentă cu orbitarea bilelor. Așadar, momentul cinetic propriu al sistemului format din cele două bile legate prin gravitație rămâne constant sau nu?

Doua bile legate cu un fir, sunt echivalente cu un corp unic
si momentul cinetic se conseva.
Doua corpuri legate cu o "forta fara suport material", nu au
acelasi statut. Realizarea acelei forte consuma energie, deci
rotatia corpurilor produce lucru mecanic. Momentul lor cinetic
nu se conserva fiindca necesita permanent energie in plus.
Daca nu vine, corpurile se imprastie. Nu se opreste rotatia!
Dar cei condusi de ideea conservativitatii si a legaturii directe
masa - potential gravitational, nu vor accepta asta.

Abel Cavaşi a scris:
Deci, masa rămâne constantă, iar momentul cinetic propriu scade?

Abel Cavaşi a scris:Ok, scuze că nu m-am referit la o situație concretă. Dar nu era nicio problemă dacă îmi specificai cum e în fiecare caz în parte. Ba chiar te rog să-mi arăți distincția dintre cele două situații.

1). Deci, cum se comportă masa și momentul cinetic propriu în cazul în care bilele sunt legate prin ață?
2). Cum se comportă masa și momentul cinetic propriu în cazul în care bilele sunt legate doar prin atracție gravitațională?

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Cu ceva mai detaliat... Păi, un corp liber se poate roti la nesfârșit în jurul axei sale, pentru că momentul său cinetic propriu este constant. De acord până aici?

DE ACORD.

Asta era întrebarea?  Eu vad ca am raspuns. Sa continuam.

Abel Cavaşi a scris:

Păi, atunci iar mă zăpăcești. Ziceai mai sus:
DE ACORD.

Până la urmă, momentul cinetic al unui corp liber este constant, ori variabil? Dar masa?

Abel Cavaşi a scris:Acuma văd că ai mai introdus o noțiune la derută: „corp unic”. Ce-i aia? Explică-mi și mie. Eu vorbeam de corp LIBER, nu unic. Fă distincția!