Logica si intuitia

Io nu mă retrag, Curiosule, pînă ce nu să retrag toți, să sting lumina ...  

De p-aici cred că ești singurul cu care pot discuta fără teamă prea mare că te-aș putea leza cumva cu vorbele mele, că la ceilalți doamne feri să te atingi cumva de o emoție sau de-un sentiment de-al lor, că-i zgîrîie tare pe scoarță ... o la rînză ...

Fiindcă aici am vrut să ajung și cu experimentul pe Negativ, dar cred s-a retras și el în chilie.

Logica întregii societăți moderne, jalonată bineînțeles cu succes de către știință, a luat în brațe teoriile lui Descartes, exact ceea ce ți-am spus că ʺsingurul scop al vieții este să bagi în gură și să tragi pe sulăʺ, nu există nimic altceva, nici un dincolo, mai sus, mai jos, mai profund sau misterios decît .. logica, cu cercurile și figurile ei. Nici nu se poate pune problema dacă drumul pe care merge întreaga societate e greșit, fiindcă așa e logic, numai așa se poate merge.

Poate fi drumul ăsta corect, nici o problemă, să mă înșel eu, dar unde sunt lozincile fluturate .. să supui îndoielii chiar propriile neîndoieli, cum tot Descartes zicea, dar într-adevăr filozoful din el nu matematicianul. Sau să nu te crezi nici pe tine, cum zicea iar un mare fizician modern.

Pînă acum ceva vreme se credea că emoțiile cu rațiunea nu se pot amesteca, dar realitatea s-a impus peste judecățile noastre asupra ei, ducînd la ipoteza că nu există o rațiune pură, ruptă de celelalte funcții ale creierului și de corp, rațiunea întemeindu-se exact pe aceste emoții și sentimente. Emoțiile, sentimentele și reglarea biologică contribuie la rațiunea umană, simțirile cele mai de jos ale organismului nostru fiind integrate în raționamentele cele mai înalte.  

După logica mea, matematica e ruptă complet de realitate sau de adevăr (dacă nu trebuie să definesc și realitatea cu adevărul .. realitatea fiind, în accepțiunea majoritară, ceea ce percepem cu simțurile, obiectele, iar adevărul fiind percepțiile asupra obiectelor, sau realității, strecurate prin filtru gîndirii sau rațiunii, subiectivismul profunzimilor reglat cu obiectivismul suprafețelor). Dar matematica se oprește la obiecte, pentru ea neexistînd subiecte, întreaga logică a societății moderne fiind, după logica mea, greșită.

Fără ʺtrăireaʺ efectivă a emoțiilor și sentimentelor (ca să dau de lucru și morților ), fără legarea subiectului de obiect, cunoașterea nu poate fi completă. De aceste emoții și sentimente, pe care nu le cunoaștem, fiindcă nici nu le acceptăm, profită din plin alții, jucîndu-se efectiv cu mintea noastră. Un logician, format ca un robot, fără emoții și sentimente, pentru care esența acestei existențe este doar ʺsă bage în gură și să tragă pe sulăʺ, nu poate accepta că lucrurile solide, obiectele statice, pe care le percepe după timpul lui, ar putea și curge după altă percepție sau timp. De aceea logicienii sunt, în general, cei mai nefericiți indivizi, pentru un cîrlionț de păr ieșit iubitei din logica lui ajunge pînă la baston ...

Un lucru sau un obiect are o anumită valoare în ochii unui logician, o figură geometrică oarecare, fără suflet sau culoare, și altă valoare în ochii unui poet, pentru care poate avea suflet și culoare orice floare, o Lenuțe și Mărioare .. Lucrurile nu au mai mare importanță decît cea pe care le-o conferi, și oferi, pentru unii totul putînd fi doar obiecte seci și reci, în timp ce pentru alții sunt subiecte fierbinți și delicate .. pentru unii neexistînd minuni, pentru alții fiind totul o minune ...

1000 de ani!! Și cu fani dar și cu bani ... Chiar mă lași să sting io lumina?

Logicienii s-au retras în chilie?

O samă de indivizi își recunosc și trăiesc emoțiile și sentimentele, și le lasă să se exteriorizeze. Rîd și plîng precum copiii, fiind și ei copii mai mari, cu vise și speranțe, cu plăceri sau dureri, cu întregul Univers la picioarele lor. Se zice că-s mai sensibili din fire, sau firi mai sensibile, poetice, romantice, firi de artiști, pentru care întreaga viață și existență este o minune care merită trăită nu judecată. Plîng cînd inima le-o cere și rîd cu poftă și plăcere de-a lumii dulce adiere ..

Altă samă de indivizi sînt serioșii, pentru care nu există și nu recunosc sentimentele și emoțiile, n-au mamă, n-au tată, n-au inimă sau suflet, ghidîndu-și viața după o logică absurdă și abstractă, robotizată. Pentru ei iubita sau soția este un obiect bun doar la bucătărie și în pat, cu care își satisfac plăcerile și metehnele trupești. De obicei, în timp, aceste frînări emotive și sentimentale, răbufnesc sub alte forme decît la cei sensibili.

Viața lor e o problemă permanentă. E problemă iubita sau soția că nu seamănă cu socotelile lor, e problemă serviciul, șeful sau șefa, e problemă banca cu ratele și dobînzile, e problemă primarul, popa sau măcelarul ... totul e o problemă, toate-s de vină, numai ei curați și drepți. E problemă că nu-i înțelege nimeni, mintea lor fiind într-o veșnică ecuație cu necunoscute pe care trebuie cu orice preț să le rezolve. Pentru ei nu există minuni, există doar probleme la care trebuie să le găsească rezolvarea.

Nerecunoașterea acestor emoții, sentimente sau pasiuni, în timp duc la însingurare, înstrăinare și izolare de restul lumii, devieri comportamentale psihice și morale, conturîndu-se un caracter labil, frustant, fluturatic și ușuratic. Ăștia-s logicienii ..

Pe de altă parte, o vorbă din bătrîni spune că totul trebuie făcut cu moderație, cumpănite lucrurile între seriozitate și sensibilitate, în cazul ăsta, între logică și intuiție. Dacă ne uităm numai aici pe forum, la rațiuni influențate de emoții, mișcate judecăți doar cu un cuvînt, nu cred că mai e necesar să le scot eu la lumină, dacă nu se vede fiecare pe el vede măcar pe vecinul. Nu?

Și mintiuca se îndoaie, ca și (era să scriu ceva ieșit din logică), ca berbecu p-îngă oaie ...