Adevar adevarat

.  Evident, exprimarea din titlu ne trimite cu gandul la lingvistica sau la domenii legate de gramatica exprimarii, de psihologie, de logica sau altele. Aceasta tendinta subiectiva m-a determinat sa aleg locatia "Altfel de subiecte" pentru acest topic.

.  Formularea din titlul topicului îi apartine lui Iisus, poate fi intalnita in Biblie si mie mi-a provocat o oarecare nedumerire legata de logica exprimarii. Totusi, nu despre religie intentionez sa discut in acest topic ci despre Adevar si Realitate. in cadrul tehnic, evident, caci este domeniul in care am activat.

.  Astfel, o simpla meditatie asupra cuvantului Adevar ne conduce la constatarea ca Adevarul este doar o abstractiune si reprezinta in fapt parerea noastra asupra (unei) ralitati(i). Prin urmare, cati observatori ai unei realitati (unice) tot atatea adevaruri posibile. [Fara a mai spune ca un observator poate avea mai multe pareri asupra acelei realitati.] Personal, sunt de parerea ca Adevarul de care vorbim, tocmai pentru evitarea confuziilor (si pentru a ne putea intelege intre noi - observatorii), trebuie sa fie unul cuantificabil, nasurabil.
.  Destul de deconcertanta constatarea ca adevarul meu - asupra unei aceleiasi realitati - (in mod normal) nu coincide cu adevarul altui observator ! Dar acest lucru e cat se poate de normal, chiar daca educatia ce am primit-o mai degraba spune ca noi toti trebuie sa fim de acord asupra realitatilor ce le traim.

.  Pana aici am incercat o introducere. De fapt, cam de aici incepe analiza expresiei adevar adevarat. Stiinta "Tolerantze", care a aparut chiar datorita necesitatii de a ordona nenumaratele adevaruri ale unei aceleiasi realitati (dimensiunea, de ex.) ne confirma ca toate-s relative in aceasta lume creata si ne prilejuieste siguranta afirmarii ca un acelasi adevar (masurat, cuantificat) poate exista in ipostaze mai mult sau mai putin ... adevarate! Am spus deja ca noi suntem incredintati inca din copilarie ca adevarul e unul singur. El exista undeva, in spatiul mental ca un fel de etalon.

.  Deci, in prima varianta, un adevar este o aproximare a realitatii. Cu cat adevarul e mai aproape de realitate, cu atat mai adevarat este el. Si aici se incadreaza o multime de situatii; ca exemplu subliniez situatia (f. frecventa in discursurile publice) cand un adevar secundar este opus unui adevar principal. Ambele apartinand aceluiasi fenomen (sistem). Acest exemplu ne permite incadrarea problemei intr-un sistem (piramidal, ca la turatiile unei cutii de viteze), unde exista mai multe ranguri sau nivele decizionale si unde este un nonsens sa opui un adevar legat de un rang inferior unui alt adevar legat de rangul superior. Cu alte cuvinte, adevarul rangului mai inalt "bate" adevarul rangului mai mic (mai evident acest lucru in relatia sef-subordonat), fiind un adevar mai adevarat.
.  In varianta doi, Adevarul Adevarat, al lui Iisus, este - probabil - adevarul absolut. In lumea noastra -creata- adevarurile absolute nu sunt posibile. Intr-o lume adevarata insa, in care timpul sta pe loc (cum am mai afirmat cu alte ocazii), adevarurile pot fi adevaruri adevarate, adica absolute. Noi ne multumim cu adevaruri mai mult sau mai putin adevarate, aflate pe o exponentiala ce tinde spre absolut -dar nu ajunge niciodata lael- .

.  Multe din discutiile noastre despre stiinta oficiala, care este mai mult sau mai putin adevarata, si despre stinta neoficiala (adevarata si ea tot asa) se subsumeaza problemei din topic. Parerea mea, evident.

Un adevar este cu atat mai veridic cu cat ai mai multe argumente care sa-l defineasca. Matematica este limbajul adevarului, dar si acest limbaj are anumite limite, pentru ca este elaborat tot de om. Pana la urma adevarul depinde de numarul de informatii pe care le obtinem despre acel subiect. Astfel adevarul unui om, difera de adevarul unui sarpe care percepe si in infrarosu, sau fata de adevarul unui rechin care percepe campul electric al vanatului, si exemple de acestea sunt multe in natura. Degeaba ii spun unui orb cat de frumoasa este o femeie pe care el nu o poate vedea. Adevarul depinde de numarul de senzori care iti furnizeaza informatiile respective despre subiectul cercetat.

Noi pacatosii fara sa vrem cadem in pacat si suntem in fiece clipa supusi greselilor. Numai Domnul nostru ne vorbeste adevarul adevarat.
https://tomisulortodox.ro/adevarat-graiesc-voua-ca-unul-dintre-voi-ma-va-vinde-matei-xvi-21/
In ziua de azi, daca ar mai veni din nou, Hristos ar fi vandut, nu de unul, ci de toti si sigur rastignit din nou.

Cui i se reveleaza adevarul?

Revenind la textul Biblic, reiese ca in interogatoriul lui Pilat luat lui Isus, acesta il intreaba ce este adevarul.
Isus nu-i raspundea.
Aceasta atitudine il mira pe Pilat.
Posibil ca Isus sa fi fost indreptatit sa nu se chinuie sa mai raspunda unui soldat aflat in prizonierat mental, in solda Cezarului.
Ce folos sa i se explice unui soldat care oricum o tine pe a lui ?
Nu seamana cu viata noastra de zi cu zi?

In schimb in alte ipostaze, Isus afirma ca li s-a dat adevar celor ca pruncii, deschisi, nu indoctrinatilor, fatarnicilor, invatatilor aroganti, etc.
In stiinta , probabil ca taine , " adevaruri" ale materiei sunt date unor persoane de caracter deosebit.
Un exemplu obsesiv este Edison/ Tesla.
Caracterul materialist al lui Edison nu l-a dus prea departe in descoperiri.
Edison ramanand prizonier in viziunea curentului continuu.
Caracterul generos, onest al lui Tesla l-a dus la realizari geniale care au propulsat teribil civilizatia.

.  Intaiu, incerc sa raspund la comentariile colegilor de topic.
.   Adevarul depinde de numarul de senzori care iti furnizeaza informatiile respective despre subiectul cercetat Precizarea e f. utila. In zilele noastre exista -ca dovada a progresului tehnic- o paleta de senzori mai larga decat cele sapte simturi ale noastre si de o senzitivitate mult mai buna decat a acelorasi simturi. Prin urmare, nimeni nu poate spune ca n-ar exista posibilitati tehnice insa nu se prea poate face observatia ca mediile stiintifice oficiale (finantate) ar avea de gand -in mod programat, respectiv constient- sa le foloseasca spre mai buna cercetare a lumii acesteia sau pentru mai binele societatii. Ramane speranta ca lucrurile vor evolua pozitiv, pe viitor.
.  Ca si concluzie, afirmatia de mai sus sustinuta de virgil , confirma veridicitatea constatarii ca - practic - nu exista adevar. (In exprimare tip paradox)  
Pe de alta parte, in alte domenii, mai putin tehnice, mecanice, cum ar fi justitia, acest paradox poate crea situatii de viata relative dar reale. In paranteza fiind spus, aflandu-ma intr-o oarecare izolare urmaresc TV-ul si desi nu aveam habar despre domeniul/lumea justitiei, in ultimii vreo doi ani am invatat f. multe despre ea de la posturile de stiri. Se pare ca specialistii juristi au in vedere diferentierea si aprecierea adevarului prin anumite proceduri si am fost placut surprins sa aud de la ministrul de resort ca un adevar stabilit prin lege este mai tare decat unul stabilit prin proceduri! Consider aceasta informare ca un argument in favoarea mea, atunci cand am spus ca un adevar de rang superior "bate" un adevar de rang inferior. Desigur situatia aceasta impune necesitatea precizarii rangurilor si ajungem din nou la piramida organizationala care ar trebui sa fie un principiu, declarat oficial si legal, inainte de elaborarea legilor. Cumva, propunere: fiecarei legi sa i se ataseze/precizeze rangul ei si piramida org. din care face parte. Nefiind cunoscator in domeniu presupun ca o asemenea precizare exista deja.
.  In ceea ce priveste "mai multe argumente pentru definirea adevarului", sunt de acord si chiar este o metoda folosita in dif. domenii (exacte sau in special in mai putin exacte), uneori denumita redundantza, metoda de aflare a adevarului din mai multe surse diferite, etc. Ref strict la argumente, da sunt de acord dar cu conditia sa fie argumente masurate. Evident, nu intotdeauna posibile si anume atunci cand in loc de masuratori se fac aprecieri (foarte bine folosite de ISO 9000, in controlul de calitate (CC) - sorginte germana). Intamplator am aflat  amanunte despre CC si am fost uluit cat de evoluat este fata de CTC-ul pe care il stiam eu.

.  Inclin si eu sa cred ca Iisus nu a dat definitia adevarului, asa cum mi-am permis eu, deoarece nu ar fi putut avea loc - in conditiile unui interogatoriu - o discutie academica despre adevar si realitate (care ne este noua accesibila - mai putin academia - in ziua de azi datorita nivelului stiintific superior la care ne aflam ca societate). Cu alte cuvinte, nu putea sa-i spuna ca adevarul din capul omului este o abstractiune care de altfel nici nu exista dar - la limita - depinde de metoda de masurare si de senzorul/aparatul utilizat. Evident e posibil sa fi avut in vedere si alte motive.

.  Intentionam sa dau o lista de paradoxuri-adevar, nu adevaruri paradoxale, ca si consecinte. Reiterez ideea ca sunt mai importante si mai multe, consecintele decat cauzele. Nu cred ca pot azi dar ma voi referi la unul din ele.

.  1)  Toate cuvintele sunt adevaruri relative, foarte aproximative in redarea realitatii. Si noi, in mod curent, nu sesizam acest lucru. Paradoxul ar putea fi formulat in felul acesta:
Nici un cuvant nu este adevarat!
. Afirmatia de mai sus este posibila dat fiind faptul ca majoritatea persoanelor este incredintata ca ei stiu adevarul ca ei spun adevarul sau neaga adevarul, etc. Adica f. multi sunt convinsi de adevar ca de unul absolut.
.

.  Anterior am strecurat in text cele sapte simturi ale noastre. Faptul ca nu m-a contrazis nimeni o iau ca dovada ca nu a citit nimeni mesajul meu, care, de altfel, fiind despre adevar, nu cred ca intereseaza in zilele noastre.  In fapt, ce sunt inteligenta sau intuitia?
.  Continui punctul 1) facand remarca, evidenta, ca in zilele noastre ne aflam intr-un razboi f. modern care se duce cu munitie-cuvinte. Cum e posibil asa ceva? Din pricina (era sa zic datorita) faptului ca oficial nu se recunoaste ca cuvantul nu este adevarat, precum am zis initial. Formularea corecta, non-paradox, ar fi trebuit sa fie: cuvantul nu este un adevar absolut .
.  -  In acest sens se poate remarca ca un cuvant, exact ca si o masurare a unei cote, contine in el insusi parte de adevar si simultan - parte de minciuna (care parte, in meseria inginereasca, se numeste camp de toleranta). Deci, un cuvant este si adevar si minciuna in acelasi timp! Este o constatare banala dar pe care nu am intalnit-o nici in mass media si nici la scoala si nici in literatura de specialitate. Poate nu m-am informat suficient. Cert este ca banalitatea sublinierii de mai 'nainte se datoreaza unei invataturi universale mai vechi numita bucla yang-yin (De la chinezi citire). Similar cu circuit oscilant (RLC), probabil egala cu exprimarea raport dialectic (de la G.W.F. Hegel).
.  -  Percep lipsa recunoasterii oficiale - cuvant= adevar+ minciuna - din alineatul precedent ca pe o ... lipsa. La fel ca si pe lipsa definitiei cuvantului, deoarece definitia din dictionar  nu mai corespunde etapei actuale din dezvoltarea/involutia societatii. Parerea mea este ca o definitie trebuie sa fie una riguroasa si - conf. invataturii tehnice - definitia trebuie sa fie metoda de masurare+ aparatul de masurare. Chiar daca la cuvinte acest lucru e mai greu de aplicat, daca s-ar defini cuvantul ca functie matematica de argument Real cu valori in Real (multimea numerelor reale) atunci ar putea fi apreciata partea de adevar  si partea de minciuna aferente unui cuvant prin mijloace matematice.
.  Ca exemple voi lua la intamplare doua cuvinte, destept / prost. In dictionarul meu mai vechi,
destept = 1. Care intelege, care prinde repede ceea ce este esential; ager la minte, inteligent. # siret, viclean, smecher, rafinat. 2. Trezit din letargie.
prost, proasta= 1. Lipsit de inteligenta, fara judecata, fara minte; natarau, tont. #  Expr. A da in gropi de prost= a fi foarte prost. # Care se increde lesne; naiv, credul. 2.  Neinvatat, ignorant. # Lipsit de rafinament; simplu, neevoluat. 3.  Din popor, de jos, de rand. 4.  Obisnuit, comun. # De calitate inferioara, lipsit de valoare. 5.  Care nu este asa cum trebuie; necorespunzator, nesatisfacator. # stricat, incorect. # Neplacut, nenorocit # Care lasa de dorit. # Nepriceput, nepregatit, neindemanatic intr-o profesiune, meserie. 6.  Daunator, neprielnic. 7.  Mic, neinsemnat. 8.  Ban prost.
.  Citind explicatiile din dictionar, constatam pe langa faptul ca prost are opt sensuri si destept are numai doua sensuri, ca de fapt avem de a face cu niste sinonime, adica un cuvant este explicat prin alte cuvinte. Ceea ce intra in categoria tautologie. In unele cazuri se face echivalenta intre cuvant si situatii; acestea ar putea fi masurate, apreciate cantitativ.
.  Din dictionar nu rezulta ce il face pe un om sa fie destept sau prost, ba mai mult, nici nu este pomenita imprejurarea ca un om, acelasi, destept (in unele situatii) poate si el gresi, in sensul ca se poate dovedi prost in alte situatii.  
.  Fapt pozitiv - apare raportul dialectic dintre cele doua cuvinte atunci cand se spune prost= lipsit de inteligenta / desteptaciune.
.  Observatie: Explicatiile din dictionar nu pot trece drept definitii pentru ca nu se specifica cum se masoara desteptaciunea / prostia. Cheia e aprecierea cantitativa. In acelasi timp se remarca o imprecizie cvasitotala de a aprecia - conf. "definitiilor" de dictionar - daca si cat de destept / prost este un om/persoana.
Nu mai insist deoarece acest subsubpunct poate fi un topic separat.
.

2)  Orice adevar are si minciuna in atas, intrinsec si automat inclusa. Consecinta aceasta deriva din campul de toleranta al adevarului/ cuvantului. Aceasta consecinta aparent banala are aplicatii diverse, importante si nebanuite in justitie, de ex. Nu numai in justitie ci in toate domeniile care lucreaza/ se bazeaza/ pe cuvinte dar la justitie unele persoane sufera direct deciziile. Domeniul justitiei se bazeaza mult pe cuvinte (si sintagme) iar adevarul (deciziilor) este o categorie considerata absoluta.  
.  Parerea mea este ca includerea in definitia adevarului si a tolerantei sale (de minciuna - zis ca antonim, in extremis) ar fi, din pdv. stiintific, un progres de dorit si util domeniilor respective. [Am argumentat in postarile anterioare posibilitatea atribuirii fiecarui cuvant a unei tolerante, in chiar definitia cuvantului.] In felul acesta - in opinia mea - ar putea fi eliminate o serie de neajunsuri, ce se manifesta in prezent tocmai din pricina impreciziei cuvintelor.

Vorbesti enigmatic si obscur totodata...
Poti sa vii cu exemple concrete sa vedem la ce te referi?

În logică se studiază mulțimile fuzzy. În cazul acestor mulțimi, nu se poate determina cu precizie infinită dacă un element aparține sau nu aparține mulțimii.

De exemplu, un șarpe care începe să intre într-un disc desenat pe asfalt este și nu este în disc. Și aici tot matematica rezolvă lucrurile.

.  Interesanta confirmare, Abel!
.  Nu stiu nimic despre multimile fuzzy dar presupun ca au fost inventate tot cu pornire de la realitate (care este relativa, adica imprecisa, neprecizabila, non infinit precizabila). Nu stiu daca nu cumva si infinitul insusi e tot o consecinta a lipsei de absolut din realitatea noastra.
.  Din spirit practic problema sarpelui se rezolva prin adoptarea unui camp de toleranta egal cu lungimea sarpelui.

.  Nu cred ca ma exprim enigmatic si obscur. Desigur, pot da exemple concrete dar nu ma incumet, fiind eu prea mic fata de marele domeniu al justitiei. Recunosc insa ca in mod intentionat nu ma exprim mura-n gura din multiple considerente:
- din respect pentru eventualul meu cititor, care are gandire proprie;
- oricat de bine intentionat as fi, pot si eu sa gresesc;
- ocazionalul meu cititor nu este influentat in propria sa gandire creativa de excesul meu de precizare, el putand sa mediteze asupra aspectului semnalat de mine si sa ajunga la concluzii diferite si originale;
- s.a.
.

. 3) Urmatoarea afirmatie ar putea constitui definitia adevarului: Adevarul este masura in care el corespunde cu realitatea. Evident, masura in care corespunde cu realitatea nu poate fi stabilita decat prin masuratori, acestea fiind recunoscute de cvasitotala lume, de obiective. Odata acceptata ideea de masurare se poate accepta cu usurinta si "campul de toleranta al unui cuvant" [ca fiind acelasi cu toleranta masuratorii].

.  De-abia acum am realizat ca formularea 3), din precedentul mesaj, putea sa aiba o expresie si mai semnificativa si adaug:
Adevarul adevarat, AA poate fi considerat a fi masura in care adevarul A coincide cu realitatea R.
.  Prin urmare am gasit un inteles pentru adevar adevarat, diferit de intelesul de absolut si putem scrie:
A = R +/-  [T] ,
unde T este toleranta (simetrica). Sau, AA = A - [+/- T], respectiv AA = R - [+/-T]. .  Intrucat utilizarea tolerantei simetrice pare sa incurce formulele, putem scrie si:
AA + [T] = R = A, respectiv dimensiunea maxima pentru A coincide cu R dar - cum am scis initial - este mai corect (deoarece in formula se cuprind si exagerarile).
.

Problema se pune și altfel. Cum determinăm dacă un „adevăr” COINCIDE cu realitatea? Prin măsurători? Păi și măsurătorile sunt supuse erorilor. Așadar, ce este COINCIDENȚA cu realitatea?

Sugerez astfel că în cunoașterea lumii intervine inevitabil un grad de presupunere, manifestat prin AXIOMELE teoriilor noastre. Iar, în ultimă instanță, axiomele pot fi considerate pur și simplu DEFINIȚII ale noțiunilor cu care operăm.

Adevarul cel mai adevarat il detine doar cel cu pumnul cel mai tare.
Sper sa nu va indoiti de acest adevar, pt binele dv.

.  Ma asteptam la intrebarea ta, Abel. E logica. Cum determinam daca A corespunde cu R?
.  E simplu. Stim apriori si sigur ca realitatea R coincide cu adevarul A pe undeva prin campul de toleranta CT. Pentru ca exact asa am asezat campul de toleranta CT. Daca vom considera 1000 de diviziuni ale CT (CT al adevarului A), nu vom sti in dreptul careia din cele 1000 de diviziuni se gaseste R. Si, din motive practice, nici nu ne batem capul sa aflam. Si asa se lucreaza in tehnica, practic, iar stiinta tolerantelor e bine stapanita.
.  Si masuratorile presupun erori dar exista asa-numitele calibre iar erorile de masurare sunt mai mici si, oricum incluse in CT al cotei (A).
. Deci, daca stim ca Realitatea R se afla in CT al Adevarului A, noi tehnicienii suntem multumiti si ne descurcam. Tot asa, zic eu, ne-am putea descurca daca fiecarui cuvant i s-ar atasa un camp de toleranta. In acest fel, Minciuna (care este diferenta dintre R si A, dar nu mai mare decat T) nu ar putea fi mai mare decat CT, resp. T.

.  La ora actuala se practica, promoveaza, utilizeaza o Minciuna M chiar mai mare decat A (sau decat insasi R!!). Acest lucru este posibil tocmai din cauza ca la cuvintele din dictionare nu le este atasat /precizat un CT, Pana la elaborarea unui dictionar in care cuvintele sa aiba si camp de toleranta precizat, tolerarea unor cuvinte - si nu intamplator m-am referit anterior la Justitie, resp. Lege - poate sa se faca incepand cu unele cazuri de cuvinte interpretabile (pana la M) din diferite domenii importante.
.

Asemenea probleme, aflate la granițele științelor, nasc paradoxuri și scot în evidență limitele noastre. Important este că creierul gândește statistic și că, dacă vrem, ne putem înțelege, bazați fiind pe experiența noastră limitată de viață.

gafiteanu a scris:Adevarul cel mai adevarat il detine doar cel cu pumnul cel mai tare.
Sper sa nu va indoiti de acest adevar, pt binele dv.

Da, ceea ce spui este verificat si in practica (in iarna si in vara trecuta la protestatii)

Asemenea probleme, aflate la granițele științelor, nasc paradoxuri și scot în evidență limitele noastre. Important este că creierul gândește statistic și că, dacă vrem, ne putem înțelege, bazați fiind pe experiența noastră limitată de viață.
,  Subscriu la cele spuse in citat.

4)  Cred ca a rezultat o definitie tehnica exacta a Minciunii M - o alta consecinta. Pana in prezent se foloseste o definitie de dictionar destul de imprecisa, Care suna astfel:
Denaturare intentionata a adevarului. Sec si la obiect deoarece minciuna nu poate fi definita intrinsec ci doar ca lipsa de adevar, raportat strict la adevar. Prin urmare, dictionarul se situeaza pe linia A + [T], respectiv confirma propunerea anterioara (de cuantificare a tolerantei adevarului) si a formulei M ≤ T, De asemenea, M ≠ A sau M ≠ R sau M ≠ (A + [T]), etc.

.  5)  Cinstea si Necinstea. Aceste categorii sunt intrinsec legate de Adevar, ca recunoastere a Realitatii. In ziua de astazi nu mai foloseste nimeni cuvantul Cinste. Desi, nu demult era criteriul de alegere a conducatorilor, respectiv a reprezentantilor, a alesilor votati de comunitate si investiti cu puteri mari. Dupa cum se stie, azi criteriul alegerii unui reprezentant al comunitatii nu contine obligatoriu sau declarat acest criteriu nevinovat (dar esential) numit Cinste.
.  In dictionar, Cinste= I 1)  Onestitate, probitate, corectitudine 2) Virtute, fidelitate, castitate.  II 1) Respect, stima, consideratie, pretuire. III 1) Dar, cadou, plocon....
.  Dupa cum rezulta din dictionar, Cinstea este o categorie de natura spirituala, o calitate morala si... umana. Noi, care suntem materialisti, mai greu inghitim chestii d-astea. Dar stramosii nostri daci/traci cum de stiau ce-i aceea Cinste, ca n-aveau dictionare si internet (de mobile si imobile telefoane ce sa mai zic?)? Deci, alesii tracilor supranumiti daci nu erau niste nemernici necinstiti ci trebuiau sa treaca proba Cinstei (altfel nu pupau functii). In fine, Cinste lor! Stramosilor, evident.

.  Subiectul nostru este altul, mai tehnic si trebuie subliniat aspectul intregului Cinste+ Necinste, o unitate de doua contrarii ce depind una de alta. In sensul ca Necinstea este lipsa de Cinste iar Cinstitul nu poate fi Necinstitul. Acest intreg e si in cazul, dat exemplu intr-o postare anterioara, Inteligenta+ Prostie. De subliniat ca Intregul acesta e format din A + M. In treacat fie spus, Justitia se ocupa in mod special de aceste categorii - Adevar, Minciuna, Cinste, Necinste, etc.

.  Al doilea aspect, cel legat de adevar; Cinstea, chiar daca nu scrie in dictionar, este masura recunoasterii Adevarului Adevarat!, pe care tocmai l-am numit anterior ca fiind masura in care este recunoscuta Realitatea exact exact [La fix]. Adica sa mergem pana la capat si sa recunoastem ca Cinstea este capacitatea de a recunoaste Realitatea sub forma de Adevar Adevarat (sau macar apropierea cat mai buna de AA, care am zis ca este A+ [T]). Cinstitul, ca atare, este persoana (onesta) ce are capacitatea de a recunoaste realitatea numita adevar si nu orice adevar ci, pe cat posibil, chiar pe Adevarul Adevarat. Dupa cum rezulta din aceasta definitie, cinstitul nu este neaparat membru de partid. Si nu este mincinosul. Dar, asta e in alta realitate.

Adevarul este totdeauna subiectiv, pentru ca reprezinta afirmatia unei persoane care a perceput o informatie prin propriile mijloace. Degeaba il intrebi pe un surd daca a auzit o conversatie, sau pe un orb daca a vazut acea fapta.
La fel degeaba il intrebi pe un analfabet daca este interzis sa infaptuiesti ceva interzis de lege, daca el nu a citit legea, sau nu a aflat pe alte cai de ea . Totdeauna adevarurile exprimate de ei nu sunt adevarate.(evident ma refer la ceia ce se refera la interdictiile legii).

virgil a scris:La fel degeaba il intrebi pe un analfabet daca este interzis sa infaptuiesti ceva interzis de lege, daca el nu a citit legea, sau nu a aflat pe alte cai de ea . Totdeauna adevarurile exprimate de ei nu sunt adevarate.

.  6)  Adevarul integrator. Observatiile de mai sus ref. la 1.  Adevarul totdeauna subiectiv si 2.  adevarul problema de perspectiva se incadreaza in aceasta categorie. Chiar va multumesc pentru observatiile voastre, care mi-au prilejuit evidentierea acestei consecinte.
.  E corect spus ca adevarurile noastre sunt subiective. Dar suma lor este integrata de catre colectiv/comunitate intr-un adevar comun acceptat, colectiv, numit si obiectiv. Daca rezulta de aici ca Adevarul Obiectiv este si el unul tot subiectiv, da dar e vorba de subiectiv colectiv, pragmatic. De fapt, Adevarul Obiectiv este unul Integrator. Acest lucru reiese si mai bine din observatia 2. :
.  E drept ca un cub se vede diferit din diferite unghiuri dar daca ii dai un cub unui copil de gradinita, acesta, in mod instinctiv, va rasuci cubul cu manutele sale tocmai pentru a rezolva integrarea perspectivelor diferite si a ajunge cumva sa integreze ceea ce vede - acesta este un reflex al fiintei maimuta, din care ne tragem. [Sper ca nu se indoieste nimeni aici pe forum ca noi suntem maimute hibridate (cu un creier de 2500). Aveam un coleg de forum care ne numea permanent maimutze... si - in opinia mea - avea dreptate.].

.  Prin urmare, nu ne opreste nimeni sa privim o realitate din mai multe puncte de vedere (f. subiective) sa obtinem mai multe adevaruri subiective si apoi sa le integram (cu ajutorul inteligentei hibride de la purtator) intr-un Adevar supranumit Obiectiv. De aceea s-a inventat sublerul si tot de aceea stiinta Tolerante. Toleranta (care e virtual minciuna) tocmai asta si face, transformand un sumum de adevaruri subiective, de perspectiva, in Adevar Obiectiv. Desigur, subiectul acesta putea fi abordat si din perspectiva, in cheia, Subiectiv- Obiectiv.

.  Nu sunt de acord ca subiectul Adevar si Cinste (cinstea =recunoasterea realitatii prin adevar) ar fi pierdere de vreme, atata timp cat cercetatorul tocmai asta cauta: Adevaruri (inca nesesizate de colectivitate). Exista discutii interminabile consacrate Adevarului spus de stiinta oficiala sau spus de anumite grupari de interese  sau spus de inventatori anonimi sau etc., tocmai din cauza ca unii o scalda cu privire la adevar exact din lipsa unei tolerantze la cuvant (sintagme, expresii, etc.) - pe care eu mi-am permis sa o recomand.

negativ a scris:

Pentru Virgil : Pierdeti timpul cu prostii pe aici si va mai întrebati de ce nu va ia nimeni în serios. Ma simt totusi obligat sa lamuresc o problema de semantica a limbii române. Adevarul este o problema de perspectiva. Daca eu privesc un cub din dreptul unei fete, adevarul pentru mine este ca silueta sa este un patrat. Daca altcineva îl priveste din dreptul unui colt, pentru acela silueta cubului va fi un hexagon. Ambele sunt adevaruri. Si nu se exclud.

Tu de ce pierzi timpul pe aici?
Cineva a vrut sa lamureasca o problema, si ceilalti mai mult sau mai putin interesati aduc argumente pro si contra.

negativ a scris:

Pentru Virgil : Pierdeti timpul cu prostii pe aici si va mai întrebati de ce nu va ia nimeni în serios. Ma simt totusi obligat sa lamuresc o problema de semantica a limbii române. Adevarul este o problema de perspectiva. Daca eu privesc un cub din dreptul unei fete, adevarul pentru mine este ca silueta sa este un patrat. Daca altcineva îl priveste din dreptul unui colt, pentru acela silueta cubului va fi un hexagon. Ambele sunt adevaruri. Si nu se exclud.

Corect, dar ti-a stricat mesajul inceputul frazei :
,,Pentru Virgil: Pierdeti timpul cu prostii pe aici....''

Eu insa am apreciat continutul.

.  7)  Adevarul Statistic (AS). Stie toata lumea ca statistica e un numar, este o abstractiune. De fapt este un Adevar sub forma simpla - numerica. Adica fara sa fie legat de fenomenul fizic propriuzis. Intrucat statisticile se pot face pe orice domeniu, fenomen fizic sau biologic, social, etc., e de asteptat ca si Adevarurile Statistice sa fie destul de diverse si diferite.
.  Ma voi referi doar la unul singur, de natura sociala. Imi vine mereu in minte, de cate ori ascult TVr-uri, ideea ca slujbasii (relativ cunoscatori ai lb. romane) marseaza f. tare pe ideea ca statistica arata ca daca repeti (la nesfarsit) cuiva un Adevar mai putin Adevarat, cuiva va sfarsi pana la urma sa-l considere un Adevar Adevarat!!. Fie din plictiseala fie din exasperare fie din prostie sau dezinteres, etc, oricum nu importa de ce ciuva se lasa pacalit.

.  Prin urmare, exista un AS, contrautil, antagonic as spune, promovat insa de cineva, pe baza unei reactii umane automate, inclinata fiind fiinta hibrida umana spre acceptarea unui adevar de natura statistica. Fac ref. aici la automatismul de gandire al omului milenar (zis si homo sapiens) care atunci cand o situatie se repeta, datorita memoriei rezultatelor, el va avea o aceeasi atitudine: anticipeaza sfarsitul/ rezultatul repetitiei. Statistica se si bazeaza in buna masura pe repetitia fenomenelor, evenimentelor, faptelor, etc. Reactia inversa, de acceptare a unui ASM drept AA, totusi e putin neclara sau greu explicabila.
.  In acelasi timp reiese din cele fapte amintite aici un "Adevar", precum ca statistica poate fi si mincinoasa. Adevar recunoscut, de altfel, de catre statisticieni. Concluzie? AS poate fi, uneori Adevarat, AA si alteori Mincinos, ASM. Ma opresc aici, doar semnalez, desi exista si solutii.

.  8 )  Adevarul Antagonic. Pana acum am mentionat Adevarurile mai mult sau mai putin Adevarate, incadrabile in toleranta unui cuvant: A+ [T]. Dar exista si o categorie ijncredibila: Adevaruri Neadevarate (sau mai mult sau mai putin Neadevarate).

Daca ne raportam strict la titlul topicului atunci :

,, Adevarul este o problema de perspectiva. Daca eu privesc un cub din dreptul unei fete, adevarul pentru mine este ca silueta sa este un patrat. Daca altcineva îl priveste din dreptul unui colt, pentru acela silueta cubului va fi un hexagon. Ambele sunt adevaruri. Si nu se exclud.''
negativ.

Cu un amendament :

Daca cineva priveste cubul dintr-un  spatiu 5D el vede cubul care este chiar cub.
Concluzia:
Adevarul este dincolo de noi fiindca suntem subiectivi (privim dintr-o parte cubul)
si in cel mai fericit caz doar il deducem.