Timpul, proprietate intrinsecă a naturii?

Nu știu dacă subiectul este neapărat unul de natură științifiică.
"Există tot ceea ce crezi cu adevărat că există."
Am putea dezvolta zeci de pagini interpretarea, dar să ne rezumăm, inițial, doar raportat la răspunsul întrebării din topic.

Este timpul o proprietate intrinsecă a naturii?

În primul rând trebuie să acceptăm faptul că nu există nicio modalitate concretă, obiectivă, experimentală, de ce nu, de a pune în evidență existența timpului ca proprietate a naturii.

Ceasul, cronometrul, fie el atomic sau cu cuc, nu măsoară ÎN NICIUN CAZ dimensiunea temporală a naturii sau ceea ce percepem ca și curgere a timpului.
Ceea ce "măsoară ceasul" este...o periodicitate a unei mișcări, să spunem, dar nu timpul ca proprietate intrinsecă a naturii.

Timpul pare să nu aibă o definiție concretă, dar dacă încerc eu însumi să formulez una, aș spune, în termeni vagi, că timpul este "viteza" de desfășurare a evenimentelor.
Din această perspectivă există o legătură și cu modul în care percepem spațiul și-l acceptăm ca proprietate intrinsecă a naturii, dar, probabil, trebuie tratat într-un subiect separat, pentru că sunt de părere că există anumite incertitudini și în ceea ce privește spațiul ca proprietate intrinsecă a naturii.

Revenind la..."viteza de desfășurare a evenimentelor" , faptul că această curgere a timpului nu poate fi pusă în evidență într-un mod concret și obiectiv nu înseamnă și nu este o justificare suficientă și necesară pentru a concluziona că timpul nu este o proprietate a naturii.
În schimb, la fel de bine, fără o dovadă clară, evidentă, deși este foarte dificil de conceput, putem accepta și faptul că timpul nu există ca proprietate a naturii, ci doar o modalitate prin care, la nivel de percepție, stabilim succesiunea de desfășurare a evenimentelor.

Acceptarea incertitudinii asupra existenței timpului ca proprietate INTRINSECĂ a naturii duce la o serie de consecințe care trebuie obligatoriu să schimbe o mare parte din modul în care interpretăm realitatea fizică percepută.

Nu vreau să mă lungesc,
"votul" meu este NU,
timpul NU există ca proprietate intrinsecă a naturi, ci doar o formă prin care conștiința, sau conștientul, stabilește o ordine în succesiunea și viteza de desfășurare a evenimentelor.

Percepția asupra realității, fizice sau de orice altă natură, nu este una obiectivă și absolută, indiferent de dovezi și argumente, ci este doar cea pe care decidem să o acceptăm.

"Există doar ceea ce credem cu adevărat că există."

M-ar interesa și părerile voastre, de fapt "voturile" voastre vis-a-vis de există sau nu timpul ca proprietate intrinsecă a naturii, acompaniate de justificarea "votului" vostru, indiferent de modul în care aduceți argumentele pro sau contra.

Timpul este o masura a energiei. E=h.niu ; in care niu se masoara in [1/sec]. Fiind comparate doua cuante de energie, cuanta cu frecventa cea mai mare are energia mai mare. Desigur naturii nu-i pasa de asta, dar natura a dat nastere omului care il intereseaza de ce o unda este mai penetranta ca alta. Din moment ce "h" este o constanta putem s-o decretam ca fiind adimensionala, si atunci energia este echivalenta cu inversul timpului.

Tot ceea ce este obiectiv este intrinsec naturii. Iar dacă ducem gândurile și mai departe, chiar și tot ceea ce este subiectiv este intrinsec naturii, căci și subiectivul este tot parte a naturii.

Timpul a existat chiar si inaintea aparitiei naturii. Natura candva va disparea, poate iar va reapare, dar timpul va curge vesnic intrun singur sens.
Desigur ca unitatea de masura a timpului absolut trebuie sa fie alta decat cea de acum.

Şi care sunt întrebările sondajului?

Intrebarea este: Oare ce intrebari se vor pune despre intrebari ?
Si uite asa, intrebam ca sa ne aflam intreaba mare.

Într-adevăr, cam neclar ce vreau să întreb, Răzvane.
Mai simplu, întrebarea ar fi trebuit să fie:
Există într-adevăr ceea ce înțelegem și percepem prin noțiunea de timp?

Eu zic că este discutabil și incert.

Îți propun, nu numai ție, să te gândești la scenariul de mai jos.

Evident imposibil, dar ne imaginăm totuși ipotetic universul de undeva din exteriorul lui și că modul în care curge timpul ar putea fi controlat de un..."buton" prin care putem regla viteza de desfășurare a evenimentelor din natură.
Rotit într-un sens, totul în univers se desășoară mai rapid, rotit în celălalt sens, totul se desfășoară mai lent.
Inclusiv modul în care noi ca observatori percepem, gândim și procesăm informațiile se vor realiza la viteza "impusă de buton".

Din această perspectivă, cumva asemănător efectelor relativiste, noi ca observatori din interiorul universului, nu putem stabili în niciun fel "viteza" cu care evenimentele se "derulează" în natură.

Plecând de la acest scenariu, ne întrebăm acum care este de fapt viteza reală cu care se desfășoară evenimentele în natură, iar dacă ar exista una, de ce natura "a ales-o" tocmai pe aia?
Cu siguranță, principalele aspecte care pot duce la oarece consecințe, și indirect concluzii, sunt cele legate de impuls și energie.

Dar consider că lucrurile trebuiesc privite mult mai profund din perspectiva cauzalității.
Presupunând că timpul este o proprietate intrinsecă a naturii, principala lui "caracteristică" este că el determină viteza cu care evenimentele se vor succesiona în natură.

Cu alte cuvinte, indiferent de circumstanțele care a forțat natura să aleagă o anumită valoare pentru curgerea timpului, viteza cu care un electron, spre exemplu, se învârte în jurul nucleului depinde și de modul în care curge timpul, nu numai datorită (sau din cauza) forțelor ce acționează asupra lui.
Dar dacă admitem că, prin exemplul nostru, electronul se învârte în jurul nucleului cu viteza cu care se învârte DOAR datorită forțelor ce acționează asupra lui, precum și a impulsului său (inerțial), atunci timpul nu intră în discuție, nu interacționează și nu influențează în niciun fel "viteza" cu care lucrurile se succed și se întâmplă în natură.
iar TIMPUL NU EXISTĂ tocmai pentru că nu are nicio legătură cu ceea se întâmplă și cum se întâmplă fenomenele în natură.

Dacă admitem că timpul într-adevăr există, influențează și determină viteza cu care evenimentele se desfășoară în natură, atunci timpul trebuie luat în calcul, dacă nu chiar cauza principală, în explicarea legilor de conservare a impulsului și implicit a energiei.
Mai mult, pentru că toate acestea se cam reduc pe undeva la inerția corpurilor, inerția ar fi explicată de curgerea timpului.

Eu înclin să cred că ceea ce percepem ca fiind timpul nu există ca proprietate a naturii, iar justificarea completă se rezumă mai mult la o problemă de impuls și energie, aceasta din urmă analizată doar din perspectiva cantității de mișcare, dar nu dezvolt mai mult acum.
În schimb, mi-am spus o parte din păreri pentru ca voi să aveți un punct de plecare vis-a-vis de modul în care mi-aș dori să "votați" dacă timpul există sau nu ca proprietate intrinsecă a naturii, "vot" pe care mi-aș dori să-l și justificați oarecum să înțeleg aspecte pe care poate nu le iau în calcul.

Sărbători fericite!

curiosul a scris:Este timpul o proprietate intrinsecă a naturii?

Dacă te interesează strict părerea mea, sau votul meu, îți spun că NU!

Dacă te mai interesează ceva de la mine mai pot ... bălări ... Pînă a apărut relativitatea lui Einstein timpul era absolut, universal valabil pentru toți și pentru toate, Einstein decretînd că viteza de ʺcurgereʺ a timpului nu este aceeași în tot Universul, ea depinzînd de observator. Cu observatorul e altă mîncare de pește, dacă ne băgăm în el nu mai știm ieși ...

Asta zice știința, știință care stă solid ancorată în acest timp ... relativ. Cu timpul măsori o distanță, sau lungimea dintre evenimente. Dacă n-ai avea ce măsura parcă nici n-ar exista, dar așa parcă e ceva-ceva. Dar cine măsoară? Dacă măsoară un matematician zice că măsurătoarea lui e absolută, dacă măsoară un fizician se cam pierde un miez prin spațiu, dacă măsoară un filozof pînă termină de măsurat uită ce-o vrut să măsoare, dacă măsoară un poet zice că timpul e spațiul dinamic .. și stă așa pierdut și dus pînă se naște iar ... Isus ... dintre toți cei mai ʺpericuloșiʺ îs matematicienii, că știu măsura dar nu știu ce măsoară ... ) dar cei mai fericiți dintre toți rămîn tot poeții, că n-au veci vreme ... iar lipsa timpului știi ce-i, nu?

Lipsa timpului e pierdere de vreme ...

P.S. Bravo Bordan, frumoasa disertatie filozofica!
Perfect de acord, ca sa spun asa. Nici eu nu as fi spus mai bine !

Einstein nu a decretat niciun timp relativ, ci el a postulat constanța unei viteze universale, pentru că a admis că legile lui Maxwell sunt mai precise decât legile lui Galilei. Și de acolo a rezultat relativitatea timpului, ca o concluzie logică. Aceasta este cea mai simplă cale prin care a fost conciliată mecanica cu electrodinamica. Altfel nici nu se putea. Orice altă variantă rupe din nou mecanica de electrodinamică.

Timpul este definit ca ordinea în care au loc evenimentele. Pe baza acestei definiţii se stabilesc intervale de timp între evenimente succesive, masurate în mod convenţional în secunde.
În ce mă priveşte, prefer să folosesc noţiunea de spaţiu-timp, exceptând desigur, cazurile de rezolvări de probleme de mecanică clasică. Şi da, consider că spaţiu-timpul este implicit o proprietate intrinsecă a universului.

Nu fac deloc referire la faptul că ar fi relativ sau absolut, ci doar dacă  există timp sau nu.
Nu există timp!
Este doar o noțiune inventată, poate chiar necesară, pentru a putea descrie alte aspecte din mecanică și fizică în general.
Cum ar fi unitatea imaginară în matematică, spre exemplu.
Nu mă refer deloc la timpul relativ a lui Einstein sau la timpul absolut al lui Newton.

Ci doar dacă există sau nu există timp, ca proprietate intrinsecă a naturii, indiferent de sistemul de referință, de starea de mișcare a observatorului etc.

Iar pentru mine nu există nicio dovadă clară că această noțiune este altceva decât ... ceva construit de mintea noastră.
Mă rog, părerea mea.

Sondarile se fac cu sonde speciale si dedicate. Nu am auzit inca de sonde pt sondat timpul.
Dar exista sonde medicale pt femei si nemumarate alte tipuri.
La osciloscop se folosesc obligatoriu sonde de 1 si 10 Mohmi, care baga semnalul in aparat si astfel putem vedea tensiunea si frecventa si deduce timpul.
Dupa atatea cercetari si filosofari, ati cazut cat de cat de acord cu "ce e timpul" ?
Eu as zice ca este o calitate a etherului.  Avem si timp local, care depinde de etherul local.

curiosul a scris:Nu fac deloc referire la faptul că ar fi relativ sau absolut, ci doar dacă  există timp sau nu.
Nu există timp!
Este doar o noțiune inventată, poate chiar necesară, pentru a putea descrie alte aspecte din mecanică și fizică în general.
Cum ar fi unitatea imaginară în matematică, spre exemplu.
Nu mă refer deloc la timpul relativ a lui Einstein sau la timpul absolut al lui Newton.

Ci doar dacă există sau nu există timp, ca proprietate intrinsecă a naturii, indiferent de sistemul de referință, de starea de mișcare a observatorului etc.

Iar pentru mine nu există nicio dovadă clară că această noțiune este altceva decât ... ceva construit de mintea noastră.
Mă rog, părerea mea.

Timpul exista ca notiune abstracta.
Nu este un ceva material ca si natura, spatiul cosmic cu tot ceea ce cuprinde el si
tot ceea ce mai putem  percepe vizual.
Este o notiune fizica ca si viteza, acceleratia etc .....deduse logic.

Daca e sa raspund pe sleau la intrebarea ta, timpul este o proprietate intriseca a naturii, a universului,
chiar daca este imaterial,  deoarece tot ceea ce exista are faze de dezvoltare ,evolutie sau involutie si
un... sfarsit, in timp.

(De altfel Einstein a promulgat corect notiunea de spatiu-timp)

Nu doar timpul este inventat de mintea noastră, ci întreaga diversitate a naturii. Dacă privim cu un microscop din ce în ce mai puternic, vom constata că „natura” este din ce în ce mai „goală”, mai absentă. Iar unde nu există nimic, nu există nici timp, nici spațiu.

Dar această descoperire filozofică nu ne ajută cu nimic în practică.

Ca bine le mai zice ante-vorbitorul nostru sef Abel...Suntem facuti din nimic, suntem doar o nascocire...Noi nici nu existam..
Dar daca privim natura cu un alt fel de microscop sau daca in spatele microscopului se afla altcineva, poate vom descoperi ca golul este plin.  Depinde deci de calitatea microscopului si de cat gol si cat plin este in capul nostru.  
Aceasta filosofie ne poate ajuta foarte mult in teorie si in practica.

Abel Cavaşi a scris:Nu doar timpul este inventat de mintea noastră, ci întreaga diversitate a naturii. Dacă privim cu un microscop din ce în ce mai puternic, vom constata că „natura” este din ce în ce mai „goală”, mai absentă. Iar unde nu există nimic, nu există nici timp, nici spațiu.

Dar această descoperire filozofică nu ne ajută cu nimic în practică.

Asta se intampla cand ochii nostri nu vad dincolo de nimic. De fapt nimicul nu exista, iar notiunea de zero este doar rezultatul insumarii a unei lipse cu un plus; -1+1=0; daca dintr-un borcan cu miere ai luat o lingurita si ai pus-o in borcanul alaturat, insumand mierea din cele doua borcane rezultatul este acelasi ca mai inainte de a umbla la miere. Noi nu vedem mierea din borcane, dar vedem doar minusurile si plusurile.

virgil a scris: Asta se intampla cand ochii nostri nu vad dincolo de nimic. De fapt nimicul nu exista, iar notiunea de zero este doar rezultatul insumarii a unei lipse cu un plus; -1+1=0; daca dintr-un borcan cu miere ai luat o lingurita si ai pus-o in borcanul alaturat, insumand mierea din cele doua borcane rezultatul este acelasi ca mai inainte de a umbla la miere. Noi nu vedem mierea din borcane, dar vedem doar minusurile si plusurile.

Uite o idee corecta ! De aici trebuie pornit.

Într-adevăr, gafiteanu și Răvan au dreptate, titlul subiectului este oarecum ... "neoarecum"...tocmai pentru că am folosit cuvântul sondaj.
Dacă zgârie timpanul faceți abstracție de acest cuvânt.

CAdi a scris:...deoarece tot ceea ce exista are faze de dezvoltare ,evolutie sau involutie si
un... sfarsit, in timp.

Aici e problema!
Altfel spus, nu îmbătrânim pentru că trece timpul, ordinea desfășurării evenimentelor în natură nu este rezultatul trecerii/curgerii timpului etc.
Evident că vorbim despre un concept imaterial, dar un concept care, dacă există este responsabil pentru modul în care se desfășoară evenimentele în univers.

Dacă, totuși, încerc să-mi explic sau să înțeleg lucrurile și din altă perspectivă, raportat la "butonul" ăla care determină viteza de derulare a evenimentelor, pentru a încerca să înțeleg mai bine ce este timpul și, mai concret, cum influențează el lucrurile în univers, mă întreb ce s-ar întâmpla dacă timpul ar curge mai încet. Sau mai repede.

În primul rând timpul ar trebui să fie strâns relaționat cu cantitatea de mișcare.
Dacă timpul trece/curge mai încet mișcarea ar trebui să fie încetinită și invers, mai rapidă dacă curge mai repede.
Cu alte cuvinte, eu aș spune că modul în care trece/curge timpul influențează cantitatea de mișcare.
Pentru că altfel ce este timpul, care sunt caracteristicile lui și cum influențează și intervine el în procesele naturii?

Probabil că termenul nu este tocmai potrivit, dar dacă cantitatea de mișcare trebuie să fie aceeași în orice sistem de referință, apar efectele relativiste ale lui Einstein fără doar și poate, ceea ce duce indiscutabil la modificarea proprietăților spațiului în funcție de cele ale timpului.
Asta-i altă poveste.

Aspectul principal este altul.
Indiferent de modul relativ sau absolut în care privim timpul, ceea ce mă interesează este dacă acesta influențează cantitatea de mișcare.
Repet, dacă nu vă convine exprimarea "cantitate de mișcare", înlocuiți-o voi cu oricare alta o preferați.
Și revin.
În sistemul meu de referință stabilesc că un obiect se mișcă cu x m/s.
Presupunând ipotetic că (doar) timpul ar curge mai încet asta înseamnă că acel obiect se va mișca cu o viteza mai mică?
Aici vreau să ajung.
Dacă răspunsul este afirmativ, înseamnă că principala caracteristică a timpului este faptul că influențează cantitatea de mișcare, sau cum mă exprimam anterior, determină viteza cu care evenimentele se vor desfășura.

Deci, când vorbim de timp, ne referim la cât de repede sau cât de lent se desfășoară lucrurile.

Întrebarea este dacă acest lucru, cât de lent sau cât de repede se desfășoară lucrurile, se întâmplă datorită modului în care curge timpul sau doar legilor fizicii?

Din nou, eu sunt de părere că a doua variantă este cea corectă, iar timpul nu există ca proprietate a naturii, indiferent de cât de relativ sau absolut este.
Însă este o problemă de perspectivă greu de acceptat tocmai din cauza faptului că este greu de perceput un univers fără o dimensiune temporală.
Dar timpul acesta nu are nicio treabă și nicio influență în modul în care evenimentele se desfășoară în natură.
Desigur, ne ajută să stabilim, orientativ și convențional la nivel de percepție, "vârsta" și ordinea cronologică, precum și descrierea matematică a fenomenelor în fizică, dar timpul, ca proprietate a naturii, nu există!

Curiosul, presupun din exprimarea ta că doreşti să legi timpul de entropie. ("Altfel spus, nu îmbătrânim pentru că trece timpul, ordinea desfășurării evenimentelor în natură nu este rezultatul trecerii/curgerii timpului etc.") Este corect, dacă doreşti să stabileşti direcţia lui şi viteza transformărilor.

Însă, dacă vrei o privire de ansamblu, mai corect este să operezi cu noţiunea de spaţiu-timp. Practic un spaţiu cu 4 dimensiuni. Şi atunci întrebarea pusă de tine devine: sunt dimensiunile spaţiului proprietăţi ale universului (naturii)?
Care crezi că ar fi răspunsul acestei noi întrebări?

Eu înțeleg ce punctezi, Răzvane!
De fapt, cred că este un mod subtil prin care eviți să pui problema la modul în care o văd eu.

Totuși, ca și continuare a modului în care ai ridicat tu problema, m-aș rezuma doar la o parte din subiectul întrebării tale, și anume:

Este într-adevăr a patra dimensiune a spațiului (timpul) o proprietate a spațiului, sau indirect a naturii?

Sigur, nu intenționez să fiu încăpățânat și să fac pe naiba-n patru să te contrazic, ci doar să fiu sigur că nici tu nu-ți spui părerea dirijat doar de convingerile tale care, de ce nu, pot fi percepute într-un mod nu tocmai obiectiv.
Desigur, la fel de bine, s-ar putea să mă înșel și eu.

Dar am început cu timpul, pentru că mi s-a părut ceva mai ușor de "digerat" , dar aș fi vrut să continui ulterior cu spațiul.
Pare că și acolo, incertitudinile apar tocmai din perspectiva percepțiilor noastre.

Mă rog, până una alta, tu ce crezi, este a patra dimensiune a spațiului, adică timpul, o proprietate a naturii?
Dacă da, ce rol are în desfășurarea proceselor naturii, cum influențează activitatea materiei?

curiosul a scris: Este într-adevăr a patra dimensiune a spațiului (timpul) o proprietate a spațiului, sau indirect a naturii?

Timpul nu este o proprietate a spaţiului, la fel cum nici spaţiul nu este o proprietate a timpului. Cele două sunt indisolubil legate (spaţiu-timp) şi alcătuiesc o proprietate de bază a universului, sau o caracteristică a naturii, dacă vrei.

curiosul a scris:Dacă da, ce rol are în desfășurarea proceselor naturii, cum influențează activitatea materiei?

Nu timpul în sine, ci entropia determină desfăşurarea proceselor naturii şi ceea ce numim noi cauzalitate. Desigur, entropia proceselor se desfăşoară în spaţiu-timp.
Ca şi consecinţă: entropia unui sistem format dintr-un singur foton (care nu experimentează timp) este zero!

Firește, nu cred că are rost să vorbim mai întâi despre ceea ce înțelegem ca și proprietate sau caracteristică.
Sper să ne referim la același lucru toți când analizăm ce vrem să spunem prin proprietate sau/și caracteristică.

Chair dacă spațiul și timpul sunt indisolubil legate, aspect cu care sunt de acord privind problema din perspectiva fizicii mă întreb ce este spațiul, ce este timpul?

Să spunem că spațiul este "scena", "decorul" unde se desfășoară fenomenele naturii, iar timpul determină viteza cu care se desfășoară fenomenele naturii.

Altfel spus, lăsând la o parte subiectivismul percepției, spațiul determină cât de mare sau cât de mic este ceva, iar timpul cât de repede sau cât de încet se desfășoară un proces. Sau un fenomen, sau ce vrei tu și accepți tu.
Evident, raportate la un etalon.

Carevasăzică, se modifică spațiul, se modifică forma/mărimea acelui ceva. Se modifică timpul, se modifică "viteza" cu care în acel ceva se desfășoară evenimentele.

Deci, proprietățile/caracteristicile timpului se reflectă în cât de repede sau încet se întâmplă ceva. Asta dacă el există ca proprietate fizică (imaterială) a naturii și el este cel care determină cât de repede se succed evenimentele.

Dacă nu, atunci ce rol are timpul, cum intervine, acționează și influențează activitatea, procesele și evenimentele din natură?
Pentru că asta este întrebarea esențială, indiferent cât de indisolubil este legat timpul de spațiu.

Ce "muncește" timpul ăla?
Ce face el?
Ce rol are?
Asta mă interesează!
Nu raportul dintre el și spațiu, entropie sau ce mai putem dezvolta.
Nu mă interesează nici măcar ce este timpul, ci doar ce face el și cum influențează el activitatea, procesele, evenimentele din natură.

Timpul este o proprietate intrinsecă a materiei, care e cam 4-5% din Univers, și de care mai avem habar cam ce e, că restul 95% îs poezii. Dar și din ăia 4-5% vedem fiecare ce ne taie capu, chiar și fizicienii cînd ajung cu cotătoarea la partea intimă a materiei recunosc ei că se cam destramă țesătura, rămîne doar ... arătura ... Timpul intră în categoria aia de care am mai discutat, să-ți vezi cu ochii tăi ochii tăi ... sau mă rog, să vezi în ochii ei tot Parisul ...

Hai că vă las, că am treabă cu Crăciunul ... s-aveți tot ce vreți!! Numa să nu vreți numa ce puteți ...

curiosul a scris:Chair dacă spațiul și timpul sunt indisolubil legate, aspect cu care sunt de acord privind problema din perspectiva fizicii mă întreb ce este spațiul, ce este timpul?

Poate termenul de "structuri" de bază ale universului este mai potrivit pentru timp şi spaţiu, decât cel de "proprietăţi".
În felul ăsta putem răspunde şi la celelalte întrebări:

curiosul a scris:Ce "muncește" timpul ăla?
Ce face el?
Ce rol are?

Fiind o structură fundamentală, pe ea se pot modela toate celelalte fenomene fizice.

Din modul în care răspunzi, am impresia că nu formulez întrebările într-o manieră și într-un context din care să se înțeleagă clar ce urmăresc prin întrebările mele.
Sau cine știe, eschivezi tu intenționat.

Oricum, o să încerc să ridic întrebările în altă formă și în alt context.

Dacă ne imaginam un corp care se mișcă inerțial, iar la un moment dat timpul nu ar mai "curge", s-ar opri brusc, acel corp s-ar opri din mișcare pentru că nu mai trece timpul?
Sau și-ar continua mișcarea deși timpul "stă pe loc", timpul nu se mai scurge?

Firește, vorbim ipotetic, încercând să vedem dacă există o relație directă între mișcare și timp. Dacă curgerea timpului influențează starea de mișcare a materiei.

curiosul a scris:
Dacă ne imaginam un corp care se mișcă inerțial, iar la un moment dat timpul nu ar mai "curge", s-ar opri brusc, acel corp s-ar opri din mișcare pentru că nu mai trece timpul?
Sau și-ar continua mișcarea deși timpul "stă pe loc", timpul nu se mai scurge?

Presupun că timpul îl măsori dintr-un reper exterior şi faţă de care defineşti şi viteza corpului. În lipsa timpului nu mai poţi defini starea de mişcare a obiectului.

Razvan a scris: În lipsa timpului nu mai poţi defini starea de mişcare a obiectului.

Nu mai poți defini sau nu s-ar mai mișca?
E o diferență destul de importantă.

Veti descoperi notiunea timpului numai cand ii veti descoperi derivata si diferentiala, acel infinitezimal la care se raporteaza intreaga miscare.