Legi de conservare (2)

@Forever_Man a scris:"Energie" si "masa" sunt idei in constiinta. Universul e constiinta.

 Scris de gafiteanu Astazi la 04:38


Rezulta ca formula propusa de Einstein si certificata in sfarsit de CAdi nu este corecta. Orice corp care se apropie de viteza luminii, va avea si va necesita o masa si implicit o energie infinita.  Deci nici un corp nu se poate apropia usor de aceasta viteza, daramite sa o mai si depaseasca.

 Scris de virgil_48 la data de Lun 11 Mar 2019, 17:03

Crivoi D a scris:. . . . .
LOCUL este impactat de un "pachet" de unde, in consecinta interactiunile sunt mai puternice, s.a.md.

Cum se intampla destul de des când este vorba de raspunsurile dvs.
mesajul nu ajunge pana la mine. Inca nu vorbim aceeasi limba.

 Scris de gafiteanu Astazi la 10:13


Da, o mica colaborare. Noi am construit totul, constructia, apa, aerul, lumina, francezii doar laserul.

 Scris de Pacalici 1 Astazi la 00:31

Experimentul grupului Lesovik, la care au contribuit cercetătorii elvețieni și americani, publicat în revista Scientific Reports, a folosit un computer cuantic IBM - un calculator bazat pe fenomenele tipice ale mecanicii cuantice. Cercetătorii au analizat poziția unui electron trecut dintr-o fază localizată într-una în care sistemul a devenit mai haotic și nu mai era detectabil. Mai târziu, datorită unui algoritm, calea inversă a fost terminată (săgeata timpului a fost inversată): electronul, din haos a revenit la faza localizată. Ca și cum oul spart se întorsese întreg pe masă.

 Scris de scanteitudorel Astazi la 10:30

@CAdi a scris:  Uite cum arata un electron ;

Eu nu vad corpul electronului . Doar liniile magnetice circulare care inconjoara electronul .

Crivoi D a scris: Altfel nu vom intelege MULTE (date de observatie).

Crivoi D a scris:

 Scris de scanteitudorel Astazi la 10:30

@CAdi a scris:  Uite cum arata un electron ;

Eu nu vad corpul electronului . Doar liniile magnetice circulare care inconjoara electronul .

Comentariu:
Faraday a avut intuitia reprezentarii unor "stari echipotentiale" prin linii (de camp). Noi trebuie sa "lucram" cu ceea ce este in spatele acestor linii de camp. Entitatea masica discrete (corpul /globul "electronului) face parte intriseca din ceea ce inseamna MATRICEA ENTROPICA A ELECTRONULUI (prin care se realizeaza interactiunile ce-l EVIDENTIAZA- mai ales cand este excitat/impactat de flux electric,...,).
DE asta a fost necesara definirea constructelor noi specific electroconvergentei corpurilor ne/masice natural din Univers. Incetul cu incetul se vor impune in mod NATURAL. Altfel nu vom intelege MULTE (date de observatie).

Ca acestea ? Electronul genereaza doua tipuri de linii magnetice .

 Scris de virgil_48 Ieri la 22:50

@Forever_Man a scris:Stiai ca in teoria relativitatii generale nu mai exista "masa" ? Deci nu, "masa" nu e o marime fizica, ci e un cuvant intr-o teorie inventata de oameni. Asa ca a dezbate teorii umane e doar pierdere de vreme. Cine e cu adevarat interesat de realitate, nu poate fi altfel decat interesat de constiinta, caci doar in constiinta lucrurile sunt independente de teorii. Rosul e rosu si nu se schimba dupa cum se schimba teoriile.

Teoria relativitatii generale pe care ai citat-o este inventata de
Dumnezeu ? Si cine ti-a spus ca acolo nu exista masa ?
Daca zic eu "masa e masa si nu se schimba dupa cum se schimba
teoriile", afirmatia ta cu ce este mai adevarata?
Chiar nu-ti dai seama ca te împăunezi pe aici fara rost -

                F (r) = -G                                 (2.4)

Re: Eterul, eterul
 Scris de mm Ieri la 22:01


.  Ma plangeam ca nu mai gasesc sursa datelor fizice ale eterului. Am gasit-o si dupa ce am tradus cateva pagini, mi-am dat seama ca autorul are inclinatii sintetizatoare, cam generale. Totusi, pare un cunoscator bine ancorat in Fizica si de aceea voi reda cate ceva.

 .  După cum știm, metodologia modernă a fizicii teoretice se bazează în principal pe postulate. Schema este următoarea: Dacă luăm ca bază de analiză rezultatele unei cantități limitate de experimente, atunci putem formula o oarecare contradicție a faptelor cu teoriile existente. Mai departe, stabilim postulatele, care sunt afirmații ipotetice care ar trebui să corespundă naturii, după cum crede autorul. Pe baza postulatelor se creează o noua teorie, care dă câteva corolare. Și apoi aceste corolare sunt comparate cu rezultatele unor noi experimente. Dacă rezultatele acestor experimente corespund cu cele prezise, atunci se consideră că teoria a primit o confirmare experimentală și este adevărată și, prin urmare, postulatele stabilite în baza ei sunt, de asemenea, adevărate.
.  Cu toate acestea, dorim ca toate felurile de fapte să poată fi prezise de diverse teorii și aceste teorii adesea se exclud reciproc. Astfel, un fapt poate dovedi două teorii diferite.
.  Este interesant de observat, de exemplu, că toate „confirmările experimentale”, ale teoriei relativității speciale și generale de A. Einstein, pot avea interpretari diferite. Astfel TRS „teoria specială a relativității”, care respinge existența eterului în natură, folosește ca principiu și ca instrument principal transformările lui Lorenz. Lorenz le-a dedus în 1904 pentru cazul deplasării sarcinilor în eter, adică cu un an înainte ca Einstein sa creeze teoria relativitatii.

.  Mi-a placut spiritul de observatie al autorului, privitor la metodologia modernă a fizicii teoretice. Exista si o mica sugestie aici - ca Einstein a citit formulele lui Lorenz, din revista de specialitate, dupa care s-a apucat sa elaboreze TR si in max. un an a reusit sa o si publice. Poate ca nu. Dar in citatul urmator am gasit informatii exacte si de incredere asupra experimentelor M-M.

.   De aceea coinciderea rezultatelor experimentului cu calculele TRS pot însemna „confirmarea” teoriei lui Lorenz, care este contrara TRS. Dar putem avea și alte interpretări ale acelorași rezultate. În plus, în fiecare experiment lipsesc faptele necompatibile, care sunt aruncate ilegal, în caz că rezultatele experimentelor sunt ajustate la schema acceptata, convenita.
.  În acest sens, istoria formării teoriei speciale a relativității este semnificativă. Dacă în anii 1880-81 și 1886-87 A. Michelson și E. Morley nu au obținut rezultate pozitive în căutarea vântului eteric, atunci în 1901-1905 E. Morley în noul său experiment (prin sfatul lui Michelson) viteza vântului eteric este egală cu 3 km pe secundă. Și în 1921-1925 D.K. Miller a făcut o măsurare a vântului eteric pe Muntele Wilson (1800 m deasupra nivelului mării). Aici el a obtinut o valoare a vitezei vântului eteric egală cu 10 km pe secundă. Este interesant faptul că, în 1929, însuși A. Michelson împreună cu F. Piece și F. Pirson au repetat acest experiment și au obținut viteza vântului eteric, in același loc, egală cu 6 km pe secundă (condițiile experimentului se schimbasera). Dar pana in acel moment TRS a avut pozitii destul de solide in domeniul stiintei, iar fizicienii de frunte au respins toate rezultatele pozitive de vânt eteric. Aceste rezultate nu sunt recunoscute [nici] până azi.

.  N-am stiut ca au fost asa de multe rezultate pozitive cu vantul eteric, chiar mai multe decat cele negative (pe care se sprijina TR)!!! Deci au gasit:
1901-1905 Morley  --  3 km/s;
1921-1925 Miller  -- 10 km/s;
1929  Michelson, Pierce, Pirson  --  6 km/s.
.  Prin urmare, stau linistit, exista vant eteric si a fost confirmat prin masuratori facute chiar de celebrii Michelson, Morley, Pirson, etc. Am citit pe wiki cum ca masuratoarea de 10 km/s nu era buna pentru ca se asteptau sa fie 30 km/s!! Deci masuratoarea practica nu se potrivea cu teoria asa ca a fost eliminata masuratoarea. Bravo!
.  Pe mine ma intereseaza in mod special masuratorile care pun in evidenta eterul si proprietatile sale.

.

Re: Eterul, eterul

 Scris de gafiteanu Ieri la 22:53


Daca ar fi oleaca de vant eteric, orice corp care cade, ar trebui sa fie deviat putin de la perpendiculara verticala.  Inclusiv firul cu plumb.  Ca sa nu mai vorbim de devierea luminii si modificarea vitezei acesteia pe diferite directii.  Se pune in evidenta cu interferometrul.
Si totusi exista din cand in cand vant eteric, deoarece apar perturbatii cosmice, care modifica putin viteza si traiectoria Pamantului.
Fizicienilor oficiali le este interzis sa se ocupe de eter. Daca totusi se desteapta si scapa ceva, sunt excomunicati.

_________________
“Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.” (La Rochefoucauld)

Anticii nu agreiau experimentele efectuate in "lumea sublunara"/Pamant (cu conditii "specific"), deoarecea, considerau ei in mod CORECT, NU permitea generalizarea concluziilor sale in toate "locurile" din Univers (cu conditii diferite).

 

Transportul ”locului” şi a conținutului său (1) către un  extrem  (energetic, rezonant) se constituie şi ca „autoconvergenţa” a mărimilor  globale (timpul şi spaţiul) ce face posibilă emergența  perechii ”eon-monoid” spre un  prim eveniment  ortoexistenţial „curbiliniu”,e (~), . 

                                 1 + autocovergenţa/autofactor = eon+monoid (~)   (5)

Pererchea  (eon + monoid)  autoconverge către structuri de interfaţă dintre  universul

neobservabil şi cel fenomenologic,  respectiv, cel observabil şi cel observabil. Acest palier de

interacțiune local se caracterizează prin existența mişcării curbilinii suprapuse mişcării continuue

fundamentale din spatiul de stare conceptibil. Se poate presupune doar existența unei mulțimi de 

“universuri monostructurale” ca  reuniune a unei matrici locale a  timpului (“eon”} cu matricea

structurală locală (“monoid” fig. 3.a. , fig. 4, [8].

A doua supoziție se referă la ideea de existența care pare să fi fost, alături de cea de timp, una

dintre cele mai încurcate de-a lungul întregii lor istorii. Facem apel la corpul cunoştintelor ontologice

actuale  pentru explicitarea supoziției a doua a teoriei. Această a doua  supoziție are la bază  ideea de

schimbare/transformare care caracterizează existența în totalitatea devenirii sale (vezi, fig. 2 -4).

 Aşa cum am precizat mai sus singura mişcare continuă/infinită care este la baza oricărei altei

mişcări  din natură este considerată transportul (ca mişcare primă continuua aristotelică).

Mulțimea de universuri monostructurale (eon,monoid) este supusă divergenței universului

fenomenologic. Astfel, are loc o înrelare / autoconvergența a universurilor monostructurale care se

constituie ca o rețea structurală şi fenomenologică  de interfață între ortoexistentă şi existență.                               

 

.

 

 Fig.4. Universul structural-fenomenologic [8 ]

 

La interfața (de schimb/transport a) celor doua  universuri are loc (auto)convergența (aparitia curbiliniului ca fapt primordial al apariției/inițierii schimbării locale , s). Generarea sensibilului (respectiv, a mişcarii consecutive măsurabile) are la bază apariția curbiliniului care ataşeaza "locului" un parametru de stare şi anume  densitatea s≡ρ. Densitatea este caracteristica locului care dă consistență volumului/formei/locului. Această proprietate este determinantă pentru apariția celorlalte funcții de stare specifice corpului micro/macroscopic natural, F= ‹F_{i│ 1 ≤ i ≤} n › ,  ca element de bază de  structură a spațiului. Amintim doar faptul că  densitatea şi  frecarea sunt  concepte esențiale în descrierea generării şi devenirii corpurilor naturale şi fenomenelor aferente acestora. Fără frecare (magnetică, electrică,..., de presiune/mecanică) nu este posibilă transmiterea de putere/acțiune din aproape în aproape în spațiu. Puterea/acțiunea se regăseşte, în final, ca efecte locale  (cuante, microunde, particule elementare ...,). Dupa cum se poate observa nu am vorbit nimic de masa newtoniana, întrucât Newton nu a definit conceptul  densitate pe care l-a utilizat pentru definirea masei. Conceptul “densitatea masicǎ” nu a fost definit deşi a fost parte la  construirea conceptului de masa, concept forte al teoriei lui Newton şi Einstein. Natura şi esența fizică a densității masice este greu de cuprins cu paradigmele actuale din filozofie şi fizică. Se poate construi o teorie o teorie relațională obiectivă a spațiului şi timpului în baza generării şi devenirii corpurilor naturale. Corpul natural, pe un anumit palier al cadrului structural  spațiul-timp, funcție de gradientul densității locale poate fi nemasic, respectiv, masic. Pornind de la mişcarea de  de  transport se poate descrie/teoretiza procesul generarii/degenerarii corpurilor naturale, respectiv, al matricei entropice  aferente corpului natural. Ca stare fizică, corpusculii eterici formează un tot omogen structuraţi asemănător stării solide căreia îi este caracteristică energia de vibraţie  (oscilaţie)  ca energie minimă de sistem. În schiţa de mai jos, fig. 5, un ether elastic (fundament al structurii Universului) format din straturi mici de entităţi substanţiale  sferice  anvelopate în/de undele staţionare, coexistă cu particule cuantice, corpusculi, etc., care toate împreună sunt străbătute de un fir conectat la o sursă electrică. În momentul trecerii curentului electric prin fir, brusc, se modifică parametrii cinetici ai microvortexului eteronic având ca nucleu componenta substanţială. Astfel, în momentul trecerii curentului electric schimbul local  substanţial şi ondulatoriu natural se modifică brusc în zona de influenţă a curentului electric.  Drept consecinţă, are loc o creştere a vitezelor de rotaţie a microvortex-ului etheronilor (sensul de rotaţie al straturilor în sensul acelor de ceasornic de o parte a firului şi sens contrar în partea opusă

Componenta substanţială(nod)

         Compomenta ondulatorie

                           Corpuscul în masa                    Direcţia curentului de

 eterului                                             deplasare

 

                                                       Curent  

                                                                   electric                    

                  

                                                                                                          linii de forţă 

                                             vârtejuri                                                          magnetice

                                                                                               

 

       a) eterul în mediul natural                     b) eterul penetrat de curentul electric

 

Fig.5 .  Modelul electroconvergenţei  materiei şi generarea(propagarea)

masei (undelor )electromagnetice

 

Buclele formate de filamentele închise ale vîrtejurilor, concentrice cu firul sunt liniile de forţă ale cîmpului magnetic care apar ca urmare a creşterii parametrilor de mişcare şi a reordonării (inclusiv la nivel macroscopic) a vîrtejurilor din zonă. Sub influenţa curentului straturile de vîrtejuri din zona de influenţă îşi modifică, din aproape în aproape, schimbul natural dintre subsistemele sale  (substanţă, undă); drept urmare apare un fenomen de dezechilibrare/deformare spaţială a microvortexului etheronic avînd ca rezultat final apariţia unui fenomen de transport la nivel microentităţilor ceea ce determină o  deplasare limitată a componentei substanţiale (spre dreapta în figură) paralelă cu firul, după care se reface echilibru sunstanţă - ondulatoriu din microsisteme. Miscarea iniţial laterală a componentelor substanţiale ale vortexului poate fi asociată cu cu cîmpul electric (numit de Maxwell şi deplasare electrică). Acest efect este trecător şi apare la începutul şi la încetarea trecerii curentului prin fir. La incetare trecerii curentului prin fir apare o deplasarea trecătoare în sens opus pe măsură ce eterul revine în poziţia de echilibru natural. Atîta vreme cît curentul din fir rămîne staţionar, nu mai apare nici o deplasare electrică, ci numai un câmp magnetic constând din filamente de vârtej. Aceasta poate oferi o explicaţie a legii inducţiei a lui Faraday şi poate clarifica cum un cuplu de câmpuri transversale ortogonale E şi B s-ar propaga spre exteriorul firului prin care trece un curent variabil. În acelaşi spirit, câmpul electrostatic se poate imagina ca o tensiune datorată deplasării mediului de la echilibru. Această “tensiune” electrică se menţine atât timp cât mediul rămîne sub tensiune şi dispare de îndată ce i se permite să revină la echilibru. Suprafaţa de control a sistemelor fiind similară/ apropiată, răspunsul pe acest palier cuantic a acestor microparticule (particule) la stimulii nesubstanţiali/ondulatorii din mediul este identic. Capacitatea de staţionare a undelor progresive din mediul de impact fiind identică vor rezulta, în spaţiu, pe ansamblu, microsisteme substanţial – ondulatorii de spin opus (microvortexuri de interacţiune undă-particulă, undă-undă, undă – particulă - undă, particulă – undă - particulă) care reprezintă palierul la scară micro de interacţiune a corpului masic cu mediu (respectiv sursa de semnal preponderent).  Aceste perechi substanţial (preponderent) - ondulatorii se grupează/vectorizează  în  celulele de transmitere (asemanatoare electronilor Cooper) a interacţiunii în conformitate cu rezultanta locală a fluctuaţiei/semnalului din mediu din  Univers. Existenţa unui ,,zgomot de fond” al mediului interastral  confirmă starea de pulsaţie electrostatică a corpusculilor substanţiali eterici. Potenţialul electrostatic este repartizat după un gradient continuu descrescător pe măsura depărtării de sursa de câmp. Pe acest suport microscopic bipolar electrostatic de interacţiune au loc fenomenele dinamice macroscopice  ondulatorii şi corpusculare - surse locale de câmp electrostatic şi electromagnetic, părţi ale lanţului de interacţiune macroscopică [4-10].

Re: Memoriile nu sunt stocate in creier

 Scris de scanteitudorel Astazi la 05:52

@CAdi a scris:Referitor la postarea ta de mai sus, Tudorel, nu ne scrii nimic despre  opinia ta!
Ai publicat un profil. Ce vrei sa subliniezi ? Lucrarile lui Forever_Man ?

 Sau ale  lui  Cosmin  Visan  ? Forever _Man  ne  poate  lamuri.  In   rest  Ok.
P.s.  Luna aceasta se va  dezbate  in Parlamentul  European  o noua  Lege  a  dreptului  de  autor  pe Gooagle  ,  Youtube   s.a.m.d.  , deoarece exista  grupuri / persoane  ce  realizeaza  site-uri  unde   prezinta  filme ,  texte  etc. de  interes   general  ,  dar   din   realizarile  altora   fara  acordul  acestora  .   Mai simplu  spus ,  unii cu munca  iar alti cu  banii si nu mi se pare corect .

Aşa cum am precizat mai sus singura mişcare continuă/infinită care
este la baza oricărei altei mişcări  din natură este considerată transportul
(ca mişcare primă continuua aristotelică).

1.Densitatea "eterului" cum a fost calculata?
2.Presiunea "eterului" cum a fost calculata?
3.Modulul de elasticitate al "eterului"
4.Ce reprezinta "viteza primului sunet" din tabel si ce reprezinta "viteza celui de al doilea sunet"????

In fine, de unde si cum si-a procurat "specialistul" rus valorile din tabel???????????
Cum a detectat sau cum a calculat, parametrii celei mai mici particule,  constituenta a "eterului" zisa Amer?????  
Fara raspunsuri clare, oricine dintre noi poate sa deseneze un tabel ca cel citat de dumneavoastra , cu valori si denumiri care ii plac si asta nu ar fi cercetare stiintifica. Este poezie pseudostiintifica.....


P.S. Sigur ca puteti, sa nu raspundeti la intrebarile 1 - 4. Nu se supara nimeni, ramane numai pentru cititorul mai avizat un mare semn de intrebare asupra autorului/autorilor.
P.P.S. Sper ca ati observat ca m-am adresat respectuos , si nu m-am adresat la persoana intai. In apus, oamenii se adreseaza la persoana intai [indiferent de varsta, profesie, pozitie sociala], romanii se irita daca cineva foloseste persoana intai, de aceea am evitat sa folosesc persoana intai in "discutia" cu dvs.

Paca PliciVizitator

Re: Strict pentru mm. Intrebare.
 Scris de Paca Plici Astazi la 10:36


In sfarsit vad ca merg si link-urile...felicitari.

[,...,]  Space and time in ancient Vedic scripts  [14, 15] ['...,]

2. Modul in care se face analiza textului arata dorinta "vizitatorului" de a intelege in profunzime ceea ce "cercetarea" in mod obiectiv (cel mai adesea) propune "criticii" ( constructe definite difuz/primar/poezie pseudostiintifica.....

2. În condiții de laborator, toate experimentele de generare și înregistrare a noilor forme de mișcare a eterului respectă legea de adaptare [?] parafizică [10] sau legea triadei (analogă principiului relativității). Cel mai eficient [a fost si] este primul experiment, de la prima aplicare a dispozitivului nou construit; ce a fost insotit de formarea unei bariere energo-informationale, care insoteste toate procesele, cu o repetare de trei ori a situației, la [exp.] cele clasice. Într-unul dintre experimente, în timpul primei conexiuni radiația neconvențională a alterat de 15 ori parametrul procesului fizic. [sau invers?]
Bariera energo-informationala este o proprietate principală a eterului, care se numește principiul pe măsura [minimei] perturbări [8]. În funcție de condițiile experimentului, adaptarea durează de la câteva secunde până la câteva ore. (Experimentatorul incetineste [ritm mai lent], pe măsură ce dimensiunile vortexului cresc). Alterarea [scaderea] compozitiei [starii] spectrale a perturbației eterului face ca bariera energo-informaționala să inceteze după ceva timp.

3. Câmpul excitat al eterului se comportă ca un câmp de temperatură ridicată care este influențat de gravitate. Se disipeaza în spațiu, scăzând în intensitate, de preferinta în plan orizontal și pe verticală. Prin urmare, cvasi-substanța ca vartej are masa și compararea ei cu un proces termodinamic ne arata doar un aspect al fenomenului. Când generarea și disiparea cvasi-substanței se opresc (în circa 3 ore), câmpul eteric adiacent generatorului și în direcția radiației se transformă într-o neomogenitate spațială "lipsita de putere" [„wattless”], care poate fi atribuită polarizării sau unei anizotropii structural-topologice a echilibrului, faza gravitațională a eterului. Dar principalul aspect constă în faptul că aceasta neomogenitate, în stare să existe timp de cateva ore, rămâne într-un singur loc, în ciuda mișcării Pământului prin spațiu și a vântului eteric ce suflă din toate părțile.

@ppet a scris:Despre gravitatie o ipoteza neconventionala.
    Stim ca "gravitatia curenta este rezultatul distorsionarii timpului de catre masa terestra. iar timpul depinde de inaltime" ,

Asta are legătură cu ideea că nici pentru lumină nu putem găsi un reper în vid față de care ea să aibă altă viteză decât c.

Crivoi D a scris:

Asta are legătură cu ideea că nici pentru lumină nu putem găsi un reper în vid față de care ea să aibă altă viteză decât c.

Comentariu:
"Lumina" (secventa al EM) isi autogenereaza repere /structuri masice corespunzator palierului "locurilor" entitatilor masice de viteza egala cu c. Analizati si e posibil sa intelegeti ce a vrut Einstein sa spuna atunci cand a "limitat" viteza luminii (in mediul masic).

Dar dece a considerat fotonii cele mai rapide particule din
Univers si viteza lor o limita, poti sta sa te intrebi.

Crivoi D a scris:D-l Virgil 48:

Dar dece a considerat fotonii cele mai rapide particule din
Univers si viteza lor o limita, poti sta sa te intrebi.

Comenariu:
Poate, din contra le-a considerat cele mai "lenese" microcorpuri naturale in MISCARE,..., dar masice.

Inteleg ca in "paradigma" dvs. sunt si corpuri care nu
au masa. Daca masic inseamna "care are masa". Dar pe
mine asta ma depaseste.

"Cate corpuri ceresti, tot atatea medii, pentru ca fiecare camp este un mediu care se deplaseaza odata cu corpul. Din aceasta cauza experientele lui Michelson-Morley nu au dat nici un rezultat."
CORECT !

_________________
N∃GATIV

ce-I,periodicitate, ale, rezultatele, teoria,

Crivoi D a scris:
2. Mai correct spus ar fi "cate LOCURI in Univers atate proprietati rezultate in urma interactiunii matricelor corpurilor naturale (al corpului de influenta preponderenta, mai ales)". Si "corpurile ceresti massive" sunt LOCURI/rezultatul in TIMP al interactiunilor matricelor,..., vezi, teorie Electroconvergentei.

Crivoi D a scris:

"Cate corpuri ceresti, tot atatea medii, pentru ca fiecare camp este un mediu care se deplaseaza odata cu corpul. Din aceasta cauza experientele lui Michelson-Morley nu au dat nici un rezultat."
CORECT !________________
N∃GATIV

Comentariu:
1. Experientele lui M-M au dat un rezultat CORECT dar nu cel asteptat (deoarece nu stiau cei aetherul - l-au definit prost). Peridicitatea evidentiata de rezultatul masuratorilor M-M indica un palier de interactiune din jurul Pamantului (ghici, Po, Ps, Pv, ..., ?)
2. Mai correct spus ar fi "cate LOCURI in Univers atate proprietati rezultate in urma interactiunii matricelor corpurilor naturale (al corpului de influenta preponderenta, mai ales)". Si "corpurile ceresti massive" sunt LOCURI/rezultatul in TIMP al interactiunilor matricelor,..., vezi, teorie Electroconvergentei.

Crivoi D a scris:Cate corpuri ceresti, tot atatea medii, pentru ca fiecare camp este un mediu care se deplaseaza odata cu corpul. Din aceasta cauza experientele lui Michelson-Morley nu au dat nici un rezultat."
CORECT !
N∃GATIV
Comentariu:
1. Experientele lui M-M au dat un rezultat CORECT dar nu cel asteptat (deoarece nu stiau cei aetherul - l-au definit prost). Peridicitatea evidentiata de rezultatul masuratorilor M-M indica un palier de interactiune din jurul Pamantului (ghici, Po, Ps, Pv, ..., ?)

gafiteanu a scris:Orice flux este un vant, nu conteaza denumirea.  Exista fluxuri neomogene si neizotrope oriunde exista cuante.  Adica atunci cand trece un foton, el face valuri si separa eterul, il inspira si-l respira. Deasemeni cand da din aripi si zboara.  Cuantele se hranesc cu eterul, adica cu FOIP.  FOIP este neomogen si neizotrop.
Se vede ca virgil_48 a lipsit tocmai de la lectia cu FOIP.