Despre ecuaţiile lui Maxwell

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Ce este lumina?”]


Scurt istoric al ecuatiilor lui Maxwell:

Ecuatiile originale ale lui Maxwell (20/20), publicate pentru prima data in publicatia "Philosophical Transactions Nr.155/1865" al Royal Society of London:
-= Philosophical Transactions =-

Inainte de a trece mai departe in studiul evolutiei celor 20 de ecuatii ale lui Maxwell, va rog sa cititi urmatorul articol aparut in anul 1990 in publicatia "Scientific American":
-= Scientific American, 1990, June =-

Ulterior primei publicari din anul 1865, aceste ecuatii au aparut in urmatoarele publicatii:
-= 1873 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - first edition - paginile 227-237 =-
-= 1881 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second edition - paginile 229-239 =-
-= 1890 - The Scientific paper of James Clerk Maxwell Vol.1 - paginile 554-562 =-
-= 1892 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second third edition edited by J.J. Thomson - paginile 247-259 =-
-= 1904 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - reeditare Oxford dupa second third edition edited by J.J. Thomson - paginile 247-259 =-

In continuare pun link-urile pe care le consider valoroase pentru cei ce vor sa afle, si mai ales sa vada cu ochii lor, evolutia ecuatiilor lui Maxwell asa cum le cunoastem astazi:
-= 1873 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - first edition =-
-= 1873 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - first edition =-
-= 1881 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - second edition =-
-= 1881 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second edition =-
-= 1890 - The Scientific paper of James Clerk Maxwell Vol.1 =-
-= 1890 - The Scientific paper of James Clerk Maxwell Vol.2 =-
-= 1891 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - third edition - nu le-am gasit inca =-
-= 1891 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - third edition - nu le-am gasit inca =-
-= 1892 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - second third edition edited by J.J. Thomson =-
-= 1892 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second third edition edited by J.J. Thomson =-
-= 1904 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - reeditare Oxford dupa second third edition edited by J.J. Thomson =-
-= 1904 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - reeditare Oxford dupa second third edition edited by J.J. Thomson =-

Dupa reducerile facute de Heaviside, Gibbs, si Hertz a urmat simetrizarea acestora (eliminarea sistemelor asimetrice existente in teoria lui Maxwell), pe care a facut-o Lorentz in 1892. Mai departe mai sapati si voi daca va intereseaza cu adevarat... ca am obosit!

Insist in continuare pentru cei interesati, sa cautati sa descoperiti singuri legatura intre cei ce au modificat ecuatiile lui Maxwell si J.P. Morgan.

Nota:
- rog administratorul sau moderatorii sa mute sau sa stearga acest mesaj daca il considera nepotrivit pentru acest topic.

[Provine din topicul „ecuațiile lui maxwell și electromagnetismul privite din perspectivă istorică”]


Frumos. Si cum nu ma consider nici ateu dar nici mistic religios, nu ma prea consider vizat. Insa revenind la Maxwell, ai inteles ce a fost eliminat din formulele lui initiale, si de ce?

Si in acest caz tot de acei bubuli vorbim. Tesla crezi ca degeaba este uitat ca un neica nimeni? Tot ce avem se datoreaza in mare parte lui. Si multe altele pe care ar trebui sa le avem tot "cu de la el citire". Defapt stii aceste lucruri.

Cum te impaci cu notiunile actuale si mult trambitate de ZPE, dark matter, cu spatiul gol...? Oare chiar este gol?

Nota:
Scuze, nu am observat ca este un alt topic despre ecuatiile lui Maxwell. Rog adminul sa-l stearga sau sa-l mute in topicul "Despre ecuatiile lui maxwell".

Totedati, daca scrii de fiecare data cate o pagina, nu mai poate nimeni sa-ti raspunda la obiect.

test rapid și extrem de ușor de făcut de oricine:
luat 2 magneți, găsiți polii sud la ambii, lipit de unul o foaie de metal ... ce constată bizonul luat de fraier:

polul sud al magnetului 1 se lipește de foița de metal pe o parte
polul sud al magnetului 2 se lipește de foița de metal pe cealaltă parte!

no, amu' cum e câmpul magnetic al foiței!? nord sau sud!?

Raspunsul meu la aceasta experienta, este ca, foita de metal reprezinta doar un mediu prin care se transmit liniile de forta magnetice, indiferent de polaritatea lor, si nu un generator al acestor linii de forta. Din aceasta cauza cei doi magneti nu se resping.

virgil a scris:Din aceasta cauza cei doi magneti nu se resping.

ba se resping!

dacă sunt la o distanță suficient de mare unul de altul, dacă foița e destul de subțire și magneții destul de puternici ca să « treacă prin foiță » atunci la distanță mai mare se resping, dacă forțezi și îi apropii mai mult încep să fie atrași de foița metalică ...

la fel fenomenul de neutralitate a celor 2 poli nord ai foiței de pe cele două fețe depinde și el de grosimea foiței și de intensitatea câmpului celor doi magneti ...

e ca și cum forța de atracție dintre N1 cu fața la S1 al primului magnet și S2, celălalt magnet, e mai mare decât forța de respingere dintre N1 și N2!

DAR LA DISTANȚE MAI MARI SE RESPING!

la distanțe mai mari
Fresp(S1,S2) > Fatrac(S1,N1) + Fatrac(S1,N2)-Fresp(N1,N2)

există chiar si o zonă neutră în care
Fresp(S1,S2) = Fatrac(S1,N1) + Fatrac(S1,N2)-Fresp(N1,N2)

dacă înpingi magnetul și treci peste zona asta, micșorezi și mai mult distanța dintre magneți, acum ai
Fresp(S1,S2) < Fatrac(S1,N1) + Fatrac(S1,N2)-Fresp(N1,N2)

S1 = polul sud al primului magnet
S2 = polul sud al celui de al doilea magnet
N1 = polul nord, opus, indus pe fața foiței aflată în contact cu S1
N2 = polul nord, opus, indus pe fața foiței aflată în contact cu S2

Fatrac(S1,N1), Fatrac(S1,N2), Fresp(N1,N2) sunt toate trei câmpuri magnetice și forțe induse în bucata de metal de cei doi magneți puternici ... nimic deosebit până acum

ceea ce mi se pare ciudat e de ce la distanțe mai mari F(S1,S2) e mai puternic ca F(S1,N1)+F(S1,N2)!

de ce la distanțe mai mici F(S1,N1) și F(S1,N2) cresc mai repede și ajung să depășească F(S1,S2)!!

și de ce dacă F(S1,N1) și F(S1,N2) crește neliniar partea nord a foiței nu reușește să creeze un câmp reciproc sud la fel de puternic pe partea interioară a fiecărei foițe ca să se detecteze cât de cât forța de respingere F(S,S) dintre cele două foițe

e ca și cum pe cele două fețe interioare de contact dintre foițele de metal câmpul S indus de câmpul N indus de câmpul S inițial e anulat de câmpul N indus de câmpul S initial al celui de al doilea magnet!

|n2 n1|
S1 <--- N1|Sa <-> Sb|N2-->S2

Sa și Sb e indus de N1 si de N2
n2 și n1 e indus de S1 și S2
N1 și N2 e indus de S1 și S2

ei bine e ca și cum n2 anulează Sa și n1 anulează Sb și deși N1 și N2 cresc puternic pe măsură ce distanța dintre magneți și foițe scade proporția dintre n2 și Sa sau N1 și Sb rămâne aproximativ constantă astfel încât avem câmp magnetic slab și forțe de respingere aproape insesizabile dacă nu chiar mai mici decât atracția dintre S1,N2 și S2,N1! care domină și lipește ambele foițe de cei doi magneți!

ca și cum câmpurile magnetice induse în metal ar fi câmpuri magnetice de categoria a II, cu capacitate mai redusă de a induce la rândul lor câmpuri magnetice « de calitate » !

ca și cum nu numai valoarea câmpului contează ci și sursa câmpului magnetic!

acțiune -> reacțiune dar reacțiunea e degradată ... această reacțiune la rândul ei induce reacțiuni secunde și mai leșinate anulate și dominate de reacțiunea inversă generată de sursa primară de câmp magnetic în același punct al materialului ...

și mai și câmpul NN sau SS interior are lipici diferit la magnetul inițial! pentru că SS e câmp secund degradat generat de câmpul NN indus de câmpul SS initial are cea mai mică forță

câmpul NN indus de câmpurile SS primare au forță mai mare, ceea ce duce la lipirea foițelor de magneți

și uite așa teoria care spune că un câmp magnetic induce în metal un câmp magnetic opus de aceeași intensitate cade! nu mai e valabil! câmpul indus e degradat, NU MAI ARE ACEEAȘI VALOARE!

oricine poate face teste cu oricâte foițe între magneți, efectul e cu atât mai puternic cu cât magneții sunt mai puternici, recuperați de la un hdd e ok, și cu cât foițele sunt mai groase cu atât sursele primare de câmp magnetic penetrează mai bine metalul decât sursele secundare de câmp magnetic indus, cu atât va fi mai evidentă diferența calitativă dintre cele două surse de câmp magnetic primar sau indus ....

Salutari tuturor. Ma bucur sa revin printre voi.

Rasfoind Ecuatiile lui Maxwell, mi-a atras atentia capitolul Intrinsec energy of the electromagnetic field (Energia intrinseca a campului electromagnetic. (capitol aflat la pagina 486 a lucrarii :
A dinamical theory of the electromagnetic field, ( Teoria dinamicii campului electromagnetic) J C Maxwell, 1864.

Iata ce spune Maxwell:

Vorbind despre energia campului, oricum, as vrea sa fiu inteles la modul literar. Toata energia este la fel ca energia mecanica, fie ca exista ca forma de miscare, elasticitate, sau alta forma. Energia in fenomenele electromagnetice este energie mecanica.
Singura intrebare este unde se afla?
In teoriile vechi ea se afla in corpuri electrizate, in circuite conductoare, in magneti, in forma de o calitate necunoscuta numita energie potentiala, sau in puterea de a produce diferite efecte la distanta. In teoria noastra, ea se afla in campul electromagnetic, in spatiul care inconjoara corpuri electrizate sau magnetizate, ca si in acele corpuri, ...


================================================

Termenul energie potentiala mi se pare un termen cheie.
Tesla se pare ca a reusit prin descarcarile de energie electrica in forma potentiala de pe condensatoare reale sau bobine cu capacitati proprii, efecte de free-energy. Acumularea acelor tipuri de energii o facea in circuite rezonante, care produceau energie reactiva , mai mare ca energia de intrare. Descarcarea se facea de exemplu printr-o scanteie repetata (o bujie de exemplu, folosita in experimentele gen Kapanadze, Don Smith, etc).
Descarcarea prin scanteie are caracteristici speciale.
Sper sa revin la timpul potrivit pe topicul Laborator... pentru experimente edificatoare in sensul celor enuntate mai sus.

Ecuațiile lui Maxwell (în forma generală)


[th]ecuații diferențiale[/th][th]ecuații integrale[/th]Daca notam in forma simplificata inductia B ca o functie suma:

B=f1(j) +f2(E),
Rezulta ca B intr-un punct depinde de densitatea J de curent dintr-un conductor apropiat si variatia intensitatii lui E in acel punct.
Daca E este dinamic, B va avea 2 cauze:
-una de curent din conductor;
-una de camp, prin derivata lui E.
( In cazul a doua circuite magnetice apropiate apare al treilea termen, dat de inductia mutuala si campul invers, de reactie a indusului; eliminarea acestuia mareste efectul lui B rezultant; rationamentul de mai jos, pentru simplificare, exclude momentan acest caz).
Acest al doilea termen, in lucrarile practice si teoretice ale lui Mxwell, Tesla, Bearden, Meyl, etc indica o potentiala explorare a universului free- energy.

Energia magnetica a unui camp, de exemplu va avea trei componente, datorita  binomului B( 2 componente) la patrat ( in formula energiei magnetice cu patratul lui B de forma:

W=F1[B(j)] +F2[B(E)] + F3[j, E].
Variatiile rapide ale lui E (scantei, fulgere, oscilatii pe frecvente inalte) presupun inductii magnetice foarte mari -respectiv potentiale foarte inalte in raport cu pamantul) si implicit energii foarte mari.

Pentru aeste calcule sumare am fost motivat plecand de la postarea lui Bordan despre fenomene electromagnetice din natura si curiozitatea mea de a face o legatura intre matematica Maxwelliana, natura si free-energy.

Eugen, “A dinamical theory of the electromagnetic field” a fost publicat in 1864, dar ecuatiile originale ale lui Maxwell  au aparut in anul 1861 sub denumirea de “The Theory of Molecular Vortices applied to Magnetic Phenomena”.  Le pun aici pentru cine are intrebari , pentru cine nu nu-i musai sa se uite la ele ...

http://www.alfasiomega.com/wp-content/uploads/2013/07/maxwell_oplf.pdf

… dinamica fluidelor vortexiale, vorba lui gafiteanu …

Bordan,
Am si eu descarcate lucrarile lui Maxwell.
Si ecuatiile primare, de asemenea.
Ceea ce este prezentat in stiinta oficiala nu sunt ecuatiile originale Maxwell.
Totusi, le-am folosit pentru explicatii pe acestea, in scop didactic.
Esentialul este ca exista o reciprocitate intre inductia magnetica locala B si intensitatea campului electric E .
Si B si E au cauze de sarcina( curent)  si de camp.
Pe vremea lui Maxwell nu se lucra intensiv cu marimi sinusoidale si ecuatiile lui nu erau adaptate explicit la derivate de sinusoidale.
Voi mai reveni.

Ma gandeam ca le ai, dar eu le-am pus si pentru altii care poate nu le au ... si si-au pus intrebari intre timp  ) 
1000 de ani!!

eugen a scris:Bordan,
Am si eu descarcate lucrarile lui Maxwell.
Si ecuatiile primare, de asemenea.
Ceea ce este prezentat in stiinta oficiala nu sunt ecuatiile originale Maxwell.
Totusi, le-am folosit pentru explicatii pe acestea, in scop didactic.
Esentialul este ca exista o reciprocitate intre inductia magnetica locala B si intensitatea campului electric E .
Si B si E au cauze de sarcina( curent)  si de camp.
Pe vremea lui Maxwell nu se lucra intensiv cu marimi sinusoidale si ecuatiile lui nu erau adaptate explicit la derivate de sinusoidale.
Voi mai reveni.

E acelaşi lucru, dar scris mai condensat. Pe vremea lui Maxwell calculul vectorial nu era încă foarte bine pus la punct (el însuşi a inventat concepte precum rotorul unui vector). Practic în loc să scrii 3 ecuaţii, acum poţi să scrii una sigură, şi dacă o dezvolţi le obţii pe cele originale. Totodată, legile de conservare sunt incluse în ceea ce noi scriem (formal) ca 4 ecuaţii, şi pot fi construite din acestea prin operaţii elementare. Oricum, important nu e cum le scrii, ci să le înţelegi şi să le poţi folosi.

Pentru cei curiosi, las aici forma ecuatiilor lui Maxwell pentru medii materiale, majoritatea probabil le cunoasteti doar pe cele scrise in vid. Diferenta majora este ca materia are doua proprietati electromagnetice noi, anume polarizabilitatea si magnetizarea. Ecuatiile, scrise in forma locala (fiecare functie are variabile coordonatele spatiale si timpul) sunt

, deci divergenta campului electric ramane proportionala cu densitatea de sarcina libera din acel punct dar apare si o contributie data de vectorul de polarizare, definit de expresia , unde n este densitatea atomica locala iar vectorul d este momentul electric de dipol in acel punct.

, ecuatie care ramane valabila si in medii materiale; monopoli magnetici nu exista, dar pot fi imaginati si introdusi in teorie. Pana la descoperirea lor experimentala (nu exista vreun rezultat teoretic care sa le infirme existenta), nu este insa decat un joc de imaginatie.

, deci si legea lui Faraday ramane neschimbata in prezenta mediilor materiale. Orice flux de inductie magnetica variabil in timp este inlantuit de un camp electric.

, deci un camp de inductie magnetica inlantuie un flux electric variabil in timp, si un curent de sarcina libera, dupa cum bine se stie, dar apare si contributia unui flux variabil in timp al vectorului de polarizare si o inlantuire suplimentara data de magnetizare, definita de formula , unde n este din nou densitatea atomica iar mu momentul de dipol magnetic local.

Inca odata, eu lucrez in unitati gauss cand vine vorba de electromagnetism. Natural e sa existe viteza luminii in ecuatii, nu tot soiul de inventii ingineresti, precum permeabilitatea si permitivitatea vidului  . A se mai remarca faptul ca desi le spun ecuatii "locale", am grija intotdeauna ca prin punct sa inteleg un spatiu fizic suficient de mare cat sa pot vorbi de o densitate atomica in punctul respectiv.

Lucrarea lui Maxwell din 1861 contine 4 capitole:
-I. The Theory of Molecular Vortices applied to Magnetic Phenomena;
-II. The Theory of Molecular Vortices applied to Electric Currents;
-III. The Theory of Molecular Vortices applied of Statical Electricity;
-IV. The Theory of Molecular Vortices applied to the Action of Magnetism on Polarized Light.
In lucrarea care apare in 1864, A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field, este “omisa” cea mai importanta parte din lucrarea originala, On Physical Lines of Force.  
Teoria din lucrarile publicate in 1864-1865 nu a fost confirmata niciodata de vreun experiment, Hertz nu a descoperit nici un fel de unde electromagnetice prezise de teorie.
 
“În urmă cu 33 de ani Maxwell urmând experimentul sugestiv făcut de Faraday în 1845, a dezvoltat o teorie ideală simplă în care era conectată intim lumina, radiaţia calorică şi fenomenul electric, interpretate de el ca fiind toate vibraţii ale unui fluid ipotetic de o consistenţă rarefiată numită eter. Nici o verificare experimentală nu l-a găsit până ce Hertz, la sugestia lui Helmholtz, a întreprins o serie de experimente cu acest efect. Hertz a procedat cu o extraordinară ingeniozitate şi perspicacitate, dar a acordat prea puţină energie pentru a perfecţiona vechiul său aparat. Consecinţa a fost că a dat greş în a observa funcţia importantă pe care aerul o joacă şi pe care eu am descoperit-o ulterior. Repetând experimentele sale şi trăgând concluzii diferite am speculat omisiunea sa. Tăria dovezilor lui Hertz în sprijinul teoriei lui Maxwell rezidă în corecta estimare a ratei de vibraţie a circuitului folosit. Dar eu am certitudinea că acesta nu a putut să obţinută rata care credea că trebuie obţinută. Am descoperit totuşi în acelaşi timp şi altă cauză a erorii şi am petrecut mult timp înainte de renunţa să cercetez rezultatele sale în verificarea experimentală a conceptului poetic al lui Maxwell.(Tesla)"

 “Confirmarea” lui Hertz a constituit un imens stimul pentru cercetarea electrica contemporana, dar a fost in aceiasi masura, prin fascinatia paralizanta a mintii stiintifice, o limitare a cercetarii independente. Fiecare nou fenomen care a fost descoperit, a fost facut sa se potriveasca teoriei, si asa foarte adesea a fost distorsionat cu inconstienta. Evident, Tesla nu era deacord cu munca lui Helmholtz, Hertz şi Maxwell!

Hermann von Helmholtz a pus bazele a ceea ce azi cunoaştem ca „Prima lege a termodinamicii” care declara ca „energia poate fi schimbata dintr-o forma in alta, dar nu poate fi nici creata nici distrusa”. Alta mare eroare, energia nu poate fi decat ori creata ori distrusa, fiindca nu putem izola nimic in univers.

Ecuaţia lui James Clerk-Maxwell, este coloana vertebrala a teoriei electromagnetice. Dar dupa cum putem vedea, Tesla respingea importanţa cercetarilor lor, acordandu-le prea putina relevanta. Cu alte cuvinte, daca urmam calea lor respingand eterul trebuie sa fim dispusi sa traim cu ideea si limitarea „Primei legi a termodinamicii” si ecuatia lui Maxwell.
 
Investigatia asupra termenilor stersi din lucrarea originala:
 
http://www.gsjournal.net/old/science/tombe4.pdf
 
Si o alta investigatia cel putin la fel de importanta:
 
http://www.gsjournal.net/old/science/tombe.pdf

Dacă poți scrie câmpul electromagnetic numai în funcție de un potențial vector, situația fizică descrisă e a unei sarcini electrice în interacție cu o undă electromagnetică, ori forța Lorentz

, unde q e sarcina electrică,

devine, scrisă numai ca funcție de potențialul vector



asta deoarece si , cea din urma daca potentialul scalar este constant. Cu aceste definitii campurile satisfac ecuatiile Maxwell intr-un domeniu in care sunt absente sursele campului, fie ele sub forma sarcinilor sau curentilor electrici. Daca luam acum rotorul fortei

,

deci observi ca formulele 1 si 2 au niste greseli ce nu tin de alegerea sistemului de unitati. Sunt greseli de fizica.

Explicatiile ulterioare ale autorului sunt halucinante. Din conditia , rezulta ca inductia magnetica poate fi scrisa ca un rotor, deoarece divergenta oricarui rotor este nula. Campul vectorial al carui rotor este inductia magnetica nu are o semnificatie fizica directa in electrodinamica clasica, deoarece poate fi ales in mod arbitrar, pana la gradientul unei functii scalare. sau iti produc aceleasi efecte observabile (adica acelasi camp de inductie magnetica) deoarece rotorul oricarui gradient este 0. Daca incerci sa-i atasezi o semnificatie fizica directa, te lovesti astfel de un obstacol major, caci efectul fizic este unic, dar ai o infinitate de potentiale care il genereaza. Care este cel corect?

Interpretarile fizice pe care le da el acolo pentru potentialul vector sunt niste bubuieli atat de mari ca 100 de laureati de Premiu Nobel n-ar putea desface nodul prostiei. N-ai decat sa inghiti pe nemestecate daca te coafeaza, fara sa treci vreun minut prin filtrul gandirii; eu n-am de gand sa te opresc, dar poate ca oamenii rationali vor judeca pret de cateva clipe si ce le-am scris eu aici.

Ce treabă are asta cu tâmpeniile din documentele postate mai sus, pe care ți le-am și demonstrat ca atare? Ai impresia că dacă un fenomen fizic nu poate fi regăsit prin manipulări imediate și simple ale unor ecuații, înseamnă că trebuie să vii să pompezi tâmpenii care violează simultan fizica, matematica și bunul simț?

Uite ce am găsit într-un google la întâmplare, eu neavând nici o pretenție de a fi expert sau măcar tangent cu domeniul energeticii sau al electronicii aplicate. Chiar dacă un fenomen e puternic neliniar nu înseamnă că nu-l poți trata profesionist, dar e mult mai ușor să-l tratezi la mișto și să faci pe deșteptul, având în continuare impresia că toți sunt boi și numai tu ești breaz. Cred că ești un caz cronic.

omuldinluna a scris:Măi băiatule!

Stiinta moderna ne spune clar ca in Univers nu putem izola nimic, nu putem conserva nimic, putem ori distruge ori crea!
 
Tesla a descoperit accidental un efect de „supraincarcare” cand incerca sa verifice descoperirea undelor electromagnetice. Dupa sute de experimente, el a invatat cum sa controleze si sa maximizeze fenomenul. Asta l-a condus la concluzia ca electricitatea este facuta din componente diferite, care pot fi separate unele de altele, si aceasta energie poate fi separata de cea electronica, intr-un circuit destinat sa produca scurte impulsuri unidirectionale.
Aceasta energie se manifesta prin ea insasi ca o tensiune distribuita spatial care radiaza in jur din circuitul electric ca „niste raze luminoase” care pot incarca alte suprafete aflate in acest camp.
El a numit acest fenomen „electricitate electro-radianta” si a rezumat urmatoarele caracteristici:
-         se produce cand un curent continuu de inalta tensiune este descarcat printr-un eclator si intrerupt brusc inainte de a se produce orice intoarcere a curentului;
-         acest efect este foarte mult crescut cand sursa curentului electric este un condensator incarcat;
-         paraseste cablurile si alte componente ale circuitului perpendicular pe curgerea curentului;
-         produce o tensiune spatial distribuita care poate fi de mii de ori mai mare decat tensiunea initiala a descarcarilor prin arc electric;
-         se propaga instantaneu ca „niste raze luminoase” electrostatice longitudinale, care se comporta similar cu un gaz incompresibil sub presiune;
-         poate fi caracterizat doar prin durata impulsului, si caderea de tensiune in eclator;
-         patrunde prin orice material si creeaza „raspuns electronic” in metale ca cuprul si argintul. In acest caz „raspunsul electronic” inseamna o incarcatura electrica care creste cu suprafata cuprului expus emisiei electro-radiante;
-         impulsul electro-radiant mai scurt de 100 de microsecunde este in intregime sigur pentru atingere si nu creeaza soc sau vatamari;
-         impulsul electro-radiant mai scurt de 100 nanosecunde este cald si creaza
usor lumina in corpurile de iluminat cu vacuum.
„Electricitatea electro-radianta” este in esenta un „mecanism de castig”, fiind capabil sa creeze mai multa energie la iesire decat s-a consumat la intrare pentru a initia fenomenul.
“În plus, ca rezultat al acestor experimente s-a obținut un produs  cu proprietăți unice, necunoscut până acum, numit "sticlă gazoasă". Aceasta are o densitate optică mai mare decât aerul, dar provoacă birefringența, dublarea prin refracție a unei raze de lumină la pătrunderea în anumite medii, o insușire specifică unor cristale. Acel ceva se lipeşte la suprafețele conductoare, crescându-le rezistența ohmică, făcându-le mai întâi semiconductoare, iar apoi izolatoare. Are un câmp magnetic puternic dar în acelaşi timp se lipeşte de materialele nemagnetice şi prezintă posibilitatea de a participa la reacțiile nucleare, accelerând unele dintre dezintegrările radioactive.”
Teoria ca teoria dar practica …
Daca nu crezi coboara de pe luna si-ti arat cum se incarca condensatoarele de la sfantul duh …  si-ti dau si un pahar de horinca, c-asa-i morosanu, primitor, poate ti-a veni mintea la cap …

omuldinluna a scris:Greu ești de cap.

Cred că 3/4 dintre ”descoperirile” astea ale lui Tesla sunt halucinațiile unor nebuni pe care unii simt nevoia să le repete mai departe. Din mesajul tău anterior am înțeles că ai o nelămurire legată de fizica pulsurilor scurte de tensiune înaltă, și s-a întâmplat să găsesc un articol în care tocmai asta se studia, ce-i drept în alt context, nu al unei centrale de energie electrică. Dacă ai fi avut răbdare să citești măcar introducerea, ai fi aflat că tot ecuațiile lui Maxwell le rezolvau, asta apropo de tâmpeniile pe care le debitai.

Mai departe, nu pricep ce sens are să scrii alte prostii la liniuță. Probabil atâta poți, dar e încurajator că ai păstrat acele citate ale mele. Ți se adresează, și ar fi bine să le repeți în minte o vreme, poate, poate te destupi, deși șansele sunt minime. Îți mai zic o vorbă, să faci colecție: nu tot ce zboară se mănâncă.

Limbajul Naturii

Cred ca termenul "halucinatii" este nejustificat de dur.
Incet, incet, se poate demonstra cate ceva practic din fenomenele enumerate de Bordan mai sus. Nu intamplator, Bordan a postat lucrarile personale cu observatii despre fenomene electrice naturale extreme.
Preconceptiile teoretice de orice fel trebuie reevaluate pe masura  aducerii unor probe experimentale care vor  vorbi clar, limbajul Naturii! 
Am incercat aceasta pe topicul Laborator...si om vedea ce mai putem invata din mers.

 Fenomene de genul celor enumerate de Bordan sunt manuite de mai bine de 100 de ani, de la Ampere, Faraday, Tesla si ceilalti.
N-avem scuze sa le ignoram!
Maxwell insusi a pornit de la rezultatele experimentale ale vremii lui si daca citim cu atentie exprimarea lui, a lasat usi  deschise catre abordari noi , unde avea dubii.
N-a avut sansa experimentelor lui Hertz, Tesla, ca sa nu mai zic de ultimele cercetari.
Era pana la urma un matematician subtil care-si lua materia prima de la observatiile practice, neabsolutizandu-si rationamentele.
Cat despre noi, cand vine vorba de cazuri ca Maxwell, Einstein, etc, sa nu fim mai catolici ca Papa! Ei insisi, cei doi de mai sus exprimau uneori dubii despre interpretarile lor.

Dacă sunt descoperiri autentice, de ce nu sunt puse în aplicare? Îl împiedică cineva pe cetățeanul x, cunoscător al secretelor lui Tesla, să se alimenteze cu energie electrică/eterică eteroelectrică/electroeterică sau de care naiba o mai fi, pe căi neoficioase?

Până una alta nu văd decât cărți de povești, și când se încumentă vreunul să scrie câteva formule care să reprezintă expresia cantitativă a argumentelor sale, găsești în ele greșeli atât de elementare și de evidente (nu că ar fi descoperiri, sunt lucruri știute dar copiate greșit  , cum e cazul la Tombe ăla) că e clar că-i vorba de un păcălici.

Eu nu ma grabesc sa-ti dau raspunsul.
Pentru ultima ta postare mi -am luat 4 zile de gandire pana sa postez. De asemeni mi-am sacrificat multa  energie pentru a prezenta unele experimente pe Laborator...
Tu, ai postat la 2 ore dupa mine.
Timpul ne va judeca, ce vorbim , ce facem si ce ramane valoros.
Nu - mi place stilul de aruncare la beregata cuiva, fie forumist, fie Tombe, Keshe, Bordan, etc.
Stilul aceasta cand aristocratic, cand inchizitorial nu are ce cauta in cercetare.

Bine. Anunță-mă când îți tragi curentul din eter. Probabil că prin fițuicile lui Tesla e mâzgălit secretul. E numai o chestiune de timp.

De acord, ca totul in jurul nostru inseamna energie, dar pentru a obtine o forma de energie este necesar sa consumi o alta forma de energie, altfel nu se poate.
Ca sa scoti energie din ceva, este mai intai necesar sa demonstrezi ca acel ceva exista, si din moment ce exista precis are si energie. Asadar daca vidul contine energie, trebuie sa demonstrezi ca vidul exista, ca poate fi manipulat, si ca prin anumite metode poti extrage energie. Acest lucru prezinta interes numai daca energia consumata va fi mai mica decat energia obtinuta.

Virgil

Energia exista stocata in forme potentiale.
Ea trebuie eliberata.
Obsesia cu "cat consum, cat castig, " este de la contabilii paraleli cu stiinta.
Te respect foarte mult, scuza-mi tonul.
Cand pornim un motor, consumam 1 cal putere cu demarorul. Apoi, din energia potentiala data de benzina plus oxigen obtinem 100 de cai.
Universul are " benzina" destula.
Altfel ar incremeni.

In energetica sunt o multime de incidente si accidente cu alte manifestari ale electricitatii decat cele cunoscute. In majoritatea cazurilor verdictul oficial e descarcare statica. Dar intrebarile raman ...

Energia sub toate formele cunoscute, este inmagazinata in substanta (masa, particule, atomi, molecule, etc), sau in unde (unde electromagnetice, valuri...). Problema consta in faptul de a stabili modul de extragere a energiei, atunci cand ai descoperit sursa. Intrebarea ramane, totusi esti sigur ca ai descoperit sursa compatibila cu una din formele de energie pe care le putem folosi? Toata lumea este de acord ca vidul inseamna mai mult decat nimic, dar in nici una din reactiile de dezintegrare nu este violata conservarea energiei. Totdeauna suma energiei particulelor intrate in reactie este egala cu suma energiei particulelor si cuantelor iesite din reactie. In nici o reactie de acest gen nu s-a observat sa rezulte un plus de energie oricat de mic, desi aceste reactii se produc la intersectia particulelor, cu fotonii, in vidul pe care il consideri un ocean de energie. Nu exista intimitate mai mare intre particule, cuante, si spatiul vid, decat in dezintegrarea particulelor, asa ca primii care ar fi aflat de aceasta sursa de energie ar fi fost cei de la LHC. Sa fi aflat ei ceva, si sa tina secret acest lucru? sa fie violat principiul conservarii energiei? ma indoiesc de acest lucru.

Virgil,
Am incercat o schita de raspuns pe topicul Free-Energy.

Am lecturat raspunsul tau, dar am rezerve in acest sens.

Derivatele de ordin superior in ecuatiile lui Maxwell


In ecuatiile tip Maxwell, apar derivatele de ordin 1 ale inductiei magnetice B si intensitatii campului electric E.
Luind cazul unor circuite in regim sinusoidal, ce semnificatie credeti ca au derivatele de ordin superior ale lui B si E, tinand seama ca functiille sinus si cosinus care exprima matematic comportarea marimilor sinusoidale, sunt teoretic infinit derivabile  ?

Recomand  postarile lui Bordan si Omuldinluna de pe acest topic.

Ecuatiile originale Maxwell

Foto 1, sugestiv, arata ideea initiala a lui Maxwell, cu quaternioni:



Foto 2 arata arborele interpretarilor electromagnetismului, pornind de la teoria initiala, construita pe teoria eterului:



Foto 3 arata cum a fost modificat din ecuatiile originale:



Foto 4 arata ecuatiile finale, predate in stiinta oficiala la toti enoriasii, ca fiind ecuatiile lui Maxwell:



Sursa:

www.cheniere.org/references/maxwell.htm

Zice Tom Bearden, marele expert şi PhD în “life experience and life accomplishment.”  
americanloons.blogspot.ro/2013/03/480-tom-bearden.html

Pentru documentare

Sadang a postat la inceputul topicului:

Ecuatiile originale ale lui Maxwell (20/20), publicate pentru prima data in publicatia "Philosophical Transactions Nr.155/1865" al Royal Society of London:
-= Philosophical Transactions =-


Inainte de a trece mai departe in studiul evolutiei celor 20 de ecuatii ale lui Maxwell, va rog sa cititi urmatorul articol aparut in anul 1990 in publicatia "Scientific American":
-= Scientific American, 1990, June =-


Ulterior primei publicari din anul 1865, aceste ecuatii au aparut in urmatoarele publicatii:
-= 1873 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - first edition - paginile 227-237 =-
-= 1881 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second edition - paginile 229-239 =-
-= 1890 - The Scientific paper of James Clerk Maxwell Vol.1 - paginile 554-562 =-
-= 1892 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second third edition edited by J.J. Thomson - paginile 247-259 =-
-= 1904 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - reeditare Oxford dupa second third edition edited by J.J. Thomson - paginile 247-259 =-


In continuare pun link-urile pe care le consider valoroase pentru cei ce vor sa afle, si mai ales sa vada cu ochii lor, evolutia ecuatiilor lui Maxwell asa cum le cunoastem astazi:
-= 1873 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - first edition =-
-= 1873 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - first edition =-
-= 1881 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - second edition =-
-= 1881 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second edition =-
-= 1890 - The Scientific paper of James Clerk Maxwell Vol.1 =-
-= 1890 - The Scientific paper of James Clerk Maxwell Vol.2 =-
-= 1891 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - third edition - nu le-am gasit inca =-
-= 1891 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - third edition - nu le-am gasit inca =-
-= 1892 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - second third edition edited by J.J. Thomson =-
-= 1892 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second third edition edited by J.J. Thomson =-
-= 1904 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - reeditare Oxford dupa second third edition edited by J.J. Thomson =-
-= 1904 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - reeditare Oxford dupa second third edition edited by J.J. Thomson =-