Despre ecuaţiile lui Maxwell

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Ce este lumina?”]


Scurt istoric al ecuatiilor lui Maxwell:

Ecuatiile originale ale lui Maxwell (20/20), publicate pentru prima data in publicatia "Philosophical Transactions Nr.155/1865" al Royal Society of London:
-= Philosophical Transactions =-

Inainte de a trece mai departe in studiul evolutiei celor 20 de ecuatii ale lui Maxwell, va rog sa cititi urmatorul articol aparut in anul 1990 in publicatia "Scientific American":
-= Scientific American, 1990, June =-

Ulterior primei publicari din anul 1865, aceste ecuatii au aparut in urmatoarele publicatii:
-= 1873 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - first edition - paginile 227-237 =-
-= 1881 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second edition - paginile 229-239 =-
-= 1890 - The Scientific paper of James Clerk Maxwell Vol.1 - paginile 554-562 =-
-= 1892 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second third edition edited by J.J. Thomson - paginile 247-259 =-
-= 1904 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - reeditare Oxford dupa second third edition edited by J.J. Thomson - paginile 247-259 =-

In continuare pun link-urile pe care le consider valoroase pentru cei ce vor sa afle, si mai ales sa vada cu ochii lor, evolutia ecuatiilor lui Maxwell asa cum le cunoastem astazi:
-= 1873 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - first edition =-
-= 1873 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - first edition =-
-= 1881 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - second edition =-
-= 1881 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second edition =-
-= 1890 - The Scientific paper of James Clerk Maxwell Vol.1 =-
-= 1890 - The Scientific paper of James Clerk Maxwell Vol.2 =-
-= 1891 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - third edition - nu le-am gasit inca =-
-= 1891 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - third edition - nu le-am gasit inca =-
-= 1892 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - second third edition edited by J.J. Thomson =-
-= 1892 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - second third edition edited by J.J. Thomson =-
-= 1904 - A treatise on electricity and magnetism Vol.1 - reeditare Oxford dupa second third edition edited by J.J. Thomson =-
-= 1904 - A treatise on electricity and magnetism Vol.2 - reeditare Oxford dupa second third edition edited by J.J. Thomson =-

Dupa reducerile facute de Heaviside, Gibbs, si Hertz a urmat simetrizarea acestora (eliminarea sistemelor asimetrice existente in teoria lui Maxwell), pe care a facut-o Lorentz in 1892. Mai departe mai sapati si voi daca va intereseaza cu adevarat... ca am obosit!

Insist in continuare pentru cei interesati, sa cautati sa descoperiti singuri legatura intre cei ce au modificat ecuatiile lui Maxwell si J.P. Morgan.

Nota:
- rog administratorul sau moderatorii sa mute sau sa stearga acest mesaj daca il considera nepotrivit pentru acest topic.

virgil_48 a scris:

Alunecarea in microcosmos si electrotehnica, nu poate modifica
principiile mecanicii, cele mai verificate, logice si usor de inteles.

De la Maxwell si altii inca dinaintea lui, noi, cei din urma , ar fi trebuit sa intelegem ca fenomenele electrice magnetice si mecanice sunt intim legate.
Este "trinitatea sfanta" din stiinta, ca sa zic asa.
Materia este imbibata in electromagnetism .
A vedea numai din punct de vedere mecanic mi se pare o superstitie care devine fundamentalism, religie "crede si nu argumenta"...
Tocmai am pomenit de Maxwell .
El a explicat mecanismul de "surub"in electromagnetism ( mecanism elicoidal in eter) .
Acest mecanism explica magnetismul rotational, cu electricul axial explicand trasee elicoidale de-a lungul liniilor de forta, pe care le-am numit linii de camp vortexiale.
In ecuatiile lui unifica forte electrice, magnetice, cu forte mecanice.
El nu "aluneca" in electromagnetism " ca sa combata legile mecanicii.
El confirma legile mecanicii , aplicandu-le la mecanica fluidului universal, eter.

Principiile lui Maxwell din microcosmos au folosit in macrocosmos la explicarea genezei sistemului solar.
De exemplu, fizicianul suedez Alfvén, in lucrarile sale, sustinea ca efectele mecanice la care sunt supuse corpurile ceresti din sistemul solar au geneza in fenomene electromagnetice legate de activitatea Solara in timpul genezei corpurilor din "praf cosmic" pe matrice electromagnetica.

S-a facut greseala mult timp si se mai face si azi sa se faca abstractie de electromagnetism in cosmogonie ,sa se vada numai forte mecanice pure la originea miscarile ceresti (gravitatia pura care ar guverna tot...)
Probabil este un motiv prin care Kepler-datorita nivelului stiintei timpului lui-
nu a inteles efectele electromagnetice din Univers si nu a putut pune in ecuatii miscarile cosmice, folosind aproximatii.
A lucrat numai pe mecanic.

Ca o paranteza, Kepler a folosit lucrari plagiate de la Tycho Brahe si sunt explicabile cautarile lui febrile de la vremea aceea ...
Spre deosebire de Einstein , care a fost mai norocos, intelegand din prima lucrarile relativiste primare Poincare, Lorentz...
Dar s-a indoit abia la batranete..

eugen a scris:

virgil_48 a scris:

Alunecarea in microcosmos si electrotehnica, nu poate modifica
principiile mecanicii, cele mai verificate, logice si usor de inteles.

De la Maxwell si altii inca dinaintea lui, noi, cei din urma , ar fi trebuit sa intelegem ca fenomenele electrice magnetice si mecanice sunt intim legate.
Este "trinitatea sfanta" din stiinta, ca sa zic asa.
Materia este imbibata in electromagnetism .
A vedea numai din punct de vedere mecanic mi se pare o superstitie care devine fundamentalism, religie "crede si nu argumenta"...
Tocmai am pomenit de Maxwell .
El a explicat mecanismul de "surub"in electromagnetism ( mecanism elicoidal in eter) .
Acest mecanism explica magnetismul rotational, cu electricul axial explicand trasee elicoidale de-a lungul liniilor de forta, pe care le-am numit linii de camp vortexiale.
In ecuatiile lui unifica forte electrice, magnetice, cu forte mecanice.
El nu "aluneca" in electromagnetism " ca sa combata legile mecanicii.
El confirma legile mecanicii , aplicandu-le la mecanica fluidului universal, eter.
. . . . .

Inteleg ca in principiu nu esti de acord cu citatul acela. Eu
imi mentin opinia ca mecanica este fundatia stiintei omului
si ca orice descoperire/lege din domeniul electrotehnicii
este sortita sa i se alinieze.
Daca apar idei de tipul celor elicoidale, trebuie validate
de mecanica, nu se poate pretinde ca aceasta se schimba
din cauza efectului de surub din eter. Inseamna ca efectul
acela este produs de o cauza din mediul eter, nu este o
miscare inertiala a unui corp liber. Deosebirea este esentiala.
De fapt, am mai scris o data dar nu insist, parerea mea este
ca electrotehnica este mecanica microcosmosului si ca
toate legile ei sunt o adaptare a mecanicii, la conditiile de
acolo. Fara exceptii ! Trebuie numai inteleasa corespondenta.
Nu are Universul legi diferite pentru micro si macro.
Particulele materiei si ale eterului joaca rolul corpurilor.
Cat despre Maxwell, care pare un guru in domeniul electric,
imi pare rau ca realizarile sale imi sunt straine. Dar mai aflu
cate ceva de la interlocutori.

virgil_48 a scris:

eugen a scris:

virgil_48 a scris:

Alunecarea in microcosmos si electrotehnica, nu poate modifica
principiile mecanicii, cele mai verificate, logice si usor de inteles.

De la Maxwell si altii inca dinaintea lui, noi, cei din urma , ar fi trebuit sa intelegem ca fenomenele electrice magnetice si mecanice sunt intim legate.
Este "trinitatea sfanta" din stiinta, ca sa zic asa.
Materia este imbibata in electromagnetism .
A vedea numai din punct de vedere mecanic mi se pare o superstitie care devine fundamentalism, religie "crede si nu argumenta"...
Tocmai am pomenit de Maxwell .
El a explicat mecanismul de "surub"in electromagnetism ( mecanism elicoidal in eter) .
Acest mecanism explica magnetismul rotational, cu electricul axial explicand trasee elicoidale de-a lungul liniilor de forta, pe care le-am numit linii de camp vortexiale.
In ecuatiile lui unifica forte electrice, magnetice, cu forte mecanice.
El nu "aluneca" in electromagnetism " ca sa combata legile mecanicii.
El confirma legile mecanicii , aplicandu-le la mecanica fluidului universal, eter.
. . . . .

Inteleg ca in principiu nu esti de acord cu citatul acela. Eu
imi mentin opinia ca mecanica este fundatia stiintei omului
si ca orice descoperire/lege din domeniul electrotehnicii
este sortita sa i se alinieze.
Daca apar idei de tipul celor elicoidale, trebuie validate
de mecanica, nu se poate pretinde ca aceasta se schimba
din cauza efectului de surub din eter. Inseamna ca efectul
acela este produs de o cauza din mediul eter, nu este o
miscare inertiala a unui corp liber. Deosebirea este esentiala.
De fapt, am mai scris o data dar nu insist, parerea mea este
ca electrotehnica este mecanica microcosmosului si ca
toate legile ei sunt o adaptare a mecanicii, la conditiile de
acolo. Fara exceptii ! Trebuie numai inteleasa corespondenta.
Nu are Universul legi diferite pentru micro si macro.
Particulele materiei si ale eterului joaca rolul corpurilor.
Cat despre Maxwell, care pare un guru in domeniul electric,
imi pare rau ca realizarile sale imi sunt straine. Dar mai aflu
cate ceva de la interlocutori.

Cam simplist prezentata problema; in microcosmos functioneaza mecanica cuantica, pe care eu am extins-o si la macrocosmos. Mecanica din fizica clasica se bazeaza numai pe lucrarile practice facute de om cu mijloacele inconjuratoare, si legile ei raspund foarte bine aplicatiilor omului in mediul inconjurator. Dar cand vrei sa aplici mecanica clasica la nivel micro sau macrocosmic lucrurile se complica pentru ca apar proprietati noi si legi specifice care nu mai au legatura cu ce am invatat in fizica corpurilor. Astfel cuantificarea sistemelor cosmice deja depaseste orice intelegere mecanica a fenomenelor. Interactiunea particulelor sau a corpurilor ridica multe semne de intrebare si necesita abordarea fenomenelor bazandu-ne pe principiile fizicii atomice. Existenta undelor gravitationale, existenta gaurilor negre, existenta sistemelor cosmice de mai multe categorii cat si independenta acestora ca entitati fizice, face sa ne gandim la existenta unor forte atat de atractie cat si de respingere, ceia ce implica prezenta unor cuante sau particule care sa medieze aceste forte, iar de aici pana la interventia eterului sau a campului Higgs, sau a materiei intunecate nu este decat un pas.

virgil a scris:. . . . .
Cam simplist prezentata problema; in microcosmos functioneaza mecanica cuantica, pe care eu am extins-o si la macrocosmos. Mecanica din fizica clasica se bazeaza numai pe lucrarile practice facute de om cu mijloacele inconjuratoare, si legile ei raspund foarte bine aplicatiilor omului in mediul inconjurator. Dar cand vrei sa aplici mecanica clasica la nivel micro sau macrocosmic lucrurile se complica pentru ca apar proprietati noi si legi specifice care nu mai au legatura cu ce am invatat in fizica corpurilor. Astfel cuantificarea sistemelor cosmice deja depaseste orice intelegere mecanica a fenomenelor. Interactiunea particulelor sau a corpurilor ridica multe semne de intrebare si necesita abordarea fenomenelor bazandu-ne pe principiile fizicii atomice. Existenta undelor gravitationale, existenta gaurilor negre, existenta sistemelor cosmice de mai multe categorii cat si independenta acestora ca entitati fizice, face sa ne gandim la existenta unor forte atat de atractie cat si de respingere, ceia ce implica prezenta unor cuante sau particule care sa medieze aceste forte, iar de aici pana la interventia eterului sau a campului Higgs, sau a materiei intunecate nu este decat un pas.

Desigur ca este simplist, virgil, nu mi-am propus nicidata sa
intru in amanunte fiindca nu am resursele corespunzatoare.
De acord ca la nivel micro, mecanica este influentata prioritar
de parametrii specifici acelei lumi, care acolo devin pregnanti
in timp ce la nivel macro abia se manifesta sau nu se observa.
Unele manifestari ale materiei, la nivel micro devin prioritare,
altele nu se mai sesizeaza, dar variatiile acestea sunt continue.
Nu stiu eu daca sunt lineare sau parabolice, hiperbolice, etc.
Dar trecerea din micro in macro si reciproc este continua.
Daca "lucrurile se complica" nu este din vina realitatii ci a
limitelor cunoasterii noastre. Legea aceasta a continuitatii
manifestarilor fizice, va ajunge sa se impuna.
Este o credinta, nu o constatare !

https://www.researchgate.net/publication/319914395_The_Double_Helix_and_the_Electron-Positron_Aether




Ma gandesc la eventuala notiune de "dipol elicoidal", inspirat din articolul lui Tombe de mai sus ("Elicea dubla si electron-pozitronul") si din termenul "rotator molecular" introdus de Abel.
Electron -pozitronul este un hibrid "molecular" electromagnetic- mecanic .
Tombe sugereaza ca simplismul mecanic de la Newton , de exemplu, trebuie completat cu interactiuni de forte electrice si magnetice, etc.
"Firea ( ca sa folosesc termenul evocat de Negativ pentru a inlocui termenul " Natura") nu este doar mecanica.
Subestimarea proprietatilor electrice si magnetice intrinseci materiei duc dupa parerea mea la o viziune saracacioasa, incompleta asupra firii.

De pe topicul "Laborator..."

curiosul a scris:Nu vreau să mă bag în seamă neintrebat, dar pozele și explicațiile voastre îmi întărește ideea că "magnetic" și "electric" presupune existența a două medii diferite.

Eu as inlocui " mediu" de care scrii, cu " camp".
Pentru ca distingem astfel intre campul electric si campul magnetic. Adica, campuri de forte.
Dar bineinteles , pana la urma e cumva conventional daca zicem "mediu " sau zicem " camp".
Totusi " camp de forte" mi se pare mai aproape notiunea de " interactiune".
In cazul cuptorului cu microunde, unda stationara , pe la 2 Ghz cat functioneaza cuptorul, presupune o dinamica evidenta electric/ magnetic cu o viteza corespunzatoare la o perioada a undei T=1/ Frecventa= 1/2 Ghz=5x10*(-10) secunde.

In acest caz, interactiunea magnetic/ electric este reciproca, asa cum a consfintit si Maxwell in ecuatiile sale electrodinamice.
Orice variatie de intensitate de camp electric produce intensitate de camp magnetic.
Si orice variatie de intensitate magnetica produce intensitate de camp electric.
Sau altfel spus avem :
- o inductie magneto-electrica;
- o inductie electro
-magnetica.
Primul termen din termenul binom este " cauza", al doilea este " efectul .

Reprezenterea de pe net a undei din microwave corespunde intensitatii electrice.


In mod firesc ar trebui completata cu anvelopa complementara magnetica.

Acolo unde in nodurile electrice anvelopa electrica e pe zero-dar energia undei nu dispare- avem un maxim de intensitate magnetica , forma sub care se conserva energia undei in acel punct. Si invers.


In acest sens intreb : Clasica representare a unei unde- de pe la Hertz incoace- cu noduri cu E si B ambele (??) nule in zero, este corecta ?
Nu sugereaza in mod gresit ca unda moare energetic in noduri ?
Cum se conserva energia electromagnetica a undei daca in noduri e zero ? ...

eugen a scris:Clasica representare a unei unde- de pe la Hertz incoace- cu noduri cu E si B ambele (??) nule in zero, este corecta ?
Nu sugereaza in mod gresit ca unda moare energetic in noduri ?
Cum se conserva energia electromagnetica a undei daca in noduri e zero ? ..

Printr-un principiu conservativ, dacă în noduri energia undei se anulează, ea trebuie să crească în ventre.
Crește intensitatea undei în ventre.
Dar asta intr-o simulare sinusoidală, eugen.
Intr-o simulare "granulată" a mediului care transmite undele nu se mai formează noduri și ventre.
Acesta este și aspectul care demonstrează de ce undele sonore, de exemplu, nu interacționează între ele.
Poți să auzi în același timp, atât sunet de pian, cât și de vioară.
Ele nu produc noduri și ventre la intersecția unor unde de amplitudine diferită, transmiterea undelor fiind o chestiune de vibrație transmisă radial.

Se face o confuzie aici. Eu o sesizez, nu iau pe nemestecate graficele ...
Reprezenterea anvelopei electrice admite energie electrica zero in noduri. Dar energia magnetica in noduri electric este maxima.
Deci energia undei se transforma in orice moment in mod complementar din energie a campului electric in energie a campului magnetic. Energia undei nu are pulsatii prin zero. Este constanta. Asa cum energia cinetica se transforma in energie potentiala si invers.

Ok.
Iau în calcul observațiile tale experimentale și "recalculez".
Adevărul ar trebui să fie undeva la mijloc, cred.

În primului rând, eugen, respectând termenii tradiționali pe care îi preferi și tu, câmpul magnetic însuși, printr-o propagare ondulatorie, să zicem, nu poate forma noduri sau ventre.
Acestea se formează la intersecția unor unde.
Dacă propagarea electromagnetică se realizează sub formă de unde și apar noduri și ventre, atunci "electric" produce unde, "magnetic" produce unde, astfel încât să poată fi posibil crearea nodurilor și ventrelor la intersecția lor.
Ca în cazul experimentului cu fantele.
Dacă aceste unde electrice si magnetice interacționează formând noduri și ventre ca intr-o simulare sinusoidală, energia undelor se anulează în noduri și crește în ventre.
Dacă tu spui că experimental se observă că în nodurile electrice, unda magnetică este maximă, electric și magnetic nu pot fi unde care interacționează formand noduri și ventre între ele, cel puțin în sens clasic.

Ceea ce înseamnă că electric și magnetic presupune un comportament ondulatoriu nesimultan, ci secvențial, una după alta, una în urma celeilalte.

Dar nu se explică crearea nodurilor și ventrelor de intensitate maximă a unuia și minimă a celeilalte.

Explicația, să poată fi compatibilă în percepție clasică, nu ar putea fi nici pe un principiu al transmiterii undelor printr-o metodă ce presupune vibrația mediului.

Bun.
Nu pot sagasesc o explicație logică dacă nu înțeleg mai întâi ce înseamnă și implică electric și magnetic.
Pot face presupuneri, dar nefundamentate pe un substrat fizic cauzal.
Deci, ce înseamnă și implică câmp electric, ce înseamnă și implică câmp magnetic?

Mai mult, eugen, nu ar trebui să vorbim de un "curent" electric ce produce un câmp magnetic și nu și de un "camp" electric?

In mod conventional, printr-un consens tacit, lucram cu noduri si ventre ideale, pe hartie.
Scoala ni le-am pictat si gata...

Cand vorbim de electron, nu-l localizam punctual ci admitem ca este un " nor" sau in alta versiune : "stup de albine" cum zicea parca Virgil .
Fenomenologic, nod pentru mine este o " zona", nu un "punct".
Se ciocnesc doua fluxuri de aceeasi natura si intensitate de exemplu in sens opus si efectele lor deviate transversal dau un efect axial nul dar nenul transversal. Adica nod prin convergenta. Sau se indeparteaza doua fluxuri si dau vacuum, zero, nod energetic. Adica prin divergenta .
Imi imaginez , inspirat din Maxwell, Tesla, Thompson, etc , vortexuri elementare in eter .
Un vortex elementar in-out contine o circulatie axiala ( caracterul electric) si o circulatie rotationala ( caracterul magnetic) . Ca o minitornada...
De fapt dupa Maxwell, un flux eteric in curgere vortexiala.
Dar de fapt admit ca este o singura entitate.
Alinierea axiala a acestor vortexuri elementare sau suprapunerea prin concentricitate in timpul unui stress ( vibratie) electrica sau magnetica de la o sursa , pun toate aceste vortexuri in sincronism si evidentiaza fenomene macro: curentul alternativ, unda, etc.
De altfel Maxwell a propus explicatia ca o linie de forta electromagnetica este o aliniere de vortexuri elementare . Linia de camp, in vibratie devenind unda.

Nu am înțeles dacă ai răspuns la întrebarea principală.
Vorbim de un "curent" electric sau/și de un câmp electric?
Pentru că altfel nu știu ce 'certitudine" să iau în calcul.
Rămân pe viitor întrebările ce înseamnă și implică fizic câmp electric și magnetic.
Pentru moment, vorbim de un "curent" electric ce generează un câmp magnetic sau și de un câmp electric?
E important de stabilit în construcția cauzală a explicării fenomenologice obiective.

Curent electric este pe suport material: electronii.
Campul electric este pe suport nematerial.
Este pe suport eteric.
Campul electric este creat in jurul unei sarcini electrice, izolate, in jurul unui conductor electric sau intr-o unda electromagnetica.
Campul magnetic este pe suport eteric.
Este creat de un magnet, de un curent electric sau intr-o unda.
In intelegerea mea campul electric si campul magnetic sunt forme fluide ale eterului.


.

eugen a scris:Curent electric este pe suport material: electronii.
Campul electric este pe suport nematerial.
Este pe suport eteric.
Campul electric este creat in jurul unei sarcini electrice, izolate, in jurul unui conductor electric sau intr-o unda electromagnetica.
Campul magnetic este pe suport eteric.
Este creat de un magnet, de un curent electric sau intr-o unda.
In intelegerea mea campul electric si campul magnetic sunt forme fluide ale eterului.

Deci tu eterul il incadrezi la categoria mediilor nemateriale ?

Nu.Material si imaterial sunt doi termenii conventionali.
Eterul il intuiesc  foarte fin granulat.
In vortexuri elementare, sa zicem cuante de eter.

eugen a scris:Nu.Material si imaterial sunt doi termenii conventionali.
Eterul il intuiesc  foarte fin granulat.
In vortexuri elementare, sa zicem cuante de eter.

Exprimandu-te astfel, creezi o confuzie cu privire la modul in care
consideri eterul:

Campul electric este pe suport nematerial. Este pe
suport eteric.

Daca este granulat fin, pare a fi vorba de materie, subparticule ...

Nu înțeleg încă exact ce spui eugen, dar încerc.
În seara asta mă opresc aici.

virgil_48 a scris:

eugen a scris:Nu.Material si imaterial sunt doi termenii conventionali.
Eterul il intuiesc  foarte fin granulat.
In vortexuri elementare, sa zicem cuante de eter.

Exprimandu-te astfel, creezi o confuzie cu privire la modul in care
consideri eterul:

Campul electric este pe suport nematerial. Este pe
suport eteric.

Daca este granulat fin, pare a fi vorba de materie, subparticule ...

Nu uitati de quarci, care sunt subparticule ale nucleonilor si care au sarcina electrica. Ei se pot regasi cuplati cu antiquarci raspanditi in eterul cosmic. De altfel in egala masura pot exista formatiuni binare de electroni-pozitroni care formeaza acel spatiu electromagnetic ca suport al undelor electromagnetice. Un camp electric se manifesta in interiorul unui dielectric prin polarizarea acestuia fenomen care se manifesta in orice condensator. Experimental s-a dovedit ca un camp electric functioneaza atat in aer cat si in vid, asa ca si aerul si vidul sunt medii dielectrice, la fel si apa are proprietati dielectrice drept dovada rechinii pot localiza prada cu ajutorul senzorilor care semnalizeaza campul electric al acestora.