Cum diferă energia pentru cerc față de dreaptă?

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:
Această afirmație este falsă.

Poti sa dai un exemplu referitor la miscare ?

Da. Un pendul. Când este în poziția de jos are energie cinetică maximă și energie potențială minimă, iar când este în poziția de deviație maximă energia cinetică este minimă, iar energia potențială este maximă. Deci, nici vorbă să fie egale mereu. În schimb, suma lor este constantă și aceea este energia totală.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:
Poti sa dai un exemplu referitor la miscare ?

Da. Un pendul. Când este în poziția de jos are energie cinetică maximă și energie potențială minimă, iar când este în poziția de deviație maximă energia cinetică este minimă, iar energia potențială este maximă. Deci, nici vorbă să fie egale mereu. În schimb, suma lor este constantă și aceea este energia totală.

Acesta a fost un exemplu ca afirmatia mea a fost adevarata, nu falsa.
Dar cand nu ai timp sa citesti ceace vrei sa combati...
In pozitia de jos pendulul are energia cinetica maxima iar la capetele
cursei are energia potentiala maxima.
Cele doua in teoria recunoscuta sunt egale si se transforma integral
una in alta.
Iar pe parcursul pendularii cele doua, cumulate fac energia TOTALA,
care este egala cu energia cinetica maxima sau potentiala maxima.
Ce era fals acolo ?
In aceasta simulare energia TOTALA = energia CINETICA maxima =
energia POTENTIALA maxima.
Ce mai era de pus la punct ?

virgil a scris:. . . . .
La pendul este asa cum ai scris tu, cu conditia ca si sistemul de referinta (observatorul) si pendulul sa se gasasca in acelasi camp gravitational al Pamantului.
O problema mai complicata este atunci cand vorbim despre corpuri ceresti, deoarece un corp ceresc are miscari multiple, si fiecare miscare presupune o forma de energie care la prima vedere este neglijata. De exemplu Pamantul are o miscare de revolutie pe orbita cu viteza de 30 km/s, dar mai are si o miscare de rotatie in jurul propriei axe cu viteza de 465 m/s , deasemeni mai are o miscare de precesie cu perioada de 25765 ani si o miscare de nutatie cu perioada de 18,6 ani. Fiecare din aceste miscari implica o anumita energie cinetica mai mare sau mai mica, in timp ce energia potentiala a Pamantului aflat in campul gravitational al Soarelui este una singura, care are o periodicitate anuala datorita orbitei eliptice a acestuia. Asa ca trebuie multa atentie cand se fac anumite afirmatii privind egalitatea energiei cinetice cu energia potentiala a corpurilor ceresti.
In cazul Pamantului energia cinetica maxima Ec,max=2,694.10^33 J ; iar energia potentiala maxima Ep,max=5,378 .10^33 J;  Deci Epmax/Ec,max= 5.378/2,694=1,996; Adica energia potentiala este dublul energiei cinetice pe orbita. Cine nu crede, sa faca calculele, eu le-am facut la majoritatea planetelor si rezultatul este acelasi, adica energia potentiala este dublul energiei cinetice desigur cu semnul schimbat din rationamentele expuse in alte postari.

virgil a scris:Daca legi o greutate cu un elastic si incepi sa invartesti greutatea, elasticul se intinde pana se realizeaza un echilibru intre forta de intindere a elasticului si forta centrifuga aplicata greutatii. In cazul Lunii rolul elasticului il joaca campul gravitational al Pamantului, care impreuna cu forta centrifuga de rotatie a Lunii in jurul Pamantului face ca acest sistem sa fie in echilibru.

Intrucat nu exista forte de frecare intre Luna si spatiul cosmic prin care se deplaseaza, nu se consuma nici un lucru mecanic in mentinerea Lunii pe orbita.

Desigur problema este mai complexa deoarece campul gravitational este caracterizat de o anumita pulsatie proprie, iar orbita satelitului este acordata pe aceasta pulsatie ceia ce da nastere unui sistem armonic format din Pamant, campul gravitational, si Luna, sistem care este ca un ceasornic intr-o continua pulsatie. Acest sistem pulsatoriu este in consonanta cu sistemul Solar, care la randul lui este in consonanta cu sistemul galactic. In felul acesta nimeni nu consuma energie decat daca un sistem ar dori sa oscileze pe o alta frecventa proprie diferita de armonica pe care este acordata la nasterea lui.

gafiteanu a scris:Pentru cunoscatori, energia este o cuanta si se masoara la cantitate, fiind un scalar, este deci ca o masa oarecare care este atasata suplimentar masei deja existenta a unui corp.. Dar cuanta mai are si o forma oarecare specifica vectoriala.   Ce va intereseaza deci cantitatea sau calitatea ?
La un corp rectiliniu energia cinetica este distribuita egat in toata masa, pe cand la unul in rotatie este ceva mai multa la extremitati si descreste fata de centru.  Exact pe axul de rotatie la un motor nu ar trebui sa avem energie suplimentara de nici un fel.

virgil_48 a scris:

gafiteanu a scris:Pentru cunoscatori, energia este o cuanta si se masoara la cantitate, fiind un scalar, este deci ca o masa oarecare care este atasata suplimentar masei deja existenta a unui corp.. Dar cuanta mai are si o forma oarecare specifica vectoriala.   Ce va intereseaza deci cantitatea sau calitatea ?
La un corp rectiliniu energia cinetica este distribuita egat in toata masa, pe cand la unul in rotatie este ceva mai multa la extremitati si descreste fata de centru.  Exact pe axul de rotatie la un motor nu ar trebui sa avem energie suplimentara de nici un fel.

Pentru mine energia nu este nici un fel de cuanta. Consider
ca daca spui asa, ai compromis realitatea printr-o exprimare
gresita care genereaza confuzie .
Ea este numai capacitatea de miscare de transformare si de
interactiune a cuantelor de materie. Acelea sunt cuante, si nu
numai cele cunoscute in ziua de azi.
De aceea nu ma dau cunoscator ma amestec cu ei !  

virgil a scris:. . . . .

Energia este un cumul de impulsuri aplicate unei mase, fie particula, fie corp, iar impulsurile (p) pot proveni de la o cuanta p=h.niu/c ; sau de la alte mase aflate in miscare, prin ciocnire, unde I=m.v ;

Un corp care se deplaseaza rectiliniu, in afara oricaror campuri, primeste continuu microimpulsuri simetrice din toate directiile din partea spatiului care este un mediu material, asa incat rezultanta lor este nula, corpul deplasandu-se din inertie datorita impulsului initial primit de la un alt corp. Aceiasi situatie se intampla si cu un corp aflat in repaus relativ.

Insa cand datorita unei cauze externe corpul este obligat sa-si schimbe directia de deplasare, se naste o asimetrie de microimpulsuri ale mediului (spatiu) care tinde sa se opuna schimbarii directiei stanga - dreapta, ceia ce pune in valoare inertia, pentru ca suma microimpulsurilor de o parte si de alta a axei de simetrie face diferenta Delta p;

Delta p=(suma dp, dr.) - (suma dp, stg) ; Microimpulsurile spatiului inertial apartin unui subspatiu hipefin numit de mine hipocosmos, in timp ce microimpulsurile ce atrag corpurile gravitational apartin altui subspatiu numit campul gravitational. Astfel un corp care orbiteaza intr-un camp gravitational are nevoie de o anumita viteza ca sa existe un echilibru intre fortele centrifuge Fc=m.v^2/R ;ce apartin subspatiului hipefin si fortele gravitationale Fg=k.M.m/R^2 ; ce apartin spatiului gravitational. Corpul va sta pe orbita numai daca Fc=Fg ;

virgil a scris:Nu te grabi la raspunsuri si mai citeste odata ce am scris. Am spus ca inertia apare in momentul cand un corp isi schimba directia datorita unei cauze externe corpului, pentru ca microimpulsurile mediului hiperfin devin asimetrice.

Vidul in sensul interpretat de noi ca un gol absolut nu exista decat in inchipuirea noastra. Spatiul este un mediu material hiperfin dar de mare densitate cu ro=9,517.10^22 kg/m3 :

In cazul campurilor centrale, acestea actioneaza ca o cauza externa care obliga orice corp sa cada in spirala spre centrul campului, in timp ce forta centrifuga ce apare ca rezultat al inertiei imprimata de mediul hiperfin actioneaza la indepartarea particulei de la traiectoria curba. Ti-am mai dat si exemplul cu greutatea legata de un elastic pe care o invartesti, si credeam ca ai inteles. Campul tine locul elasticului.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Nu te grabi la raspunsuri si mai citeste odata ce am scris. Am spus ca inertia apare in momentul cand un corp isi schimba directia datorita unei cauze externe corpului, pentru ca microimpulsurile mediului hiperfin devin asimetrice.

Deci interpretezi inertia ca efect al "microimpulsurilor..." ? Iti dai
seama ca in felul acesta treci proprietatea de inertie asupra acestui
mediu hiperfin si problema inertiei continua. Fiindca si particulele
acelea hiperfine trebuie sa aiba inertie ca sa actioneze cum spui ?

Virgil a raspuns;
Inertia reprezinta proprietatea particulelor si a corpurilor de a-si pastra starea energetica, respectiv viteza, directia si sensul miscarii. Atunci cand o particula este franata, emite o unda electromagnetica, si asemanator cu aceasta atunci cand un corp este franat de un camp va emite o unda gravitationala. In ambele cazuri la interventia campului de franare se produce o unda care preia diferenta de energie, unda ce apartine subspatiului electromagnetic sau a subspatiului gravitational. Deci exista o descarcare de energie pe timpul franarii, iar cauza acestei descarcari se regaseste in mediul in care se scalda particula sau corpul respectiv. Cum o forta se poate scrie ca produsul dintre un impuls sau o suma de impulsuri si o frecventa a acestora, consider ca inertia apare atunci cand este un dezacord intre continutul corpului ca stare si mediul inconjurator, dezacord ce se manifesta prin producerea acelor microimpulsuri cu o anumita frecventa. In cazul miscarii circulare nu avem o modificare a starii inertiale ci doar o schimbare a traiectoriei cu o anumita raza de curbura datorita proprietatilor campului central, care apartine subspatiului gravitational, dar acest camp nu modifica si proprietatile celorlalte subspatii cum ar fi subsp. electromagnetic sau subsp. hipocosmic. la fel se intampla cand un camp electrostatic nu modifica campul gravitational, si nici campul magnetic atat timp cat este stationar.

Vidul in sensul interpretat de noi ca un gol absolut nu exista decat in inchipuirea noastra. Spatiul este un mediu material hiperfin dar de mare densitate cu ro=9,517.10^22 kg/m3 :

In principiu si eu sustin existenta eterului dinamic/FOIP ca mediu
material hiperfin din particule cu energie cinetica si inertie.
Cu privire la densitatea aceea enorma pe care o sustii, am
o mare rezerva. Ea poate reprezenta ceva, dar masa unui mc
de spatiu liber... ? Ce masa ar avea Universul atunci ? Vezi
ca Dirac stia sa calculeze masa Universului ! Concorda
calculele voastre ?

Virgil a raspuns;
Densitatea protonilor de exemplu este de ordinul 10^17 kg/m3; aceasta nu ti se pare enorma? asa este construit universul, cu cat particulele sunt mai mici cu atat densitatea lor este mat mare, iar aceasta nu creste liniar ci dupa alte reguli pe care le-am aratat in lucrarea mea.

In cazul campurilor centrale, acestea actioneaza ca o cauza externa care obliga orice corp sa cada in spirala spre centrul campului, in timp ce forta centrifuga ce apare ca rezultat al inertiei imprimata de mediul hiperfin actioneaza la indepartarea particulei de la traiectoria curba. Ti-am mai dat si exemplul cu greutatea legata de un elastic pe care o invartesti, si credeam ca ai inteles. Campul tine locul elasticului.

Mediul hiperfin orbiteaza si el ? Daca nu, cade si el in spirala
spre centrul campului, cum spui despre corpuri.

virgil a scris:. . . . .
Densitatea protonilor de exemplu este de ordinul 10^17 kg/m3; aceasta nu ti se pare enorma? asa este construit universul, cu cat particulele sunt mai mici cu atat densitatea lor este mat mare, iar aceasta nu creste liniar ci dupa alte reguli pe care le-am aratat in lucrarea mea.
. . . . .

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Densitatea protonilor de exemplu este de ordinul 10^17 kg/m3; aceasta nu ti se pare enorma? asa este construit universul, cu cat particulele sunt mai mici cu atat densitatea lor este mat mare, iar aceasta nu creste liniar ci dupa alte reguli pe care le-am aratat in lucrarea mea.
. . . . .

Tocmai din cauza aceasta banuiesc ca acele calcule ale tale reprezinta
ceva, dar un mc de protoni nu vei strange niciodata, iar acestia nu vor
fi niciodata adunati unul langa altul ca sa obtii macar un mc de "spatiu"
cu densitatea care ai calculat-o.

Virgil a raspuns;
Distanta minima intre doua particule de acelasi fel este comparabila cu lungimea de unda pe care oscileaza acestea, asa ca niciodata nu poti aduna protonii la un loc, mai ales ca au sarcina electrica proprie. Insa despre neutroni, acestia pot fi acumulati in stele neutronice cu o densitate apropiata de a gaurilor negre. La acest nivel spatiul este cu mult mai fin, deoarece particulele lui sunt cu multe ordine de marime mai mici. Astfel spatiul hipocosmic sau hiperfin are particule cu masa m=1,785.10^-59 kg; respectiv M=3,227.10^-56 kg; care impreuna fac oscilatori armonici binari, asemanatori hidrogenului, dar cu vreo 30 de ordine de marime mai mici decat acesta. Inchipuie-ti ca spatiul despre care vorbesc eu este ca aerul, dar format numai din acesti "atomi" hiperfini, pe care i-as denumi "hiperatomi", care oscileaza cu viteza luminii, fiind singura viteza posibila la acest nivel pe frecvente de ordinul 10^35 1/s ; si o lungime de unda L=2,599.10^-27 m; in timp ce lungimea de unda Plank Lp=1,616.10^-35 m; ceia ce inseamna ca pot exista structuri ale spatiului cu mult mai fine decat am calculat eu. Asa ca nimic nu este de mirare in acest univers plin de materie intunecata si energie neagra.
Eu pentru afirmatiile mele pot prezenta niste calcule matematice, dar tu ce calcule faci ca sa-mi demonstrezi ca nu este adevarat ce spun eu ?

Crezi ca un mc de protoni aglomerati il poti denumi "spatiu" si se poate
trece prin el ?
Discutia aceasta am mai purtat-o, nu inteleg dece o sustii iar, daca nu
produci clarificarile necesare.
Inteleg ca un proton sau alta particula pot avea densitati de ordinul celor
afirmate de tine, dar ca sa sustii densitatea aceea pentru spatiu, ar
trebui ca tot spatiul sa fie alcatuit din particule aglomerate/presate in forma
solida. Ceva similar unui mc de aer lichid . Acela are densitatea mult mai
mare decat aerul, dar nu mai este aer ! Nici un mc de protoni aglomerati
nu este spatiu !

Virgil a raspuns;
Probabil ca daca ajungem pana la dimensiunile Planck, se poate ca spatiul sa fie cu o densitate mai mare decat am calculat eu, dar nu este neaparat solid, ci doar foarte dens fata de marimile cu care suntem obisnuiti.

virgil a scris:
Virgil a raspuns;. . . . .
Eu pentru afirmatiile mele pot prezenta niste calcule matematice, dar tu ce calcule faci ca sa-mi demonstrezi ca nu este adevarat ce spun eu ?. . . . .

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Virgil a raspuns;. . . . .
Eu pentru afirmatiile mele pot prezenta niste calcule matematice, dar tu ce calcule faci ca sa-mi demonstrezi ca nu este adevarat ce spun eu ?. . . . .

Toata consideratia pentru abnegatia ta si increderea in calculele
efectuate ! Dar atunci cand obtii rezultatele acelea... pentru densitatea
vidului(!) poti sa faci o pauza si sa te intrebi :cum mama ...saraciei am
obtinut asa ceva ? Nu ar fi vidul compact si impenetrabil ?
Ai calculat cati protoni sau neutroni trebuie sa incapa intr-un mc de vid
ca sa-ti dea densitatea aceea ? Cat de inghesuiti ar trebui sa fie, sau la
ce distanta medie unul de altul ? Din ce se cunoaste, pot sta ei astfel?
Nu-mi pretinde mie sa fac asta ca nu am nici o sansa !
Iar la o apreciere sumara, particulele si subparticulele mai mici, coborand
in microcosmos, ar trebui sa aiba densitatea din ce in ce mai mare !

virgil a scris:. . . . .
Nu intelegi ca nu este vorba de protoni sau neutroni ?  acestia se afla in microcosmos, in timp ce vidul meu adica hipocosmosul reprezinta un alt nivel cosmic, adica cel mai mic nivel posibil in care pot exista formatiuni de cate doua hipoparticule  asemanatoare cu hidrogenul dar de miliarde de ori mai mici. Acela este de fapt vidul absolut, un mediu hiperfin in care toate hipoparticulele au viteza luminii. Acestea de fapt intra si in componenta luminii dand nastere cuantelor de energie. Cum sa fie impenetrabil cand diferenta dintre atom si acesti hipoatomi este ca diferenta dintre atom si sistemul solar.  Tot universul se afla imbibat cu acest vid, inclusiv particulele atomice, care trec prin acest vid mai usor decat trece apa prin plasa pescarilor, fara sa opuna nici o rezistenta.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Nu intelegi ca nu este vorba de protoni sau neutroni ?  acestia se afla in microcosmos, in timp ce vidul meu adica hipocosmosul reprezinta un alt nivel cosmic, adica cel mai mic nivel posibil in care pot exista formatiuni de cate doua hipoparticule  asemanatoare cu hidrogenul dar de miliarde de ori mai mici. Acela este de fapt vidul absolut, un mediu hiperfin in care toate hipoparticulele au viteza luminii. Acestea de fapt intra si in componenta luminii dand nastere cuantelor de energie. Cum sa fie impenetrabil cand diferenta dintre atom si acesti hipoatomi este ca diferenta dintre atom si sistemul solar.  Tot universul se afla imbibat cu acest vid, inclusiv particulele atomice, care trec prin acest vid mai usor decat trece apa prin plasa pescarilor, fara sa opuna nici o rezistenta.

Tu te-ai referit la un moment dat la protoni, nu mai discutam de ei.
Dar modelul pe care il conturezi cu privire la microcosmos, pentru
mine se apropie de OK ! (Seamana si cu FOIP, desi mentionezi un nivel
minim posibil cu care nu sunt de acord ! Iar oscilatul cu viteza
luminii mi se pare nerealist ! Te gandesti ce energie consuma ? )
Ce ar trebui sa incluzi in modelul tau este ideea ca particulele din adancul
microcosmosului, cu cat sunt mai mici, au densitatea mai mare !
Asfel(simulez) ai putea gasi acolo particule cu masa 9,517 10²²kg,
in medie cate una pentru fiecare mc de spatiu si atunci se confirma
calculul tau ! O singura particula ar putea realiza densitatea aceea
enorma a vidului pe care o sustii. Iar particula in discutie, nu ar putea
fi nicidata identificata fiindca ea ar trece prin orice fara sa lase urme
iar vidul nu s-ar comporta ca un mediu solid ! Asta imi place !  

virgil a scris:. . . . .
Iti place, dar nu este asa; particulele hipocosmice au masa M=3,227.10^-56  kg si respectiv m=1,785.10^-59 kg ; iar densitatea de ordinul 10^23 kg/m^3 . Acesti hipoatomi sunt foarte densi si formeaza un spatiu continuu omogen si izotrop.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Iti place, dar nu este asa; particulele hipocosmice au masa M=3,227.10^-56  kg si respectiv m=1,785.10^-59 kg ; iar densitatea de ordinul 10^23 kg/m^3 . Acesti hipoatomi sunt foarte densi si formeaza un spatiu continuu omogen si izotrop.

Este nevoie de mare efort pentru ignorarea  logicii, ca sa consideri
continuu un mediu format din particule. Mai ales ca intr-un raspuns
anterior, acestea au viteza luminii.
In ce directie se deplaseaza acest "spatiu continuu, omogen si
izotrop ?
Daca nu scriai, "continuu" puteai sa denumesti acest mediu "FOIP".

virgil a scris:

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Iti place, dar nu este asa; particulele hipocosmice au masa M=3,227.10^-56  kg si respectiv m=1,785.10^-59 kg ; iar densitatea de ordinul 10^23 kg/m^3 . Acesti hipoatomi sunt foarte densi si formeaza un spatiu continuu omogen si izotrop.

Este nevoie de mare efort pentru ignorarea  logicii, ca sa consideri
continuu un mediu format din particule. Mai ales ca intr-un raspuns
anterior, acestea au viteza luminii.
In ce directie se deplaseaza acest "spatiu continuu, omogen si
izotrop ?
Daca nu scriai, "continuu" puteai sa denumesti acest mediu "FOIP".

Este impropriu sa zici ca se deplaseaza, de fapt acestea oscileaza sau mai bine zis particula mai mica orbiteaza in jurul particulei cu masa mai mare de 1836 de ori, cu viteza luminii, singura viteza posibila pentru acest nivel cosmic deoarece numarul Z=1, fiind cea mai simpla structura asemanatoare cu hidrogenul, dar de miliarde de ori mai mica. Acesti hipo-atomi ca sa le zic asa vibreaza in jurul pozitiei de echilibru la fel ca atomii de hidrogen lichefiat dar cu frecvente mai mari.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil_48 a scris:
Este nevoie de mare efort pentru ignorarea  logicii, ca sa consideri
continuu un mediu format din particule. Mai ales ca intr-un raspuns
anterior, acestea au viteza luminii.
In ce directie se deplaseaza acest "spatiu continuu, omogen si
izotrop ?
Daca nu scriai, "continuu" puteai sa denumesti acest mediu "FOIP".

Este impropriu sa zici ca se deplaseaza, de fapt acestea oscileaza sau mai bine zis particula mai mica orbiteaza in jurul particulei cu masa mai mare de 1836 de ori, cu viteza luminii, singura viteza posibila pentru acest nivel cosmic deoarece numarul Z=1, fiind cea mai simpla structura asemanatoare cu hidrogenul, dar de miliarde de ori mai mica. Acesti hipo-atomi ca sa le zic asa vibreaza in jurul pozitiei de echilibru la fel ca atomii de hidrogen lichefiat dar cu frecvente mai mari.

Te intorci iar la particule care orbiteaza, deci fac parte dintr-o
structura deja organizata ?
Ar trebui sa-ti conturezi mai bine modelul despre acel
hipocosmos, fiindca orbitarea nu se confunda cu vibratia!
Este altceva, si orbitarea particulelor are o șansă, ca si cea
a corpurilor, sa fie conservativa! (Concluzia mea !     )
Dar vibratia unei singure particule, corp, unda, membrana, trebuie
alimentata, consuma energie sau se atenueaza singura, fara nici o
indoiala
Nu face bine unui model al Universului etern, sa fie sustinut de o
miscare care se atenueaza !

virgil a scris:. . . . .
Ar trebui sa-ti conturezi mai bine modelul despre acel
hipocosmos, fiindca orbitarea nu se confunda cu vibratia!
Este altceva, si orbitarea particulelor are o șansă, ca si cea
a corpurilor, sa fie conservativa! (Concluzia mea !     )
Dar vibratia unei singure particule, corp, unda, membrana, trebuie
alimentata, consuma energie sau se atenueaza singura, fara nici o
indoiala
Nu face bine unui model al Universului etern, sa fie sustinut de o
miscare care se atenueaza !

Eu am clasificat universul pe niveluri cosmice, Hipocosmosul este primul nivel cosmic organizat in sisteme orbitale. Sub acest nivel cosmic materia nu mai este organizata in sisteme armonice, ci probabil exista sub forma de particule dezorganizate.
Vibratia consuma energie atunci cand vrei sa modifici starea nativa a materiei. Despre radiatia de fond ai citit, este o vibratie universala ce este proprie intregului univers de 160,4 GHz si oricine ar vrea sa modifice aceasta frecventa va consuma energie, asa ca tot ce exista in univers este acordata la aceasta frecventa sau la o armonica inferioara.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Ar trebui sa-ti conturezi mai bine modelul despre acel
hipocosmos, fiindca orbitarea nu se confunda cu vibratia!
Este altceva, si orbitarea particulelor are o șansă, ca si cea
a corpurilor, sa fie conservativa! (Concluzia mea !     )
Dar vibratia unei singure particule, corp, unda, membrana, trebuie
alimentata, consuma energie sau se atenueaza singura, fara nici o
indoiala
Nu face bine unui model al Universului etern, sa fie sustinut de o
miscare care se atenueaza !

Eu am clasificat universul pe niveluri cosmice, Hipocosmosul este primul nivel cosmic organizat in sisteme orbitale. Sub acest nivel cosmic materia nu mai este organizata in sisteme armonice, ci probabil exista sub forma de particule dezorganizate.
Vibratia consuma energie atunci cand vrei sa modifici starea nativa a materiei. Despre radiatia de fond ai citit, este o vibratie universala ce este proprie intregului univers de 160,4 GHz si oricine ar vrea sa modifice aceasta frecventa va consuma energie, asa ca tot ce exista in univers este acordata la aceasta frecventa sau la o armonica inferioara.

Radiatia de fond am mai auzit-o denumita si zgomotul de fond
al Universului. Ar putea fi determinata si de coliziunea pariculelor
FOIP, aflate in miscare inertiala rectilinie, nu numai de vibratii.
Iar daca este determinata de niste vibratii cum spui, acelea sunt
intretinute de evenimentele violente din Univers, sau de
corpurile incandescente. Acestea produc radiatii care se amesteca,
si se uniformizeaza .
Nu este nevoie sa aiba un caracter inertial, ca sa nu fie alimentate
de ceva. Acele vibratii pot fi alimentate de energia acumulata in
unele corpuri, pe care o consuma.
Nu pretind ca am descoperit generatorul radiatiei de fond, dar nu
poti spune despre ea ca exista ci ca se produce. Sunt cauze care
o produc si pentru asta consuma energie.
Vibratie sau radiatie inertiala nu exista.