Bibliografie

Eterul, eterul - Pagina 31 Empty Re: Eterul, eterul
Mesaj Scris de gafiteanu Astazi la 14:19

Comentariu:
Raportul dintre sistemul analizat si modelul propus este dat de identificarea optima a acestora. Numai in raport cu un "sistem" ETHERUL poate fi definit (ca mediul "ämbiant"- este inafara sistemului).

D-l Virgil:

Din cauza vitezei mari,
1.particulele sunt cvasilibere, (eu as spune ca sunt ""legate"" , de exemplu, de asa zisele forte "fictive" si situatia poate fi  inversa cu un grad mai mare de probabilitate)
2.circula inertial (identificati "suportul")
3.iar interactiunea predominanta posibila este coliziunea/fuziunea.

(discretul /corpuscularul la acest nivel  -presupus ""mecanic"-  interactioneaza PROBABIL mai putin decat ONDULATORIU)

Comentariu:
Aceste asa zise "presupuneri" trebuie  probate ANALITIC ori EXPERIMENTAL. Sunt destule artificii matematice ce pot fi folosite dar trebuie validate experimental.

crivoi d a scris:D-l Virgil:

Din cauza vitezei mari,
1.particulele sunt cvasilibere, (eu as spune ca sunt ""legate"" , de exemplu, de asa zisele forte "fictive" si situatia poate fi  inversa cu un grad mai mare de probabilitate)
2.circula inertial (identificati "suportul")
3.iar interactiunea predominanta posibila este coliziunea/fuziunea.

(discretul /corpuscularul la acest nivel  -presupus ""mecanic"-  interactioneaza PROBABIL mai putin decat ONDULATORIU)

Comentariu:
Aceste asa zise "presupuneri" trebuie  probate ANALITIC ori EXPERIMENTAL. Sunt destule artificii matematice ce pot fi folosite dar trebuie validate experimental.

Cum s-ar putea verifica experimental nivelul cosmic subatomic sau cel hipocosmic cand frecventele ajung la 1,35.10^35 1/s si masa de`10^-59 kg; Dimensiunile Planck se pot verifica?

Analizand INTERACTIUNILE acestuia cu un sistem IDENTIC NATURAL (nu vorbim la "gramada" despre Univers - paliere, ...,)

crivoi d a scris:Analizand  INTERACTIUNILE acestuia cu  un sistem IDENTIC NATURAL (nu vorbim la "gramada" despre Univers - paliere, ...,)

Cred ca ar fi mai folositor un comentariu mai explicit, pentru ca aceste mesaje lapidare nu fac sa lamureasca nimic din problemele ridicate aici.

Dar forta centrifuga este rezultatul fortei gravitationale si numai gravitatia este activa in orbitare. Cu aceasta "idee" de argumentare poti arata ca este
nul orice lucru mecanic, W = F x d nu mai trebuie calculat !

Comentariu:
O sumara documentare indica ca lucrurile sunt presupuse (de Newton) a fi altfel, anume:
Rotatia corpurilor in spatiul absolut genereaza forta centrifga (pseudoforta, adica forta fictiva/inertiala). Utilizand modelul matematic al sistemului solar propus de Kepler, Newton propune paradigma de interactiune gravitationala intre doua corpuri ceresti (intre masele lor , mai pe inteles) bazandu-se pe efectul "centrifugal" observat in conditiile terestre (vezi, celebra galeata rotita ""fata de spatiul absolut"???!) si extrapolat /generalizat intregului Univers. Egaleaza/asimileaza GRAVITATIA cu Forta centrifuga,..., s.a.m.d. , vezi mai sus. Pe aceasta idee este contruita mecanica (cereasca).

crivoi d a scris:

Dar forta centrifuga este rezultatul fortei gravitationale  si numai gravitatia este activa in orbitare. Cu aceasta "idee" de argumentare poti arata ca este
nul orice lucru mecanic, W = F x d nu mai trebuie calculat !

Comentariu:
O sumara documentare indica ca lucrurile sunt presupuse  (de Newton) a fi altfel, anume:
Rotatia corpurilor in spatiul absolut genereaza forta centrifga (pseudoforta, adica forta fictiva/inertiala). Utilizand   modelul matematic al sistemului solar propus de Kepler, Newton propune paradigma de interactiune gravitationala intre doua corpuri ceresti (intre masele lor , mai pe inteles) bazandu-se pe efectul "centrifugal" observat in conditiile terestre (vezi, celebra galeata rotita ""fata de spatiul absolut"???!) si extrapolat /generalizat  intregului Univers. Egaleaza/asimileaza GRAVITATIA  cu Forta centrifuga,..., s.a.m.d. , vezi mai sus. Pe aceasta idee este contruita mecanica (cereasca).

(Specificati la care Virgil va referiti, si cititi si comentariile anterioare respective, pentru ca sunt trunchiate.)
Desigur asa a facut Newton, dar Einstein a demonstrat altceva prin TRG.
Iar eu sustin la randul meu ca pozitia relativa a unui corp aflat in campul gravitational dominant al altui corp, depinde de starea energiei cinetice si potentiale a acelui corp. Toata lumea stie ce inseamna energia cinetica, insa nimeni nu stie in ce consta energia potentiala care creste pe masura departarii dintre cele doua corpuri. Dupa aprecierea mea energia potentiala consta intr-o cuanta gravitationala, dupa modelul atomic, mai exact dupa principiul functionarii laserului la care electronul sare pe o orbita exterioara datorita pompajului cu o anumita frecventa, si apoi revine la orbita initiala emitand o cuanta electromagnetica.

corect ca efect

virgil a scris:
Desigur asa a facut Newton, dar Einstein a demonstrat altceva prin TRG.
Iar eu sustin la randul meu ca pozitia relativa a unui corp aflat in campul gravitational dominant al altui corp, depinde de starea energiei cinetice si potentiale a acelui corp. Toata lumea stie ce inseamna energia cinetica, insa nimeni nu stie in ce consta energia potentiala care creste pe masura departarii dintre cele doua corpuri. Dupa aprecierea mea energia potentiala consta intr-o cuanta gravitationala, dupa modelul atomic, mai exact dupa principiul functionarii laserului la care electronul sare pe o orbita exterioara datorita pompajului cu o anumita frecventa, si apoi revine la orbita initiala emitand o cuanta electromagnetica.

De fapt problema este mai coplicata deoarece datorita pompajului electromagnetic cu o anumita frecventa electronul isi modifica atat energia cinetica cat si energia potentiala osciland pe o frecventa rezultanta intre frecventa initiala a electronului cat si frecventa pompajului. Insa experimental se constata ca un electron accelerat, in momentul franarii emite o cuanta de energie egala cu energia cinetica pierduta. Deci in cazul Laserului emisia produsa ar insemna sa scada viteza de orbitare a electronului la revenirea pe vechea orbita care este mai apropiata de nucleu. In realitate cu cat viteza de orbitare este mai mare cu atat electronul ocupa o orbita mai apropiata de nucleu, deci inaintea emisiunii cuantei laser inseamna ca electronul avea si o viteza mai mare decat cea initiala. In acest caz electronul ar fi trebuit sa se desprinda de nucleu pentru ca i-a crescut si viteza cat si raza orbitei sarind pe o orbita exterioara, dar acest lucru nu se intampla. Motivul ar fi ca nu numai electronul isi modifica starea energetica ci intreaga pereche electron - proton, care impreuna vor oscila atat pe o alta frecventa cat si pe o alta orbita cu totul diferita de restul atomului.

Numarul electronilor intrun atom este intotdeauna egal cu al protonilor, niciodata mai multi sau mai putini.  Cu toate acestea unele corpuri sunt incarcate pozitiv, alteori negativ.  Unde stau acesti electroni sau protoni ?
Mai este de amintit ca interiorul spatiului atomic nu este gol, ci este plin cu multe mizerii energetice, chiar bine de tot imbacsit.  Se mai zice ca acolo este plin cu fotoni virtuali, niste fotoni slab uniti si definiti, cu atat mai multi cu cat temperatura e mai ridicata.  Asta pana se ajunge la starea de plasma si la o oarecare separare-eliberare a electronilor de pe orbita lor. Cam asta este o flacara, care este o plasma.  Pe Soare avem altceva decat plasma, acolo sunt permanent fulgere globulare formate din electroni legati, care nu mai emana-radiaza camp electric. Altfel ar trebui sa avem un camp electric enorm-gigantic si o risipire-imprastiere a acelor electroni, fenomen care se intampla numai la electronii statici separati.
Posibil ca electronii excitati sa fie alimentati de acele stari cuantice-energetice care umplu volumul atomului.  Prin acest mediu cuantic electronii comunica cu nucleul si deci fiecare electron comunica doar cu un singur proton.  Dar mai e ceva, la randul lui fiecare proton comunica cu un neutron sau chiar cu doi neutroni si face o pereche oscilanta. Exact cu frecventa cu care oscileaza electronii, cu aceeasi frecventa se schimba si protonii in neutroni si apoi viceversa dupa un lambda/2.  Fiecare proton este acompaniat cu un neutron, dar perechea asta este strans legata-concentrata si trece una in cealalta. Cam ceva asemanator cu frecventa unei oscilatii fotonice gamma. Spectrele emise in urma excitarii induse au demonstrat acest fenomen.

D-l Gafiteanu:

Spectrele emise in urma excitarii induse au demonstrat acest fenomen.

Bibliografie:
    Excitarea - Fenomen/efect.                                        
 Starea sistemulul este ""legata"" de RELATIA dintre variabilele care ""ïntra"" /ies in/din sistem.  Astfel cand ""relatiile"" sunt independente de ""timp" sistemul este static.
La sistemele dinamice TIMPUL, ..., joaca un rol deosebit in descrierea variabilelor si/sau a relatiilor dintre acestea (relatie cauzala). MEDIUL AMBIANT este (aproape) INTOTDEAUNA in interactiune cu sisteemul cercetat si doar in putine cazuri sistemul este ïzolat" de mediul sau. Este sau nu mediul parte a sistemului?. Depinde de scopul MODELULUI - daca scopul este realizat atunci MODELUL este utilizabil si poate fi folosit (de exemplu, pendulul cu fir/modelul oscilatorului mecanic). Acest lucru o stabileste OBSERVATORUL functie de rezultatele observarii. Daca apar ANOMALII- trebuie ca observatorul sa "gandeasca" o noua structura  a MODELULUI,..., s.a.m.d.
In fapt OBSERVATORUL salveaza asa zisul model prin ""artificii matematice". Acumularea de date in favoarea unui nou model este ""inevitabila """ in timp (vezi, modelul PTOLOMAIC  de Univers-utilizat in navigatie mii de ani, inlocuit de modelul COPERNICAN, si altele).

Material (din latină materialis), inițial ca adjectiv, însemnând tot ce se referă la materie.



Antimateria este un material microscopic.

crivoi d a scris:Material (din latină materialis), inițial ca adjectiv, însemnând tot ce se referă la materie.
Antimateria este un material microscopic.

Este sigur o ALTFEL de materie, care se deosebeste fundamental
de materia cunoscuta, sau o fi si asta vreo fantezie de autor ?
Scientistii se intrec in a pune pe piata "descoperiri" fara
finalitate pentru a-si justifica activitatea, facand din tantar
armasar. Oamenii contin antimaterie ?
Tot ce vad doar ei, trebuie primit cu retinere, nu preluat cu
entuziasm.

Depinde cum se "dezvolta" ipoteza. Daca ramane doar la stadiul prezentat ipoteza va fi greu insusita de stiinta. Materia nu se poate categorisi (cu folos pentru cunoasterea realitatii) functie de cinematica punctului 'material". Daca scopul categorisirii este sa se evidentieze analitic emergenta "punctului"/NIMICULUI in "corpului natural masic", respectiv, emergenta ""corpului natural masic"" catre /in punct/ nimic prin cinematica, ipoteza are potential stiintific si poate fi dezvoltata. Se pare ca asta vrea sa se sugereze (convergenta, versus, divergenta, ondulatoriu, versus, discret , insa fara un suport ,...,"ämbiental"/interactiune). Succes !

Un observator care se deplasează simultan cu corpul studiat va avea impresia că traiectoria este plană.

1. Poate o planeta sa fie considerata "libera"? Da! Modelul mecanic asa o considera (sistem mecanic conservativ). Fizica elicoidala lucrand cu instrumentele mecanicii este normal sa aiba eceleasi "rezultate". Datele de observare , insa, infirma predictiile mecanicii (ceresti). Modelul matematic al lui Kepler este prea "subtire" in raport cu ceea ce este in natura/ "physis", modelul propus rezolvand metafizic problema interactiunilor dintre corpuri (vezi, parerea lui Newton) fiind un construct cu o consistenta fizica redusa.

Chestia cu " öbservatorul" nu sporeste consistenta fizica a modelului
2. Nici TRG nu se poate lauda ca are la baza un model (al unui sistem ) cu o consistenta fizica alta decat cea newtoneno-kepleriana. Calea aleasa are la capat o "fundatura". Trebuie mers pe o cale mai putin batatorita!

crivoi d a scris:

Un observator care se deplasează simultan cu corpul studiat va avea impresia că traiectoria este plană.

1. Poate o planeta sa fie considerata "libera"? Da! Modelul mecanic asa o considera (sistem mecanic conservativ). Fizica elicoidala lucrand cu instrumentele mecanicii este normal sa aiba eceleasi "rezultate". Datele de observare , insa, infirma predictiile mecanicii (ceresti). Modelul matematic al lui Kepler este prea "subtire" in raport cu ceea ce este in natura/  "physis", modelul propus rezolvand metafizic problema interactiunilor dintre corpuri (vezi, parerea lui Newton) fiind un construct cu o consistenta fizica redusa.

Chestia cu " öbservatorul" nu sporeste consistenta fizica a modelului
2. Nici TRG nu se poate lauda ca are la baza un model (al unui sistem ) cu o consistenta fizica alta decat cea newtoneno-kepleriana. Calea aleasa are la capat o "fundatura". Trebuie mers pe o cale mai putin batatorita!

Calea "mai putin batatorita" inseamna ca exista, chiar daca nu este
batatorita bine ! Dvs. aveti cunostinta de existenta ei ?

Sigur ca DA.
1. Referentul teoriei sa fie corpul natural in ""totalitatea"' sa dimensionala, fizica,..., (consistenta fizica maxima)- nu parametrii ai acestuia cum ar fi: masa, viteza, ..., timp-spatiu,...,
2.Transmisia de putere intre corpuri sa fie descrisa pentru conditii de neechilibru al proceselor( asa cum sunt in natura toate procesele) conform termodinamicii generalizate ca stiinta atotcuprinzatoare a sistemelor care se refera la ENERGIEI (nu numai la termodinamica clasica);
3. Clasele de corpuri naturale /obiectele fizice (micro/MACRO masice, electrice, magnetice,,..., respectiv, cele tehnice) sa fie analizate conform teoriei sistemelor (cauzalitate, controlabilitate, observabilitate, identificare, adecvare,...,)
in baza redefinirii conceptului de emergenta a corpului natural (proces care are loc continuu in Univers- NU CONFORM MODELULUI STANDARD la t momente dupa BIG-BANG) si definirii unor concepte de interactiune a claselor de corpuri naturale (matrice/entropica-geentropica de interactiune , matrice (corp) de influenta preponderenta, electro/autoconvergenta corpurilor nonmasice/masice pe diferite paliere,s.a.m.d.) vezi, electroconvergenta corpurilor naturale din Univers. "
Analizate in paradigma electroconvergentei, rezultatele anormale potrivit modelului standard, trec in categoria rezultatelor ästeptate ceea ce confirma modelul /teoria autoconvergentei.


4. Insa ""timpul prezent "", asa cum au afirmat majoritatea fizicienilor este cel mai mare dusman al "nou"-lui. Asa a fost intotdeauna si cred ca asa va fi atat timp cat vectorii "vechiului" sunt inca la carma stiintei.

crivoi d a scris:Sigur ca DA. . . . .

Analizate in paradigma electroconvergentei,  rezultatele anormale potrivit modelului standard, trec in categoria rezultatelor ästeptate ceea ce confirma modelul /teoria autoconvergentei.

4. Insa ""timpul prezent "", asa cum au afirmat majoritatea fizicienilor este cel mai mare dusman al "nou"-lui. Asa a fost intotdeauna si cred ca asa va fi atat timp cat vectorii "vechiului" sunt inca la carma stiintei.

Va pot convinge sa exemplificati sumar unele rezultate anormale care ar
trece in categoria rezultatelor asteptate ?
Si care ar fi certitudinea ca acelea sunt cele corecte ? Corectitudinea
s-ar evidentia numai prin concordanta cu modelul/teoria autoconvergentei ?
Modelul invocat de dvs. sustine si el ideea care conduce la "paradoxul
gemenilor" din TRG ?