Este teoria probabilitatilor posibila ?

Rezumarea primului mesaj :

Se zice ca daca dai cu banul ai 50-50 sanse sa pice oricare din cele 2 fete. Dar presupunerea asta nu ia in considerare faptul ca liberul arbitru poate interveni asupra muschilor si favoriza un anumit rezultat. Chiar si daca faci o masina, liberul arbitru tot poate interveni, gen cand slefuiesti suportul pt moneda, si sa favorizeze un anumit rezultat. Astfel, avand in vedere ca aleatoriul nu poate exista in realitate, ce validitate mai are teoria probabilitatilor ?

Spre exemplu, presupunând că din numerele de la 1 la 20 se extrag aleatoriu 10 numere, probabilitatea să fie extras numărul 1 (sau oricare altul) este de 10:20×100.
Deși pot fi un număr goarte mare de extrageri consecutive în care numărul 1 nu este extras (sau este) media lui de extragere dintr-un număr suficient de mare de extrageri este tot de aproximativ o dată la două extrageri.

Probabilitatea ca din cele 10 numere extrase din cele 20 să fie extrase numerele 1 și 2, de exemplu (sau oricare alte două), este de 10×9÷20÷19×100, dar media de extragere a numerelor 1 și 2 din cele 10 pentru un număr suficient de mare de extrageri va fi tot de aproximativ o dată la 4 extrageri.

Ș.a.m.d.

În concluzie, la nivel statistic, media de extragere este echivalentă cu probabilitatea de extragere.

Dar fix asta zic, ca constiinta influenteaza, asa ca nu va fi 50-50. Asa ca despre ce anume e teoria probabilitatilor daca realitatea e structurata diferit de axiomele teoriei probabilitatilor ?

Ceea ce numești tu conștiință este foarte probabil să influențeze comportamentul materiei în general.
Un principiu fizic echivalent ar fi etanglementul cuantic care se pare că interconecteaza inexplicabil materia intr-un fel sau altul.

Dar revenind la subiect, partea interesantă corelată cumva cu probabilitatea este că indiferent cum influențează ea o aruncare a monedei, la un număr mare de aruncări ea va influența aruncările astfel încât media va fi de 50%.

Forever_Man a scris:Dar fix asta zic, ca constiinta influenteaza, asa ca nu va fi 50-50. Asa ca despre ce anume e teoria probabilitatilor daca realitatea e structurata diferit de axiomele teoriei probabilitatilor ?

De fapt eu nu ti-am răspuns prea concret la întrebări.
În primul rând, părerea mea este că nu există conștiință.
Cum spuneam la un moment dat, ceea ce ni s-ar părea că ar fi conștiință ar fi doar o formă de percepție asupra percepțiilor propriu-zise.
Adică, la nivel interpretativ, mintea umană este capabilă să perceapă lucruri care nu sunt generate în mod direct prin senzori, cum ar fi și ideea de suflet, de timp etc.

Deci, atât timp cât eu nu pot să percep o conștiință care dirijează comportamentul și starea de existența a materiei, nu pot să înțeleg nici modul în care ea influențează intrun fel sau altul vreun eveniment aleatoriu.

În aceeași ordine de idei, tot din perspectiva unui univers mecanicist, guvernat de legi de interacțiune și funcționare, nu sunt nici de acord cu ideea de aleatoriu.
Aleatoriu este tot un termen descris de noi pentru un fenomen în care nu se cunosc complet toți factorii implicați în generarea lui.
Vorba lui Einstein, " în univers" nu se dă cu zarul, lucrurile sunt dirijate de legi de funcționare pe care, cel mai probabil, nu le cunoaștem complet.

Să zicem că ai înțeles părerea mea despre gradul în care conștiința influențează un rezultat/eveniment aleatoriu, cu care nici nu trebuie să fii de acord, e doar părerea mea.

Revenind și continuând, ciudat este că desi probabilitatea matematică nu descriere și prezice cu acuratețe rezultatul unui eveniment, exista o legătură interesantă între media și probabilitatea de apariție, ceea ce mă duce cu gândul la o problemă de echilibru și compensație, dacă ne gândim că probabilitatea este aplicată și la nivelul unor fenomene fizice.


Spre exemplu, dacă localizarea unui electron in jurul nucleului este descrisă doar probabilistic, media lui de apariție în acel loc este aproximativ cea prezisa de probabilitatea de a fi găsit în acel loc la un moment dat, în aceleași condiții de calculare a probabilitatii.

Dar, apropo, Forever_Man, există vreo legătură între conștiință și liberul arbitru?
Dacă da, care?
Dacă nu, de ce?
Pentru că asta s-ar putea să ajute în clarificarea unor convingeri.
Tot legat de subiect, firește.
Pentru că dacă să presupunem că conștiința influențează rezultatul aruncării monedei, înseamnă că vrei să și cadă pe o anumită față.
Iar atunci, ce ți-a determinat decizia, liberul arbitru?
De ce ai ales o față a monedei și nu cealaltă?
Decizia de a alege să cadă pe o anumită față e "aletorie" sau tot influențată de conștiință?

Liberul arbitru este abilitatea de a putea dormi noaptea fericit cu viata ta.

Forever_Man a scris:Liberul arbitru este abilitatea de a putea dormi noaptea fericit cu viata ta.

O, Yea....

Forever_Man a scris:Liberul arbitru este abilitatea de a putea dormi noaptea fericit cu viata ta.

O fi și asta, dar cred că pui întrebări pe forum tocmai pentru că nu ai această abilitate, deși îți place să crezi că o ai.
Dar când dormi propriu zis nu știi dacă ești fericit sau nu, starea asta o percepi mai degrabă când nu dormi, deci nu prea poate fi o abilitate să poți dormi fericit.
De fapt, tu cred că tocmai ai spus ce ti-ai dori, nu ce poți să faci.

Scuze, la așa răspuns așa am răspuns, deși nu eram obligat să o fac, dar m-am gândit că îți va face somnul mai fericit un pic.

Apropo, a fi fericit nu este o alegere proprie, independenta de influența altor factori, ca în cazul presupusului liber arbitru.
De aia nici nu există liberul arbitru.
Dar ai noroc.
Sunt multe metode prin care poți să ajungi să te simți "high".
Ce alegi este...alegerea ta ?

curiosul a scris:Apropo, a fi fericit nu este o alegere proprie, independenta de influența altor factori, ca în cazul presupusului liber arbitru.

Exista 2 posibilitati cand te duci noaptea la culcare:

1) Esti fericit
2) Nu esti fericit.

1) Daca esti fericit, atunci nu mai trebuie sa faci nimic, viata ta e aranjata, deci problema liberului arbitru nici nu apare.
2) Daca nu esti fericit, apar 2 noi posibilitati:
2a) Poti face ceva pentru a iti indrepta situatia si a fi fericit.
2b) Nu poti face ceva pentru a iti indrepta situatia si a fi fericit.

2a) Daca poti face ceva, atunci alegi sa faci si vei fi fericit si atunci nu mai trebuie sa faci nimic odata ce devii fericit.
2b) Daca nu poti face ceva pentru a iti indrepta situatia, atunci recunosti acest lucru si devii fericit stiind ca e irational sa doresti sa schimbi ceva ce nu poate fi schimbat, si din nou nu mai trebuie sa faci nimic odata ce devii fericit.

2a bonus) Te incapatanezi sa zici ca desi poti face ceva, nu vei face nimic. Atunci asta te va face din nou fericit stiind ca a fost alegerea ta sa nu faci nimic.

Din aceste considerente => Liberul arbitru este abilitatea de a putea dormi noaptea fericit cu viata ta.

Forever_Man a scris:

curiosul a scris:Apropo, a fi fericit nu este o alegere proprie, independenta de influența altor factori, ca în cazul presupusului liber arbitru.

Exista 2 posibilitati cand te duci noaptea la culcare:

1) Esti fericit
2) Nu esti fericit.

1) Daca esti fericit, atunci nu mai trebuie sa faci nimic, viata ta e aranjata, deci problema liberului arbitru nici nu apare.
2) Daca nu esti fericit, apar 2 noi posibilitati:
2a) Poti face ceva pentru a iti indrepta situatia si a fi fericit.
2b) Nu poti face ceva pentru a iti indrepta situatia si a fi fericit.
. . . . .

Desi subiectul acesta este de departe of topic, trebuie sa-l completez
cu o remarca esentiala:
Toti inapoiatii mintali, oligofrenii, sunt fericiti !!!
In afara de ei, mai sunt unii care nu au fost diagnosticati si se lauda la
cei care nu-i cunosc.
Fii fericit fiule, in mintea ta !

Fericit este cel ce nu mai are dorinti si se multumeste cu ce are .

virgil_48 a scris:Fii fericit fiule, in mintea ta !

Imi pare rau de suferinta ta. Din pacate la varsta asta esti prea batran pentru a mai face sex. Asta e, ti-a trecut sansa.

Forever_Man a scris:

virgil_48 a scris:Fii fericit fiule, in mintea ta !

Imi pare rau de suferinta ta. Din pacate la varsta asta esti prea batran pentru a mai face sex. Asta e, ti-a trecut sansa.

Ma asteptam sa fii inapoiat mintal, marele specialist la sex, cu gura!
Asta este replica pe care o reiei insistent, fara legatura cu subiectul.
Cerceteaza pe indelete, Forever Mad si spor la treaba! Daca te-a
facut milionar, inseamna ca e de viitor .

Forever_Man a scris:Liberul arbitru este abilitatea de a putea dormi noaptea fericit cu viata ta.

Stai că am mai calculat un pic...
Liberul arbitru nu este o abilitate, liberul arbitru pare să fie mai degrabă, în percepția noastră și în linii mari, ideea de autor al propriilor alegeri.
Adică eu am ales sau am decis asta!
Dar asta este o chestiune filozofic discutabilă.

Din perspectiva construcției noastre fizice și a unui univers mecanicist lucrurile s-au întâmplat deja, dar nu încă, își așteaptă succesiunea temporală, exceptând doar versiunea din perspectiva fizicii cuantice a materiei.

Revenind, ideea de liber arbitru este oarecum paradoxală și nedemonstrabilă.
Pentru că decizia pe care o iei intr-un moment sau altul nu este una strict independentă de factorii care duc la situația de a lua o decizie.
Adică atunci când trebuie să iei o decizie, înseamnă că ai de ales din mai multe variante.
Criteriile decizionale sunt interdependente de factorii decizionali, iar asta duce liberul arbitru la o incertitudine paradoxală.
Eu sunt doar cel care aleg, dar alegerea mea este determinată deja de factorii care constrâng, influențează si determină alegerea mea.
Dar totuși, pentru simplul fapt că eu trebuie să aleg și să concretizez alegerea mă face cumva complice la ideea de liber arbitru.
Și chiar cu versiunea cuantică a realității.
A pisicii lui Schrodinger, dacă vrei.
Iar problema este una de alegere.
Adică un copac, o planta, nu alege dacă să crească sau nu, dacă să facă frunze, fructe, sau nu.
Dar tu poți să alegi dacă copacul ăla va face frunze, fructe, si nu o faci dirijat de liberul arbitru dacă stai să te gândești mai bine.

Succesiunea evenimentelor intr-un univers mecanicist este predeterminata, prestabilita, dar paradoxal, într-o lume cuantică, fenomenele sunt mixt dirijate determinist, atât prin alegeri,  cât și prin legi de funcționare.
Și cine alege?
Observatorul.
Cum alege?
Prin simpla existență.
Luna există și când nu te uiți la ea, dar când te uiți la ea se schimbă atât ceva cu Luna, cât și cu tine.

Nu exista in mod absolut liber arbitru. Liberul arbitru este determinat de mediu cum bine ai zis Curiosu. Este o chestie de alegere.
Totusi a existat un singur liber arbitru absolut  doar atunci cand a luat fiinta Universul.