Luna... privita altfel

Rezumarea primului mesaj :

Salut,
Oamenii de știință ai lui ,,peste'' contemporani aduc alte ipoteze de doi bai privind LUNA .
http://www.301.ro/pamantul-a-avut-candva-doua-luni
Cu stimă Marcu

Putem să facem și asta, dar esența concluziei mele era că dacă vrei să faci știință, e suficient să vezi ce fac axele sistemului intrinsec al Lunii față de orice referențial dorești. O să deschid la momentul potrivit un topic dedicat analizei rotațiilor unde voi lua la puricat toate astea.

Putem să facem și asta, dar esența concluziei mele era că dacă vrei să faci știință, e suficient să vezi ce fac axele sistemului intrinsec al Lunii față de orice referențial dorești.

Ca sa vezi daca Luna se roteste sau nu, este suficient sa aplici sistemului Pamant-Luna o miscare imaginara minus omega egala in valoare absoluta cu omega, viteza unghiulara a Lunii in jurul Pamantului, dupa care rezulta ca Luna sta pe loc, si poti sa-i observi miscarea de rotatie in jurul propriei axe.

omuledinluna te-ai grabit cu concluziile! Si ti-am zis sa nu te aventurezi inca sa le tragi. Eu inca nu mi le-am exprimat pe ale mele. Si nici acum nu o voi face inca, pentru ca sunt prins in 1000 de lucruri. Insa am sa revin cred ca maine sau poimaine sa continuam de unde am ramas. Sa lamurim ce a ramas nelamurit... ca nu degeaba nu am dormit as' noapte dupa discutia noastra de pe chat!

Cred ca am sa separ zilele astea topicul asta in doua si am sa creez un altul denumit "Rotatia Lunii" in care voi adauga toate posturile si discutiile pe marginea acestui subiect. Zilele urmatoare dupa ce mai termin cu cele incepute si musai de terminat!

sadang a scris:
Cred ca am sa separ zilele astea topicul asta in doua si am sa creez un altul denumit "Rotatia Lunii" in care voi adaugatoate posturile si discutiile pe marginea acestui subiect.

Excelentă idee...
Întrebare: dar rotația Soarelui exista?

Și Soarele are o rotație intrinsecă dar este mult mai complexă, din cauza faptului că Soarele nu este un solid ci mai degrabă o plasmă, deci până la urmă e vorba de niște curenți de convecție veritabili acolo, care descriu un fel de vârtejuri în jurul unei axe. Înțeleg că există și o rotație a structurilor magnetice generate de acesta.

omuldinluna a scris:Și Soarele are o rotație intrinsecă dar este mult mai complexă, din cauza faptului că Soarele nu este un solid ci mai degrabă o plasmă, deci până la urmă e vorba de niște curenți de convecție veritabili acolo, care descriu un fel de vârtejuri în jurul unei axe. Înțeleg că există și o rotație a structurilor magnetice generate de acesta.

Cred că glumiți domnule.... Pai Pământul nu are învelișul gazos? Mă refer la atmosferă, care chipurile se învârtește cu partea solida ca într-un întreg?...
Care este explicația științe contemporane?

Discuția până în acest moment a fost despre Lună, care nu are atmosferă. Atmosfera Pământului are într-adevăr o dinamică extrem de complexă la rândul ei, dar nu-mi amintesc acum mare lucru, am citit în treacăt acum ceva vreme. Ideea era că sunt o grămadă de influențe asupra circulației aerului. Inclusiv precesia axei de rotație a planetei cauzată de câmpurile gravitaționale ale celorlalte planete din Sistemul Solar joacă un rol în evoluția în climei, spre exemplu.

Cred că glumiți domnule.... Pai Pământul nu are învelișul gazos? Mă refer la atmosferă, care chipurile se învârtește cu partea solida ca într-un întreg?...
Care este explicația științe contemporane?

Atmosfera este o consecinta a existentei pamantului in intregul sau. Insasi pamantul a aparut dintr-o nebuloasa care a acretionat in miliarde de ani, nebuloasa caracterizata de o miscare de rotatie ca un vortex cosmic. Apoi in perioada in care pamantul nu era racit inca, magma emana tot felul de gaze ca sulful, bioxidul de carbon si altele. Evident ca aceste gaze nu puteau avea alta viteza decat cea a pamantului, a nebuloasei din care proveneau. Dupa racirea scoartei, straturile superioare ale amestecului de gaze s-au condensat, devenind partial ploi acide, ape ale oceanului, etc, atmosfera purificandu-se. In consecinta atmosfera nu poate avea alta viteza de rotatie decat cea a pamantului din care face parte. Vanturile, uraganele sau taifunurile, nu sunt decat perturbatii produse de incalzirea neuniforma a Soarelui.

Azi am citi un articol privind LUNA, satelitul nostru natural se spunea. Articolul se numește; "Este Luna făcută de om?" Dacă luna ar fi artificiala de ce făcută de om și nu probabil de o altă civilizate extraterestră.
http://www.efemeride.ro/este-luna-facuta-de-om
Sunt întrebări și observații interesante.

virgil a scris:Ca sa vezi daca Luna se roteste sau nu, este suficient sa aplici sistemului Pamant-Luna o miscare imaginara minus omega egala in valoare absoluta cu omega, viteza unghiulara a Lunii in jurul Pamantului, dupa care rezulta ca Luna sta pe loc, si poti sa-i observi miscarea de rotatie in jurul propriei axe.

Și parcă totuși se rotește ...

Corect, pentru cine nu crede ca Luna se roteste in jurul propriei axe, sa priveasca animatia ta.
Acum insa apare o alta problema; de ce toti satelitii sau aproape toti au o rotatie sincrona cu rotatia planetei pe care o orbiteaza?

virgil a scris:Corect, pentru cine nu crede ca Luna se roteste in jurul propriei axe, sa priveasca animatia ta.
Acum insa apare o alta problema; de ce toti satelitii sau aproape toti au o rotatie sincrona cu rotatia planetei pe care o orbiteaza?

Te referi la rotatia in jurul axei proprii. Pentru Luna este adevarat,
dar stiu ca Luna este o exceptie! Sincronizarea intervine in timp
indelungat, ca efect al consumarii rotatiei proprii, datorat miscarii
similare cu mareele terestre(foarte mic), induse in scoarta solida
a Lunii, de catre Terra. Aceasta este explicatia care o cunosc eu!

Nu există domle, Luna nu se roteşte, e fixă! La fel cum nu există nici tidal locking, nici limita Roche, nimic! Sunt doar noţiuni aberante propuse de fizica asta oficială.

virgil a scris:Acum insa apare o alta problema; de ce toti satelitii sau aproape toti au o rotatie sincrona cu rotatia planetei pe care o orbiteaza?

Eu zic că pentru că se comportă ca un întreg.
O să-ți mai fac o animație astăzi ca să înțelegi ce vreau să spun și să vorbim un pic pe marginea ei.
S-ar putea ca să distingem o chestie interesantă vis-a-vis de rotația corpurilor și mișcarea orbitală.

Revin în câteva ore.
Iar ca răspuns la întrebarea omuluidinlună :
Are Natura o existență obiectivă, dincolo de conștiința și percepția mea ?
cred că răspunsul este mai degrabă afirmativ decât negativ.

curiosul a scris:

virgil a scris:Acum insa apare o alta problema; de ce toti satelitii sau aproape toti au o rotatie sincrona cu rotatia planetei pe care o orbiteaza?

Eu zic că pentru că se comportă ca un întreg.
O să-ți mai fac o animație astăzi ca să înțelegi ce vreau să spun și să vorbim un pic pe marginea ei.
S-ar putea ca să distingem o chestie interesantă vis-a-vis de rotația corpurilor și mișcarea orbitală.

Dar de ce se comporta ca un intreg? de exemplu un vapor isi pastreaza pozitia de flotabilitate numai daca centrul de greutate se afla sub centrul de suspensie. Tot asa este posibil ca in cazul acestor sateliti sa existe un decalaj intre centrul de greutate si centrul de masa. Desi pare un paradox, pentru ca totdeauna la corpurile solide centrul de masa si centrul de greutate coincid, in cazul acestor sateliti forta de atractie exercitata de Pamant actioneaza asupra Lunii pe o directie preferentiala datorita structurii geologice interioare care a inghetat pe o anumita directie, in timp ce forta centrifuga actioneaza in centrul de masa a satelitului. Am citit despre anomalii gravitationale in cazul Pamantului, in care datorita structurii interne a acestuia, liniile de forta gravitationale sunt deviate sub un anumit unghi fata de verticala locului.

Virgil, să reluăm ideile, în modul în care au fost prezentate.

Nedumerirea lui sadang, oarecum și a omuluidinlună în urma discuțiilor cu sadang se justifică prin faptul că este incorect să stabilim rotația lunii raportată la fețele acesteia pe care le vede observatorul.
Asociind rotația Lunii cu fețele pe care le vede observatorul nu este un mod obiectiv de determinare a rotației Lunii, iar așa cum a sesizat și omuldinlună ulterior, aceasta este metoda văzutului cu ochiul, nu a măsurării propriu-zise.
Stabilirea obiectivă a unei rotații intrinseci în jurul axei se face prin atașarea unui sistem de coordonate, așa cum de altfel a menționat și omuldinlună.

Atașând un sistem de coordonate, luna are o rotație intrinsecă, ceea ce face ca răspunsul la întrebarea omuluidinlună :
Are Natura o existență obiectivă, dincolo de conștiința și percepția mea ?
să fie afirmativ, atât timp cât alegem obiectivitatea stabilirii concluziilor.
Cu ochiul și cu mintea putem interpreta în enșpe maniere o anumită situație, dar printr-o analiză obiectivă a situației, variantele realității se reduc la una singură, clară, obiectivă și evidentă.

Dacă luăm ca și sistem de coordonate ecranul însuși, așa cum vedem mai jos, corpul are o rotație intrinsecă, așa cum ai confirmat și tu :


Ulterior ai întrebat, iar eu oferit un răspuns oarecum plauzibil :

curiosul a scris:

virgil a scris:Acum insa apare o alta problema; de ce toti satelitii sau aproape toti au o rotatie sincrona cu rotatia planetei pe care o orbiteaza?

Eu zic că pentru că se comportă ca un întreg.

Imaginează-ți acum un corp, eu l-am ales sferic, deși poate fi și elipsoid sau cu orice altă formă geometrică, și să separăm imaginar o altă bucată din acel corp.
Dacă acceptăm faptul că un corp aflat în mișcare orbitală are și o mișcare de rotație intrinsecă în jurul axei, așa cum ar reieși și din animația anterioară, atunci, în experimentul nostru imaginar de mai sus, aceea bucată componentă a corpului care are o mișcare de rotație în jurul axei corpului mare, adică o mișcare orbitală, va avea de asemenea și o rotație intrinsecă în jurul axei sale.
Privește animația de mai jos :


Cerculețele dinspre exterior, considerate ca și bucăți componente ale cercului mare inițial au și o mișcare de rotație intrinsecă în jurul axei, conformă cu cea din animația anterioară, deși pare să fie insesizabilă aceea rotație în jurul axei lor.

Ar putea fi o explicație pentru faptul că toti satelitii sau aproape toti au o rotatie sincrona cu rotatia planetei pe care o orbiteaza ?

virgil a scris:
Dar de ce se comporta ca un intreg? de exemplu un vapor isi pastreaza pozitia de flotabilitate numai daca centrul de greutate se afla sub centrul de suspensie. Tot asa este posibil ca in cazul acestor sateliti sa existe un decalaj intre centrul de greutate si centrul de masa. Desi pare un paradox, pentru ca totdeauna la corpurile solide centrul de masa si centrul de greutate coincid, in cazul acestor sateliti forta de atractie exercitata de Pamant  actioneaza asupra  Lunii pe o directie preferentiala datorita structurii geologice interioare care a inghetat pe o anumita directie, in timp ce forta centrifuga actioneaza in centrul de masa a satelitului. Am citit despre anomalii gravitationale in cazul Pamantului, in care datorita structurii interne a acestuia, liniile de forta gravitationale sunt deviate sub un anumit unghi fata de verticala locului.

Cauti o explicatie generala folosind niste situatii particulare. Este
vorba pur si simplu despre o franare a miscarii de rotatie in jurul
axei proprii(a Lunii) din cauza pierderii de energie produsa de
o deformare infima a volumului sau. De exemplu, pe axa care este
comuna cu centrul Terrei, diametrul Lunii va avea întotdeauna
1 mm(?) mai mult daca Luna se roteste fata de axul sau. Ca si cum
Luna ar manifesta o elasticitate de 1 mm care se roteste in jurul
axei proprii, axa majorata ramanand permanent cea din
directia Terrei. Cat timp Luna nu ne-a aratat mereu aceeasi fata,
rotirea permanenta a cresterii aceleia de 1 mm, a consumat
energia momentului de rotatie, pana când a franat-o complet.
De aceea, abia  situatia actuala, aratand Terrei mereu aceeasi
fata  pare a fi o situatie stationara, chiar daca din animatiile
acelea rezulta ca are o miscare de rotatie in jurul axei sale.
Depinde ce sistem de referinta folosesti.

curiosul a scris:Virgil, să reluăm ideile, în modul în care au fost prezentate.
Ar putea fi o explicație pentru faptul că toti satelitii sau aproape toti au o rotatie sincrona cu rotatia planetei pe care o orbiteaza ?

Asta nu mi se pare deloc adevarat. Trebuie sa precizezi mai intai la
ce miscare de rotatie te referi, pentru fiecare in parte. De rotatie in
jurul axei proprii sau de revolutie in jurul celeilalte.

virgil_48 a scris:
Depinde ce sistem de referinta folosesti.

În primul rând folosești un sistem de referință fix, adică un sistem de referință care nu are vreo mișcare de rotație în jurul originii.
Dacă ai fixat sistemul de referință, iar față de acesta Luna are o mișcare intrinsecă de rotație în jurul axei, atunci va avea o mișcare de rotație în jurul axei față de orice alt sistem de referință aflat în repaus față de cel anterior.

Desigur, în modul în care sunt realizate animațiile, Luna are o mișcare de rotație în jurul axei, tocmai pentru că i-ai asociat un sistem de referință fix, care nu se rotește în jurul originii sau a vreuneia dintre axe.
Dacă măsurarea cu ochiul duce în eroare, duce tocmai pentru că ochiul trebuie să se rotească după Lună, adică în jurul originii, ceea ce face ca ochiul să nu mai fie un sistem de referință absolut.

Vrei să interpretezi și să stabilești corect dacă Luna se mișcă sau nu în jurul axei ?
Dacă da, închide ochii și asociază un sistem de referință fix.
Asta este metoda corectă și obiectivă pentru stabilirea vreunei rotații intrinseci în jurul axei.
Dacă răsucești ochii după Lună, aia nu mai este o metodă obiectivă de stabilire a rotației Lunii în jurul axei.
Cât despre faptul că

virgil_48 a scris:Asta nu mi se pare deloc adevarat. Trebuie sa precizezi mai intai la
ce miscare de rotatie te referi, pentru fiecare in parte. De rotatie in
jurul axei proprii sau de revolutie in jurul celeilalte.

nu te pot contrazice.
Eu am expus o situație ideală, nu care se întâmplă întocmai în realitate.

Felicitări pentru animații, curiosule!

Curiosul, ma bucur ca te-ai chinuit sa faci aceste animatii, cat si ideia de la care ai pornit in demonstratia despre rotatia Lunii in jurul axei proprii. Insa teoriile cosmogonice cunoscute ne spun cu totul altceva despre aparitia si evolutia sistemului solar. In aceste teorii se porneste de la ideia ca planetele s-au desprins din Soare prin ruperea acestora datorita unei forte centrifuge, iar la randul lor satelitii s-au rupt din planete dupa acelasi principiu. In animatia facuta de tine, rezulta ca din nebuloasa comuna intai s-au separat satelitii si din ce a ramas s-a format planeta. Dar se stie ca atunci cand planeta s-a solidificat, si-a micsorat volumul dar si-a pastrat energia de rotatie in jurul propriei axe. Cum aceasta energie se conserva, pe masura solidificarii planetei raza acesteia a scazut, ceia ce implica o crestere substantiala a vitezei de rotatie, ceia ce ar fi rupt sincronismul miscarii intre planete si sateliti.

Cauti o explicatie generala folosind niste situatii particulare.

Virgil 48. Nu este un caz particular, pentru ca majoritatea satelitilor ( daca nu toti) din sistemul solar sunt sincroni cu planetele lor. Sincronismul se refera la rotatia satelitului in jurul propriei axe, care are aceiasi viteza unghiulara cu viteza unghiulara de orbitare a satelitului in jurul planetei. Vezi amanunte pe Google.

virgil a scris:Insa teoriile cosmogonice cunoscute ne spun cu totul altceva despre aparitia si evolutia sistemului solar. In aceste teorii se porneste de la ideia ca planetele s-au desprins din Soare prin ruperea acestora datorita unei forte centrifuge, iar la randul lor satelitii s-au rupt din planete dupa acelasi principiu.

Virgil, nu ştiu ce cărţi citeşti tu, dar ţi-aş recomenda unele mai noi!  
Ideea că planetele s-au desprins din soare este abandonată de mult. S-au format dintr-un disc de acreţie.
http://www.extremetech.com/extreme/193710-birth-of-a-solar-system-the-first-ever-high-resolution-image-of-planet-formation

Curiosul; incearca sa faci aceiasi animatie in cazul planetelor mari care au mai multi sateliti sincroni, sa vezi daca mai este valabila teoria ta.

Razvan a scris:

virgil a scris:Insa teoriile cosmogonice cunoscute ne spun cu totul altceva despre aparitia si evolutia sistemului solar. In aceste teorii se porneste de la ideia ca planetele s-au desprins din Soare prin ruperea acestora datorita unei forte centrifuge, iar la randul lor satelitii s-au rupt din planete dupa acelasi principiu.

Virgil, nu ştiu ce cărţi citeşti tu, dar ţi-aş recomenda unele mai noi!  
Ideea că planetele s-au desprins din soare este abandonată de mult. S-au format dintr-un disc de acreţie.
http://www.extremetech.com/extreme/193710-birth-of-a-solar-system-the-first-ever-high-resolution-image-of-planet-formation

Multumesc pentru linkurile trimise, le voi consulta. Cat priveste aparitia planetelor dintr-un disc de acretie, ideia este mai plauzibila, insa aceste discuri vor trebui sa aiba viteze unghiulare diferite in functie de orbita planetei sau satelitului respectiv. In acest caz situatia este mai complicata cu satelitii sincroni, deoarece indiferent de orbita, ei arata mereu aceiasi fata spre planeta, adica intotdeauna viteza unghiulara de rotatie este egala cu viteza unghiulara de orbitare, indiferent cat de mare este raza orbitei. Aceasta situatie se intalneste la toate planetele mari Jupiter, Saturn, Uran si Neptun.

virgil a scris:Curiosul; incearca sa faci aceiasi animatie in cazul planetelor mari care au mai multi sateliti sincroni, sa vezi daca mai este valabila teoria ta.

Cu siguranță nu mai este valabilă.
Ce vreau totuși să te întreb este dacă planetele din sistemul solar au toate același sens de orbitare în jurul Soarelui ?
Adică toate de la stânga spre dreapta sau de la dreapta spre stânga, sau unele spre stânga unele spre dreapta.

curiosul a scris:

virgil a scris:Curiosul; incearca sa faci aceiasi animatie in cazul planetelor mari care au mai multi sateliti sincroni, sa vezi daca mai este valabila teoria ta.

Cu siguranță nu mai este valabilă.
Ce vreau totuși să te întreb este dacă planetele din sistemul solar au toate același sens de orbitare în jurul Soarelui ?
Adică toate de la stânga spre dreapta sau de la dreapta spre stânga, sau unele spre stânga unele spre dreapta.

Aproape toate au acelasi sens de rotatie, insa Mercur se roteste in 58 de zile si orbiteaza in 88 de zile iar Venus parca se rostogoleste avand axa de rotatie in planul orbitei. Venus este a doua planetă ca distanță față de Soare în sistemul nostru solar. Situată la 108 milioane km de Soare, Venus își parcurge orbita în 224,7 de zile. Rotația în jurul propriei sale axe durează 243 de zile și are loc de la vest la est, în sens invers față de rotația celorlalte planete.

Carevasăzică toate au același sens de mișcare pe orbită în jurul Soarelui.
Te-am întrebat cu un motiv asta.

Să presupunem că un corp din spațiu se apropie de Pământ, indiferent de direcția din care vine.
În momentul în care intră în câmpul gravitațional al Pământului, acel corp este antrenat într-o mișcare în jurul Pământului, cam ca în ultima animație din subiectul cu undele staționare într-un anumit sens, nu oricare, și mă întrebam dacă nu cumva acest sens de orbitare este dependent de sensul de rotație al Pământului.

Vezi ultima întrebare din subiectul cu undele gravitaționale staționare.
Tu cum ai răspunde ?

Dacă ridic un corp dintr-un anumit punct de pe Pământ și-l ridic pe verticală destul de mult încât să fie sesizabilă o eventuală deviere, când îi dau drumul corpului în cădere liberă ajunge pe Pământ în punctul din care l-am ridicat sau se observă vreo deviere laterală cauzată de faptul că Pământul se rotește în jurul axei sale?

Înțelegi ce vreau să întreb ?
Desigur, într-un caz ideal, fără atmosferă și alți factori asemănători.

curiosul a scris:Carevasăzică toate au același sens de mișcare pe orbită în jurul Soarelui.
Te-am întrebat cu un motiv asta.

Să presupunem că un corp din spațiu se apropie de Pământ, indiferent de direcția din care vine.
În momentul în care intră în câmpul gravitațional al Pământului, acel corp este antrenat într-o mișcare în jurul Pământului, cam ca în ultima animație din subiectul cu undele staționare într-un anumit sens, nu oricare, și mă întrebam dacă nu cumva acest sens de orbitare este dependent de sensul de rotație al Pământului.

Vezi ultima întrebare din subiectul cu undele gravitaționale staționare.
Tu cum ai răspunde ?

Dacă ridic un corp dintr-un anumit punct de pe Pământ și-l ridic pe verticală destul de mult încât să fie sesizabilă o eventuală deviere, când îi dau drumul corpului în cădere liberă ajunge pe Pământ în punctul din care l-am ridicat sau se observă vreo deviere laterală cauzată de faptul că Pământul se rotește în jurul axei sale?

Înțelegi ce vreau să întreb ?
Desigur, într-un caz ideal, fără atmosferă și alți factori asemănători.

Un corp strain care nu a facut parte din discul de acretie initial, poate sa aiba o alta orientare fara de sensul de rotatie al Pamantului. Tot sistemul solar s-a nascut din acelasi disc de acretie, s-au mai bine zis din aceiasi unda gravitationala in care a condensat discul de acretie. Faptul da discul de acretie are mai multe sectoare din care se nasc planetele pe orbite distincte, ma face sa cred ca unda gravitationala inca de cand colapseaza in nebuloasa primara, are o structura cuantificata astfel incat fiecare orbita se afla intr-un raport bine determinat fata de frecventa fundamentala a undei. Adica unda are o structura tubulara concentrica si fiecare strat are perioada Tn=n^3.t0 ; in care "n" reprezinta numarul orbitei, iar t0 este chiar perioada orbitei fundamentale.

omuldinluna a scris:Trebuie să încep redarea concluziilor mele, în urma unei discuții lungi cu sadang, de la un punct ce poate părea ciudat și nelalocul său aici, dar consider că este punctul unde se află buba. Este vorba de următoarea chestiune filosofică:


Are Natura o existență obiectivă, dincolo de conștiința și percepția mea?

Este o întrebare la care nu se poate răspunde în mod obiectiv, iar alegerea ține de preferințe pur personale, dar implicațiile oricărei alternative sunt extrem de profunde. Să presupunem că răspunsul este nu, și să revenim la problema discutată aici.

Urmăriți imaginile postate de mine în mesajul anterior, pe care le intitulăm 1 și 2. În imaginea 1 este limpede că observatorul din centrul cercului va vedea ambele fețe ale bilei, pe când observatorul extern va vedea una singură. Mai mult, dacă reflectăm poziția observatorului extern în cealaltă parte a imaginii, acesta (aflat acum în stânga voastră, așa cum priviți la ecran), va vedea în permanență fața opusă celei văzute de observatorul din dreapta. În imaginea 2 situația este inversată, observatorul din cerc va vedea o singură o față, pe când cei externi le vor vedea pe toate.

Astfel, judecând din această perspectivă, a fețelor bilei pe care le vedem, sau nu le vedem, nu putem face afirmații cu caracter absolut privind existența sau inexistența unei mișcării de rotație intrinseci a bilei, căci este relativă la punctul de observare.

Să presupunem acum că răspunsul la întrebarea inițială este afirmativ, și că fenomenele fizice trebuie să aibă caracter obiectiv, independent de percepția sau poziția observatorului în spațiu. Asta înseamnă că trebuie să punem în evidență mișcarea prin altceva, nu cu ajutorul ochilor, și facem asta atașând sisteme de coordonate, unul în interiorul cercului, altul în exterior, iar un al treilea legat solidar de bilă. Ori în condițiile astea se vede imediat că rotația intrinsecă are caracter absolut, căci în imaginea 1 axele bilei au orientare fixă atât față de observatorul din cerc, cât și față de cel situat în afară, iar în imaginea a doua se rotesc față de amândoi.

Care dintre alternative descrie până la urmă realitatea? Nu cred că există un răspuns absolut la această întrebare.

Probabil că pe forum ar trebui deschis un subiect doar cu cele mai importante și interesante puncte de vedere expuse pe forum vreodată.
Sau cel puțin cu cele mai intrigante întrebări.
Am citat tot mesajul omul(ui)dinluna, dar cel mai important aspect mi se pare întrebarea sa:

"Are Natura o existență obiectivă dincolo de percepția și existența mea?"

Întrebarea de mai sus ar trebui să fie un fel de "Tatăl nostru" științific.
Pare exagerat, dar eu cred că așa este.
Și iată mai jos de ce, din punctul meu de vedere, continuarea având mai degrabă o conotație filozofică.
Așadar...

Are natura o existență obiectivă, dincolo de conștiința și existența mea?

Iar importanța întrebării constă în faptul că, noi ca observatori, putem percepe lucrurile atât dintr-o perspectivă, cât și din alta, cât și din ambele simultan.

Prin modul în care suntem capabili să percepem lucrurile avem o tendință de a prioritiza și a favoriza modul în care trebuie acceptate dpdv științific lucrurile.
Și mă refer strict la modul în care pot fi interpretate perceptiv ucrurile.
Și se pare, totuși, că există o diferență clară între accepțiunea realității prin prisma percepțiilor concrete deterministe și realitatea ce poate fi interpretată pur teoretic.
Iar întrebarea este dacă proprietățile intrinseci ale realității determină modul intrinsec de percepție al acestora.
Pentru că noi vrem să cunoaștem Natura așa cum este ea, nu cum o percepem.
Iar prin asta eu aș înțelege că Natura poate fi cunoscută atât direct prin percepțiile propriu-zise, cât și intermediar prin construcția aparatelor de măsură bazate totuși pe modul nostru de percepție a realității, și și teoretic, prin modul în care putem interpreta cauzal, determinist, realitatea.

Dar care este esența obiectivă a realității?

Depind proprietățile ei de modul în care o percepem și o gândim teoretic?
Un simplu exemplu este starea de mișcare.
În realitate miscarea este o chestiune intrinsecă și nevoia de reper este doar o necesitate a noastră de a defini mișcarea?
Iar asta, de exemplu, doar pentru că există situații în care în percepția noastră teoretică, proprietățile stării de mișcare pot fi diferite în funcție de reper și pentru faptul că suntem capabili mental să vedem în același timp și in curtea noastră, si în curtea vecinului, și în ambele simultan, dar dacă n-ar fi percepția noastră care ar fi obiectivitatea naturală a stării de mișcare.
Ar mai depinde ea de vreun sistem de referință în lipsa observatorului?

curiosul a scris:

. . . . . .
Am citat tot mesajul omul(ui)dinluna, dar cel mai important aspect mi se pare întrebarea sa:

"Are Natura o existență obiectivă dincolo de percepția și existența mea?"
Întrebarea de mai sus ar trebui să fie un fel de "Tatăl nostru" științific.
Pare exagerat, dar eu cred că așa este.
Și iată mai jos de ce, din punctul meu de vedere, continuarea având mai degrabă o conotație filozofică.
Așadar...
Are natura o existență obiectivă, dincolo de conștiința și existența mea?
Iar importanța întrebării constă în faptul că, noi ca observatori, putem percepe lucrurile atât dintr-o perspectivă,  cât și din alta, cât și din ambele simultan.
Prin modul în care suntem capabili să percepem lucrurile avem o tendință de a prioritiza și a favoriza modul în care trebuie acceptate dpdv științific lucrurile.
Și mă refer strict la modul în care pot fi interpretate perceptiv lucrurile.
Și se pare, totuși, că există o diferență clară între accepțiunea realității prin prisma percepțiilor concrete deterministe și realitatea ce poate fi interpretată pur teoretic.
Iar întrebarea este dacă proprietățile intrinseci ale realității determină modul intrinsec de percepție al acestora.
. . . . .
Dar care este esența obiectivă a realității?. . . . .

Curiosule, vii aici cu mesaje demne de Forever si fanii lui ?
Cred ca ai cautat un subiect de discutie, nu o problema reala !
Nu te vad ca ai șovăi in fata intrebarilor care le pui.

virgil_48 a scris:
Curiosule, vii aici cu mesaje demne de Forever si fanii lui ?
Cred ca ai cautat un subiect de discutie, nu o problema reala !
Nu te vad ca ai șovăi in fata intrebarilor care le pui.

Iar ataci persoana si deviezi discutia ?

CAdi a scris:

virgil_48 a scris:
Curiosule, vii aici cu mesaje demne de Forever si fanii lui ?
Cred ca ai cautat un subiect de discutie, nu o problema reala !
Nu te vad ca ai șovăi in fata intrebarilor care le pui.

Iar ataci persoana?

Insisti sa te faci ca nu intelegi ! Mesajele fanteziste au parte de
dezaprobarea mea . Tu cand te joci cu vopseaua rosie ce faci ?
Doar se vede cine a scris !