Politică şi religie

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Istoria lumii - 364 de ani vechime”]


Pentru a intelege manevrele din istorie sau religie,sa studiem putin ce se intampla in lumea politica.
Nu as vrea sa ranesc pe cei indragostiti de religie.
Cred ca sunt multi crestini sau fosti crestini-oameni onesti-dezamagiti,care traiesc drame profunde cand realizeaza proportiile si implicatiile mistificarii.
Cine isi asuma luciditatea,gandeste, cantareste, isi asuma socul adaptarii la o noua viziune asupra istoriei si soartei noastre zbuciumate ca indivizi supusi la presiuni infernale.

Asadar exemple din cele lumesti:
Intr-o campanie electorala, candidatul smecher aplica metoda diversionista de a lua masca unui Mesia:bland, binevoitor, dispus la dialog,generos, gata de sacrificiu, promite raiul celor care-l vor alege. Promite miracole.
Incearca sa seduca, aratand ca un profet, de fapt fiind un fals profet. Aceasta e diversiunea:simularea sfinteniei,
folosind momeala aparentelor.
Candidatul are in spate un partid,adica un fel de biserica politica.Partidul are o doctrina sociala cu care seduce alegatorii, enoriasi naivi. Partidul are un Pavel, varf de lance, care predica bine si face propaganda.
Si nu e exclus sa fi fost un fost prigonitor indragostit de prigoniti. Un "fost" reciclat. Sau poate un convertit de la comunism la capitalism,peste noapte,fara sa treaca prin examenul pocaintei in constiinta. Un oportunist ramas mereu pe val.

Fac o paranteza si aduc un caz-Marx si doctrina comunista. Enumar pe scurt cateva polaritati izbitoare,stranii, folosind termenii generici consacrati in politica si religie, asa cum pot fi ei dedusi si din cartea lui Richard Wurmbrand,"Marx si comunismul":
-secera si ciocanul/ crucea crestina
-trinitatea Marx, Engels, Lenin/ trinitatea crestina
-partidul unic/biserica universala
-internationala comunista/ecumenismul religios
-activistul politic/misionarul religios
-sangele clasei muncitoare/sangele sacrificatului
-cultul dictatorului/cultul marelui preot
-sedinte de partid/predicile
-autocritica/pocainta
-ura/dragostea
-munca/slujirea
-omul nou/credinciosul
-epoca de aur/mileniul crestin, etc

La nevoie, mai multe partide se strang laolalta intr-un ecumenism fals,pentru a castiga alegerile, sau in termeni religiosi convertirea la o noua guvernare, bazata pe invocata credinta fata de profet si doctrina lui.
Doctrina are tinta precisa:seductia enoriasilor si mulgerea lor!
Odata luata puterea politica, turma nu mai conteaza. Conteaza elita fariseica care uita promisiunile electorale in fata oilor.Sanhedrinul politic se asaza cu spatele la turma. E drept ca se mai tin slujbe in parlament, se fac apeluri de genul "Sacrifica-te tu sa traiesc eu. Adu taxele la casa Domnului pentru binele natiunii!"
Ce mult seamana tronul si altarul. O mana spala pe alta.

Aceasta schita, incursiune,este o incercare modesta de scanare a prezentului. La scara mare in spatiu si timp,ne poate ajuta la intelegeraea istoriei.
Istoria seamana cu filmul:decoruri, scenariu, regie, personaje, spectatori. Tot spectacolul e scump. Iliziile au un pret!
Dar sa muncesti si sa platest iluzii rasfatate, mi se pare absurd si revoltator.

Asa este sadang !
Iar tu CAdi, esti prietenul meu.
Voi toti sunteti.
Prin voi imi dau seama cine sunt.
Multumesc sadang.

Cum se influenteaza mai mult evolutia vietii, distrugand viata prin razboaie, infometari, alte mijloace, lasand o sansa mai buna urmasilor, sau intervenind in ciclul firesc prin actul medical, ajutoare de tot felul, s.a.? Aceasta interventie nu poate avea efecte daunatoare pe termen lung pentru urmasi?

Toma, a nu se intelege ca am o minte bolnava si mi-as dori asta.
Dar ma pun in situatia in care eu as fi peste zeci de mii de ani iar existenta mea si a celor din jurul meu se datoreaza celor care au gandit pe termen lung.
Mie mi-e bine acum. Traiesc si ma bucur de viata.
Dar daca in conditii normale peste zeci de mii de ani viata pe terra nu ar mai fi posibila, ma gandesc ca nu toti vad lucrurile asa "Dupa mine potopul".
Poate ca sunt printre noi care se gandesc mai profund la ceea ce inseamna viata.
Asa cum eu vreau sa traiesc, oricine vrea sa traiasca.
Dar sansele de viata pentru cel ce inca nu s-a nascut scad intr-un ritm accelerat.
Stra-stra-stra-....-stranepotul meu nu va exista niciodata din acest punct de vedere.
Asa cum noi ne gandim doar la cateva generatii dupa noi, acestea din urma se gandesc doar la alte cateva generatii dupa ele si tot asa pana cand nu va avea cine sa mai gandeasca la cine sa se gandeasca.
Poate ca exista cineva care se gandeste la toti cei care nu s-au nascut inca si si-ar dori la fel ca si noi sa se bucure de viata.
Poate ca modalitatea aleasa pentru a face posibil acest lucru este gresita.
Poate da, poate nu.
Poate ca in orice moment se cauta solutii mai bune.
Daca nu gandim in viitor, daca nu gandim pe termen lung, nu mai suntem oameni, suntem animale care ne luptam pentru binele propriu.
Nu mai exista altruism, nu mai exista umanitate.
Suntem egoisti, modesti, fara simt de raspundere si de umanitate.
Nu ne intereseaza decat ceea ce e bine pentru noi.
Sper sa nu gresesc si mi-as dori sa nu am dreptate daca afirm fara nicio dovada ca suntem manipulati cu un scop care ne face bine noua oamenilor, umanitatii in general.
Bineinteles, "de sus" de undeva, de la conducere, de unde se iau deciziile MARI.
In rest, in functie de cat suntem de slabi, suntem manipulati la ordinea zilei, de catre vanzatorul de la taraba, de catre medicul de familie, de catre cei de langa noi.
Si o fac fara ca ei insisi sa-si dea seama, fara ca noi sa ne dam seama.
Dar cea mai mare forma de manipulare voluntara, constienta vine de din alta parte.
Cred ca exista o CONSPIRATIE mondiala.
Scopul pentru care s-ar face asta este mai important.
Iar acum nu vad o alta explicatie.
Mai mult, daca ceea ce faci nu este spre bine, nu tine prea mult timp.
O indoctrinare puternica nu o poti avea decat daca ai convingerea profunda ca ceea ce faci este bine.
Altfel nu tine prea mult.
Iar actiunile instinctive nu sunt capabile sa intretina actiuni care trebuiesc desfasurate pe termen lung.

Ce ai face daca ati fi alesi pentru sacrificare, tu si copii tai si sotia ta si mama ta si tatal tau?

As lupta cat mi-ar sta in putere si as face tot ce mi-ar sta in putere, CAdi.
Dar puterea nu este in mainile mele, oricat as fi de puternic.
Nici macar nu m-as putea resemna !

Cum? ca tu dai de inteles ca esti de acord cu sacrificiul individual spre binele generatiilor urmatoare.

Nu CAdi.
Eu m-am gandit cum ar fi daca ar fi asa?
Eu nu sustin asa ceva .
Aici ai inteles tu gresit.
Efectiv m-am gandit/ ma gandesc ca ar putea fi posibil, dar am spus-o ca si cum ar fi fost o certitudine.
Si nici nu cred ca vreau sa incerc sa gasesc dovezi.

Ma manipulezi?
Sau vrei sa dau un quote?
De fapt nici nu mai stiu ce gandesti pentru ca se
manifesta o dualitate in tine!
Treci de la o extrema la alta !
In ce zodie esti nascut?

apropo de sacrificiul conștient și autoimpus, mă sacrific eu ca să fie mai mult loc pentru ceilalți ....

hmmm ... păi asta nu e tot o formă de negare a existenței extraterestrului șef!? a barosanului, șef peste doamna cu coasa!?

adică, mă eutanasiez pentru că dumnezeu a uitat să își facă treaba, o fi în concediu la ibiza, cu gagici și țîțe goale!?

cât despre porunca no. X, să nu ucizi, corect, n-ai decât să citești biblia ca să vezi de câte ori au încălcat-o inclusiv eroii biblici, saul, david, abraham șamd ....

deși e aparent cea mai simplă poruncă e în realitatea cea mai a naibii dintre porunci ... mai ușor crezi în barosan, și pui mâna pe sabie ca să ucizi în numele lui, decât să te abții de la a ucide ... mai ales dacă ucigând îi iei nevasta și turma de oi din bătătură

cartea sfântă e plină de sânge și de ucigași pentru că e o carte de istorie, un șir lung de povești despre cum pot fi încălcate poruncile divine în numele domnului ...

în ceea ce privește problema manipulării din umbră de către unele minți puternice a evenimentelor dacă acestea consideră că războaiele sunt necesare doar pentru a mai rări din populația planetei, care se înmulțește necontrolat, asta e până la urmă tot o dovadă a necredinței! individul din vârful piramidei decide cu de la sine putere că e timpul să dea cu coasa tot din cauză că barosanul șef întârzie să se manifeste ... doamna cu coasa e în concediu, o înlocuim noi!

e tot un fel de negare a existenței lui dumnezeu!

și atunci, mergând cu curaj mai departe pe firul logic actul de a ucide "de la mine putere" pe cineva e o negare a existenței lui dumnezeu! o fac eu, ucid eu, pentru că dumnezeu întârzie să apară, să mă apere, să își facă treaba ...

și ucid eu în locul lui ... mă apăr eu în loc să aștept să mă apere el! cu "de la mine putere"!

nu mai întorc celălalt obraz când sunt lovit, dimpotrivă! lovesc și eu cât de tare pot, dacă pot chiar înainte de a fi lovit, preventiv ... mai bine să plângă mama lui decât mama mea!

de ce?

PENTRU CĂ NU EXISTĂ DUMNEZEU! pentru că întârzie să își facă treaba! inclusiv să aducă moartea celor care o merită!

astfel că celebra biblie nu e doar un monument al credinței ci și un uriaș testament al necredinței în existența lui ....

sau celor care o cer și o așteaptă cu disperare, urlând de durere ... ucid eu în locul lui pentru că el NU EXISTĂ!

Si uite asa pierind incetul cu incetul credinta in Dumnezeu ne indreptam spe Apocalipsa
si spre soarta oraselor Sodoma si Gomora!
Oamenii fiind asa cum spunea chiar Amot,,Mici Dumnezei'' vor arunca cu ,,slava'' lui Dumnezeu (bomba atomica) asupra propriilor orase inabusind pacatul pe care tot ei l-au comis!
Cam in asta consta subtilitatea,totedati.

Curiosule, nu cred ca ai o minte bolnava, am vazut ca regizezi tot felul de scenarii. Eu am intrebat ca daca nu ai voie sa iei viata cuiva, de ce ai avea voie sa salvezi viata cuiva? Asta nu-i tot un amestec in treburile interne?

Cred ca raspunsul la intrebarea ta este acelasi raspuns cu ce pe care l-ar da un om credincios la intrebarile:
" De ce a vrut Dumnezeu sa creeze lumea, oamenii?
Oare era absolut necesar?"

curiosul a scris:
" De ce a vrut Dumnezeu sa creeze lumea, oamenii?
Oare era absolut necesar?"

Tu ce crezi?

Curiosule, mie imi place cum gandesti. Faptul ca intorci lucrurile pe fata si pe dos, mie imi spune ca ai o minte deschisa si cercetatoare. Foarte bine si foarte frumos. Insista, dar ai grija de cei din jurul tau, incearca sa-i ranesti cat mai putin. Cerceteaza, cauta raspunsuri cat mai profunde. Insa nu uita, cercetarea trebuie sa fie bidirectionala, adica daca raportezi lumea la tine nu uita sa te raportezi si tu la lume, daca analizezi un om nu-l filtra doar prin prisma propriei gandiri, ci incearca sa te transpui si in pielea celuilalt. Defapt observ ca practici cumva acest gen de analiza, si vreu doar sa iti mai trag atentia asupra urmatorului aspect: nu uita de notiuni, cuvinte, sensuri. Si acestea au valori diferite functie de fiecare individ cu care relationezi. Este un aspect crucial in intelegerea lumii si a propriei identitati.

Este greu, dar nu imposibil. Si inseamna iesirea din limitele ratiunii normale. Iti trebuie curaj si discernamant pentru asta. Pentru ca ce afli si intelegi nu este doar miere si lapte. Ba chiar din contra, vezi si intelegi din ce in ce mai mult si mai profund si ceea ce nu-ti place, atat la lumea exterioara cat si la cea interioara.

Intrebarea "De ce a creat Dumnezeu lumea, oamenii", la o analiza in sensul celor expuse de mine mai sus, va aduce un cu totul alt inteles, sens. Eu imi permit sa afirm doar atat: aceasta intrebare este un non-sens.

Toma a intrebat;

Eu am intrebat ca daca nu ai voie sa iei viata cuiva, de ce ai avea voie sa salvezi viata cuiva?

Raspunsul este simplu; din moment ce nu poti da viata cuiva, nu ai dreptul sa o iei, dar din moment ce poti salva viata cuiva, ai obligatia sa o faci. Cine iti da aceste interdictii si obligatii? chiar societatea al carui produs esti.

" De ce a vrut Dumnezeu sa creeze lumea, oamenii?
Oare era absolut necesar?"

D-zeu, sau natura, a creat toate formele de viata de pana acum, si nu se opreste aici. Omul este una din miliardele de forme de viata, nimic important pentru natura, dar fara de pret pentru umanitate.

Da sadang, ai dreptate.
Multumesc.

Cum? ca tu dai de inteles ca esti de acord cu sacrificiul individual spre binele generatiilor urmatoare.

Asta face diferenta dintre un om obisnuit si un erou. Eroul isi sacrifica viata pentru binele obstii, si noi avem eroi care au murit pentru binele nostru, dar spre rusinea noastra, noi nu am stiut sa fructificam sacrificiul lor, si sa facem o societate mai buna, pentru ca cei mai multi dintre noi, suntem nepasatori sau rai.

virgil a scris:

Cum? ca tu dai de inteles ca esti de acord cu sacrificiul individual spre binele generatiilor urmatoare.

Asta face diferenta dintre un om obisnuit si un erou. Eroul isi sacrifica viata pentru binele obstii, si noi avem eroi care au murit pentru binele nostru, dar spre rusinea noastra, noi nu am stiut sa fructificam sacrificiul lor, si sa facem o societate mai buna, pentru ca cei mai multi dintre noi, suntem nepasatori sau rai.

Ca tu faci sacrificiul necesar pentru binele generatiilor viitoare si esti un erou este de inteles!
Dar cum poti sa iei decizia sa -ti omori,mama,tatal ,surorile si fratii in numele aceluiasi ideal ?
Sau sa fi de acord cu acest lucru, sa decida altii pentru tine si pentru ceilalti!
Cine le da dreptul conducatorilor (fie ei Napoleon sau Hitler dupa cum spunea curiosul ) sa decida moartea unora si viata altora ?

Exact si fix cine iti da si tie dreptul sa pui aceste intrebari! Si nu te grabi cu raspunsul, ca nu zic ce zic din rautate! Sapa la radacina intelesurilor cuvintelor si frazelor, si pregateste-ti "carca" sa poti duce ce vei intelege!

Parca spuneai ca esti Ateu!
Nu avem liberul arbitru?

Virgil, dupa mine nu e chiar atat de simplu! Daca tu salvezi un viitor Hitler, sau Stalin? Prin salvarea ta nenorocesti cateva milioane mai tarziu. Tot erou poti fi socotit?

Sa-ti spun o observatie personala! Anul trecut pe 21 august sau intalnit berzele intr-un loc unde am un teren. Foarte interesanta adunare! Cat vedeai cu ochii numai berze. Se pun la punct ultimele detalii de zbor, se regleaza GPS-ul. Un pui din trei pe care ii avea o barza de pe un stalp din fata portii avea ceva la un picior, l-am urmarit cu ceva vreme inainte cand venea la o balta in apropiere. Am vazut puiul ca statea cu masa mai retras si l-am urmarit printr-un binoclu. Tu nu vezi la oameni, fiindca n-ai ochi sa vezi, o chestie de-asta. Puiul putea zbura, dar schiopa cand mergea pe jos. Puiul a fost abandonat si pana la urma a murit in iarna asta, dar eu vreau sa fac o paralela cu "salvare sau abandon" in cazul nostru.

Cred ca suntem departe de ceea ce pretindem ca suntem!

CAdi, intrebarea cu ateul pentru mine este? Oricum, nu conteaza! Iti raspund tie cat si altora, nu sunt ateu dar nici vre-un mistic religios. Nu voi deveni vreodata ateu, sau vre-un mistic religios. Sunt exact ceea ce sunt, dincolo de religii, precepte morale si sociale, sau ce mai vreti voi sa cantariti si sa puneti in balanta judecatii, in privinta mea sau a altora! Simplu! Sunt ceea ce sunt!

Virgil a scris:
"Raspunsul este simplu; din moment ce nu poti da viata cuiva, nu ai dreptul sa o iei, dar din moment ce poti salva viata cuiva, ai obligatia sa o faci. Cine iti da aceste interdictii si obligatii? chiar societatea al carui produs esti.."

Toma a intrebat:
"Daca tu salvezi un viitor Hitler, sau Stalin? Prin salvarea ta nenorocesti cateva milioane mai tarziu. Tot erou poti fi socotit? "

Esti erou pentru ca ai salvat o viata.
Nu are importanta a cui.
Cred ca mai degraba am afirma :
Am salvat o viata !
decat:
Am salvat o viata "buna" !

Parerea mea este ca virgil a rspuns bine.
"Datoria" ta este sa salvezi viata nu doar cele pe care le-am considera noi ca merita.

Daca eu as dona un rinichi spre exemplu, as face-o doar daca il primeste o persoana cu suflet, sau o persoana care, dupa criteriile mele, merita?
Atunci, eu nu mai numesc asta dorinta de a face bine.
Pentru ca de fapt eu ma gandesc la mine cand aleg dupa mintea mea.
Este de fapt o nevoie a mea.
Este o forma indirecta, inconstienta de egoism.
Parerea mea.

Meritul tau este ca l-ai salvat pe Hitler! Nu ca el a facut ce a facut.

Pana unde te mana sentimentul asta de a avea “datoria” de-a salva? De exemplu atunci cand salvezi o persoana de la inec si salvarea implica riscul de-a muri innecati amandoi, unde abandonezi “eroismul”? Cred ca nu mori viteaz si tu impreuna cu el! Sau cred ca fiecare a avut, sau daca n-a avut stie cazuri, prin care un batran sau o batrana, care nu vrea sa moara nicicum, sta pe capul unui copil, sau a familiei intregi, care s-au saturat sa-si mai faca datoria fata de el prinsi in problemele lor, nici alea usoare. Batranul vrea sa moara, ceilalti vreau sa moara, nu-i tine nici un sentiment de eroism, ii tine rusinea fata de ceilalti sa-si mai faca cat de cat “datoria”, de multe ori formala. De ochii lumii o falsa datorie. E aceeasi “datorie”?

Se stiu cazuri de transformari radicale ale caracterului si personalitatii unor oameni care din mari filantropi si eroi sau transformat in canibali!

E o “datorie” de fatada! E o “datorie” pe care o controlam cu 2% din constientul nostru, in subconstient suntem mai “animale” ca oricare animal! Voi recunoasteti “datoria” asta fiindca va e frica sa si ganditi cum sunteti cu adevarat! Cum suntem, pardon! In cazuri de supravietuire, care pot sa apara oricand, te parasesc toate sentimentele marete, ramane doar animalul din tine! Care dintre voi ar mai lua in barca pe unul stiind ca barca e la capacitate? Sau care ar ceda locul lui?

Poate ca AMOT ar ceda locul lui Dan Preda….

Sunt ceea ce sunt!

Nu sunt, decat acel ce sunt,
Un trup cu suflet,
Muritor si iubitor, si iertator,
Al patimilor inimii,
Caci, nu sunt decat acel ce sunt.

Deci in concluzie, suntem animale, Toma.
Si dormim asa cum ne asternem.
Si daca toti gandim asa, atunci stra, stra,..., stranepotii nostrii nu vor mai exista.
Ce importanta are?
Important este sa ne fie noua bine.
Iar asta nu mai este nicidecum altruism.
Este o mare forma de egoism.
Problema este ca si eu sunt la fel.
Ma pun in situatia pe care ai expus-o si nu cred ca as putea fi un asemenea erou.
Deci suntem animale.
La propriu.
Adica suntem dirijati de instinctul de supravietuire.
Si cand avem senzatia ca facem bine cuiva asta urmareste de fapt, un interes personal.
Tot ceea ce facem este nevoia noastra, nu a celorlalti.

"Tot ceea ce facem este nevoia noastra, nu a celorlalti."

Toti suntem mai mult sau mai putin asa, insa ce ne opreste sa schimbam paradigma, odata constientizata? Verba volant, facta manent! Sa plecam fiecare de la noi insine. Sa fim noi exemplul, sau exceptia care intareste regula! Mai ales cei ce stim, sau intelegem ca existenta nu inseamna doar trup fizic, si putem face chiar sacrificul suprem atunci cand consideram necesar acest lucru.

Pana la urma, faci nu faci, lumea tot te vorbeste. Unii de bine, altii de rau. Asa ca cel mai bine este sa faci! permanent! Mereu! Indiferent ce zice lumea! Sa faci asa cum iti dicteaza constiinta! Cu o singura conditie! Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!

Eu am vorbit aici, am facut un scenariu ca Curiosul, dar cati dintre voi n-ati taia un copac din mila? Eu am mutat casa ca sa nu tai un stejar, pe care n-am putut sa-l tai de mila! Toti mi-au zis ca nu-s normal! Probabil! Poate stejarul mi-a multumit. Acum il am pe telefon si pe calculator, pe desktop. Probabil cand vom ajunge sa vorbim cu pietrele atunci vom sti cine suntem. Avem de invatat inca!

Cititi "Inteligenta materiei" a lui Dulcan, raspunsul unui sef de trib indian adresat presedintelui SUA si o sa vedeti cat am "evoluat"!

http://www.scribd.com/eu_sunt_unul3932/d/11715679-Inteligenta-materiei

Eu!

curiosul a scris:Deci in concluzie, suntem animale, Toma.
Si dormim asa cum ne asternem.
Si daca toti gandim asa, atunci stra, stra,..., stranepotii nostrii nu vor mai exista.
Ce importanta are?
Important este sa ne fie noua bine.
Iar asta nu mai este nicidecum altruism.
Este o mare forma de egoism.
Problema este ca si eu sunt la fel.
Ma pun in situatia pe care ai expus-o si nu cred ca as putea fi un asemenea erou.
Deci suntem animale.
La propriu.
Adica suntem dirijati de instinctul de supravietuire.
Si cand avem senzatia ca facem bine cuiva asta urmareste de fapt, un interes personal.
Tot ceea ce facem este nevoia noastra, nu a celorlalti.

Si nu meritam oare sa disparem de pe fata pamantului ,sau sa fim carne de tun pentru
cei ca Hitler sau ca Napoleon?
Ce zici curiosu?

Trebuie sa militam sa fim noi mai buni, si apoi cei din jurul nostru. E usor, e greu, timpul va decide.
Toma a zis; deci suntem animale. Desigur, totdeauna am fost, si inca mamifere, avem 98% din genele cimpazeilor, dar ne place sa impartim natura in noi si natura inconjuratoare, de fapt noi facem parte din natura, si am ajuns in varful piramidei trofice, de aceia ne revin niste responsabilitati in natura din care facem parte, aceasta mare familie numita biosfera cu tot ce este in ea.