Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor. (secţiunea 1)

Rezumarea primului mesaj :

Cu acest topic incerc sa trezesc interesul unui licentiat cu pregatire deosebita
in mecanica teoretica ce ar citi aici, pentru o tema care consider ca poate
prezenta interes, daca este luata in serios.
Am sa arat foarte pe scurt despre ce este vorba si daca intereseaza pe
cineva, voi continua. Nu are nici o legatura cu teoriile elicoidale. Capitolul
care consider ca ar lipsi din mecanica teoretica, este apropiat de mecanica
punctului material, dar cu o directie care in prezent nu intereseaza, ba poate
il face chiar utopic. S-ar putea numi Mecanica fluxului omogen izotrop de
particule si actiunea acestuia asupra corpurilor. Nu discutam daca exista
undeva astfel de flux, identificarea sa in Univers sa se intrezareste deja.
Ce ar evidentia descoperirea acestuia, veti putea urmari in continuare.
Nu trebuie sa va mai spun ca am nevoie de ajutor din cauza nivelului meu
precar de cunostinte(mai bine zis amintiri) in domeniul enuntat.
Subiectul constituie continuarea unui topic de pe Scientia.ro, numit "Ar putea
fi gravitatia un fenomen mecanic?" care acolo a fost primit cu ostilitate.
Sper sa gasesc mai multa intelegere si rabdare aici, cat si sansa de a atrage
atentia unui binevoitor cu pregatirea necesara.

Ei pe naiba! De ce oare? Nu-l mai împinge FOIP? 

Deplasarea aceea pe distanta CB, care a fost atat de greu inteleasa,
este folosita in mod curent pentru a explica mecanismul gravitatiei:

Figura 1. O ilustrare a orbitei lunii, netrasata la scala. In fiecare secunda luna strabate aproximativ 1 km. La aceasta distanta ea este deviata cu aproape 1 mm de la o linie dreapta, datorita atractiei gravitationale a Pamantului (linia punctata). Luna vine in mod continuu mai aproape de Pamant, la fel ca si planetele in jurul Soarelui.

Este vorba de o ilustrare geometrica a unei situatii reale si nu implica
ideea ca orbita reala ar fi alcatuita din segmente.

Vezi-ţi de treabă. Orbita Lunii nu e nici măcar circulară, e eliptică.

Cum rămâne treaba cu magnetul? Cu cât s-a uşurat după demagnetizare? Şi oare de ce, nu mai acţionează aceeaşi cantitate de FOIP asupra lui?  

miţa biciclista a scris:Vezi-ţi de treabă. Orbita Lunii nu e nici măcar circulară, e eliptică.

Cum rămâne treaba cu magnetul? Cu cât s-a uşurat după demagnetizare? Şi oare de ce, nu mai acţionează aceeaşi cantitate de FOIP asupra lui?  

Nu te ostenesti deloc sa intelegi ce citesti, nu-i asa?
Dece te intrerupi din pedalat, acolo nu trebuie sa
gandesti nimic!

Nu e nimic de înţeles. Spui numai prostii. Habar n-ai ce e aia mişcare circulară.
Ia zi de exemplu cât cântărea magnetul acum 30 de ani şi cât cântăreşte astăzi. Sunt convins că l-ai cântărit de-a lungul timpului ca să constaţi că devine mai uşor, nu-i aşa?

miţa biciclista a scris:Nu e nimic de înţeles. Spui numai prostii. Habar n-ai ce e aia mişcare circulară.
Ia zi de exemplu cât cântărea magnetul acum 30 de ani şi cât cântăreşte astăzi. Sunt convins că l-ai cântărit de-a lungul timpului ca să constaţi că devine mai uşor, nu-i aşa?

Citeste raspunsul meu de la ora 6:43, inclusiv citatul la care
m-am referit. Daca esti naiv, nu este vina mea ca te amesteci
unde nu-ti fierbe oala. Ai luat-o de buna, esti probabil singurul!   
De ce crezi ca v0id nu a raspuns?

Iată ce prostii ai debitat:

Am din copilarie intr-un
dulap, impreuna cu alt fiare, un magnet permanent cum
se vindeau atunci in librarii, pentru uz didactic. Incerc cu
el obiectele metalice. Nu intelegeam dece s-a redus greutatea
magnetului meu, ca doar nu este de aur? Se demagnetizeaza!

Adică aurul îşi reduce în timp greutatea? Asta explică ce s-a întâmplat cu tezaurul României: s-a tot redus până la dispariţie.   

virgil_48 a scris:De ce crezi ca v0id nu a raspuns?

Probabil s-a săturat să-şi mai bată capul cu tine.
Dar tu dă-i înainte cu mişcarea circulară sub forma dinţilor de fierăstrău, cu epuizarea masei datorită câmpului gravitaţional şi cu FOIP-ul format din dark matter, care după tine interacţionează din plin cu materia barionică.
Amice, eşti lamentabil! Nu-i de tine fizica; mai bine pune o manea.  

miţa biciclista a scris:
Amice, eşti lamentabil! Nu-i de tine fizica; mai bine pune o manea.  

Multumesc, daca nu mai ai nimic de adaugat, mergi si pedaleaza.
Piciorele iti vor fi de real folos acolo!

Am avut ceva treburi aseara. La ce anume n-am raspuns?

La asta:

virgil_48 a scris:O judecata matura care din pacate, la timpul ei am omis
sa-i acord importanta necasara, pentru a scapa de o enigma:
                    Am din copilarie intr-un
dulap, impreuna cu alt fiare, un magnet permanent cum
se vindeau atunci in librarii, pentru uz didactic. Incerc cu
el obiectele metalice. Nu intelegeam dece s-a redus greutatea
magnetului meu, ca doar nu este de aur? Se demagnetizeaza!

 

Culmea e ca e invers, daca se demagnetizeaza ii creste masa   . Explicatii numai in cuvinte nu sunt prea usoare, ca e un subiect avansat, dar o sa incerc.

Energia de legatura a unui corp solid (a oricarui sistem fizic, de fapt) este negativa. La energie pozitiva, corpul se sparge iar constituentii lui sunt liberi. Energia de legatura minima a unei bucati de fier corespunde starii demagnetizate, in care momentele magnetice ale electronilor au o orientare izotropa astfel incat campul magnetic net generat este nul. In modul, energia aceasta are deci valoare maxima, deci ar corespunde din formula lui Einstein unei mase de repaus maxime.

Starea feromagnetica are o energie mai putin negativa, adica mai mica in modul decat starea demagnetizata. Motivul pentru care, odata magnetizat printr-un camp extern, materialul nu cade spontan pe starea de energie minima este dat de faptul ca starea magnetizata se "agata" de defectele retelei cristaline. Este necesat de un impuls puternic, fie de transfer de energie prin incalzire pana la temperatura Curie, fie de aplicarea unui camp magnetic extern suficient de intens, care sa "rupa" starea si sa aduca materialul in regim demagnetizat.

In orice caz, diferenta de masa nu e detectabila cu un cantar obisnuit. 

Este necesat de un impuls puternic, fie de transfer de energie prin incalzire pana la temperatura Curie, fie de aplicarea unui camp magnetic extern suficient de intens, care sa "rupa" starea si sa aduca materialul in regim demagnetizat.

Este echivalent cu a spune ca o ceasca de ceai fierbinte are masa mai mare decat una rece. Diferenta consta in energia fotonilor pierduti prin racire.

v0id a scris: Ca acest camp sa se "epuizeze", ar trebui ca masa planetei sa scada in timp.

Asta mi-ai raspuns tu Mier 12. Mar. 2014, 18;28
Am inteles ca ar fi o relatie directa, de aceea am glumit cu
privire la magnetul meu ruginit. Dar s-a gasit cine sa creada!   
Poti comenta daca scaderea campului gravitational al unui corp,
ar avea vreo similitudine cu demagnetizarea.

Dupa cum stii, campul gravitational al unei surse punctiforme are expresia .

E limpede deci ca daca masa sursei este functie de timp (intr-un fel sau altul), la aceeasi distanta fata de sursa intensitatea campului va varia in timp. Daca masa scade (liniar sa spunem), atunci si intensitatea campului scade liniar in timp, la o distanta data. La fel de bine poate sa creasca, daca masa sursei creste.

Pentru CAdi cel adevarat:
Ai sustinut o oarecare disputa in privinta integralei aceleia care
da lucrul mecanic pentru o curba inchisa, parcursa in camp
gravitational. Tu afirmai ca rezultatul
integralei este C si nu este zero. Iti mai mentii punctul de vedere?
Ce consecinta consideri ca are rezultatul tau? C un inseamna ca
se produce lucru mecanic la fiecare rotatie, care se cumuleaza si
reduce treptat energia(intensitatea) campului ?

Nu te lua dupa CAdi ca habar n-are. Cand cauti primitiva unei functii, rezultatul este mereu o functie determinata pana la o constanta arbitrara care dispare la derivare.

Noi vorbim insa de o integrala definita aici, avand capetele determinate. Rezultatul unei integrale definite este un numar, nu o functie. integrala de drum a fortei gravitationale iti da valoarea lucrului mecanic efectuat de camp la deplasarea unei particule pe respectivul drum. Evident, rezultatul poate fi nenul, poate sa fie 100 de Jouli sa spunem pe un drum oarecare, dar pentru drumul particular ce are capetele la aceeasi distanta fata de sursa, rezultatul este 0.

Voiam sa exemplific prin cateva formule, dar aparent disparut butonul pentru inserarea de ecuatii (?!).

Nu stiu ce se intampla, dar incerc sa vad daca pot scrie. Primitiva unei functii F(x) rezulta din operatia



unde C este o constanta arbitrara. Astfel, daca derivam membrul drept in raport cu x, obtinem integrandul din membrul stang:



Ca un exemplu concret, daca , atunci primitiva functiei este



dupa cum se poate verifica printr-o derivare directa.

Integrala definita a unei functii este un numar obtinut din teorema Leibnitz-Newton



unde derivata lui f(x) este egala cu F(x).

Revenind la exemplul nostru, pentru a=1 si b=2, rezultatul integralei definite este



adica este un numar determinat.

Lucrul mecanic efectuat de o forta este dat de o astfel de integrala definita intre capetele unui drum, deci rezultatul este mereu un numar bine determinat.

v0id a scris:
Lucrul mecanic efectuat de o forta este dat de o astfel de integrala definita intre capetele unui drum, deci rezultatul este mereu un numar bine determinat.

Si ai sa-mi spui in continuare ca daca drumul este un cerc,
lucrul mecanic este zero? Incepe sa-mi devina clar ca nu
analiza matematica este vinovata. Integrala aceea poate
sa fie egala cu zero, dar nu numai ea singura exprima
cantitatea de lucru mecanic ce se efectueaza. Epm
Am speranta ca voi putea dovedi!
De fapt daca ai admis ca la parcurgerea unei traiectorii
(nu orbite) circulare in spatiu, se consuma combustibil,
asta nu inseamna ca se consuma energie si se produce
lucru mecanic? Deci ar trebui sa nu mai vii cu rezultatul
zero la integrala aceea!

Nu trebuie sa fie neaparat cerc. Indiferent de forma drumului, daca acesta are capetele pe suprafata unei sfere centrata pe sursa campului, lucrul mecanic efectuat de camp la deplasarea pe acel drum este nula.

Ti-am mai explicat, situatia rachetei izolate si a rachetei in camp gravitational este diferita. Daca planeta nu ar genera un camp gravitational datorita masei sale, racheta ar trebui sa-si consume combustibilul din rezervoare pentru a putea orbita in jurul planetei. S-a constatat empiric insa ca o planeta genereaza un camp de forte atractiv si radial. Acesta este motivul pentru Luna se invarte in jurul Pamantului, pentru care merele ne cad in cap si pentru care noi nu plutim in neantul cosmic. Datorita faptului ca acest camp este radial, daca racheta isi da un impuls neparalel cu directia radiala, ea poate orbita indefinit planeta cu motoarele oprite.

Dupa cum am mai zis, nu e vorba numai de conservarea energiei, ci si a momentului cinetic. Energia se conserva deoarece campul nu prezinta disipare. Ar trebui sa ai frecare intre racheta si un mediu (ca atmosfera planetei de pilda) ce ar duce la scaderea energiei ei, caz in care s-ar prabusi pe planeta pe o spirala. Momentul cinetic se conserva datorita faptului ca forta este centrala, adica pentru ca ea actioneaza radial. Un camp care nu este central ar genera si un cuplu care ar duce la variatia momentului cinetic.

Lucrurile astea sunt mai simplu de inteles folosind matematica si nu cuvinte, dar asta e, ne descurcam cum putem.

v0id a scris:Nu trebuie sa fie neaparat cerc. Indiferent de forma drumului, daca acesta are capetele pe suprafata unei sfere centrata pe sursa campului, lucrul mecanic efectuat de camp la deplasarea pe acel drum este nula.

Deocamdata asta ma straduiesc sa dovedesc ca este fals.

Ti-am mai explicat, situatia rachetei izolate si a rachetei in camp gravitational este diferita. Daca planeta nu ar genera un camp gravitational datorita masei sale, racheta ar trebui sa-si consume combustibilul din rezervoare pentru a putea orbita in jurul planetei.

Aici ocolesti mereu o afirmatie completa. Consuma combustibil
sau consuma si energie si produce lucru mecanic?

Dupa cum am mai zis, nu e vorba numai de conservarea energiei, ci si a momentului cinetic. Energia se conserva deoarece campul nu prezinta disipare. Ar trebui sa ai frecare intre racheta si un mediu (ca atmosfera planetei de pilda) ce ar duce la scaderea energiei ei, caz in care s-ar prabusi pe planeta pe o spirala. Momentul cinetic se conserva datorita faptului ca forta este centrala, adica pentru ca ea actioneaza radial. Un camp care nu este central ar genera si un cuplu care ar duce la variatia momentului cinetic.

Graviton, cu explicatiile astea nu poti evita întrebarea:
De unde vine in cazul orbitarii in camp, energia care o consuma
racheta in primul caz?
Odata ce motoarele rachetei nu functioneaza dar ea executa
aceeasi curba, este o concluzie de neinlaturat ca energia se
consuma din campul gravitational. Dece trebuie sa insist asa
mult pentru ceva evident?

Lucrurile astea sunt mai simplu de inteles folosind matematica si nu cuvinte, dar asta e, ne descurcam cum putem.

Asa este, imi pare rau ca nu pot da mai mult, dar nu spera ca
niste formule mi-ar bloca accesul la logica elementara. Formulele
sunt pentru a confirma logica, nu pentru a o combate!

Deocamdata asta ma straduiesc sa dovedesc ca este fals.

O sa te straduiesti o vreme. E un rezultat prea simplu si direct ca sa il poti intoarce.

Aici ocolesti mereu o afirmatie completa. Consuma combustibil
sau consuma si energie si produce lucru mecanic?

Motoarele cu propulsie merg cam asa: prin arderea combustibilului obtii un produs de reactie cu energie cinetica mare ce este eliminat in spatele navei. Datorita conservarii impulsului, impulsul total al produsului de reactie eliminat este egal cu impulsul total imprimat navei. Daca arzi combustibil la o rata constanta, nava se deplaseaza cu impuls constant. Daca o sa cresti rata la care arzi combustibil, cresti impulsul navei. Ca sa scazi impulsul navei, trebuie sa o franezi. Fie ai un motor capabil sa se reorienteze ca sa elimine produsul de reactie in sens invers, fie folosesti artificii gen frecarea cu aerul la intrarea in atmosfera.

Arderea combustibilului este deci echivalenta cu actiunea unei forte asupra navei. Forta aceasta efectueaza un lucru mecanic la o deplasare pe un drum. Nu vorbim de o forta centrala insa, deoarece ea este mereu orientata tangent la drum, deci lucrul mecanic efectuat de ea pe un drum inchis este nenul. Ca nava sa mearga, ea trebuie sa consume combustibil, ori cum combustibilul are un echivalent energetic (ce iti spune cam cat poti sa mergi cu nava daca folosesti acel tip de combustibil in respectiva cantitate), consumul sau este evident echivalent cu un consum de energie.

Graviton, cu explicatiile astea nu poti evita întrebarea:
De unde vine in cazul orbitarii in camp, energia care o consuma
racheta in primul caz?
Odata ce motoarele rachetei nu functioneaza dar ea executa
aceeasi curba, este o concluzie de neinlaturat ca energia se
consuma din campul gravitational. Dece trebuie sa insist asa
mult pentru ceva evident?

In cazul miscarii in camp gravitational, forta nu mai este tangenta la traiectoria navei, asa cum era cazul cand aveam motoarele pornite, ci este orientata dinspre racheta inspre sursa campului. Pentru un sistem aflat sub actiunea unei astfel de forte, energia totala se conserva, atata timp cat masa aflata in sursa campului nu variaza in timp. In cazul cu nava energia nu avea cum sa se conserve, caci consumai combustibil. Campul gravitational insa nu mananca masa care il genereaza. Daca masa e prezenta in spatiu, e si el prezent. Singura explicatie data pana astazi a acestui fenomen, care sa si functioneze, este cea a lui Einstein. In teoria lui Newton, campul doar exista.

Asa este, imi pare rau ca nu pot da mai mult, dar nu spera ca
niste formule mi-ar bloca accesul la logica elementara. Formulele
sunt pentru a confirma logica, nu pentru a o combate!

Nu. Formulele sunt acolo ca sa-ti dea doua dupa ceafa cand incepi sa spui tampenii. Nu ma refer la tine, ci vorbesc in general. Mi se aplica in egala masura si mie.

gafiteanu a scris:virgil_48, sunt trei modalitati cel putin pt curbura.
1-Se curbeaza etherul (deplasarea etherului-spatiului), care nu e o forma de energie, doar de impuls. (corpurile traiectoriilor quantice urmeaza etherul.)
2-Ciocniri quantice din exterior-transmit doar impulsul, viteza ramane constanta, dar fara asimilarea si pierderea ulterioara de energie.
3-Ciocniri cu gravitoni, dar viteza liniara si circulara ramane constanta, cu asimilarea si pierderea de energie. Gravitonii pleaca ulterior aceeasi sau transformati.(este cazul sistemelor solare cu planete).
Daca viteza nu ramane constanta dupa schimbarea directiei, atunci alta analiza.

Ai observat ca abordarea mea este simplista si mecanicista.
Inteleg ca nici etherul nici gravitonii nu se identifica cu FOIP,
desi fiind vorba de particule ar putea avea cate ceva comun.
Ti-am mai spus ca printre rândurile tale intrevad o tangenta
la FOIP, dar deocamdata nu-mi dau seama daca ai vreo
preferinta in aceasta disputa, sau te amuzi.

In zonele Universului unde nu exista aglomeratii de materie, corpuri,
sisteme solare, galaxii, "regina'' legilor dinamicii este inertia rectiline.
Nu scriu asta din dorinta unei confruntari.
Inertia rectilinie este singura forma de perpetuare la infinit a miscarii,
care nu necesita aport de energie sau impuls.
Am ajuns la un consens cu principalul meu interlocutor, asupra faptului
ca pentru curbarea unei traiectorii in spatiul liber, este nevoie de un
consum de energie, ceace inseamna ca se produce lucru mecanic.
O schimbare brusca de directie se poate petrece in urma unui impuls
lateral, dar aceasta inseamna o coliziune. Dar fara o coliziune, o
curbare a unei traiectorii in spatiul liber, o pot face numai motoarele.
Corpurile au proprietatea de a produce in jurul lor o zona in care alte
corpuri, particule, au tendinta sa se apropie de ele, propritate ce se
poate interpreta ca atractie sau impingere din sens invers.
Prezenta unui corp in spatiul in care actioneaza inertia rectiline, produce
o compunere a celor doua proprietati: inertia rectilinie + tendinta de
apropiere. Compunerea aceasta da un efect de curbare a traiectoriilor
corpurilor sau particulelor ce trec pe langa corpul principal. Curbarea
traiectoriei de catre acesta, poate ajunge la un echilibru, in care corpul
secund orbiteaza permanent in jurul celui principal. Miscarea satelitului
este compusa din inertia rectilinie a Universului + efectul de atragere
sau impingere(din spate).
Daca am cazut de acord ca pentru curbarea unei traiectorii in spatiul
liber este nevoie de energie sau de impuls, cine poate sa admita ca
un corp poate face acest lucru fara sa consume nimic sau fara sa
loveasca corpul respectiv? Asta pretinde fizica actuala si sustinatorii
ei ca se poate, prin intermediul campului gravitational.
Demonstratii formule si explicatii pentru a musamaliza
o proprietate care nu convine a campului: asa cum a fost conceput,
este epuizabil. Eu nu spun ca a fost conceput bine, sau ca este singurul
model posibil!
Este ridicol ca la o argumentatie atat de elementara ca aceasta, sa nu
poti raspunde decat cu legi, formule si alte sofisticarii produse tocmai
pentru a sustine ''adevarul invalid", sau eventual sa te prevalezi de
vreo greseala veche conservata din interes. Epm
Dece nu spun clar:
Materia corpurilor poate ceda o cantitate infinita de energie,   sau
Curbarea traiectoriilor se face in tot Universul fara energie sau impuls,  sau
Eterul induce energie gravitationala in corpuri,  sau  ...
Atunci îi întelegeam si ati fi inteles si voi!

virgil_48 a scris:Atunci îi întelegeam si ati fi inteles si voi!

Singurul care se chinuie să nu înţeleagă se pare că eşti doar tu. Şi îţi reuşeşte pe deplin!
Pune mâna pe o carte de fizică şi nu mai amesteca atracţia cu împingerea, mişcarea rectilinie cu mişcarea circulară, lucrul mecanic cu energia şi impulsul.
N-ar strica să treci puţin şi prin geometrie, dacă nu cumva crezi că şi aia a fost inventată tocmai pentru a te induce pe tine în eroare.
Dar s-ar putea să te doară capul de la efort; să debitezi prostii e mult mai comod, că nu doare!

Daca am cazut de acord ca pentru curbarea unei traiectorii in spatiul
liber este nevoie de energie sau de impuls, cine poate sa admita ca
un corp poate face acest lucru fara sa consume nimic sau fara sa
loveasca corpul respectiv? Asta pretinde fizica actuala si sustinatorii
ei ca se poate,...

Fizica actuală nu pretinde că pentru curbarea unei traiectorii în spaţiul liber nu este nevoie de energie suplimentară. Asta ai dedus tu nedeschizând în viaţa ta o carte de fizică?

... prin intermediul campului gravitational.

Păi dacă într-o zonă acţionează câmpul gravitaţional mai poate fi vorba de "spaţiu liber"?

Dacă presupui că mişcarea orbitală se face prin consumul câmpului gravitaţional, atunci cum de se tot învârtesc planetele sistemului nostru solar pe orbite de peste 4 miliarde de ani? Cum de mai există stele în galaxie şi nu zboară libere prin spaţiu, după 12 miliarde de ani de la formarea discului galactic?
Ai să spui că FOIP le ţine acolo. Te-am mai întrebat: de unde tot vine acel FOIP de nu se termină niciodată, din moment ce universul este finit? Cu ce viteză ar trebui să se deplaseze particulele componente ale FOIP şi cam ce masă ar trebui să aibă, ca să transmită impuls corpurilor din univers? DE ce bombardarea încontinuu a corpurilor cu particule FOIP nu determină creşterea masei acestora? Şi mai ales, cum se face că ori de unde ar veni, reuşeşte să compună traiectorii ale unor corpuri în jurul altor corpuri, în loc să aglomereze toate corpurile din univers într-un spaţiu anume?
La întrebările astea nu te-ai gândit înainte de a face aprecieri cu privire justeţea forţei de atracţie gravitaţională?

E bine să-ţi pui întrebări şi să doreşti să îţi explici unele lucruri. Dar atunci când explicaţia deja oferită de teorie este susţinută de j'de mii de experimente, mai este cazul să cauţi altă explicaţie, însă fără dram de cunoştinţe în domeniul respectiv? Asta zău, merge doar ca să te dai rotund în faţa colegilor de pahar, la vreo crâşmă!
Lasă fizica altora, care mai au cât de cât habar!

Nu stiu ce cauta musca tzetze pe fizica actuala, cred ca se plac una pe alta.
In unele privinte observ ca virgil_48 a prins independent unele idei si-l incurajez sa nu invete orbeste "fizica moderna"..
Si intradevar ii recomand sa lase fizica asta altora.
Exista fluxuri de particule cuantice care se nasc si mor, care ies si intra in tot ce exista in Univers. Nu e corect sa spunem ca sunt inepuizabile si in cantitate constanta, omogen si izotrop, deoarece sunt asazisii parametrii ai vidului fluctuant.
In functie de parametrii vidului se stabileste Eo si intreaga relativitate. Totul e relativ cu vidul si intrun perfect echilibru.
Fizica de tamaie se fereste ca draku de tamaie sa clarifice ce sunt. De aceea sunt asa tamaiosi fizicienii astia fudui si ingamfati. Mai bine se faceau popi, sa nu mai dea in gropi...decat cu mortu.

Mița, ce faci? Ai renuntat la bicicleta?

mus ca tse tse a scris:
Dacă presupui că mişcarea orbitală se face prin consumul câmpului gravitaţional, atunci cum de se tot învârtesc planetele sistemului nostru solar pe orbite de peste 4 miliarde de ani? Cum de mai există stele în galaxie şi nu zboară libere prin spaţiu, după 12 miliarde de ani de la formarea discului galactic?
Ai să spui că FOIP le ţine acolo. Te-am mai întrebat: de unde tot vine acel FOIP de nu se termină niciodată, din moment ce universul este finit?

Când m-ai intrebat, Mița? Vrei sa-mi arati un citat? Deci tu stii
ca Universul este finit si nu ne anunti si pe noi! Daca citeai
topicul si nu te bagai ca musca in lapte, ai fi stiut care consider
eu ca sunt raspunsurile la problemele ce te framanta. In orice caz,
nu astepta raspunsuri "ca la carte". Ce crezi tu, ca acesta este
topic de meditatii pentru tocilari? Daca prea multele tale cunostinte
debordeaza de indignare când citesti aici, te poti obosi sa scrii ce
vrei, dar eu nu ma voi mai obosi sa te citesc. Nici sub acest nume.

Nu-i vina mea dacă tu citeşti doar 2-3 cuvinte din ce ţi se răspunde; uite aici: "Mier 12 Mar 2014, 15:28". Sau te lasă memoria de la o pagină la alta?   
Şi mai ştiu şi că gravitaţia este forţă de atracţie, să nu zici că nu te-am anunţat.
Dar 'geaba te anunţ, că tu nu ştii multe! Mă întreb dacă ai ştiut vreodată şi le-ai uitat, sau nici măcar nu ţi-ai dat silinţa să le afli (întrbarea e retorică, nu-ţi bate capul cu răspunsul)!

Daca citeai
topicul si nu te bagai ca musca in lapte, ai fi stiut care consider
eu ca sunt raspunsurile la problemele ce te framanta.

În primul rând, pe tine văd că te frământă; şi oricât s-ar strădui cineva să îţi explice, tu ori nu vrei să înţelegi din reavoinţă, ori pur şi simplu chiar nu poţi pricepe! Dacă recunoşti că doar atâta poţi, eu n-am să mai insist.
Tind însă să cred că este rea-voinţă, după cum văd că iei în considerare doar câte o parte din mesaje, iar pe altele probabil că nici nu te-ai obosit să le citeşti.
Şi de unde ştii tu cât am citit eu din topic? Ai cumva şi valenţe de ghicitor pe lângă cele de fizician în devenire?  

lady in pink a scris:Nu-i vina mea dacă tu citeşti doar 2-3 cuvinte din ce ţi se răspunde; uite aici: "Mier 12 Mar 2014, 15:28". Sau te lasă memoria de la o pagină la alta?   

Asta am vrut sa-mi spui. Deci tu esti Mita, musca, lady. De
unde preferinta aceasta pentru logouri feminine? Sper ca esti
vreun licean, fiindca detest discutiile pe teme stiintifice cu doamnele.

Au. Dar ce au domnule, sunt mai proaste?

Lady Marmalade îţi place mai mult? E mai din vremea ta. Că Lady Gaga e prea recent.
E clar: după ce că eşti şi misogin, te pricepi la ghicit ca şi la fizică!  

[quote="v0id"]

Campul gravitational insa nu mananca masa care il genereaza. Daca masa e prezenta in spatiu, e si el prezent. Singura explicatie data pana astazi a acestui fenomen, care sa si functioneze, este cea a lui Einstein. In teoria lui Newton, campul doar exista.

Cu toata bunavointa pe care o risipesti pentru a ma aduce pe
calea cea buna, tot imi mai pui in spinare cate o idee straina.
Am mai intalnit o data ideea cu "mâncatul masei" eu te-am
ironizat cu scaderea masei unui magnet, unii nu au inteles si
a iesit ce vezi ca se intampla mai recent.
Poate in mintea ta, o scadere a campului gravitational este
asociata prompt cu scaderea masei, dar eu tocmai asta pun
sub semnul intrebarii. Câmpul, asa cum este conceput acum,
furnizeaza energia necesara orbitarilor, deci trebuie sa cedeze
ceva din el, de natura energetica, nu din materie. Ca asa ar
dori TRG sa fie, inteleg si eu, ca sa demonstreze proprietatea
campului de a fi inepuizabil. Adica iepurele din palarie exista!
Tocmai faptul ca deocamdata nu a fost intalnita materie fara
camp, pune la indoiala forma de existenta a campului!
Existand, campul poate fi numai epuizabil. Energie de nicaieri, nu
acorda Universul pentru nici o fantezie omeneasca! Iar daca
nu exista FOIP, eter, sau alte forme neidentificate de existenta
a energiei aceleia numita acum energie intunecata, energia
gravitationala de care dispune initial masa, se va epuiza in
orbitari.
Despre Newton, spune-mi si mie, a amintit el ceva de vreun
camp, sau i-a fost atribuit ulterior, pentru a fi cooptat in clubul
fantezistilor?
Dar cred ca aceste pareri ale mele le cunosti deja, ar trebui ca
''modelul'' meu primitiv sa-ti fie familiar, nu inteleg dece ai nevoie
eschive, in loc sa-mi arati cu argumente simple unde este hiba.

Hiba este că lucru mecanic pe care tu îl consideri că se produce în mişcarea circulară este egal cu , adică lucrul mecanic înseamnă variaţie de energie. Mişcarea circulară în câmp gravitaţional se face la acelaşi potenţial al câmpului, adică are loc la aceeaşi valoare a energiei, în mod constant. Dacă potenţialul câmpului este constant, energia nu-şi schimbă valoarea, lucrul mecanic, care înseamnă variaţie de energie, este zero.
Pentru orbite eliptice energia variază între 2 valori ale potenţialului câmpului gravitaţional, astfel încât valoarea potenţialului iniţial este egală cu cea a potenţialului final pentru o orbită completă. Diferenţa deintre potenţialul iniţial şi cel final, adică variaţia de energie, este tot zero din moment ce valorile coincid; în concluzie, lucrul mecanic efectuat şi de această dată, adică variaţia de energie pe tot parcursul orbitei, este zero.
Neclaritatea ta constă în faptul că asociezi lucrul mecanic cu energia, nu cu variaţia de energie.
Iar câmpul nu are cum să se consume, din moment ce este o mărime fizică cu proprietatea de a avea câte o valoare discretă pentru fiecare punct din spaţiu. Ce ar putea să se consume la el, proprietatea, valoarea?
Când cântăreşti un obiect, dorind să afli ce mărime are greutatea sa şi constaţi că are 1 kg, se consumă acel kilogram? Când măsori un lucru, ca să afli ce mărime are o dimensiune a lui şi constaţi că are 1 m, se consumă acel metru? Asta înseamnă valoarea câmpului într-un punct din spaţiu: mărimea sa în acel punct. Cum naiba să se consume o mărime?
În plus de asta, compari două situaţii diferite: mişcarea în absenţa câmpului gravitaţional cu mişcarea în prezenţa sa. E ca şi cum compari mere cu nuci şi te întrebi de ce doar unele au coaja tare.