Critica atractiei gravitationale

virgil_48 a scris:
Din topicul Mecanica FOIP, pag. 4(renumerotata):
03. Iun. 2014;    07:17
In formula din citat, Ko este d / 1 deci aceasta devine
       Lm = F x L x 1 / 2R
Desi formula comporta prelucrari ulterioare, consider ca am demonstrat ce
mi-am propus.  

virgil_48 a scris:
Pag.4(renumerotata) din topicul Mecanica FOIP.  03.06.2014. ora 07:17

v0id a scris:N-are nici un rost sa ne apucam de "daca", din moment ce formula este gresita. O sa reiau explicatiile pana la cele mai elementare definitii din fizica si matematica, candva in zilele care urmeaza.

Minunat! Fiindca sunt chiar ingrijorat  ca energia Universului
s-ar putea epuiza in orbitari.  Sa nu-ti uiti promisiunea!      

virgil_48 a scris:v0id, risipesti efortul inutil, conform teoriei ai dreptate, dar ai venit cu
aceleasi argumente din suita "integralei virusarii" si a suratelor ei.
Te-am anuntat ca nu accept prevederile acestea ale calculului vectorial,
care afirma ca doi vectori opusi se anuleaza reciproc, pentru cazul
orbitarii. In acest caz trebuie schimbate regulile, vectorii orientati catre
centru se aduna, lafel si cei orientati spre exterior. Plus sau minus se
stabileste dupa orientarea fata de centrul de orbitare. La o orbitare
completa vectorii se aduna, nu se anuleaza! Pana când nu se
va clarifica acest lucru, pozitiile noastre nu au cum sa se apropie.
Imi pare rau ca nu ai apelat la definitiile elementare din fizica cum ai
promis, ci tot la cele din arsenalul teoriei campurilor. Fiindca fizica
elementara, afirma ca pentru a executa traiectorii(nu orbite) rotunde
in spatiu, un corp are nevoie de aport de energie.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Tu crezi ca socoteala asta merge si atunci când vectorii nu sunt
simultani?

Ce treabă are vectorul cu simultaneitatea? Vectorul exprimă poziţia unui punct material într-un sistem de coordonate, iar simultaneitatea se referă la evenimente în timp.
Poţi să te prinzi din caracteristicile vectorului: modul, direcţie şi sens; nicăieri nu apare timpul ca proprietate a unui vector.

Vectorii alternativi si opusi de impuls se anuleaza? Impulsul contine
in el marimea timp.

virgil_48 a scris:

v0id a scris:
Pentru asta, sumam vectorial impulsul ei la fiecare moment de timp din perioada. Revin cu intrebarea de mai sus, intr-un caz si mai simplu: daca un vector face unghiul 0 cu axa x, si apoi 180 de grade cu aceeasi axa, cat face suma vectoriala a celor doi vectori?

Suma vectoriala este evident zero. Dar efectul este zero
(particula ramane pe loc) numai daca cele doua impulsuri sunt simultane.
Nu este nici o inadvertenta, sau discutam despre doua lucruri diferite?

virgil_48 a scris:

v0id a scris:
Incerc sa iti explic faptul ca raspunsul este "nu se modifica", deoarece datorita simetriei situatiei, oriunde te-ai afla in perioada, pentru un vector de impuls dat, exista si un vector ulterior opus acestuia, astfel incat contributia totala, in decurs de o perioada, este identic 0. Dupa cum am spus si inainte, rezultatul in general este altul. Pe un sfert de perioada de exemplu, impulsul final este diferit de cel initial.

Asta nu trebuie sa-mi explici prea mult fiindca sunt de acord.
Daca s-ar intrerupe brusc atractia gravitationala, corpul s-ar
misca in continuare linear, cu aceeasi viteza cu care orbita.
Dar dece trebuie sa acceptam ca atractia gravitationala
actioneaza asupra traiectoriei schimbandu-i forma, fara sa
produca lucru mecanic? Fiindca stim ca pentru curbarea unei
traiectorii in spatiu, este necesar un aport de energie
Câmpul, în afara de atractie, produce si derogari de la
prevederile mecanicii elementare? Nu crezi ca ar trebui sa
respecte legile generale ale Universului, fiindca el este numai
un fenomen local? Daca curbeaza traiectoriile producând atractie
fara un mijoc material(adica un tirant), cinste lui, dar sa mai
pretinda ca in contradictie cu legile mecanicii si cu conservarea
energiei nu consuma nimic pentru asta, e cam mult. E.p.m.
Din nou subliniez ca din modelul actual al campului gravitational,
pe care il socotesc gresit, asa rezulta.

virgil_48 a scris:

v0id a scris:Stai putin, deci te-ai lamurit cu faptul ca impulsul corpului nu se modifica dupa o orbitare completa?

Daca nu se modifica masa, viteza si directia, de ce s-ar modifica
impulsul? Problema ar fi cum aduci satelitul de unde a plecat fara
energie si lucru mecanic, numai cu o forta(atractia). Se poate?
Lungimea orbitei se parcurge din cauza inertiei proprii a
satelitului (care se conserva)+ forta gravitationala. Deci orbita,
chiar daca este perpendiculara pe directia fortei este produsa
numai de forta, fiindca impulsul satelitului nu se schimba.
La miscarea de rotatie trebuie schimbata formula lucrului mecanic,
asta devine evident. Mai vezi formula pe care am postat-o.
Si nu te concentra asupra pasilor care consideri ca sunt necesari
pentru a trece dela mecanica elementara la magia aceasta a
campului. Chiar daca nu reusesc  sa depistez "fisura," ea trebuie
sa existe de vreme ce concluziile si consecintele nerealiste ale
acestei teorii le pot evidentia si eu.
Daca vrei sa inlaturi îndoielile, cauta sa le contracarezi pe acelea,
nu-ti mai bate capul cu impulsul si lucrul mecanic. Sunt presarate
prin acest topic si concentrate in topicul Critica atractiei gravitationale.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:
Ce treabă are vectorul cu simultaneitatea? Vectorul exprimă poziţia unui punct material într-un sistem de coordonate, iar simultaneitatea se referă la evenimente în timp.
Poţi să te prinzi din caracteristicile vectorului: modul, direcţie şi sens; nicăieri nu apare timpul ca proprietate a unui vector.

Iti mentii parerea? Cum este efectul a doi vectori opusi de impuls daca
sunt simultani sau succesivi? Efectul nu conteaza?

Razvan a scris:Efectul lor este acelaşi, indiferent dacă sunt simultani sau succesivi. Dacă vectorii sunt şi egali în modul şi opuşi ca direcţie şi sens efectul lor total este zero.
Dacă un corp pleacă din repaus sub acţiunea unui impuls constant într-o direcţie, apoi după un timp intervii asupra lui cu un alt impuls orientat invers ca direcţie şi sens şi egal ca valoare cu impulsul iniţial, viteza finală a corpului va fi tot zero, ca şi cea iniţială.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:Efectul lor este acelaşi, indiferent dacă sunt simultani sau succesivi. Dacă vectorii sunt şi egali în modul şi opuşi ca direcţie şi sens efectul lor total este zero.

Când am scris de efect m-am referit la deplasare. In al doilea caz(vectori
succesivi) nu se produce si o deplasare sau o variatie pe moment a vitezei,
care in primul caz nu are loc?

Dacă un corp pleacă din repaus sub acţiunea unui impuls constant într-o direcţie, apoi după un timp intervii asupra lui cu un alt impuls orientat invers ca direcţie şi sens şi egal ca valoare cu impulsul iniţial, viteza finală a corpului va fi tot zero, ca şi cea iniţială.

Viteza finala, da, va fi zero, dar mi se pare ca are loc si o deplasare.(?)

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:Desigur că are loc o deplasare, dar starea finală şi cea iniţială a sistemului va fi aceeaşi.

Primeste un impuls din stanga, dobandeste viteza v, parcurge
distanta d, dupa care primeste un impuls egal din dreapta.
Viteza devine zero, corpul ramane pe loc dar a parcurs distanta
d. Consideram un mediu fara frecari. Asta inseamna ca situatia
initiala si cea finala sunt identice?

Razvan a scris:Din punct de vedere al variaţiei impulsului, da.

virgil_48 a scris:

v0id a scris:  Pag.5
Lasand la o parte textul din al doilea citat, care este la randul sau gresit, prima eroare din studiul tau este in felul in care ai scris impulsul in timpul orbitarii. Impulsul nu e F x T = m x v, si iti explic aici de ce.

Tu vrei sa spui ca relatia aceea nu este valabila nici pentru valori
stabile ale acelor marimi(care nu prezinta variatii)?

virgil_48 a scris:Marimile fundamentale ce formeaza impulsul sunt:  L x M / T
Acelasi rezultat se obtine pentru  F x t   si pentru   m x v.
In principiu si exprimata elementar, formula  Imp = F x t = m x v  
este adevarata. Dece nu se poate folosi aici?

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:Efectul lor este acelaşi, indiferent dacă sunt simultani sau succesivi. Dacă vectorii sunt şi egali în modul şi opuşi ca direcţie şi sens efectul lor total este zero.
Dacă un corp pleacă din repaus sub acţiunea unui impuls constant într-o direcţie, apoi după un timp intervii asupra lui cu un alt impuls orientat invers ca direcţie şi sens şi egal ca valoare cu impulsul iniţial, viteza finală a corpului va fi tot zero, ca şi cea iniţială.

Esti de acord ca pentru cazul discutat, diferenta intre actiunea
simultana si succesiva este o deplasare?

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:
Oricum, deplasarea aia se face inerţial şi nu sub acţiunea continuă a vreunei forţe, deci nu se produce lucru mecanic, dacă acolo baţi.  

Nu stiu inca unde bat, dar plecarea din repaus, deplasarea si
oprirea din nou in repaus, nu mi se par a fi manifestari ale
inertiei. Speram ca ma ajuti tu sa ma lamuresc!

virgil_48 a scris:

v0id a scris:
Mai mult de atat, vad ca nu reusesti nici macar sa intelegi ca daca ai un flux omogen si izotrop de particule care-ti bombardeaza particula de proba din toate directiile, atunci daca particula in miscare, toate contributiile ciocnirilor in afara de cele care au loc pentru directia de deplasare se anuleaza reciproc, datorita simetriei situatiei.

Descopar cu uimire ca tu nu ai urmarit partea de inceput a topicului.
Despre actiunea FOIP asupra unui corp izolat, ciocnirile
se anuleaza reciproc, iar pe directia de deplasare se manifesta ca si
cum particulele sale ar fi in repaus.
Ca sa te lamuresti definitiv, nu mai aduc demonstratia aceea de 2 bani
necesara, dar iti scriu cu vorbe:
Particulele, daca au viteza luminii, sau stau pe loc, produc acelasi
efect asupra unui corp izolat in miscare. Si daca exista materie intunecata
si are efect mecanic asupra materiei barionice, atunci efectul este de
franare. Deocamdata se afirma ca materia intunecata are un slab efect
gravitational. Dar daca asta nu inseamna si efect mecanic, atunci
push gravity + FOIP ies din discutie.

Tu insisti sa spui ca a considera ciocnirile pe o singura directie e altceva fata de ciocniri din toate directiile (cand particula de proba se afla in miscare), cand de fapt e acelasi lucru, si predictiile in dezacord cu realitatea observata facute de un model se gasesc si in celalalt. Dar stai, asta e o idee impotriva FOIP, deci e automat gresita.

Nu ne-am inteles fiindca întotdeauna eu am considerat ceace numesc
directie, echivalent cu ceace numesti tu directie + sens. Dar cred ca
departajarea aceasta reflecta patrunderea birocratiei in fizica. Ca si
cum plecând in directia unui punct ai putea sa te departezi de el.
Despre dezacordul predictiilor nu mai vorbi, fiindca Mecanica FOIP
nu a fost elaborata.
P.S. Chiar daca dovedesti netemeinicia push gravity + FOIP, teoria
campurilor tot nu ai ajutat-o. Ramane cu peticele ei. E.p.m.

virgil_48 a scris:Cineva care ar dori sa se lamureasca ce inseamna Mecanica FOIP
ar trebui sa inceapa de aici.
Topicul a fost divizat in doua sectiuni din cauza lungimii si prima parte
se poate accesa cu acest link. In primele pagini ale acestei prime
sectiuni, puteti vedea despre ce este vorba. Un cunoscator al mecanicii
teoretice peste nivelul universitar, ar putea elabora un nou capitol al
mecanicii, pentru o realitate fizica ce deocamdata este fictiva. Deci
ar putea fi o fizica S.F. sau o simulare utila numai ca exercitiu mental.
Dece a fost nevoie de mai mult de 40 de pagini de topic pentru
aceasta activitate promotionala?
Pentru ca am incercat sa dovedesc faptul ca aceasta mecanica ar putea
fi necesara, constituind o alternativa pentru Teoria campurilor care este
o improvizatie. Daca pana acum nu ai debordat de indignare si esti
curios ce poate argumenta un necunoscator de fizica superioara contra
Teoriei campurilor, iti poti risca timpul personal! O concentrare a discutiilor
semnificative privind improvizatia pomenita, am realizat-o in topicul
Critica atractiei gravitationale.

virgil_48 a scris:Reiau ideea din acest raspuns mai vechi, pentru a ridica urmatoarea
problema de logica:
Daca un model fizic, respectiv cel al atractiei fara suport material, produce la o anumita simulare o dilema, aceasta nu constituie o negare a modelului?
Este vorba de simularea efectului atractiei gravitationale intre doua corpuri,
care nu sunt antrenate in miscarea de orbitare, punctul a) din desen:
https://2img.net/h/oi62.tinypic.com/wmfpqr.png
. . . . . . . . . . . . . .
P.S. Prin a.f.s.m. inteleg atractia asa cum este perceputa acum si care nu
necesita un mijloc material de transmitere: un cablu, tirant, lanț, funie, etc.

omuldinluna a scris:Miscarea intr-un camp central e conservativa, deci energia totala a sistemului nu se modifica in timp. Campul gravitational este atractiv, iar intensitatea lui (deci forta resimtita de un corp) scade invers proportional cu patratul distantei dintre corp si sursa campului, adica variaza in intensitate ca , unde r este distanta corp-sursa.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Tot ce am scris si se contrazice cu observatiile si experimentele, exact
cum spui, constituie consecinte neasumate pe care aceasta teorie le evita.

Nu sunt consecinţe neasumate, ci datele validate de experiment nu confirmă şi chiar infirmă ipoteza ta.

Hai sa vedem!

Forţa de atracţie dintre corpuri, intensitatea câmpului gravitaţional, sau cum vrei tu să-i mai zici, nu creşte cu distanţa dintre corpuri, ci e taman invers. Altfel n-ai fi putut îndepărta niciun corp de pe Pământ!
Valoarea câmpului gravitaţional al unui corp într-un anumit punct poate creşte în acel punct doar prin creşterea masei de repaus a corpului.

Ca forta de atractie scade cu patratul distantei este treaba stiuta
si nu am contestat asta nici o data, nu pot eu sa analizez daca
exponentul 2 este exact sau nu. Si intensitatea campului gravitational
scade cu distanta precum spui. Dar eu afirm ca marirea distantei
fata de corpul central, produsa cu un aport de energie exterior,
adica energia unor motoare racheta [...] produce o suplimentare a energiei
campului, care anuleaza efectul pierderii de masa datorat lansarii.
(Prin lansare, masa corpului central se diminueaza cu masa navei.)
Deci campul ramane constant chiar daca corpul pierde masa!
Dece afirm asta puteai sa intelegi pana acum, daca nu erai asa de
convins dinainte ca teoria actuala este beton.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:
Tocmai aici este greşeala ta: câmpul gravitaţional este produs doar de masa de repaus a corpului şi nu se modifică prin aportul unei alte forme de energie (cea de mişcare a rachetei în cazul tău), ci doar prin modificarea masei corpului.

Greseala zici? Asa scriu ceasloavele sfinte? Si atunci ce se intampla
cu energia care se consuma pentru a departa o nava de o planeta,
fiindca energia ei potentiala fata de planeta scade mereu. Sau când
departezi corpul B de corpul A (cele cunoscute). Atunci nu mai este
tot un sistem inchis in care se "injecteaza " o energie, ce trebuie sa
se conserve in energia campurilor? Nu te-ai lamurit inca de faptul ca
energia campului gravitational nu este o caracteristica a materiei
asa cum este masa?

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:
Din această cauză energia cinetică suplimentară căpătată de navă nu se poate adăuga la energia potenţială a câmpului gravitaţional, tocmai pentru că energia cinetică este o mărime relativă, iar energia potenţială nu este. Nu o confunda cu energia cinetică a unui corp produsă din transformarea energiei sale potenţiale sub acţiunea câmpului gravitaţional. Doar în acest caz suma celor două energii (cinetică şi potenţială) se conservă şi asta deoarece cele două forme de energie sunt mereu raportate la acelaşi sistem de referinţă, respectiv al corpului generator de câmp.

Considera urmatoarea situatie:
O nava se departeaza de o planeta utilizând motoarele proprii
in asa fel, incat pastreaza aceeasi viteza ascensionala, pe o
traiectorie rectilinie. Energia cinetica este constanta, energia
potentiala dupa ce devine maxima, incepe sa scada asimptotic,
pana devine(aproape) nula. Ce s-a intamplat cu energia
potentiala produsa ca urmare a functionarii motoarelor si a
departarii navei de planeta? Scazand cantitativ, cantitatea aceea
nu se "injecteaza" automat in energia campului planetei? Daca
nu, unde se duce?Te poti rezuma la un raspuns simplu si la obiect?

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Dar daca o racheta meteorologica se ridica
la 1 km altitudine, energia potentiala care o are in acel punct, este produsa
de fuctionarea motorului propriu, care a produs o anumita cantitate de
energie.

Nu produce măi nene energie potenţială, ci doar cinetică. Energia potenţială o capătă datorită îndepărtării de pământ. Dacă ar merge razant cu nivelul solului tot ar avea energie cinetică, dar energie potenţială nema !

Si ce-i cu asta? Energia cinetica si cea potentiala se transforma reciproc
una in cealalta. Te cramponezi de cuvinte si definitii pentru a evita
problema. Racheta despre care am scris, odata cu pierderea energiei
cinetice atunci când motorul se opreste, mai castiga energie potentiala
pana se opreste, apoi incepe sa cada. Dar in punctul de maxim, are
energia potentiala maxima si energia cinetica zero. Cine a adus-o in
punctul de maxim? Energia produsa de motor. Inseamna ca motorul
a produs energia potentiala pe care racheta o are in punctul de maxim,
indiferent de interpretarile care le produci pentru a evita problema
"evaporarii" energiei potentiale in campul gravitational.
Fiindca nu vrei sa recunosti ca aceasta este consecinta absurda la care
conduce teoria campului gravitational si care nu este singura.

virgil_48 a scris:

curiosul a scris:Dar cum explică FOIP-ul această situație potențială ?
Pentru că pentru a îndepărta racheta de pământ se consumă energie care o consumă cine ?
FOIP-ul ?
Că despre asta-i vorba în acest subiect !

Deci cineva trebuie s-o consume, fie FOIP-ul, fie câmpul gravitațional.

Daca ai observat, FOIP nu este pomenit des in ultima vreme pe acest
topic. Daca nu doreste nimeni sa elaboreze mecanica propusa, poate
sta in asteptare si la dispozitia oricui. Pana atunci eu ma straduiesc sa
pun in evidenta anumite consecinte neenuntate si nerecunoscute ale
principalului sau concurent, campul gravitational. Aceste consecinte,
daca sunt adevarate, pot arunca in derizoriu teoria recunoscuta si cu
ea inca alta mai importanta. De aceea, pentru cine nu a inteles inca,
ceace afirm aici despre comportarea campul gravitational nu este opinia
mea si nu o sustin, evidentiez numai faptul ca stiinta actuala se bizuie
pe o teorie ale carei consecinte sunt ilogice. Fiindca eu consider de fapt
teoria campurilor o improvizatie scoasa la nevoie.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:
Energia potenţială nu scade cu distanţa faţă de sursa câmpului gravitaţional, ci creşte!

Ia te uita! Prin pagina 33 a partii arhivate a topicului erai de acord cu
formula Ep = - G M m / R
Si asta tot crestere arata?

Razvan a scris:Şi ce-i cu asta? Semnul ăla minus îţi arată că energia potenţială creşte cu distanţa de la o valoare minimă spre valoarea zero la distanţa infinit de sursa câmpului.
Zero este mai mare decât un număr negativ!

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:Şi ce-i cu asta? Semnul ăla minus îţi arată că energia potenţială creşte cu distanţa de la o valoare minimă spre valoarea zero la distanţa infinit de sursa câmpului.
Zero este mai mare decât un număr negativ!

Razvan, asta este printre cele mai mari "abureli si sofisticarii" pe
care le-am intalnit. Zero este mai mare decat un numar negativ
in algebra, in cazul nostru este mai mic decat orice energie potentiala.
Nimic nu poate fi mai mare decat ceva, indiferent ce
semn ii dai lui ceva ca sa aiuresti lumea! Deci energia
potentiala a unui mobil care se departeaza de o planeta, scade,
indiferent de semn.. Mai ales ca semnul acela nu se schimba de la
decolare pana la pierderea definitiva. Cand mobilul este la 1km
de planeta are energia potentiala negativa sau pozitiva? Semnul trebuie
sa fie acelasi si daca mobilul este la 1 an lumina! Valoarea insa se
apropie de zero, deci scade!

Crezi ca energia aceea dispare pur si simplu?

Nu, se transformă în energie potenţială.

Numai ca desi energia cinetica se transforma permanent in
energie potentiala din cauza acelei franari, energia potentiala
scade cu cresterea lui R, fiindca el este la numitorul formulei.
Imi pare rau ca nu participi la acest dialog ca persoana fizica, ci ca
reprezentantul unei catedre de fizica!

gafiteanu a scris:Energia este fie produsul fie suma a doi vectori egali si opusi, care deci se anuleaza. De aia nu mai e vector. Ramane doar cantitatea, scalarul. (Energia cinetica Ec=1/2 mv^2. )
Totusi acestui scalar i se poate asocia si un vector. Energia unui foton este asociata obligatoriu cu un vector.
Energiile cuantelor sunt de doua feluri, simple fermionice sau duble si opuse bosonice.
Actuala fizica face talmes-balmes cu energiile.

Pacalici a scris:Energie potentiala in camp gravitational



Potential gravitational

virgil_48 a scris:Multumesc Pacalici, . . .
Din tot ce am adunat pana acum despre energia potentiala in camp,
am ajuns(poate prea greu) la concluzia ca un corp autopropulsat
care se departeaza in linie dreapta si cu viteza constanta de o planeta,
consuma energie si combustibil dar energia lui potentiala scade.
Semnul acela minus nu schimba nimic din natura energiei potentiale
care o dobandeste corpul fata de planeta la inaltimea de 1 km, un
milion de kilometri sau la un an lumina. Numai ca pe un scurt parcurs
de la lansare energia potentiala a corpului creste, apoi, când g incepe
sa scada, cresterea  inceteaza, apoi urmeaza scaderea.  Valoarea energiei
potentiale  mgh  creste cu r(h) la puterea 1 dar scaderea
lui g cu r la puterea 2, face ca energia potentiala a corpului sa scada
asiptotic la zero, deoarece ramane la numitor r la puterea 1.
Deci    Ep = G M m / r, fara ca semnul minus sa aibă vreun efect real,
fiind numai o conventie.
Daca corpul pentru a avansa consuma energie, dar energia sa potentiala
scade, inseamna ca energia ce se pierde se  reintegreaza in energia campului
planetei, producând o crestere a acestuia, ce compenseaza scaderea
energiei campului produsa de pierderea masei corpului care pleaca.
Prin urmare campul unei planete nu are o valoare stabila, determinata
definitiv de masa ei, ci acesta poate suferi scaderi, cum am mai afirmat
si consider ca am demonstrat, sau cresteri cum am repetat aici. . . .

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

Dacă toată lumea ţi-a argumentat că energia potenţială creşte odată cu distanţa dintre corpuri, iar tu te ambiţionezi să zici că scade, o lăsăm aşa.. La fel cum scade şi energia soarelui datorită captării sale prin celulele fotovoltaice, fapt ce poate conduce în final la stingerea şi întunecarea lui.

Ce argumentare este aceea? Inseamna ca formula mgh se aplica
pana la capatul Universului? Numai asa poate sa creasca energia potentiala,
daca nu tii seama de scaderea lui g odata cu distanta.
Dar cum g are r(h) la puterea 2 la numitor, cum poate energia potentiala
sa creasca, fiindca ramane dupa simplificare un r(h) acolo(la numitor), care produce
scaderea valorii când distanta se mareste. Insisti sa afirmi mereu acest lucru
dar nu incerci sa argumentezi deloc. Eram curios ce au de raspuns si altii la
aceasta intrebare.

virgil_48 a scris:

omuldinluna a scris:@virgil_48
Adicatelea, corpurile cad cu acceleratie constanta in vecinatatea scoartei terestre. Unde-i strumfaria?

Formula mgh da rezultat pozitiv pentru calculul energiei
potentiale a unui corp suspendat sa zicem la 1 m deasupra
suprafetei terestre. Pentru calculul energiei potentiale in cazul
unei inaltimi mari, când folosesti formula - G M m /r , ce
fel de rezultat obtii? Cele doua rezultate trebuie sa aiba acelasi
semn?

virgil_48 a scris:

omuldinluna a scris:Vorba multa, saracia omului.
De ce nu iei tu un camp cu raza de actiune finita si te apuci sa calculezi, sa vezi ce se intampla cu energia? Ai optiunea sa faci un calcul de jumatate de pagina cu care sa poti inchide o problema, sau poti sa umpli pagini intregi de vorbarie fara ca sa ajungi intr-un final la o concluzie.

Fara calcule, fara vorbarie si fara elemente suplimentare.
1. O nava cosmica pleaca din punctul A aflat in spatiul intergalactic,
accelereaza constant timp de o ora si dobandeste viteza V1 si
distanta d1 fata de punctul de plecare.
2. Aceeasi nava pleaca de pe o planeta aflata in punctul A, exact
in aceeasi directie si respectând acelasi regim de functionare. Dupa o
ora s-a indepartat de suprafata planetei la distanta d2 si a dobandit
viteza V2.
Fiindca d1 > d2 si V1 > V2 desi motorul a functionat identic,
inseamna ca o parte din energia din cazul 2 a fost preluata de
campul planetei, cel care a produs frânarea. Esti de acord? Daca nu,
calculeaza.