Critica atractiei gravitationale

virgil_48 a scris:

Orbitarea - o miscare compusa(2)
Mesaj Scris de virgil_48 la data de Joi 03 Sept 2015, 08:25

Daca nava cosmica sferica din partea (1), ce parcurge un traseu
rectiliniu-inertial in spatiul liber,
in punctul A, porneste un motor care produce propulsie pe o
directie perpendiculara pe directia initiala,
iar motorul functioneaza un timp T, dupa care nava ajunge in
punctul B,
intre punctele A si B, nava a descris o traiectorie curba, mai
precis parabolica,
iar din punctul B, ea isi continua drumul pe un traseu rectiliniu
inertial, tangent in punctul B la curba descrisa pana acolo.
Punctul B se afla la distanta S de axa traseului initial, pe care
nava l-a parasit.
Dupa punctul B, nava si-a reluat deplasarea inertial-rectilinie
fara o contributie a propulsiei, la un anumit unghi fata de traseul
initial.
Lucrul mecanic produs de forta de propulsie F, in timpul T, este
                  Lm = F x S       . . . . . .                

Fata de ce am scris ulterior la pct (5), lucrul mecanic anuntat aici,
este incomplet. Pentru o miscare in spatiul liber, sub influenta
unei forte ce se mentine paralela cu o directie, ca in figura de la
pct. (3) lucrul mecanic are doua surse:
- Schimbarea de directie pe distanta A - B, care banuiesc ca este
data de unghiul dintre tangentele in cele doua puncte. Formula
lucrului mecanic produs astfel, isi asteapta inca un descoperitor!
- Modificarea(cresterea) vitezei masei care produce lucru mecanic,
conform formulei care am repetat-o si mi se pare sigura.

virgil_48 a scris:In cazul unei miscari orbitale stabile, pe care o consider in mod provizoriu
circulara, viteza cu care corpul parcurge traiectoria este constanta.
Tot lucrul mecanic care se produce din cauza iesirii corpului din traiectoria
inertial-rectilinie se acumuleaza in schimbarea permanenta de directie.
Daca orice forta aplicata unui corp care se deplseaza inertial, produce
lucru mecanic, nu exista nici un motiv ca in acest caz sa nu se produca.
Acest fenomen poate fi numai consecinta intrarii corpului sub influenta unei
forte centrale, cum ar fi atractia-impingerea gravitationala sau propulsia
controlata(cea care obtine acelasi efect).

virgil_48 a scris:Determinarea formulei lucrului mecanic care se produce la o orbitare
circulara, cea care ar dovedi ca la orbitare se consuma energie si care
a indepartat toti fizicienii de acest topic, este totusi la un pas distanta.
Numai marimea deplasarii permanente care se produce spre centru,
in lungul razei a ramas de determinat, forta de atractie-impingere o
stim, inmultirea lor da marimea lucrului mecanic produs, eventual la
o orbitare sau pe unitatea de parcurs.
Am abordat aceasta deplasare, dintre punctele C si B(nu mai aduc
schita lui Abel din nou) in doua feluri:
 Ar putea fi o caracteristica geometrica a cercurilor. La un cerc mic,
aceasta deplasare ar fi mai mare pe unitatea de lungime a cercului
dar mai mica pe lungimea totala. M-am gandit ca ar putea fi si o
constanta pentru toate cercurile, cum este pi. Desi am abordat problema
astfel, pare ca numai geometria(in plan) nu da raspunsul necesar.
Asta nu inseamna ca cineva tare la geometrie, n-ar putea ajunge la
alta concluzie.
 Ar putea fi o caracteristica a orbitarii, asa cum am abordat-o ca
miscare compusa. Miscarea intre punctele A si C este inertial rectilinie.
Miscarea intre punctele C si B este in orice moment determinata de
atractia-impingerea gravitationala si dureaza acelasi timp ca si cea
precedenta. Se ia in considerare intervalul dT luat in calcul pentru
cele doua miscari. Acesta(dT), determina pe orbita-cerc un unghi AOB
care este dublu fata de unghiul CAB, iar AC x tg CAB = CB. Rezulta o
ecuatie din care ar putea rezulta un anumit segment CB. Acestea,
cumulate pe toata lungimea orbitei ar putea da o constanta, a orbitei
nu a cercului.
Presimt ca nu va incerca nimeni sa mi-o ia inainte, nici acum, desi eu
pentru asta am scris!
Mentionez iar ca acest consum de energie la orbitare, rezulta pentru
modelul actual al campului gravitational fiindca este eronat. Au facut
eforturi disperate sa crediteze campul cu proprietatea hoax numita
conservativitate, pentru a-i conferi o oarecare credibilitate.

virgil_48 a scris:Daca intelege cineva:
 Orbitarea, deci gravitarea se poate explica in termenii simpli ai
fizicii elementare ca o miscare compusa, ca in aceasta pagina.
 Pentru ce mai este nevoie de alta explicatie complicata, cu
aspecte trase de păr, ma refer la miscarea in camp central, care
se mai si contrazice singura. Ma refer la conservativitate.
Eu nu pot sa cred ca orbiterea ca miscare compusa, nu a fost
cunoscuta inaintea teoriei campurilor. Este prea evidenta, dar
este ignorata intentionat.
Atunci ce forta uriasa a produs aceasta falsificare si dece?
Cum de majoritatea oamenilor de stiinta au inghitit galusca si
nu zic nimic?

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:
Am abordat aceasta deplasare, dintre punctele C si B. . . .  in doua feluri:
 Ar putea fi o caracteristica geometrica a cercurilor. La un cerc mic,
aceasta deplasare ar fi mai mare pe unitatea de lungime a cercului
dar mai mica pe lungimea totala. M-am gandit ca ar putea fi si o
constanta pentru toate cercurile, cum este pi. Desi am abordat problema
astfel, pare ca numai geometria(in plan) nu da raspunsul necesar.
Asta nu inseamna ca cineva tare la geometrie, n-ar putea ajunge la
alta concluzie.

Dau acum si link la Schita lui Abel
si va prezint o concluzie provizorie:
Intr-adevar, abaterea transversala fata de traiectoria inertial-rectilinie
care se petrece la orbitare, intre punctele C si B, care este cauza
lucrului mecanic ce se produce la orbitare, nu este o caracteristica
geometrica a cercului. Daca cercul este divizat in (360 de) segmente
egale si le consideri pe toate ca reprezinta miscare compusa conf.
acesutui topic, suma segmentelor AB fiind miscarea aparenta de
orbitare circulara, atunci suma deplasarilor transversale are
urmatoarea expresie:
    S_CB = L x tg CAB
Aceasta suma nu este o constanata fiindca  unghiul CAB = AOB / 2, poate
fi mai mare sau mai mic, lafel si tangenta lui. Suma care poate fi
deplasarea transversala, se afla printre cele date de aceasta relatie,
dar pentru un anumit unghi CAB, pe care presupun ca am sa-l obtin
prin introducerea in calcul a formulei lui Newton.
Unghiurile AOB mai mari de 2 grade nu le iau in considerare. Daca a
urmarit cineva, intelege dece.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Dar miscarea aceea pe cerc este compusa,...

Nu, este o mişcare circulară. Mişcarea compusă reprezintă mişcarea unui punct material în raport cu un reper, care la rândul lui se deplasează faţă de alt reper, prin raportarea mişcării punctului material faţă de reperul cel din urmă.

Aici ai ratat un capitol din mecanica. Pot avea amandoua
componente ale miscarii acelasi sistem de referinta, asa
cum foarte simplu si usor de inteles am prezentat eu.
. . . . .

virgil_48 a scris:
Nu stiu pana când intelegerea gresita a compunerii miscarii orbitale
va mai produce un subiect de discutii.
Miscarea orbitala este produsa simultan de doua cauze:
 Inertia rectilinie a masei m
 O forta centrala de atractie-impingere produsa in apropierea unei
mase M, pe care masa m o intalneste in evolutia sa prin spatiu.
Când se produce aceasta intalnire, traiectoria rectilinie a masei m
se curbeaza, iar in anumite conditii poate deveni o curba inchisa.
Cele doua componente ale miscarii nu se vad si nu se petrec separat,
ele se contopesc in miscarea orbitala, ca devierea unui proiectil de
catre o pala de vant. Corpul m nu parcurge segmentele AC
si CB ci numai segmentul de cerc AB. Disocierea propusa de mine
are numai scopul de a detalia fenomenul, pentru intelegere.
Daca un fenomen paranormal ar produce disparitia masei M, masa
m si-ar continua miscarea inertial rectilinie pe tangenta din ultimul
punct al orbitei.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:N-ai ținut seama de cuvântul „PERPENDICULARĂ”. O forță perpendiculară pe traiectorie NU PRODUCE LUCRU MECANIC.

Asta am demonstrat eu aici, nu conteaza ca nu a fost remarcat:
Numai daca forta este perpendiculara pe o traiectorie
rectilinie nu produce lucru mecanic. Asta in spatiu nu
este posibil! Vezi cap. Orbitarea-o miscare compusa.
In spatiu orice forta produce lucru mecanic, indiferent de
directia miscarii inertiale [a corpului afectat].
In spatiu, lucrul mecanic se manifesta si sub forma schimbarii
de directie.  [Schimbarea de directie echivaleaza cu
modificarea vitezei, când directia fortei difera de directia
miscarii inertial-rectilinii initiale]
Asta se va adeveri dupa o "devirusare" serioasa a fizicii si se
va aplica si in mediul nostru.
Ideea este ca o forta perpendiculara pe tangenta la o traiectorie
curba, produce totusi lucru mecanic! . . . . .

scanteitudorel a scris:Daca   forta   actioneaza  perpendicular  pe directia  de  miscare  a  unui corp  amplasat  pe  o  roata   aceasta  este   logic  sa  nu  produca  lucrul  mecanic. Viteza   initiala  a  roti ramane constanta , din  mai  multe  motive,    dar   principal  este   gradul  de  libertate  al  corpului  respectiv.
Daca un  corp   se   afla  in  spatiu ,iar   gradul  lui  de  libertate  nu  este  limitat sub  nici  o  forma  atunci  o forta  aplicata  corpului ,  indiferent  de pozitia  vectorului forta ,  ii  modifica  acestuia   traiectoria , momentul  cinetic , etc.  si  prin  urmare apare notiunea  de  lucrul  mecanic , asa  cum  ai scris  mai  jos.

virgi-48 a scris:Ideea este ca o forta perpendiculara pe tangenta la o traiectorie
curba, produce lucru mecanic! . . . . .

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:
Pentru , valoarea lui este zero,  deci şi valoarea lui este zero!

Asta este valabil pentru o garnitura de tren care este impinsa din
lateral de o rafala de vânt. Dar daca te gandesti ca si garnitura de
tren poate fi impinsa lateral pe sine cu 5 - 10 mm, atunci...
In spatiu, traiectoria se curbeaza si asta este un efect vizibil si
masurabil, ca si deplasarea lineara ds. Numai sa vrei [sa vezi].

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:In spatiu, lucrul mecanic se manifesta si sub forma schimbarii
de directie.

Zici tu ceva aici, dar și asta se știe. În „spațiu” se produce lucru mecanic doar dacă apare UN MOMENT AL FORȚEI. Atunci lucrul mecanic este produsul dintre momentul forței și unghiul de rotație.

Minunat! Daca se stie cu atat mai bine. Ar fi bun un link.
Mizez pe ajutorul tau când ii va veni rândul, fiindca la orbitare
nu avem un moment al fortei ci al impulsului.

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:Ar fi bun un link.
Mizez pe ajutorul tau când ii va veni rândul, fiindca la orbitare
nu avem un moment al fortei ci al impulsului.

Vezi în cursul domnului Niculae Manafi formula 13.17 de la pagina 4. Nu știu ce vei înțelege de acolo, dar te previn să nu confunzi momentul forței cu momentul impulsului. Lucru mecanic apare doar atunci când momentul impulsului este VARIABIL (în absența frecării), deci, când avem un moment al forței. Ori în mișcarea circulară de care vorbim momentul impulsului este constant, adică momentul forței este nul.

Razvan a scris:Oricum, din cele de mai sus putem desprinde ca o concluzie că:
Lucrul mecanic efectuat de o forţă conservativă asupra unui corp, a cărui traiectorie sub acţiunea forţei începe şi se termină în acelaşi punct, este egal cu zero, indiferent de drumul parcurs de corp.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:Oricum, din cele de mai sus putem desprinde ca o concluzie că:
Lucrul mecanic efectuat de o forţă conservativă asupra unui corp, a cărui traiectorie sub acţiunea forţei începe şi se termină în acelaşi punct, este egal cu zero, indiferent de drumul parcurs de corp.

In acest caz lucru mecanic nu poate fi nul fiindca întoarcerea
in acelasi punct presupune o curba inchisa. Si daca consideri acea
curba un cerc, numai ca sa intelegi mai bine, pe tot conturul lui si
in acelasi plan, trebuie sa folosesti un jet indreptat spre centru, care
constituie consum de energie, deci lucru mecanic. Sper ca nu crezi
ca obiectul acela se va intoarce de bunavoie in acelasi punct,
impotriva fortei centrifuge! Tocmai faptul ca au desenat acel drum
inchis cu o forma neregulata, arata ca au vrut sa abata atentia
publica de la forta centrifuga. Dar nu se poate scapa de ea!
Daca corpul nu are nevoie de jet, inseamna ca este retinut pe o orbita,
de catre o forta centrala de atractie-impingere si atunci poti sa citesti
secventa Orbitarea - o miscare compusa, sa afli cum apare lucru
mecanic. Nu i-am determinat inca formula cantitativa, dar vine si aceea.
Concluzia care ai afisat-o cu litere groase si integrala aceea a lucrului
mecanic, impreuna cu nerecunoasterea schimbarii de directie ca
lucru mecanic, sunt surse ale manipularii stiintei in sec. XX.
. . . . .

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Si daca consideri acea
curba un cerc, numai ca sa intelegi mai bine, pe tot conturul lui si in acelasi plan,
trebuie sa folosesti un jet indreptat spre centru, care constituie consum de energie,
deci lucru mecanic.

Spre care centru, cum stabileşti raza cercului spre al cărui centru să fie îndreptat jetul?
Dacă asupra deplasării rectilinii uniforme a unui mobil intervii cu un jet lateral vei obţine o deplasare oblică şi rectilinie faţă de direcţia iniţială, nu o mişcare circulară.

Nu are nici o importanta, sunt probleme ipotetice. O miscare
pe o curba inchisa, asa cum ai afirmat aici:

Razvan a scris:
Oricum, din cele de mai sus putem desprinde ca o concluzie că:
Lucrul mecanic efectuat de o forţă conservativă asupra unui corp, a cărui traiectorie sub acţiunea forţei începe şi se termină în acelaşi punct, este egal cu zero, indiferent de drumul parcurs de corp.

...orice forma ar avea, tot produce forta centrifuga,  a carui
efect, integrala virusarii nu il ia in seama. Si acesta era
subiectul discutiei, nu cum se regleaza directia jetului ca sa iasa
traiectoria rotunda. Ceace se poate face, dar nu mai comentez.
. . . . .

virgil_48 a scris:Pentru cei tentati sa considere ca afirmatiile lui Razvan se sprijina
pe nume sonore si nu pot fi gresite, mai reiau odata argumentarea
ideii Orbitarea-o miscare compusa.
Asa cum o consideram noi si astronomii, orbitarea este o miscare
unica, aparent inertiala. Dar ea este determinata de doi factori, stiuti
de toata lumea, fiindca inertie curba nu exista:
 1. Inertia rectilinie a maselor.
 2. Forta centrala de atractie-impingere, exercitata de corpuri sau de
FOIP.
Am afirmat mereu ca acesti doi factori se manifesta simultan si
de aceea dau o traiectorie continua, curba sau orbitala si pentru
simplificare am considerat orbitele circulare. Deoarece inertia si forta
(2) se manifesta continuu, miscarea in "dinti de fierastrau" pe care am
invocat-o eu initial si la care Razvan tine asa de mult, nu este reala.
Doua miscari continue compuse, produc o curba continua, iar cercul
este o curba continua. Dovada ca cele doua miscari sunt ascunse in
miscarea orbitala este urmatoarea:
1

Daca un fenomen paranormal al produce disparitia masei M, masa
m si-ar continua miscarea inertial rectilinie pe tangenta din ultimul
punct al orbitei.

Deci anuland atractia ramane inertia rectilinie. [Orbitarea dispare]
2
Daca printr-un mijloc tehnic produci un impuls de aceeasi marime ,
care anuleaza impulsul initial al miscarii inertial-rectilinii al masei m
in timp ce aceasta se afla pe o orbita, lasand masa(corpul) m la
discretia fortei de atractie[-impingere], aceasta cade verical pe corpul
M. [Orbitarea iarasi dispare]
Sunt aici doua efecte si doua miscari, care pentru cine vrea sa
inteleaga, arata ca orbitarea nu este o miscare unica, fiindca cele
doua componente se pot manifesta independent cand una dispare.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Câmpul produce forța fără să consume lucru mecanic. Nu confunda forța cu lucrul mecanic. Câmpul există în jurul unui corp un timp infinit și nu scade în intensitate dacă vine un alt corp să orbiteze lângă.
Ar însemna, după tine, că două corpuri legate numai prin câmp gravitațional cărora le-ai imprima o viteză de rotație în jurul centrului de masă comun, s-ar opri după un timp finit, ceea ce este fals.

Nu este dupa mine ci dupa teoria campurilor. Ca sa nu ajunga toata
lumea la concluzia ca este un fals si teoria campurilor este o gogorita,
au inventat conservativitatea si integrala virusarii si au peticit
teoria dupa nevoi. Orbitarea ca miscare compusa o sustin
aici in conditiile atractiei si nu poate fi contrazisa cu mijloace ale
fizicii elementare ci numai invocând campul, conservativitatea si
integrala virusarii. Dar de ce folosesc astea când orbitarea poate
fi explicata simplu ca o miscare compusa? O explicatie simpla este
superioara uneia complicate. Mai ales când cea complicata aduce
inventii dubioase.
Daca exista camp de atractie, atunci el se epuizeaza. Asta poate fi
adevarat, fiindca perioada in care omenirea a facut observatii
astronomice este prea scurta ca sa poti trage concluzii. Iar concluzia
din citat este gresita: epuizarea campului gravitational ar produce
destramarea sistemelor planetare si corpurile ar incepe sa circule
numai pe traiectorii inertial rectilinii. Oprirea corpurilor intr-un timp
finit, este din alta discutie.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Stai așa că nu mai înțeleg nimic! Vrei să spui că câmpul gravitațional al unui corp se consumă în timp?

. . . . . . . . . .  Daca accepti atractia gravitationala
si analizezi critic teoria campurilor, observi ca proprietatea numita
conservativitate este falsa, fiindca ai la dispozitie analiza orbitarii ca
miscare compusa. Aceasta arata clar ca la orbitare se produce
lucru mecanic, deci se consuma energie, pe care o pierde acel
camp improvizat, iar el isi are originea in masa corpului care este
limitata. Deci nici campul unui corp nu este infinit, iar daca se
consuma, in timp va slabi. Asta chiar in conditiile atractiei, asa cum
o stie toata lumea, fara nici un FOIP. Formula care leaga potentialul
gravitational direct de masa este alta fata a falsificarii. Au facut
eforturi nu gluma!
Pentru cine nu vrea sa accepte ca gravitatia este impingere, este
necesar sa inteleaga ca proprietatea de conservativitate a campului
este falsa, si atunci are de ales.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Întrebarea următoare a fost:

Abel Cavaşi a scris:Vrei să spui că câmpul gravitațional al unui corp se consumă în timp?

Nu spun eu asta. Atractia gravitationala o spune, daca analizezi
orbitarea ca miscare compusa. Prin urmare este o consecinta
nerecunoscuta si rusinoasa a teoriei campurilor. Au acoperit-o
cu un covor numit conservativitate.
Eu consider ca situatia se prezinta cu totul altfel si am scris de
asta in sustinerea FOIP, unde campul gravitational nu exista.
Ceva care nu exista nu se poate consuma in timp. Daca insa
tii la el, trebuie sa accepti ca se consuma.
Deci raspunsul meu este nu, dar nu poti trage de aici concluzia
care o doresti.

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Poti afirma ce vrei sau ce crezi. Doar pentru asta este un forum.
Era bine daca puteai demonstra. Fara citate din scripturi.

Da, ţi-am demonstrat de mai multe ori că la o orbitare completă lucrul mecanic total este zero, orice drum ar urma corpul ce orbitează, atâta timp cât revine în punctul de origine al traiectoriei!

Rămâne ca şi tu să-ţi demonstrezi afirmaţia că la orbitare se produce lucru mecanic şi se consumă câmpul gravitaţional! Nedemonstrată, e doar o afirmaţie falsă, mai ales că şi contrazice observaţiile.

Tu nu ai demonstrat, fiindca a sprijini o teorie contestata cu
propriile ei argumente interesate, nu inseamna demonstratie.
Nici eu nu am finalizat demonstratia contrara, dar pentru cine
are bunavointa, este ca si facuta. Mai este nevoie de legea
cantitativa a lucrului mecanic ce se produce la orbitare, care
sunt convins ca este elaborata si ascunsa.
   Luciditate maxima !

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Inseamna ca argumentele le eviti.

Care argumente? Repetiţia aceloraşi afirmaţii la nesfârşit nu constituie un argument.

In spatiu, orice abatere a unui corp de la miscarea inertial-rectilinie, in
urma aplicarii unei forte, produce lucru mecanic si consum de energie.
Când scriam asa ceva, nu aveai nici o parere. O voi repeta pana apare
vreo contestare credibila. De aici pleaca conflictul. Acum spune tu ca
forta de atractie gravitationala este o exceptie, fiindca face campul nu
stiu ce smecherii!

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:Da măi nene, mai sus ai exact mişcarea aia de-i zici compusă, descompusă după cele două direcţii: una tangenţială la traiectorie şi una radială. Pe una din direcţii nu acţionează nicio forţă dar ai deplaare, pe cealaltă direcţie acţionează forţa centripetă dar nu ai deplasare în direcţia acţiunii forței! Ce-i aşa mare filozofie de nu înţelegi?

Asta nu intelegi tu, pe segmentul CB  se masoara miscarea pe directia
fortei. Daca forta nu exista, corpul ajunge in C. Dar odata cu miscarea
pe AC are loc si miscarea pe CB, amandoua se compun, nu se mai vad
si nu mai au loc niciuna separat, iar compunerea lor arunca permanent
corpul pe segmentul de cerc AB. Nu pot sa cred ca inca nu ai inteles asta.
Dar daca nu se vad, nu inseamna ca cele doua miscari nu se pot masura,
fiindca se pot desena si exista cele doua elemente care le produc:
inertia rectilinie(pentru AC) si atractia-impingerea gravitationala(pentru CB)
https://2img.net/r/ihimizer/img401/9157/km83.png.
Aceasta era adresa Schitei lui Abel la care se refera notatiile.
Daca nici la voi nu functioneaza, A era punctul de tangența de pe cerc,
C era un punct pe tangenta, iar B era punctul de pe cerc, corespunzator
lui C. In cazul in care schita nu mai apare, am sa o refac sub acelasi nume.
. . . . .

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:Dar atractia gravitationala implicata in capitolul orbitarea-o
miscare compusa, se prezinta ca un fenomen ce produce
lucru mecanic si consuma energie.

Deci, atracția gravitațională (dacă nu-ți place noțiunea de „câmp”) devine din ce în ce mai slabă de-a lungul timpului, deși corpul se poate roti la nesfârșit (cu același moment cinetic propriu)?
Și fii bun, nu mai răspunde pe lângă, că nu mă interesează restul. Dacă vrei să mai particip la discuție...

. . . . .
Da, dupa modelul actual al campului, daca nu te lasi intimidat
de "farsa" cu conservativitatea, atractia gravitationala scade
si pana la urma corpurile vor parasi orbitele. Momentul cinetic
propriu nu se refera la orbitare, ci la rotirea corpurilor in jurul
axelor proprii. Deci vorba aceea... se pot duce invartindu-se. Dar
n-ai frica, este consecinta unui model gresit, [capacitatea Universului
de a asigura orbitarea, nu se epuizeaza].
Daca n-ai sesizat, eu contest aici conservativitatea in detrimentul
campului, pentru ca sa devina mai credibil modelul push gravity.
. . . . .

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:

virgil_48 a scris:atractia gravitationala scade
si pana la urma corpurile vor parasi orbitele.

Și prin aceasta scade masa totală a celor două bile legate prin câmpul gravitațional?

Cum sa scada masa? Te iei dupa formula potentialului gravitational?
Sa fim seriosi. Masa se conserva.

Momentul cinetic
propriu nu se refera la orbitare, ci la rotirea corpurilor in jurul
axelor proprii.

N-am înțeles. Rotirea corpului (sistemului format de cele două bile) în jurul axei proprii este echivalentă cu orbitarea bilelor. Așadar, momentul cinetic propriu al sistemului format din cele două bile legate prin gravitație rămâne constant sau nu?

Doua bile legate cu un fir, sunt echivalente cu un corp unic
si momentul cinetic se conseva.
Doua corpuri legate cu o "forta fara suport material", nu au
acelasi statut. Realizarea acelei forte consuma energie, deci
rotatia corpurilor produce lucru mecanic. Momentul lor cinetic
nu se conserva fiindca necesita permanent energie in plus.
Daca nu vine, corpurile se imprastie. Nu se opreste rotatia!
Dar cei condusi de ideea conservativitatii si a [proportionalitatii]
directe masa - potential gravitational, nu vor accepta asta.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:Ok, scuze că nu m-am referit la o situație concretă. Dar nu era nicio problemă dacă îmi specificai cum e în fiecare caz în parte. Ba chiar te rog să-mi arăți distincția dintre cele două situații.

1). Deci, cum se comportă masa și momentul cinetic propriu în cazul în care bilele sunt legate prin ață?
2). Cum se comportă masa și momentul cinetic propriu în cazul în care bilele sunt legate doar prin atracție gravitațională?

Cred ca a devenit evident cum le privesc pe acest topic:
- In cazul 1) momentul cinetic se conserva.
- In cazul 2) momentul cinetic se epuizeaza. Asta daca
accepti ca doua bile sunt legate de atractia gravitationala
si graviteaza in jurul centrului comun de masa.
Nu ti se pare normal ca cele doua cazuri, radical deosebite,
sa aiba si urmari deosebite? Este vorba despre deosebirea
dintre "atractia cu suport material" si "atractia fara suport
material".
P.S. Ca o parere foarte vaga, gravitatia si legea lui Newton
nu permit orbitarea a doua mase mici. Nu stiu cat de mici,
dar banuiesc, in urma "cercetarii" mele, ca exista undeva o
limita.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:
Până la urmă, momentul cinetic al unui corp liber este constant, ori variabil? Dar masa?

Spune-mi te rog ce inadvertenta ai depistat si nu o accepti.
. . . . .
Dar nu compara o referire la fanteziile campului cu una la
situatia reala, fiindca este normal sa fie divergente.
In realitate:
Masa si momentul cinetic ale unui corp unic, se conserva.
Doua bile care care se invartesc in jurul centrului de masa
legate cu un fir, se asimileaza cu un corp unic(o volanta, un
titirez)
In teoria campurilor:
Doua bile care se invartesc in jurul centrului de masa, legate
de atractia gravitationala, sunt considerate un corp unic!
Pardon!

virgil_48 a scris:Scriu si eu aici, ca sa nu uit. Nu trebuie sa va bateti capul.
Lucrul mecanic produs in spatiu la schimbarea directiei de miscare a unei
mase m, de catre o forta F, constanta numai ca intensitate, la viteza lineara
constanta, in timpul t, este egal cu lucrul mecanic produs de forta F constanta,
ca intensitate, ca directie si sens, pe o traiectorie rectilinie a masei m, prin
cresterea vitezei, in timpul t.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:
Nu crezi că ești cam prea sigur pe afirmația asta nedemonstrată?

Este demonstrata din sectiunea 1 a topicului, atunci când sustinatorii
paradigmei actuale au admis ca parcurgerea unei traiectorii(nu orbite)
circulare de catre o nava cosmica, in spatiul liber, consuma energie. Apoi
in capitolul Orbitarea-o miscare compusa, am demonstrat(pentru cine
vrea sa inteleaga) producerea de lucru mecanic la orbitare. Amanunte
sunt multe si nu sunt de reluat. Mai am de stabilit numai legea cantitativa.
Doar indiferenta fata de topic produce dubii sau neincredere. Ataca
aspecte prea grave si nume prea mari ca sa fie adevarat! Daca erai la
curent cu cele de aici si priveai fara ostilitate, ai fi fost lamurit pana acum
si nu numai tu. Cu toate stangaciile mele de redactare.

virgil_48 a scris:

Abel Cavaşi a scris:
Iar o dai cu teoria actuală? Unde ai demonstrat tu că asta spune teoria actuală? Dimpotrivă, teoria actuală spune că un câmp gravitaţional este conservativ și mai nou văd că începi și tu să admiți că nu este necesar un lucru mecanic.

Spune, dar nu poate sustine cu mijloacele ei aceasta afirmatie.
Conservativitatea poate fi contestata chiar si in contextul
atractiei gravitationale si a campului.  Lucrul mecanic "se produce"
numai din cauza si in cadrul teoriei campului gravitational, asta
am afirmat mereu. Ca sa nu se vada [lucrul mecanic si consumul de
energie la orbitare] au venit cu o inventie[numita] conservativitatea.
Crezi in ea daca-ti place.

virgil_48 a scris:Cine a avut timp sa citeasca pct.(11) din capitolul Orbitarea-o miscare
compusa, a inteles ca pe acest topic exista o echivalenta intre:
Lucrul mecanic produs in spatiul liber, de o forta colineara cu miscarea
inertial-rectilinie a unui corp, care produce un plus de deplasare din
cauza cresterii vitezei, cat timp actioneaza forta si
Lucrul mecanic produs de o forta cu aceeasi intensitate, perpendiculara
permanent pe miscarea ce ia nastere din compunerea acestei forte cu
miscarea inertial rectilinie a corpului, care producand o traiectorie circulara,
schimba permanent directia corpului, viteza lineara ramanand constanta.
De unde vine confirmarea pentru mine? O forta in spatiu, aplicata unui corp
de masa m, indiferent ce directie ar avea, dupa un timp t trebuie sa produca
acelasi lucru mecanic. Schimbarea directiei[considerata ca lucru mecanic],
echivaleaza cu schimbarea vitezei lineare. Nu pretind ca am incheiat
"cercetarea". . . . .

virgil_48 a scris:. . . . .

eugen a scris:Campul gravitational nu este un camp de propulsie pe circuit inchis

Un camp de forte de genul efectului gravitational nu poate misca un corp liber pe o curba inchisa , numai prin el insusi.

Inseamna ca fara inertia-impulsul cu care a venit din spatiu corpul m,
acesta nu ar putea orbita in jurul corpului M. S-ar produce imediat
coliziunea celor doua. Este stiut! . . . .
P.S. Daca masa Lunii ar fi fost rupta din Terra, cum ar fi ramas pe orbita?

virgil_48 a scris:Au loc discutii colaterale interesante despre lucrul mecanic si orbitare aici:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1945-lucrul-mecanic-definitie-si-exemple#65555
Sa speram ca vor fi sustinute.

Un alt topic molipsit:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1457p30-probleme-de-mecanica#65641