Critica atractiei gravitationale

virgil_48 a scris:DIN TOPICUL NOUTATI:
Mesaj Scris de virgil_48 Astazi la 06:45
HOPA! O dau usurel la intors baietii! Câmpul este format din PARTICULE!

Însă doar Peter Higgs a scris explicit în articolul său ceva ce echipa din Belgia nu a făcut, deşi era ceva ce se ştia deja pe vremea aceea, anume că fiecărui câmp îi corespunde o particulă, reprezentată în analogia noastră de către un copac. Tot aşa precum o pădure este formată din copaci, un câmp este format din particule.

Citat din articolul unde duce linkul "un articol" din raspunsul precedent
al lui Razvan(in topicul Noutati). Autorul nu este oricine, este întemeietorul
forumului Scientia.ro si apropiat de ceace povesteste.  Multumesc, Razvan!

virgil_48 a scris:

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:O dau usurel la intors baietii! Câmpul este format din PARTICULE!

Nu uita că particulele purtătoare de forţă au şi o componentă ondulatorie. Această componentă reprezintă tocmai manifestarea câmpului respectiv.

Asta pot sa inteleg si eu! Dar ondulare fara particule, m-a ferit ...
Macar cu tine m-am inteles: campul acela, pe care il sustineti, este
o manifestare a materiei, nu o forma a ei! Incet, incet, progresam!

virgil_48 a scris:... este vorba despre (link) efectul Allais, citat
in lucrarea fostului nostru coleg Crivoi D.

 Influenţa lunisolară anormală s-a manifestat în mod egal sub forma unei perturbaţii remarcabile a mişcării pendulului paraconic (având toate aparenţele unui efect de ecranare) pe durata eclipsei totale de Soare din 30 iunie 1954. Planul de oscilaţie a pendulului paraconic s-a deplasat în jurul a 15 grade centesimale în momentul eclipsei, fig. 11. Forţele puse în joc sunt de ordinul de mărime corespunzătoare efectului Foucault. În esenţă, acestea au fost rezultatele experimentelor lui Maurice Allais. Acest efect asupra mişcării pendulului pe durata eclipsei este cunoscut sub numele de ”efectul Allais” sau ”efectul de eclipsă”.În anul 1958, la Institutul Politehnic din Paris, Maurice Allais a spus că experienţele sale obligă să se creadă că asupra gravitaţiei acţionează anumite forţe necunoscute. După părerea lui Allais, deviaţiile observate nu pot fi explicate prin nici una din teoriile existente ale gravitaţiei [1]. În Romania, la Universitatea din Iaşi, în timpul eclipsei din 15 februarie 1961 a fost urmărită cu mare acurateţe mişcarea unui pendul Foucault. Lungimea pendulului era de 25,008 m iar greutatea corpului sferic de pendulare era de 5,5 kg. Elipsa a început la 8h 49m 3s şi s-a terminat la 11 h 16 min. 50 s. “La acest moment un fapt surprinzator s-a manifestat, pendulul a avut o perturbaţie descriind o elipsă a cărei axă mare devia în raport cu planul iniţial cu aproximativ 15o. Excentricitatea elipsei era de o,18. La sfîrşitul eclipsei pendulul a continuat să menţină oscilaţia eliptică, dar axa mare s-a apropiat rapid de planul iniţial” (Jeverdan, G.T. et al; Experiments Using the Foucault Pendulum during the Solar Eclipse of 15 February, 1961.” Biblical Astronomer. 1:18, Winter 1981.).

virgil_48 a scris:Efectul Allais ar putea fi manifestarea care diferentiaza comportarea
gravitatiei ca atractie de cea a gravitatiei ca impingere.
Pacat ca nu se gaseste un posesor de cunostinte suficiente ca sa
analizeze aspectele relevate si semnificatia lor. Punctul de plecare este
citatul din raspunsul precedent, venit de aici.
Pornind de la diferenta dintre campul gravitational si FOIP(atat cat
am presupus eu despre el), s-ar putea materializa un raspuns cu privire
la natura gravitatiei. De fapt pentru push gravity trebuie sa existe o baza
teoretica fundamentata, numai ca este ignorata sau ascunsa deliberat,
ca sa nu afecteze anumite interese.

virgil_48 a scris:

eugen a scris:Adrian@Virgil_48,
Ce parere aveti despre exprimarea lui Newton:
" Daca acest spirit vine din inalt cu viteza uniforma, densitatea lui si in consecinta forta lui va fi in mod reciproc proportionala cu patratul distantei lui fata de centru.
Dar daca vine cu miscare accelerata, densitatea lui va fi peste tot diminuata cu cat viteza creste, asa incat forta lui  ( in acord cu ipoteza facuta) va fi la fel ca inainte, reciproca cu patratul distantei fata de centru."
(Scrisoarea lui Newton catre Halley )
http://www.newtonproject.sussex.ac.uk/view/texts/normalized/NATP00327

Eugen, fiindca tu ai tradus textul, vezi putin ce am inteles eu si
daca este cazul corecteaza-ma:
"Spiritul" care vine cu viteza uniforma, pare a fi eterul dinamic adica
FOIP. Particulele sale au viteza proprie, care in spatiu este constanta.
"Spiritul" care vine cu viteza accelerata, mi se pare a fi eterul inert, care
este animat de atractia gravitationala. Ceva in stilul modelului lui Adrian.
Aceasta produce caderea obiectelor spre corpuri cu viteza accelerata.
Pentru mine, concluzia enuntata de Newton, pe a carei intelegere nu pariez,
este ca ambele modele conduc la aceeasi relatie: proportionalitate inversa
cu patratul distantei. Este o idee care am intalnit-o cu ceva timp in urma, si
pe care am preluat-o sub forma ca si atractia si împingerea gravitationala
se bazeaza pe aceeasi formula. Deci gravitatia este o manifestare descrisa
in doua feluri. Numai "povestile" sunt diferite. Dar depinde cine le spune!
Tu ce parere ai?

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Nu prea inteleg care este problema ta vis-a-vis de campul gravitational. Este foarte clar ca in prezenta unui corp ceresc spatiul din jurul corpului ceresc este caracterizat de un gradient de camp care se manifesta prin acceleratia oricarui corp de proba. Este mai putin important in ce consta campul, adica ce particula ocupa spatiul geometric din jurul corpurilor, important este cum putem utiliza aceste cunostiinte in folosul nostru.

Vrei sa spui ca nu iti pasa cum se produce gravitatia de vreme
ce sunt cunoscute formulele ca sa se poata lansa nave cosmice?
Ei bine, conservarea modelului "atractia gravitationala ca forta cu
transmitere fara suport material", impiedica in mod deliberat
accesul larg la motorul antigravitational. Daca nu e clar cum
se produce gravitatia, este cam greu sa realizezi antigravitatia.
Una este sa lupti impotriva atractiei si alta impotriva impingerii.
Fiindca atractia vine de jos, iar împingerea de sus. Acum
intelegi ca nu este numai problema mea?

virgil_48 a scris:Tot mai caut o formula certa pentru calculul lucrului mecanic
care se produce la orbitare, cel despre care integrala
virusarii afirma cu hotarare ca este nul. Asta,ca sa se poata
impune in mod abuziv proprietatea campului de a fi
conservativ. Daca recunosteau adevarul, ca asa cum este
conceput campul, acesta se consuma, s-ar fi impus push
gravity. Deocamdata avansez urmatoarea situatie simpla:
Daca o nava cosmica de masa M, circula rectiliniu si inertial
in spatiul liber( in absenta oricarei gravitatii), cu viteza V1;
La un moment dat porneste motorul care produce forta F
uniforma, pe directia miscarii initiale, in timpul T;
Dupa timpul T a ajuns la viteza V2.
Forta F a produs lucrul mecanic L:
L = F x T x (V2 - V1) /2
Adica deplasarea suplimentara produsa de forta, este timpul
inmultit cu cresterea medie a vitezei.
Se produce lucru mecanic numai când nava iese din miscarea
inertiala, si nu se mai produce când miscarea devine din nou
inertiala. . . . . .

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris: Deocamdata avansez urmatoarea situatie simpla:
Daca o nava cosmica de masa M, circula rectiliniu si inertial
in spatiul liber( in absenta oricarei gravitatii), cu viteza V1;
La un moment dat porneste motorul care produce forta F
uniforma, pe directia miscarii initiale, in timpul T;
Dupa timpul T a ajuns la viteza V2.
Forta F a produs lucrul mecanic L[m]:
L[m] = F x T x (V2 - V1) /2

Daca nu cunosti toate legile si conditionarile mecanicii, iti pui
problema daca, îndreptând forta F perpendicular pe traiectoria
inertiala si pe axa navei, in timpul T, nu se produce lucru mecanic
si in acest caz. Odata cu devierea progresiva a traiectoriei initiale.
Am ridicat problema in ideea ca sunt altii mai avansati ca mine.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil_48 a scris:Revenind la rapunsul precedent, urmatorul enunt mi se pare
axiomatic:
In spatiu, numai miscarea inertiala(rectilinie) nu produce lucru
mecanic. Orice abatere de la aceasta, este rezultatul unei forte
si produce lucru mecanic.
Consider tot o axioma faptul ca miscarea inertiala este rectilinie,
fiindca nu stiu daca asta s-a demonstrat sau nu.

Miscarea inertiala este rectilinie numai intr-un spatiu "neutru", adica lipsit de campuri.

Asta trebuie sa fie o inventie in folosul teoriei campurilor.
Bineinteles ca nu ma gândesc ca ar fi a ta, dar sunt curios daca
este exprimata expres undeva, sau este subanteleasa.
Dar "campul gravitational" este acreditat cu producerea gravitatiei,
care este o forta.
Acum mai curbeaza si inertia? Asta este culmea strumfariei. Spatiul
"neutru" este regula Universului, nu pot niste corpuri sa schimbe o
lege generala. Ele pot suprapune peste inertia rectilinie o forta, dar
nu pot modifica[regula].[Efectele inertiei si al fortei] se pot compune,
conform mecanicii. Restul este virusare.

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:Revenind la rapunsul precedent, urmatorul enunt mi se pare
axiomatic:
In spatiu, numai miscarea inertiala(rectilinie) nu produce lucru
mecanic. Orice abatere de la aceasta, este rezultatul unei forte si
produce lucru mecanic.  . . . . . . . .

Pentru cine a urmarit ideea, ar trebui sa fie evident ca orice forta
aplicata unui corp care in spatiu are o miscare inertiala, produce
lucru mecanic. Daca corpul ajunge in proximitatea unei planete,
forta produsa de gravitatia acesteia, produce lucru mecanic,
traiectoria devenind curba datorita compunerii miscarii rectilinii
[inertiale] cu gravitatia.
Pentru ca sa nege aceasta evidenta, au aplicat integrala virusarii la
miscarea orbitala, unde nu avea ce cauta. Teoria miscarii in camp
central, este o escaladare disperata a falsificarii.

virgil_48 a scris:...  Dece?
Fiindca daca nu il trageau de par ca sa scoata campul conservativ,
cum se puteau prezenta publicului cu un camp(gravitational) care se
consuma? Cine il mai lua in serios?
Daca am adus tot felul de argumente, ba chiar si niste formule(cam
empirice, dar perfectibile) despre lucrul mecanic ce se produce la
orbitare, am facut-o ca sa arat ca modelul campului si teoria lui
este un fals, nu ca se consuma potentialul gravitational al planetelor.
Acesta nu se poate consuma fiindca nu exista. Gravitatia este produsa
de un element exterior corpurilor, care pe acest topic se numeste FOIP.
Iar gravitatia care o sustin aici, se identifica cu numele push gravity.
Ea aglomereaza materia barionica si corpurile ceresti in formatiunile
cunoscute, dar este apropiata prea mult de free energy si de
aceea deocamdata este prohibita.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

Teoria miscarii in camp
central, este o escaladare disperata a falsificarii.

Totusi cu aceasta teorie se calculeaza la secunda traiectoriile satelitilor, navelor cosmice, asteroizilor si cometelor. Asa ca nu este de ignorat.

Cine a spus ca este de ignorat? Contine probabil cea mai mare
parte a bazei de calcul necesara push gravity si toata baza de
calcul necesara aplicatiilor practice. Am scris nu numai odata,
ca gravitatia este o Mărie cu doua palarii. Teoria campurilor are
vulnerabilitatea denumita conservativitate, care nu mi se pare
ca ar afecta baza de calcul ci numai imaginea generala. Fiindca
diferenta dintre atractie si impingere nu se poate sesiza. Este
aceeasi forta cu aceeasi directie, difera numai punctul de
aplicatie, ceace la nivelul particulei este nesemnificativ.
. . . . .

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris: Deocamdata avansez urmatoarea situatie simpla:
Daca o nava cosmica de masa M, circula rectiliniu si inertial
in spatiul liber( in absenta oricarei gravitatii), cu viteza V1;
La un moment dat porneste motorul care produce forta F
uniforma, pe directia miscarii initiale, in timpul T;
Dupa timpul T a ajuns la viteza V2.
Forta F a produs lucrul mecanic L:
L = F x T x (V2 - V1) /2
Adica deplasarea suplimentara produsa de forta, este timpul
inmultit cu cresterea medie a vitezei.

Aceasta situatie si relatia, care deocamdata nu au fost contestate,
au si o alta varianta, asa cum urmeaza:
Un corp(un asteroid), circula inertial(rectiliniu) pe o traiectorie
care [intalneste] la un moment dat, o planeta.
Când se apropie de planeta, asteroidul este actionat înafara de
inertia masei sale, de forta de atractie-impingere gravitationala
a planetei. Consider(aproximand) ca cei doi factori sunt colineari.
Deci apare o forta echivalenta cu forta F din citat.
Daca in situatia din citat forta F produce lucrul mecanic L, in
acest de-al doilea caz dece nu ar produce? Fiindca nu are loc
nici o orbitare, nu pot fi invocate traseele acelea toroidale care
inconjoara planeta si impiedica producerea lucrului mecanic.

virgil_48 a scris:Fata de cele prezentate recent, se profileaza necesitatea urmatorului
postulat:
In spatiu, orice forta singulara, inclusiv gravitatia, produce lucru mecanic.
Daca este cineva dispus sa participe pentru a confirma sau infirma
aceasta propozitie, il astept. Am scris "forta singulara", fiindca nu iau
in discutie doua forte egale si de sens contrar. Poate ca acelea nici nu
sunt forte!

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:Fata de cele prezentate recent, se profileaza necesitatea urmatorului
postulat:
In spatiu, orice forta singulara, inclusiv gravitatia, produce lucru mecanic.

Daca tot am inceput sa inventez postulate, este cazul sa adaug urmatorul.
Lucrul mecanic despre care este vorba mai sus, l-am mai scris:
a)   L = F x T x (V₂ - V₁) / 2
Urmeaza postulatul 1⁺:
In spatiu, orice forta singulara, inclusiv gravitatia, care actioneaza asupra
unui corp ce se deplaseaza inertial, produce acelasi lucru mecanic L calculat
cu relatia a), indiferent de directia fortei F fata de directia deplasarii inertiale.
Asta ar insemna ca lucrul mecanic care il produce o forta F, actionand asupra
unei mase M in timpul T, se calculeaza independent de directia de miscare
inertiala a masei M. Daca ma gândesc bine, este posibil ca sa fie o consecinta
logica a legilor dinamicii, nicidecum un postulat.

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:
Lucrul mecanic despre care este vorba mai sus, l-am mai scris:
a) L[m] = F x T x (V₂ - V₁) / 2

- Daca Lm este lucrul mecanic pe care "campul gravitational"
il executa pentru parcurgerea unei orbite de catre
corpul S in jurul planetei O
- T este durata unei orbitari complete
- V₂ - V₁ este cresterea vitezei corpului S
pe un traseu rectiliniu, in tipul T, sub efectul fortei F. Acest
traseu nu este orbita ci un echivalent al ei rectiliniu.
- F este "forta de atractie gravitationala(Ag)" care mentine corpul
S pe orbita de lungime L din jurul planetei O
- L = t x v = T x (V₂ - V₁) x 1/2 este lungimea orbitei
Inseamna ca lucrul mecanic a) este Lm = F x L, adica forta inmultita
cu deplasarea sau "forta de atractie gravitationala" inmultita cu
lungimea orbitei.
Cine va citi repede si printre rânduri se va distra. Pentru a
intelege trebuie recitite raspunsurile anterioare. Nu scriu aici
pentru cei grabiti si nici nu exclud vreo inadvertenta din partea
mea. Aceasta "cercetare" o execut direct pe ecran.
Formula precedenta care am obtinut-o pentru acest lucru mecanic,
determinata in alt fel, continea aceiasi factori si in plus tangenta
unui unghi, care facea ca rezultatul inmultirii sa fie mult mai mic.
Sper sa pot afla care este adevarul.

Un paradox...
Mesaj Scris de virgil_48 la data de Mar 18 Aug 2015, 09:17

.... al campului gravitational.
Câmpul gravitational, asa cum este conceput acum, nu produce numai
atractia gravitationala. Ca sa fie conservativ, el trebuie sa produca un
efect de inertie curba(circulara) asupra corpurilor care orbiteaza. Fiindca
o miscare înafara inertiei, consuma energie si produce lucru mecanic,
ceace se opune proprietatii pretinse a campului de a fi conservativ.
Dar daca orbitarea se produce din inertie, pentru ce mai este nevoie de
atractia gravitationala?

Consecinta paradoxului[precedent]
Mesaj Scris de virgil_48 la data de Mar 18 Aug 2015, 23:14

Odata ce campul gravitational face posibila inertia circulara, cea
care nu consuma energia campului si nu produce lucru mecanic la orbitare,
inseamna ca atractia gravitationala nu este necesara pentru orbitare.
Fiindca orbitarea o produce inertia circulara singura!

virgil a scris:

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Nu este nici o atractie gravitationala, ci doar o pozitionare a corpului pe geodezica potrivita vitezei pe care o are.

Cum sa nu fie atractie(sau impingere), virgil? Pe noi cine ne tine
pe suprafata planetei? Observi cum teoria pe care o accepti, furnizeaza
explicatii sofisticate si sinusoidale? Când este când nu este!
Cel putin asta cu geodezicele este de tot rasul. Mai bine spuneau ca
sunt niste tobogane solide in spatiu si atunci nu se mai punea
problema epuizarii "campului conservativ".
Daca un corp se misca pe geodezica, campul, asa cum a fost conceput
(gresit), tot trebuie sa consume energie pentru orbitare. Fiindca
lipsesc toboganele solide care sa preia forta centrifuga. Ori ai o
structura solida, ori consumi energie! A treia cale nu exista.

Fa abstractie de volumul ocupat de Pamant, si considera ca avem doar masa concentrata intr-un punct. In aceasta situatie intreaba-te ce se intampla cu tot ce sta acum pe Pamant. Raspunsul meu este ca toate corpurile vor cadea spre centrul de masa, crescandu-si viteza, astfel ca vor deveni sateliti ai Pamantului, fiecare ocupand o geodezica proprie vitezei capatate, pe o traiectorie elipsoidala, transformand mereu energia cinetica in energie potentiala si invers. Pe traiectul in care are loc transformarea energiei potentiale in energie cinetica vom avea o forta de atractie, iar pe perioada cat avem transformarea energiei cinetice in energie potentiala, avem o forta de respingere, pe care ne place sa o numim "inertie". In realitate nu avem nici atractie, nici respingere, ci doar oscilatie in jurul centrului de masa. Atractia si inertia sunt cazuri particulare care se refera la segmente de traiectorie.

virgil_48 a scris:Nu ma bizui prea mult pe autoritatea Wikipediei, dar aici
vad ca nu prevede o exceptare de la inertia rectilinie pentru
miscarea in campul gravitational:

Inerție (fizică)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe externe.

Deocamdata ma consider indreptatit sa consider ca un corp care a
ajuns in proximitatea unei planete, executa o miscare compusa din
miscarea rectilinie determinata de inertie si forta de atractie-impingere
care se exercita in zona. Nu am inca nici un motiv sa consider ca
inertia a devenit curbilinie daca corpul orbiteaza. Iar forta aceea,
care abate traiectoria corpului de la linia dreapta, este normal ca
produce o deplasare, fiindca se vede [deplasarea].

virgil_48 a scris:In topicul Ce este energia? pag. 4, a avut loc o discutie care
priveste direct cele discutate aici.
https://cercetare.forumgratuit.ro/t538p90-ce-este-energia#63487
https://cercetare.forumgratuit.ro/t538p90-ce-este-energia#63490
https://cercetare.forumgratuit.ro/t538p90-ce-este-energia#63514
. . . . .

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Poti sa ramai la nivelul acesta fara nici o problema, dar nu poti sa elaborezi teorii numai pe baza acestei observatii, ignorandu-le pe celelalte cu buna stiinta. Pentru ca, chiar in exemplul cu bila si mingea, ai sa vezi ca mingea este impinsa pentru ca este elastica, dar in cazul in care bila loveste o bucata de plastilina sau aluat, energia bilei este transformata integral in lucru mecanic de deformare, aluatul capatand forma negativa a bilei dar ramanand pe loc. In acest caz cum mai justifici forta de impingere sau atractie.

Lovitura bilei produce deformarea unui corp plastic, insotita
de disiparea de energie cunoscuta. Efectul este vizibil. Dar
încercând sa tragi
materialul folosindu-te de bila, fara efectul de aderenta, nu
vei obtine nici un rezultat. Iar aderenta nu este atractie.
Ajungem numai la efectul gravitational al doua mase infime,
care nu este observabil si nu intra in aceasta discutie de
nivel elementar.
Observatiile despre care afirmi ca le ignor, sunt observatii
grosiere: daca marul se indreapta spre pamant, inseamna
ca este atras [asta este perceptia, intrucat nu se vede nimic]!
Dar suportul teoretic al acestei atractii fara
suport material, este tare subtire si certat cu logica.
Împingerea gravitationala este deja un nivel superior de
abordare a problemei, fiindca aduce o explicatie logica si
palpabila.

virgil_48 a scris:Am inceput cu acest raspuns o etapa care eu o consider demitizarea
organizata a conservativitatii campului gravitational.
Pentru asta este nevoie sa dovedesti ca miscarea orbitala produce
lucru mecanic, "integrala virusarii " este falsa, iar campul gravitational,
daca ar exista dupa modelul actual, s-ar epuiza.

O nava cosmica de masa M, cu posibilitate de autopropulsie, forma sferica,
circuland in spatiul liber(inafara oricarui camp), are doua miscari care
se suprapun:
1 . Una inertiala, rectilinie, cu viteza initiala V₁.
2 . Una determinata de propulsia proprie, care se poate produce in orice
directi[]e, inclusiv pe directia miscarii inertiale.
Miscarea inertiala nu produce lucru mecanic.
Miscarea produsa de propulsia proprie, indiferent ce directie are, produce
lucru mecanic.
Considerand propulsia o actiune constanata a fortei F, lucrul mecanic
produs este:
                 Lm = forta x deplasarea = F x T x V/2  
T este timpul cat actioneaza propulsia, iar V este cresterea vitezei produsa
de ea. Formula este valabila pentru orice directie s-ar produce propulsia,
inclusiv pentru directia miscarii inertiale, unde formula devine:
                 Lm = F x T x (V₂ - V₁) /2
De aici rezulta ca la orice abatere de la miscarea inertial-rectilinie, nava
produce lucru mecanic, deci consum de energie.
Daca forta F nu este produsa de propulsia navei ci este o atractie-impingere
exterioara, concluzia este aceeasi. Orice forta care actioneaza asupra unui
corp din spatiu produce lucru mecanic si consuma energie, deci sursa ei se
epuizeaza.          Corectura:
[Asta ar trebui sa se intample si in cazul modelului eronat al campului
gravitational, pretins conservativ, dar nu se evidentiaza in orbitarea reala.]
Daca afirmatiile mele jignitoare la adresa acestei "bijuterii a fizicii" care este
teoria campurilor vor mai atrage ceva replici, va spun ca probabil le-am
auzit pe toate, complicate, inflorite si docte, ca sa taie avantul oricarei
critici. Prefer sa-mi spuna cineva ce gresesc eu. Banuiesc ca se poate
corecta. Ii multumesc celui care accepta aceasta varianta de discutie.

virgil_48 a scris:

virgil_48 a scris:
Daca forta F nu este produsa de propulsia navei ci este o atractie-impingere
exterioara, concluzia este aceeasi. Orice forta care actioneaza asupra unui
corp din spatiu produce lucru mecanic si consuma energie, deci sursa ei se
epuizeaza. Asta se intampla numai in cazul modelului eronat al campului
gravitational, pretins conservativ, si nu in realitate.

CORECTEZ. . . . . . :
Asta ar trebui sa se intample si in cazul modelului eronat al campului
gravitational, pretins conservativ, dar nu se evidentiaza in orbitarea reala.

virgil_48 a scris:Daca nava cosmica sferica din partea (1), ce parcurge un traseu
rectiliniu-inertial in spatiul liber,
in punctul A, porneste un motor care produce propulsie pe o
directie perpendiculara pe directia initiala,
iar motorul functioneaza un timp T, dupa care nava ajunge in
punctul B,
intre punctele A si B, nava a descris o traiectorie curba, mai
precis parabolica,
iar din punctul B, ea isi continua drumul pe un traseu rectiliniu
inertial, tangent in punctul B la curba descrisa pana acolo.
Punctul B se afla la distanta S de axa traseului initial, pe care
nava l-a parasit.
Dupa punctul B, nava si-a reluat deplasarea inertial-rectilinie
fara o contributie a propulsiei, la un anumit unghi fata de traseul
initial.
Lucrul mecanic produs de forta de propulsie F, in timpul T, este
                  Lm = F x S  
Impulsul initial(si viteza navei), au ramas aceleasi daca nu tii
seama de cantitatea de combustibil consumata, sau daca nava
are motoare EmDrive.
Se constata usor ca in spatiul liber, parcurgerea unui traseu curb,
produce lucru mecanic si consuma energie, lucru admis destul de
greu la începutul topicului.. . . . . .

virgil_48 a scris:
Schita de mai sus constituie o detaliere a celor scrise in raspunsul
anterior, este vorba de traiectoria unui corp care se deplaseaza in
spatiul liber,in lipsa oricarei gravitatii, sub influenta inertiei proprii.
Intre punctele A si B este impins de o forta F perpendiculara pe
directia miscarii inertiale, care produce deplasarea dS.
F x dS = Lm
adica forta aceea produce lucru mecanic. Nu este o forta identica
cu atractia-impingerea gravitationala fiindca nu este orientata
spre un singur punct, ca in cazul gravitatiei, ci este mereu paralela
cu o directie. Dar este o situatie similara, din care rezulta ca la
modificarea unei directii de deplasare inertial-rectilinii se produce
lucru mecanic.

. . . . .Ca orbitarea este o miscare compusa asa cum am scris, nu mai
poate fi pus la indoiala. Cineva care poseda cunostintele necesare
de analiza matematica si geometrie analitica combinând cu formula
lui Newton, poate determina deplasarea permanenta care se produce
la parcurgere unei orbite de catre un corp. Ca sa nu mai revina
discutia la"neintelegerile" de la începutul topicului, precizez ca este
vorba de deplasarea pe care o neaga teoria campurilor si "integrala
virusarii," atunci când afirma ca la orbitare nu se produce lucru
mecanic si nu se consuma energie. De unde au scos si atributul de
conservativ al campului, care este fals, iar modelul miscarii in
camp central este gresit. Argumentul Orbitarea - o miscare compusa,
poate fi inteles si preluat de orice cunoscator de mecanica superioara,
pentru reabilitarea adevarului. Daca nu se incumeta inca nimeni sa o
faca public, vor fi cativa care lucreaza la asta. Curaj, oameni buni, ce
va pot face mai mult decat sa va viruseze si calculatoarele !?

virgil_48 a scris:https://2img.net/r/ihimizer/img401/9157/km83.png.
Primul link deschide imaginea Schita lui Abel despre care a fost vorba
in raspunsul precedent.
A cauta formula lucrului mecanic care se produce la orbitarea unei
planete de catre un corp, este un efort inutil. Inseamna sa dovedesti
cu certitudine ca potentialul gravitational, ceva care nu exista, se
consuma ! Daca voi reusi din intamplare sa o determin ulterior am
sa o prezint. Dar faptul ca dupa modelul actual al campului, la orbitare
se produce totusi lucru mecanic, mai poate fi pus la indoiala numai de
cei ce nu au citit cu atentie ultima pagina.
Imi pare rau ca sustinatorii convinsi ai teoriei campurilor au abandonat
subiectul. Poate este incomod.

virgil_48 a scris:Considerând un corp care se misca pe o traiectorie inertial-rectilinie
in spatiul liber, lipsit de gravitatie;
Care de la un anumit moment este actionat de o forta exterioara sau
produsa de motarele sale;
Forta aceea produce lucru mecanic de doua feluri:
1. Daca este aplicata pe directia miscarii inertiale a corpului, are loc
modificarea vitezei initiale. Formula lucrului mecanic produs in
timpul cat actioneaza forta, se afla la raspunsul (1)
         Lm = F x T x (V₂ - V₁) /2
2. Daca forta este aplicata perpendicular pe directia miscarii inertiale,
ca in schita de la raspunsul (3). In primul moment are loc numai o
modificare a directiei miscarii, lucrul mecanic produs de forta se
acumuleaza in schimbarea de directie. Banuiesc ca acest segment al
lucrului mecanic este cunoscut si cineva mai fizician decat mine ar
putea sa-l prezinte. Schimbarea de directie produce lucru mecanic.
In continuare, in cazul din schita (3) situatiile de la pct. 1 si 2 de mai
sus se combina, lucrul mecanic produs fiind o suma a celor doua.
Daca forta care actioneaza corpul capata caracteristica unei forte
centrale, cum ar fi gravitatia sau autopropulsia controlata, atunci
lucrul mecanic se produce numai ca la pct. 2. Forta este rectangulara
fata de traiectoria circulara(eliptica) dar lucrul mecanic se produce
permanent datorita schimbarii de directie.

virgil_48 a scris:

Orbitarea - o miscare compusa(2)
Mesaj Scris de virgil_48 la data de Joi 03 Sept 2015, 08:25

Daca nava cosmica sferica din partea (1), ce parcurge un traseu
rectiliniu-inertial in spatiul liber,
in punctul A, porneste un motor care produce propulsie pe o
directie perpendiculara pe directia initiala,
iar motorul functioneaza un timp T, dupa care nava ajunge in
punctul B,
intre punctele A si B, nava a descris o traiectorie curba, mai
precis parabolica,
iar din punctul B, ea isi continua drumul pe un traseu rectiliniu
inertial, tangent in punctul B la curba descrisa pana acolo.
Punctul B se afla la distanta S de axa traseului initial, pe care
nava l-a parasit.
Dupa punctul B, nava si-a reluat deplasarea inertial-rectilinie
fara o contributie a propulsiei, la un anumit unghi fata de traseul
initial.
Lucrul mecanic produs de forta de propulsie F, in timpul T, este
                  Lm = F x S       . . . . . .                

Fata de ce am scris ulterior la pct (5), lucrul mecanic anuntat aici,
este incomplet. Pentru o miscare in spatiul liber, sub influenta
unei forte ce se mentine paralela cu o directie, ca in figura de la
pct. (3) lucrul mecanic are doua surse:
- Schimbarea de directie pe distanta A - B, care banuiesc ca este
data de unghiul dintre tangentele in cele doua puncte. Formula
lucrului mecanic produs astfel, isi asteapta inca un descoperitor!
- Modificarea(cresterea) vitezei masei care produce lucru mecanic,
conform formulei care am repetat-o si mi se pare sigura.

virgil_48 a scris:In cazul unei miscari orbitale stabile, pe care o consider in mod provizoriu
circulara, viteza cu care corpul parcurge traiectoria este constanta.
Tot lucrul mecanic care se produce din cauza iesirii corpului din traiectoria
inertial-rectilinie se acumuleaza in schimbarea permanenta de directie.
Daca orice forta aplicata unui corp care se deplseaza inertial, produce
lucru mecanic, nu exista nici un motiv ca in acest caz sa nu se produca.
Acest fenomen poate fi numai consecinta intrarii corpului sub influenta unei
forte centrale, cum ar fi atractia-impingerea gravitationala sau propulsia
controlata(cea care obtine acelasi efect).