Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 3)

Rezumarea primului mesaj :

Subiectul iniţial a fost scindat automat datorită lungimii exagerate, iar acest topic provine după „ultimul mesaj din topicul anterior”.


Bine, adevarul e ca nici nu-i foarte relevant daca trage sau impinge. Important e ca cade.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
Nu este nici o atractie gravitationala, ci doar o pozitionare a corpului pe geodezica potrivita vitezei pe care o are.

Cum sa nu fie atractie(sau impingere), virgil? Pe noi cine ne tine
pe suprafata planetei? Observi cum teoria pe care o accepti, furnizeaza
explicatii sofisticate si sinusoidale? Când este când nu este!
Cel putin asta cu geodezicele este de tot rasul. Mai bine spuneau ca
sunt niste tobogane solide in spatiu si atunci nu se mai punea
problema epuizarii campului conservativ.
Daca un corp se misca pe geodezica, campul, asa cum a fost conceput
(gresit), tot trebuie sa consume energie pentru orbitare. Fiindca
lipsesc toboganele solide care sa preia forta centrifuga. Ori ai o
structura solida, ori consumi energie! A treia cale nu exista.

Fa abstractie de volumul ocupat de Pamant, si considera ca avem doar masa concentrata intr-un punct. In aceasta situatie intreaba-te ce se intampla cu tot ce sta acum pe Pamant. Raspunsul meu este ca toate corpurile vor cadea spre centrul de masa, crescandu-si viteza, astfel ca vor deveni sateliti ai Pamantului, fiecare ocupand o geodezica proprie vitezei capatate, pe o traiectorie elipsoidala, transformand mereu energia cinetica in energie potentiala si invers. Pe traiectul in care are loc transformarea energiei potentiale in energie cinetica vom avea o forta de atractie, iar pe perioada cat avem transformarea energiei cinetice in energie potentiala, avem o forta de respingere, pe care ne place sa o numim "inertie". In realitate nu avem nici atractie, nici respingere, ci doar oscilatie in jurul centrului de masa. Atractia si inertia sunt cazuri particulare care se refera la segmente de traiectorie.

Daca majoritatea afirmatiilor tale mi se par de bun simt, am o
rezerva serioasa asupra felului in care privesti inertia. Eu pe
aceasta, o vad ca o proprietate a materiei care se evidentiaza
in mod deosebit in spatiul liber, înafara oricarei gravitatii,
sub forma de miscare rectilinie.
In camp nu se manifesta inertie pura ci o compunere intre
inertie si forta de atractie, care produce orbitarea.
Nu ti se pare impropriu sa extinzi manfestarile oscilatorii
asupra tuturor fenomenelor, asa cum Abel face cu
cele elicoidale? Acestea isi au locul lor in natura si in fizica,
dar nu mi se pare ca ar fi totale.

virgil_48 a scris:Daca majoritatea afirmatiilor tale mi se par de bun simt, am o
rezerva serioasa asupra felului in care privesti inertia. Eu pe
aceasta, o vad ca o proprietate a materiei care se evidentiaza
in mod deosebit in spatiul liber, înafara oricarei gravitatii,
sub forma de miscare rectilinie.
In camp nu se manifesta inertie pura ci o compunere intre
inertie si forta de atractie, care produce orbitarea.
Nu ti se pare impropriu sa extinzi manfestarile oscilatorii
asupra tuturor fenomenelor, asa cum Abel face cu
cele elicoidale? Acestea isi au locul lor in natura si in fizica,
dar nu mi se pare ca ar fi totale.

Nu ai argumente sa sustii acest lucru, decat obisnuinta de a le privi astfel. Noi pornim de la actiuni concrete efectuate la nivelul nostru de perceptie, si le extindem intregului univers. Cred ca este mai normal sa preluam modul de comportare a corpurilor in univers, si sa le particularizam la nivelul nostru. Ca sa sustii contrariul trebuie sa aduci argumente serioase.

virgil_48 a scris:Nu ti se pare impropriu sa extinzi manfestarile oscilatorii
asupra tuturor fenomenelor, asa cum Abel face cu
cele elicoidale? Acestea isi au locul lor in natura si in fizica,
dar nu mi se pare ca ar fi totale.

Eu așa am înțeles teorema de recurență a formulelor lui Frenet. Mai exact, această teoremă ne spune că dacă o curbă nu este dreaptă, atunci este o elice. Dacă ea nu este elice, atunci este o curbă de precesie constantă (adică, o curbă care se rotește în jurul unei elice). Dacă nu este curbă de precesie constantă, atunci este o curbă care se rotește în jurul unei curbe de precesie constantă. Și tot așa mai departe, la infinit. Altfel spus, NU EXISTĂ ALTFEL DE CURBE pe care le-ar putea descrie corpurile, decât din cele precedente (curbe pe care le-am numit elice de un oarecare ordin).

Tu ai înțeles (altfel) această teoremă?

virgil a scris:
Nu ai argumente sa sustii acest lucru, decat obisnuinta de a le privi astfel. Noi pornim de la actiuni concrete efectuate la nivelul nostru de perceptie, si le extindem intregului univers. Cred ca este mai normal sa preluam modul de comportare a corpurilor in univers, si sa le particularizam la nivelul nostru. Ca sa sustii contrariul trebuie sa aduci argumente serioase.

Nu este vorba de argumente. Trebuie sa vedem numai, cum a
fost definita inertia si asta putem face. Poate fi inertia din spatiul
liber, unde nu intervin gravitatia sau alte forte, si atunci este
perfect lineara, nu necesita nici un aport de energie si nu produce
lucru mecanic.  Sau poate fi inertia(fizica) din mediul nostru,
care de fapt este permanent compusa cu anumite forte, nu mai
este lineara si nu se mai bucura de "independenta energetica".
Eu banuiesc ca tot prima se numeste inertie si este o proprietate
a masei, dar putem afla cu certitudine, fara sa apelam la surse
sofisticate.

Abel Cavaşi a scris:
Eu așa am înțeles teorema de recurență a formulelor lui Frenet. Mai exact, această teoremă ne spune că dacă o curbă nu este dreaptă, atunci este o elice.

Deci dreapta poate fi! Si pe urma dece sa excluzi sinusoidele, parabolele,
hiperbolele, etc ? Adica curbele plane. Sau si acestea sunt tot elice ?

Tu ai înțeles (altfel) această teoremă?

Eu de la tine am auzit de ea. Vezi, nu pierdem timpul degeaba.

virgil_48 a scris:Deci dreapta poate fi!

Da, poate fi, cu condiția că nu are torsiunea nedefinită, așa cum e astăzi. Corpurile nu merg pe traiectorii cu torsiunea nedefinită.

Si pe urma dece sa excluzi sinusoidele, parabolele,
hiperbolele, etc ? Adica curbele plane. Sau si acestea sunt tot elice ?

Nu le exclude nimeni. Teorema trebuie să le includă și pe alea. Aceste curbe au torsiunea nulă. Deci, lancretianul unor asemenea elice este infinit, adică tot ciudățenie. Iar corpurile nu merg pe ciudățenii.

Tu ai înțeles (altfel) această teoremă?

Eu de la tine am auzit de ea. Vezi, nu pierdem timpul degeaba.

Păi, dacă ai încredere în modul în care am înțeles eu teorema, atunci ar cam trebui să arăți acest lucru.

Abel Cavaşi a scris:
Corpurile nu merg pe traiectorii cu torsiunea nedefinită.
Iar corpurile nu merg pe ciudățenii.
Păi, dacă ai încredere în modul în care am înțeles eu teorema, atunci ar cam trebui să arăți acest lucru.

Teorema despre care vorbesti mi se pare ca face parte din geometrie.
Ar putea contribui la dezvoltarea cinematicii.
Dar a  analizat cineva implicatiile dinamice ale acestei
teorii? Mie mi se pare ca miscarea elicoidala presupune consum
de energie, care ar consuma din impulsul initial(inertia) si ar produce
lucru mecanic. Iar risipa de energie nu este o caracteristica a
naturii. De aceea mi-e greu sa-mi insusesc teorii ca aceasta sau ca
aceea cu oscilatiile. Promoveaza o risipa dificil de inteles. In
spatiu, sa schimbi directia miscarii sau sa-i inversezi sensul,
consuma energie.  Si fiindca ne aflam pe topicul Mecanica FOIP
pana aceasta va fi elaborata pot numai sa apreciez, ca nu sustine
aceste evolutii.

Daca gravitatia este sau nu produsa de un flux similar FOIP, ramane
de vazut. Dar fluxul de particule care il emit stelele(sorii), catre
planetele din jurul lor, nu poate fi contestat. Acesta impinge cu siguranta
planetele catre exterior, cu un efect invers gravitatiei, care s-ar putea numi
respingere. Daca Soarele ar fi o planeta rece, orbitele planetelor ar avea
razele mai mici, fiindca gravitatia ar fi mai puternica. Daca masa Soarelui a
fost calculata in functie de
parametrii astronomici si formula lui Newton, fara sa se aplice o corectie
in acest sens, inseamna ca a fost subevaluata. Fluxul de particule(cunoscute)
emise de Soare, produce in mod previzibil si distorsiuni in calculele privind
gravitatia planetelor, interactiunile dintre ele sau cu satelitii lor.
Prevad ca imi va spune cineva cat este de neglijabil acest efect.

virgil_48 a scris:Daca gravitatia este sau nu produsa de un flux similar FOIP, ramane
de vazut. . . . .  Daca Soarele ar fi o planeta rece, orbitele planetelor ar avea
razele mai mici, fiindca gravitatia ar fi mai puternica. . . . .

Se intelege ca m-am gandit la o planeta centrala, care sa aiba masa
cat masa actuala a Soarelui, planetele de pe orbite fiind cele existente.
Daca exista sau nu planete asa de mari, nu este relevant.

Tu cu cine te certi virgile , vad ca nimeni nu te contrazice....

Pacalici a scris:Tu cu cine te certi virgile , vad ca nimeni nu te contrazice....

Nu ai auzit ca si tacerea este un raspuns? Iar monologul
este si el un dialog in care numarul de participanti este 1 !

Nu ma bizui prea mult pe autoritatea Wikipediei, dar aici
vad ca nu prevede o exceptare de la inertia rectilinie pentru
miscarea in campul gravitational:

Inerție (fizică)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atunci când asupra sa nu acționează forțe externe.

Deocamdata ma consider indreptatit sa consider ca un corp care a
ajuns in proximitatea unei planete, executa o miscare compusa din
miscarea rectilinie determinata de inertie si forta de atractie-impingere
care se exercita in zona. Nu am inca nici un motiv sa consider ca
inertia a devenit curbilinie daca corpul orbiteaza. Iar forta aceea,
care abate traiectoria corpului de la linia dreapta, este normal ca
produce o deplasare, fiindca se vede.

Toate problemele tale vor disparea in momentul cand vei accepta ideia, ca orice punct material din univers se naste si se misca cu viteza luminii, iar orice particula materiala este o suma de astfel de puncte materiale care au celeasi proprietati de a se misca cu viteza luminii pastrand in acelasi timp celelalte insusiri ale particulei, ca; viteza corpului, impuls, energie, masa, etc. Problema este cum impaci ideia ca un corp care are o viteza proprie mai mica de viteza luminii, sa fie compus dintr-o infinitate de puncte materiale care au singura libertate de a se misca cu viteza luminii. Acest lucru se obtine numai daca toate punctele materiale au o traiectorie comuna mai mult sau mai putin elicoidala, in jurul unui centru comun de masa, asa cum intr-un roi de albine, fiecare albina zboara cu o viteza constanta, si totodata intreg roiul se deplaseaza incet spre stup. Fiecare albina este ca un punct material care apartine particulei. Traim intr-un ocean de particule in care nici una nu sta pe loc, toate sunt in miscare continua, asa cum se agita moleculele intr-un pahar cu apa, si despre toate putem spune ca au o viteza relativa, dar intreg paharul sta pe loc fata de noi, insa si acesta se misca in univers in toate felurile atat timp cat exista. Miscarea este o forma de existenta a materiei, si acolo unde nu este miscare, nu este nici materie. Ceia ce numim noi atractie sau respingere, este de fapt o secventa din numarul infinit de situatii in care se pot afla doua corpuri interdependente la un moment dat. Toate corpurile de pe Pamant sunt atrase de Pamant, atat timp cat Pamantul sta in calea lor de deplasare, pentru ca daca am reduce dimensiunile Pamantului la zero, ar ramane doar centrul lui de masa, si toate corpurile care sunt atrase de pamant, de fapt si-ar continua miscarea nesfarsita in jurul centrului de masa. Deci toate punctele materiale, toate particulele sau toate corpurile, se misca necontenit in jurul unui centru de masa, iar toate centrele de masa se misca necontenit ca intr-o agitatie termica in tot universul. In aceasta suma de miscari, punctul material are totdeauna viteza luminii, pe o traiectorie incalcita, rotindu-se incepand cu cele mai mici raze de rotatii de 10^-16m(in jurul particulei) apoi de 10^-10m( in jurul nucleului atomic), apoi de 10^-7m(miscari moleculare), si asa mai departe mergand pana la dimensiuni galactice, acelasi punct material, pe care il identificam doar cu fotonul in prezent in lipsa de altceva. de fiecare data insa, alaturi de punctul material mai exista si acel centru de masa care ar putea fi chiar bosonul Higgs.

virgil a scris: orice punct material din univers se naste si se misca cu viteza luminii, iar orice particula materiala este o suma de astfel de puncte materiale care au celeasi proprietati de a se misca cu viteza luminii pastrand in acelasi timp celelalte insusiri ale particulei, ca; viteza corpului, impuls, energie, masa, etc.

Pana  la  proba  contrarie eu nu  contest  faptul  ca  toate  punctele  materiale  se  misca  cu  viteza  luminii.  Stiu  ca  iti  place  sa  faci  calcule  matematice  pentru  a  demonstra  unele fenomene  fizice  . Te  rog  sa  calculezi   forta  centrifuga  care  se  manifesta  asupra  electronului ,( pe  care  eu  il  consider  a  fi  un  corp  sferic ) ,  la  viteza  luminii.
Poate reusesti  sa  calculezi  si forta  de  atractie  de  natura  electrica  care  se  manifesta  de  catre  proton.  Sunt  curios  sa  aflu  rezultatul ,  daca  ai  timp  si  mai  ales  chef.

virgil a scris:Toate problemele tale vor disparea in momentul cand vei accepta ideia, ca orice punct material din univers se naste si se misca cu viteza luminii, iar orice particula materiala este o suma de astfel de puncte materiale care au celeasi proprietati de a se misca cu viteza luminii pastrand in acelasi timp celelalte insusiri ale particulei, ca; viteza corpului, impuls, energie, masa, etc.

virgil, vrei sa-mi dai de gandit si astazi e duminica! Nu inteleg dece
ar trebui sa-mi insusesc aceasta idee care mi se pare ca nu corespunde
realitatii fizice. Dece sa accept ca toate punctele materiale din Univers se
misca cu viteza luminii? Este vreo simulare? Imi este teama ca nu ma pot
indeparta asa mult de modul meu de gandire. Pot accepta ca o mare
parte dintre ele asa fac, adica cele care ar putea constitui FOIP, dar dece
toate, fiindca mai sunt si corpurile, si partial materia intunecata difuza,
care dintr-o discutie cu Razvan reiese ca este de provenienta barionica?
Nu pot accepta idei care nu le inteleg numai ca sa-mi dispara problemele.
Si nici nu sunt de parere ca pentru a obtine un rezultat, trebuie mai intai
sa faci un model mai complicat decat problema.
Daca consideri ca poti aduce raspunsul anterior mai aproape de logica
elementara, te astept.

virgil_48 a scris:Iar forta aceea,
care abate traiectoria corpului de la linia dreapta, este normal ca
produce o deplasare, fiindca se vede.

Si  este  mai  mare decat  forta  centrifuga .

Ceva practic? Cum crezi dumneata ca produce atractie o particula?

Am preluat aceasta intrebare din " la frontierele cunoasterii".
Particula nu produce atractie, ea se naste pereche cu un asa zis centru de masa, care la scara atomica poate fi asemanata cu atomul de hidrogen, in care centrul de masa este identificat cu protonul iar electronul ar fi punctul material. Aceasta pereche se naste simultan dintr-o "gaoace" comuna numita neutron. numai asa se justifica numarul egal dintre protoni si electroni existenti in fiecare atom, in timp ce neutronii pot avea un numar diferit. Intre cele doua entitati rezultante exista o legatura nativa numita camp, care de fapt este un spatiu vital cu anumite proprietati in care coexista acest ansamblu. Si dupa cum se stie, aceasta legatura nu este limitata in spatiu, campul electric avand raza de actiune infinita. Nimeni si nimic nu poate rupe acest "cordon ombilical" intre centrul de masa si particula, fara sa distruga ansamblul celor trei entitati. Cordonul ombilical despre care vorbesc justifica si entanglementul sau legatura cuantica ce poate lega doi fotoni nascuti simultan in aceiasi stare cuantica. Dupa cum se vede in natura acest cordon ombilical (campul) la nivel micro se identifica cu campul electric iar la nivel macrocosmic se identifica cu campul gravitational, care la randul lui se imparte in patru categorii, fiecare apartinand unei familii de sisteme cosmice (sateliti, planete, stele, galaxii). Aparent am spune ca legatura aceasta adica campul, are o forma sferica, deoarece in orice punct aduci un corp de proba, se manifesta si forta de atractie. Aceasta observatie este interpretata gresit, deoarece in lipsa corpului de proba nimeni nu poate spune ca mai exista campul. Legatura exista doar intre centrul de masa si corpul care il orbiteaza, iar acest lucru se poate observa cu multa atentie in situatia a trei corpuri si anume; daca apropiem un corp neutru de un corp incarcat electric, se formeaza o legatura intre cele doua, dar daca venim apoi cu inca un corp neutru alaturat , vom vedea ca trebuie sa apropiem mai mult cel de al doilea corp ca sa se formeze o legatura cu corpul incarcat, deoarece spunem noi ca deja campul a fost deformat de primul corp. La fel se observa acest lucru si la campul magnetic. Deci exista o legatura dovedita cu pilitura de fier care materializeaza liniile de camp, numai intre corpurile existente in apropiere. Bineinteles ca fiecare corp este inconjurat de o infinitate de alte corpuri, si legaturile dintre ele pana la urma genereaza sfere de influienta, insa vorbind strict de doua corpuri apropiate, numai intre ele exista linii de camp in restul spatiului aceste linii nu exista fara prezenta altui corp.
Asadar la intrebarea, cum produce atractie o particula? raspunsul sigur este, ca particula nu produce atractie, ci ea se naste in legatura cu particula complementara, printr-un camp.

Dece sa accept ca toate punctele materiale din Univers se
misca cu viteza luminii? Este vreo simulare? Imi este teama ca nu ma pot
indeparta asa mult de modul meu de gandire. Pot accepta ca o mare
parte dintre ele asa fac, adica cele care ar putea constitui FOIP, dar dece
toate, fiindca mai sunt si corpurile, si partial materia intunecata difuza,
care dintr-o discutie cu Razvan reiese ca este de provenienta barionica?
Nu pot accepta idei care nu le inteleg numai ca sa-mi dispara problemele.

Depinde cat de mult vrei sa intelegi. Cat despre corpuri, acestea se compun la randul lor din particule, si tot la viteza luminii ajungi. Conform teoriei relativitatii masa oricarui corp depinde de viteza. In acest caz sa facem o analiza vectoriala asupra relatiei masei relativiste sa vedem ce iese;


Asadar masa relativista, rezulta din acelasi concept ca fiecare punct material al unei particule are viteza luminii.

virgil , sunt mai multe de discutat dar, deocamdata vezi ca notatiile pe fig . 2 sunt gresite.

scanteitudorel a scris:virgil ,  sunt  mai  multe  de  discutat  dar, deocamdata  vezi  ca  notatiile  pe  fig . 2  sunt  gresite.

nu sunt gresite, doar ca forma triunghiului te-a dus in eroare; "c" este viteza luminii cu care punctul material descrie o elice in miscare, cu"v" am notat viteza de deplasare a particulei, care coincide cu viteza cu care se deplaseaza intreaga particula, vectorul fiind paralel cu axa elicei, iar cu "vt" am notat viteza tangentiala sau viteza de rotatie a punctului material in jurul axei elicei.

virgil a scris:nu sunt gresite, doar ca forma triunghiului te-a dus in eroare;

Te cred , dar nu pot sa imi dau seama acum. Voi reveni.

virgil a scris:

Ceva practic? Cum crezi dumneata ca produce atractie o particula?

Am preluat aceasta intrebare din " la frontierele cunoasterii".
Particula nu produce atractie, ea se naste pereche cu un asa zis centru de masa, care la scara atomica poate fi asemanata cu atomul de hidrogen, in care centrul de masa este identificat cu protonul iar electronul ar fi punctul material. Aceasta pereche se naste simultan dintr-o "gaoace" comuna numita neutron. numai asa se justifica numarul egal dintre protoni si electroni existenti in fiecare atom, in timp ce neutronii pot avea un numar diferit. Intre cele doua entitati rezultante exista o legatura nativa numita camp, care de fapt este un spatiu vital cu anumite proprietati in care coexista acest ansamblu.

virgil, ce prezinti aici pot fi pur si simplu vise, in cel mai bun caz un
model care se confirma cumva din exterior. Nu a vazut nimeni ce
spui tu, fiindca nu se poate vedea, nici nu stiu daca corespunde
stiintei oficiale sau este un  model al tau. Daca stiu eu bine, neutronul
este inchis in atom, cum poate contribui el la realizarea unui camp
activ in spatiu? Daca acel camp este produs de "cele doua entitati care
au o legatura nativa numita camp" mi se pare ca ai explicat o
notiune prin ea insasi. Inseamna ca explicatia acelui camp, care unii zic
ca este produs de particule, altii de corzi, o expediezi in microcosmos,
acolo unde nu mai vede nimeni ce se petrece si se poate dezvolta
orice fantezie. Pentru mine este clara o constatare vizibila: daca
o bila loveste o minge, o poate impinge, dar nu o poti face nicicum sa o
traga. Daca vrei sa continuam dialogul, te rog sa specifici in mod expres
atunci când aduci pareri personale.
Cat despre situatia cu trei corpuri, nu am urmarit-o cu atentie, dar
cred ca o poate lamuri usor un astronom. Sunt destule planete care
au mai multi sateliti ce nu orbiteaza sincronizati.

Daca acel camp este produs de "cele doua entitati care
au o legatura nativa numita camp" mi se pare ca ai explicat o
notiune prin ea insasi.

Totdeauna exista o notiune primara, care nu se mai poate explica altfel, asa este masa, spatiul, viteza.

Inseamna ca explicatia acelui camp, care unii zic
ca este produs de particule, altii de corzi, o expediezi in microcosmos,
acolo unde nu mai vede nimeni ce se petrece si se poate dezvolta
orice fantezie.

Totdeauna un fenomen produs in macro, are radacinile in microcosmos, asa ca nu pot fi separate.

Pentru mine este clara o constatare vizibila: daca
o bila loveste o minge, o poate impinge, dar nu o poti face nicicum sa o
traga.

Asta este o analiza sumara, care o constata orice copil. Celebra relatie a lui Dirac, din care rezulta ca insasi masa poate avea valori pozitive sau negative, implica si relatii de legatura intre aceste mase. Fiecare masa este inconjurata de suprafete echipotentiale de camp de forma sferica, suprafete care odata deformate de un alt corp, tinde sa reia forma sferica initiala. Aceasta elasticitate a suprafetelor echipotentiale da nastere interactiunii corpurilor. Ca sa fiu mai explicit am sa dau un exemplu de comportament similar; daca iei o picatura de mercur, care se stie ca are o tensiune superficiala foarte mare ceia ce ii confera forma sferica, si intervii din exterior alungind picatura, vei observa ca forma sferica se reface imediat dupa incetarea perturbatiei. la fel se intampla si cu un balon de sapun. Aceasta calitate a tensiunii superficiale se manifesta si in cazul suprafetelor echipotentiale de camp. Orice alt corp care perturba sfericitatea suprafetelor echipotentiale, va fi atras spre centrul campului, tocmai datorita proprietatii acestora de a-si pastra sfericitatea. In acest caz nu putem spune ca avem o atractie sau o impingere, pentru ca de fapt ambele interactiuni lucreaza avand ca rezultat revenirea la forma sferica a suprafetelor echipotentiale. Suprafetele echipotentiale sunt ca foile de ceapa, se imbraca una pe alta, si in timp ce suprafata exterioara impinge corpul, cea interioara il trage. Cum suprafetele echipotentiale interactioneaza cu centrele de masa ale particulelor, aceste centre pot fi considerate niste puncte adimensionale, asa ca notiunea de atragere sau impingere isi pierde sensul.

In topicul Ce este energia? pag. 4, a avut loc o discutie care
priveste direct cele discutate aici.
https://cercetare.forumgratuit.ro/t538p90-ce-este-energia#63487
https://cercetare.forumgratuit.ro/t538p90-ce-este-energia#63490
https://cercetare.forumgratuit.ro/t538p90-ce-este-energia#63514

P.S. Pentru Pacalici: Nu-i nimic!

P.S. Pentru Pacalici: Nu-i nimic!

Aha! Eh, ...tot e bine. Nu?

virgil a scris:

Daca acel camp este produs de "cele doua entitati care
au o legatura nativa numita camp" mi se pare ca ai explicat o
notiune prin ea insasi.

Totdeauna exista o notiune primara, care nu se mai poate explica altfel, asa este masa, spatiul, viteza.

Câmpul nu-mi pare a fi o notiune primara.

Inseamna ca explicatia acelui camp, care unii zic
ca este produs de particule, altii de corzi, o expediezi in microcosmos,
acolo unde nu mai vede nimeni ce se petrece si se poate dezvolta
orice fantezie.

Totdeauna un fenomen produs in macro, are radacinile in microcosmos, asa ca nu pot fi separate.

Preferinta si creditul aceasta pentru explicatii in microcosmos,
adica acolo unde confirmarile sunt indoielnice, nu ti se pare dubios?

Pentru mine este clara o constatare vizibila: daca
o bila loveste o minge, o poate impinge, dar nu o poti face nicicum sa
o traga.

Asta este o analiza sumara, care o constata orice copil.

Tocmai de aceea raspunsul este mai necesar. Daca nu exista un
raspuns, restul sunt vorbe.

Pentru mine este clara o constatare vizibila: daca
o bila loveste o minge, o poate impinge, dar nu o poti face nicicum sa
o traga.
Asta este o analiza sumara, care o constata orice copil.
Tocmai de aceea raspunsul este mai necesar. Daca nu exista un
raspuns, restul sunt vorbe.

Poti sa ramai la nivelul acesta fara nici o problema, dar nu poti sa elaborezi teorii numai pe baza acestei observatii, ignorandu-le pe celelalte cu buna stiinta. Pentru ca, chiar in exemplul cu bila si mingea, ai sa vezi ca mingea este impinsa pentru ca este elastica, dar in cazul in care bila loveste o bucata de plastilina sau aluat, energia bilei este transformata integral in lucru mecanic de deformare, aluatul capatand forma negativa a bilei dar ramanand pe loc. In acest caz cum mai justifici forta de impingere sau atractie.

virgil a scris:
Poti sa ramai la nivelul acesta fara nici o problema, dar nu poti sa elaborezi teorii numai pe baza acestei observatii, ignorandu-le pe celelalte cu buna stiinta. Pentru ca, chiar in exemplul cu bila si mingea, ai sa vezi ca mingea este impinsa pentru ca este elastica, dar in cazul in care bila loveste o bucata de plastilina sau aluat, energia bilei este transformata integral in lucru mecanic de deformare, aluatul capatand forma negativa a bilei dar ramanand pe loc. In acest caz cum mai justifici forta de impingere sau atractie.

Lovitura bilei produce deformarea unui corp plastic, insotita
de disiparea de energie cunoscuta. Efectul este vizibil. Dar
încercând sa tragi
materialul folosindu-te de bila, fara efectul de aderenta, nu
vei obtine nici un rezultat. Iar aderenta nu este atractie.
Ajungem numai la efectul gravitational al doua mase infime,
care nu este observabil si nu intra in aceasta discutie de
nivel elementar.
Observatiile despre care afirmi ca le ignor, sunt observatii
grosiere: daca marul se indreapta spre pamant, inseamna
ca este atras! Dar suportul teoretic al acestei atractii fara
suport material, este tare subtire si certat cu logica.
Împingerea gravitationala este deja un nivel superior de
abordare a problemei, fiindca aduce o explicatie logica si
palpabila.

Împingerea gravitationala este deja un nivel superior de
abordare a problemei, fiindca aduce o explicatie logica si
palpabila.

Si, ai dezvoltat o teorie? ceva relatii matematice?

virgil a scris:
Si, ai dezvoltat o teorie? ceva relatii matematice?

O teorie poate am dezvoltat. Prea mult. Pe toate aceste
sectiuni si topice, care ar trebui distilate de vreo 3 ori.
Exista o idee conducatoare  si multe argumente, dar eu
singur nu am sansa sa le sistematizez intr-o forma care
sa poata fi prezentata.
Pe forumul Scientia.ro am prezentat o singura relatie
matematica, evident elementara, fiindca atat mi-a permis
fizica mea. Din aceea rezulta ca materia difuza din Univers,
produce aceeasi franare(infima) corpurilor, daca se afla in
repaus, sau in miscare similara FOIP. Cum ar fi eterul inert
sau eterul dinamic. Pe acest topic am enuntat-o, fiindca
de demonstrat poate oricine.
Daca ai fi citit topicul de la inceput, ai fi stiut ca sunt in
cautarea unei persoane cu pregatire corespunzatoare, care
sa preia lupta, singur sau cu vreo echipa. Daca se va gasi
cineva, ma astept sa fie unul care stie limba romana.

Am inceput cu acest raspuns o etapa care eu o consider demitizarea
organizata a conservativitatii campului gravitational.
Pentru asta este nevoie sa dovedesti ca miscarea orbitala produce
lucru mecanic, "integrala virusarii " este falsa, iar campul gravitational,
daca ar exista dupa modelul actual, s-ar epuiza.

O nava cosmica de masa M, cu posibilitate de autopropulsie, forma sferica,
circuland in spatiul liber(inafara oricarui camp), are doua miscari care
se suprapun:
1 . Una inertiala, rectilinie, cu viteza initiala V₁.
2 . Una determinata de propulsia proprie, care se poate produce in orice
directive, inclusiv pe directia miscarii inertiale.
Miscarea inertiala nu produce lucru mecanic.
Miscarea produsa de propulsia proprie, indiferent ce directie are, produce
lucru mecanic.
Considerand propulsia o actiune constanata a fortei F, lucrul mecanic
produs este:
                  Lm = forta x deplasarea = F x T x V/2  
T este timpul cat actioneaza propulsia, iar V este cresterea vitezei produsa
de ea. Formula este valabila pentru orice directie s-ar produce propulsia,
inclusiv pentru directia miscarii inertiale, unde formula devine:
                  Lm = F x T x (V₂ - V₁) /2
De aici rezulta ca la orice abatere de la miscarea inertial-rectilinie, nava
produce lucru mecanic, deci consum de energie.
Daca forta F nu este produsa de propulsia navei ci este o atractie-impingere
exterioara, concluzia este aceeasi. Orice forta care actioneaza asupra unui
corp din spatiu produce lucru mecanic si consuma energie, deci sursa ei se
epuizeaza. Asta se intampla numai in cazul modelului eronat al campului
gravitational, pretins conservativ, si nu in realitate.
Daca afirmatiile mele jignitoare la adresa acestei "bijuterii a fizicii" care este
teoria campurilor vor mai atrage ceva replici, va spun ca probabil le-am
auzit pe toate, complicate, inflorite si docte, ca sa taie avantul oricarei
critici. Prefer sa-mi spuna cineva ce gresesc eu. Banuiesc ca se poate
corecta. Ii multumesc celui care accepta aceasta varianta de discutie.
l