Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 4)

Rezumarea primului mesaj :

Provine din topicul cu același nume, care a devenit prea lung.

virgil_48 a scris:
. . . . .Cine poate calcula numai daca are FORMULA, sa o redacteze
singur. Poate asa va intelege ceva.
Din ce am scris in acest capitol, reiese clar pentru cine vrea sa
priceapa, ca acea conservativitate a campului gravitational este
un FALS constient si sustinut din greu. Fiindca nivelul acestei
demitizari, este prea elementar si accesibil tuturor.

Asa am scris intr-un raspuns , undeva mai sus. Dar n-am
sa las demonstratia neterminata, desi vreun cunoscator de fizica
interesat, a terminat-o inaintea mea si nu vrea sa v-o arate.
Voi despicati mai departe firul in 4, 16,...ca parca interpretarile
care le faceti ar avea vreo directie sau un scop.
Pagini are forumul destule la dispozitie, iar ulterior am sa separ
ce este semnificativ, in topicul cu Critica atractiei gravitationale.
Asa ca pentru cine nu a remarcat, afirm ca se poate calcula
lucrul mecanic care se produce la orbitare in joule, deci
proprietatea numita conservativitate a campului gravitational
este o mare farsa. Trebuie numai sa cauti pe aceasta pagina
si vei gasi un calcul aproximativ al lucrului mecanic produs de
Luna la o orbitare completa.
Presimt ca despre asta nu va comenta nimeni nimic. Nici macar
la modul rautacios ! Poate cel mult ma aleg cu o dunga rosie.

Acestea sunt notatiile din toate textele topicului care se refera
la o orbitare circulara. Cele doua cercuri mici se refera la altceva.

virgil_48 a scris:Oricum, cei mai tineri sa retina localizarea lui. Nu se stie când le poate fi
de folos.

Apreciez umorul de calitate!

Presiunea luminii

Virgil_48,
Nu mai tin minte daca ai abordat acest fenomen pe acest topic.
Daca admitem ca lumina propagata cu viteza de ordin c este vibratie in eter, presiunea luminii asupra materiei  iluminate, inseamna si presiunea eterului asupra materiei .
Pentru ca este logic ca eterul vibreaza, ceea ce numim foton este un sunet in eter.
Impulsul atribuit fotonului este impuls eteric.
Adica si o miscare relativa eter-corp, in particular eter-pamant.
Este un exemplu de FOIP asupra corpurilor ?

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Optică_ondulatorie
"Lumina transportă impuls, adică ea creează o presiune (a radiației luminoase) asupra obiectelor iluminate. Acest impuls a fost prezis teoretic de către James Clerk Maxwell în 1871 și Adolfo Bartoli în 1876 și a fost demonstrat prin măsurători de Pietr Lebedev (Rusia) în 1900[1] și Ernest Fox Nichols și Gordon Ferrie Hull în 1901.[2] Dacă radiația luminoasă este reflectată în întregime de obiect (reflexie totală) impulsul este dublu față de cazul când este absorbită de acel obiect. Măsurătorile s-au realizat cu balanța de torsiune a lui Cavendish, obținându-se valoarea 7,01 x 10-6 N/m2, apropiată de valoarea teoretică de 7,05 x 10-6 N/m2 prezisă de Maxwell."

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Radiation_pressure

eugen a scris:Presiunea luminii
. . . . .
Dacă radiația luminoasă este reflectată în întregime de obiect (reflexie totală) impulsul este dublu față de cazul când este absorbită de acel obiect. Măsurătorile s-au realizat cu balanța de torsiune a lui Cavendish, obținându-se valoarea 7,01 x 10-6 N/m2, apropiată de valoarea teoretică de 7,05 x 10-6 N/m2 prezisă de Maxwell."
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Radiation_pressure

Desi este off topic, poate stie cineva un raspuns scurt la urmatoarea
intrebare: cum de nu depinde impulsul(presiunea?) acela de intensitatea
luminii? Lumina provenita de la o lumanare produce acelasi impuls ca si
cea a unui arc electric aflat la aceeasi distanta?

Intr-una din relatiile de calcul apare:

P=E/c, unde :

-P este presiunea exercitata de radiatia luminoasa pe corpul incident,
-E este intensitatea radiatiei luminoase in watt/ metru  patrat,
-c viteza luminii in metri /secunda.

https://en.m.wikipedia.org/wiki/Radiation_pressure

eugen a scris:Intr-una din relatiile de calcul apare:
P=E/c, unde :
-P este presiunea exercitata de radiatia luminoasa pe corpul incident,
-E este intensitatea radiatiei luminoase in watt/ metru  patrat,
-c viteza luminii in metri /secunda.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Radiation_pressure

Asa mi se pare normal. Dar atunci celebritatile citate anterior din
wikipedia, pentru ce intensitate a luminii or fi obtinut presiunea
masurata?  Exista un etalon pentru asta?
Nu trebuie sa cauti tu raspunsul. Ar trebui sa-l pot gasi singur.
Sau poate ma lumineaza cel care ti-a dat tie rosu mai sus.

Exista un tabel pe Wiki .
Acolo inteleg ca se evalueaza presiunea luminii solare la o intensitate medie din diferite zone ( suprafata unor planete, etc) din sistemul solar.
Daca este sa credem pe Wiki, asa arata tabelul:
Probabil ca masuratorile primare de pe la 1900 s-au facut pentru lumina naturala, solara, la suprafata Pamantului.

Fiindca pe topicul Legi de conservare am dezvoltat o tema mai
veche din cel de aici, dau legatura la raspusurile vizate:
1. https://cercetare.forumgratuit.ro/t2476p120-legi-de-conservare#84112
2. https://cercetare.forumgratuit.ro/t2476p120-legi-de-conservare#84118
3. https://cercetare.forumgratuit.ro/t2476p120-legi-de-conservare#84134
4. https://cercetare.forumgratuit.ro/t2476p120-legi-de-conservare#84159
5. https://cercetare.forumgratuit.ro/t2476p120-legi-de-conservare#84170
Nu este multa coerenta in ce am scris acolo, stilul nu este al unei
cercetari, dar dupa parerea mea cine are bunavointa sa citeasca si
sa cearna,gaseste un sambure interesant.
Ideea principala este urmatoarea: orbitarea transforma o cantitate
de energie in lucru mecanic ce nu se mai recupereaza. Dar FOIP
lucreaza dupa mecanica lui, care poate sustine conservarea energiei
Universului fara sa contravina mecanicii clasice.
Poate fi o aberatie sau o rasturnare.

Imi spune tizul virgil in topicul Lucrul mecanic-definitie si exemple:

virgil a scris:Daca e sa luam in consideratie faptul ca daca un corp orbiteaza intr-un camp gravitational , atunci campul pierde energie, asa cum sustii tu, atunci ce se intampla cu campul cand este traversat secant de un corp, cand pentru ai mentine traiectoria rectilinie trebuie sa consumi energie ca altfel traiectoria devine o parabola. In acest caz inseamna ca in afara campului spatiul sau vidul cosmic consuma energie atunci cand corpul se deplaseaza rectiliniu?. . . . .

Analizez putin:
"Câmpul", un mediu activ, care produce gravitatie, suprapus
local si in mica masura peste alt mediu, caruia el i-a spus vidul cosmic
(eu ii zic pe acest topic spatiul liber), ar trebui sa manifeste un fel de
simetrie cu mediul pe care este grefat. Daca un corp consuma energie
ca sa strabata "campul" in linie dreapta, ar trebui sa consume si dupa
ce iese din el. Nu prea inteleg dece, dar dintre "camp" si spatiul liber,
numai "campul" este creditat cu generarea gravitatiei. Atunci numai el
trebuie sa consume energia de care vorbim.
Trebuie sa recunosc virgil, ca imi lipsesc conexiunile logice cu enuntul tau,
ca sa pot da un raspuns coerent.
Oricine ar citi ce am scris pe acest topic, trebuie sa stie ca grozaviile de aici
sunt numai consecinte false si nerecunoscute ale teoriei campurilor. "Câmpul"
este o eroare sustinuta din greu.
Nu sunt de parere ca cele scrise pe topic despre "camp" este real. Scriu
cuvântul "camp" când este vorba despre campul gravitational cu ghilimele
fiindca il consider o gluma. Atractia si campul nu exista, gravitatia reala este
de tip push gravity si este produsa de FOIP=eterul dinamic=materia intunecata.

="Trebuie sa recunosc virgil, ca imi lipsesc conexiunile logice cu enuntul tau, ca sa pot da un raspuns coerent."

Cum vrei sa-ti sustii teoria, fara conexiuni logice?
Tu sustii ca daca pentru a descrie o orbita in spatiul liber de camp, este necesar sa consumi energie, atunci in spatiul ocupat de un camp, acesta consuma energie atunci cand un corp orbiteaza in acest camp.
Mergand pe acelasi rationament, eu am venit cu intrebarea fireasca, daca un corp (nava) consuma energie pentru a-si pastra traiectoria rectilinie cand traverseaza secant un camp gravitational, inseamna ca in spatiul lipsit de camp, vidul cosmic consuma energie pentru ca nava sa se deplaseaze rectiliniu prin inertie.
https://i.servimg.com/u/f58/19/62/07/09/traiec11.jpg

virgil a scris:

="Trebuie sa recunosc virgil, ca imi lipsesc conexiunile logice cu enuntul tau, ca sa pot da un raspuns coerent."

Cum vrei sa-ti sustii teoria, fara conexiuni logice?
Tu sustii ca daca pentru a descrie o orbita in spatiul liber de camp, este necesar sa consumi energie,
atunci in spatiul ocupat de un camp, acesta consuma energie atunci cand un corp orbiteaza in acest camp.

Si asta trebuie sa o sustin eu? Nu crezi ca ar trebui sa fie ceva comun?
Este posibil ca aceeasi miscare, intr-un loc sa consume energie si in alt
loc, NU? Nu ti ti se pare normal ca acel loc, "campul" sa participe el cu
energia echivalenta, daca nu mai este nevoie de propulsie? Altfel cum
mai vorbim de conservarea energiei?
Pun problema asa, in termenii fizicii elementare recunoscute. Numai
fiindca au venit unii care au afirmat altceva, poate au pretins ca au
demonstrat, renuntam la legile de la baza stiintei? Atunci putem fi
aburiti oricând!

Mergand pe acelasi rationament, eu am venit cu intrebarea fireasca, daca un corp (nava) consuma energie pentru a-si pastra traiectoria rectilinie cand traverseaza secant un camp gravitational, inseamna ca in spatiul lipsit de camp, vidul cosmic consuma energie pentru ca nava sa  se deplaseaze rectiliniu prin inertie.

Eu am evidentiat ca miscarea circulara-orbitala consuma energie ori
unde s-ar produce daca nu are un suport-tirant-cablu, etc. material.
Energia este pentru a produce forta centripeta, recunoscuta  in orice
miscare circulara. Adica forta propulsiei sau forta gravitatiei.
Pentru a mentine o traiectorie rectilinie in spatiul liber nu ai nevoie de
nici o forta, fiindca este inertiala. Numai in "camp" ai nevoie de propulsie
pentru a mentine o traiectorie rectilinie. "Câmpul" daca ar exista, ar
consuma din energia sa pentru a curba traiectoria rectilinie, sau pentru
a produce orbita. In cazul cu traiectoria dreapta prin "camp",  propulsia
trebuie sa invinga efectul "campului" consumând alta energie. Sunt doua
cauze care se anuleaza reciproc. Necesita consum dublu de energie in
"camp" si nici un consum in spatiul liber.
Intre mentinerea unei traiectorii circulare si mentinerea unei traiectorii
rectilinii in acele doua situatii, nu exista similitudine. Traiectoria
circulara necesita forta centripeta, deci energie, in ambele cazuri.
Traiectoria rectilinie in spatiul liber este inertiala. Simetria propusa de
tine nu este reala. Ma intreb daca nu stiai asta dinainte.
P.S. "Câmpul" nu deformeaza o traiectorie cum ai desenat.

Normal ca eu stiam raspunsul de la inceput, dar am evidentiat rationamentul facut de tine, care este valabil numai cand iti convine.

virgil a scris:Normal ca eu stiam raspunsul de la inceput, dar am evidentiat rationamentul facut de tine, care este valabil numai cand iti convine.

Nu inteleg dece afirmi asta, dar nici nu sper sa se intample. Sa nu
crezi ca esti tu singurul atat de indoctrinat incat sa poata refuza
argumente evidente si elementare, daca nu sunt pe directia impusa.
M-am obisnuit cu categoria aceasta de interlocutori, când inteleg
ca se apropie de ceva ce le-ar putea tulbura linistea, se retrag cu
discretie.

Cand doua corpuri orbiteaza unul in jurul celuilalt ,gravitatia poate fi asimilata cu un fir elastic ce leaga centrele de masa.

cris a scris:Cand doua corpuri orbiteaza unul in jurul celuilalt ,gravitatia poate fi asimilata cu un fir elastic ce leaga centrele de masa.

Orice asimilare a gravitatiei cu un mijloc material, elastic sau
rigid duce la o confuzie fatala si permite manipularea din
stiinta actuala. Inventeaza tu un dispozitiv care sa actioneze
similar gravitatiei, adica forta de retinere sa scada cu patratul
distantei! Acela ai putea sa-l asimilezi cu gravitatia, dar nu exista.
Sau il poti realiza numai comandat electronic, ceace nu intereseaza.
Atractia gravitationala este o idee nenaturala, nici Newton nu
a sustinut-o, a fost inventata de urmasii lui, editori, traducatori, etc,
si sustinuta cu mult drag de cei interesati.
P.S. Din cate stiu eu, fara a fi vreun specialist, proprietatea care
se cere pentru dispozitivul ce ti l-am propus, este desmodromia.
Uimeste-ne!

Problema nu e sa faci un dispozitiv similar ci sa arati ca doua bile se pot invarti una in jurul celeilalte legate cu un fir fara consum suplimentar de energie.

Di.Virgil_48!
Gasesti la linkul de mai jos un simulator al sistemului solar, construit de dl. Dimaca Nicolaie, cu care vrea sa argumenteze -natura electrica a gravitatiei.

http://www.dinaltpunctdevedere.ro/

cris a scris:Problema nu e sa faci un dispozitiv similar ci sa arati ca doua bile se pot invarti una in jurul celeilalte legate cu un fir fara consum suplimentar de energie.

Pai asta in spatiu se poate arata oricând. Daca poti ajunge acolo.
Dar nu dovedesti nimic, fiindca sfoara este un suport material, nu
imaginar cum este atractia. Zic "imaginar" fiindca asa il concepe
teoria actuala. Dar daca pe tine te satisface... Vezi ca au inventat
si undele gravitationale, farsa se desăvârşeşte.

Adrian Gheorghe a scris:Di.Virgil_48!
Gasesti la linkul de mai jos un simulator al sistemului solar, construit de dl. Dimaca Nicolaie, cu care vrea sa argumenteze -natura electrica a gravitatiei.

http://www.dinaltpunctdevedere.ro/

Multumesc, Adrian. Dupa cum vezi aici, eu argumentez de zor
natura mecanica a gravitatiei. Asa ca nu prea se potrivesc. Iar
eu nu am nici o pornire catre eruditie.

Reiau o idee mai veche de pe acest topic in incercarea de a o face
mai clara, desi nu va fi luata in serios.
Atractia gravitationala fara suport material, este o eroare de
logica elementara, desi este larg acceptata.
Consider doua corpuri inegale care orbiteaza impreuna, intr-o zona
unde nu sunt afectate de alte influente:
1. In varianta 1 orbitarea lor este produsa de atractia fara suport
material generata de "campul" gravitational. Aceasta se echilibreaza
cu forta centrifuga si corpurile raman intr-o miscare stabila. Forta de
atractie dintre ele este data de formula lui Newton.
Cele doua corpuri se afla in echilibru la distanta R, sub influenta celor
doua forte pe care le recunoaste toata lumea.
Daca actionezi pentru a departa cele doua corpuri la distanta R+,
trebuie sa tragi de ele, acorzi un supliment fortei centrifuge, care
devine Fc+. Dar legea lui Newton ne arata ca la distanta R+, forta
gravitationala este mai mica, nu mai mare decat la distanta R. Iar
scaderea se produce cu patratul cresterii distantei. Pentru a mari
distanta dintre corpuri fortand echilibrul lor normal, trebuie sa
suplimentezi fota centrifuga, desi formula lui Newton arata ca ar
trebui sa o reduci. Asta in situatia atractiei gravitationale.
Cum se comporta la aceasta proba push gravity, am sa scriu ulterior.
Cine vrea sa afirme ca orbitarea nu este caracterizata numai de
forta gravitationala, mase si distanta, ci si de viteza, sa incerce.

virgil_48 a scris:. . . . .
Cum se comporta la aceasta proba push gravity, am sa scriu ulterior.
. . . . .

Ghinion! Deocamdata nu gasesc vreo deosebire intre comportarile
celor doua variante de gravitatie in legatura cu simularea de mai
sus. Imi amintesc o afirmatie mai veche a unui coleg de pe forum
ca efectul sustinut de mine se datoreaza inertiei repausului, nu
atractiei. Adica atunci când incerci sa maresti distanta R la R+, se
manifesta inertia. In principiu avea dreptate, voi reveni numai daca
voi surprinde argumente noi.

Razvan a scris:Last edit la mesajul meu precedent:

Atunci când viteza tangenţială reuşeşte să devină constantă (datorită unor factori precum frecarea cu mediul, forţele mareice, etc) nu mai avem acceleraţie tangenţială, orbita se stabilizează, iar mişcarea este circulară uniformă, asupra corpului acţionând doar forţa centripetă şi centrifugă.

Asta afirma Razvan cu un an in urma. In momentul acela uitase
de efectul inertiei rectilinii, desi in Univers este efectul fizic care le
domina pe toate celelalte. Fara ineria rectilinie nu se poate concepe
nici orbitarea, nici chiar existenta Universului.
Dar neglijând-o, oamenii nostri de stiinta se fac ca nu inteleg
semnificatia unui fapt demonstrat pe acest topic: orbitarea este o
miscare compusa. Si se fac ca nu inteleg din motive intemeiate.
Daca accepta, incepe sfarsitul paradigmei stiintifice actuale.

Un topic inchis
Desi continutul acelui raspuns este usor pleonastic, voi cauta
dovada pentru Lucrul mecanic care se produce la o orbitare circulara
si in aceasta directie.
Ideea este ca nu trebuie cautat raportul intre deplasarile AC si CB, ci
intre vitezele de pe aceste segmente.

In caz ca aceasta "cercetare" se va opri aici, mai postez o data
o formula pe care o consider adevarata. Reprezinta lucru mecanic
care se produce la o orbitare circulara completa(adica o blasfemie)
si se afla in pag. 19  din aceasta sectiune.
 W_o = F  x    x  deplasarea corpului m pe orbita in unitatea de timp.
F este forta gravitationala, iar m este masa corpului care orbiteaza.
Celui ce ar fi interesat sa inteleaga, sa continue, sa prelucreze si sa
publice ce gaseste pe aici, ii urez succes si il asigur de simpatia si
sprijinul meu.
Nota ulterioara: cand mai vedeti sitatia de mai sus in formula
lucrului mecanic, sa stiti ca acolo prin bunavointa editorului de formule
tinipyc, lipseste pi.

virgil_48 a scris:In caz ca aceasta "cercetare" se va opri aici, mai postez o data
o formula pe care o consider adevarata. Reprezinta lucru mecanic
care se produce la o orbitare circulara completa(adica o blasfemie)
si se afla in pag. 19  din aceasta sectiune.
 W_o = F  x    x  deplasarea corpului m pe orbita in unitatea de timp.
. . . . .

Cine va avea de obiectat ca deplasarea in unitatea de timp este
viteza, va remarca si pe W_o care in aceasta formula fiind lucrul mecanic
pentru o orbitare completa este exprimat tot intr-un timp limitat.
Nu este nici o inadvertenta, fiindca membrul stang este W/T. Unde
T este perioada de orbitare.

Orbite reale

Virgil_ 48 ,
Inteleg ca rationamentele tale asupra bilanturilor energetice sunt pentru orbite plate, ideale, in doua dimensiuni.

Dar sunt orbitele plate orbite reale?

Daca admitem ca sunt in 3 d, atunci n-ar trebui sa trecem de la rationamentul : miscare orbitala in 2d/ miscare bicompusa la rationamentul : miscare orbitala in 3d/ miscare tricompusa ?( rotatie/ translatie/ torsiune)?
Bilantul energetic se complica...

Am inteles , de exemplu ca satelitii artificiali nu se pot deplasa independent ci au nevoie de motoare propulsive de corectie, ceea ce arata un exemplu de orbita cu conditii reale.
Cazul orbitelor reale n-ar trebui neglijat.
Mi se pare ca facem un drum gresit, de la teorie la realitate, in loc de la realitate la teorie.
Newton de exemplu era tot timpul cu ochii pe cer...

eugen a scris:Orbite reale

Virgil_ 48 ,
Inteleg ca rationamentele tale asupra bilanturilor energetice sunt pentru orbite plate, ideale, in doua dimensiuni.
Dar sunt orbitele plate orbite reale?

Nici orbita circulara nu este reala. Dar daca se poate demonstra ca
o orbitare circulara plana consuma energie si produce lucru mecanic,
orbitarea reala nu are nici un motiv sa fie scutita.

Daca admitem ca sunt in 3 d, atunci n-ar trebui sa trecem de la rationamentul : miscare orbitala in 2d/ miscare bicompusa la rationamentul : miscare orbitala in 3d/ miscare tricompusa ?( rotatie/ translatie/ torsiune)?
Bilantul energetic se complica...

Bineinteles ca se complica, dar nu poate fi nul fiindca am demonstrat
ca cea mai simpla orbitare produce lucru mecanic conform relatiei
mentionate mai sus. Extinderea cercetarii in plan sau in spatiu, va
conduce la valori mai mari. Dar nu mi-am propus sa intru in amanunte.
Acum sau mai tarziu, o va face cineva.

Simularea miscarii orbitale in cosmos, in absenta gravitatiei

Virgil_ 48, nu mai tin minte daca pe acest topic s-au adus exemple asemanatoare cu  urmatorul exemplu:

Fie o zona ipotetica din cosmos cu  efecte gravitationale neglijabile.
Fie doua nave spatiale independente, la o distanta data, una cu motoarele propulsive oprite, propulsie zero si alta cu doua motoare cu care sa execute o miscare circulara in jurul navei in repaos aflata in centrul traiectoriei.
Sunt necesare doua motoare ( miscare compusa!) pentru a asigura , unul o deviere constanta de la directia de inaintare data de celalalt motor.

In camp gravitational motorul de deviere e dat de gravitatie...

eugen a scris:Simularea miscarii orbitale in cosmos, in absenta gravitatiei

Virgil_ 48, nu mai tin minte daca pe acest topic s-au adus exemple asemanatoare cu  urmatorul exemplu:

Fie o zona ipotetica din cosmos cu  efecte gravitationale neglijabile.
Fie doua nave spatiale independente, la o distanta data, una cu motoarele propulsive oprite, propulsie zero si alta cu doua motoare cu care sa execute o miscare circulara in jurul navei in repaos aflata in centrul traiectoriei.
Sunt necesare doua motoare ( miscare compusa!) pentru a asigura , unul o deviere constanta de la directia de inaintare data de celalalt  motor.
In camp gravitational motorul de deviere e dat de gravitatie...

Eu zic ca in conditiile date, nu este nevoie de motor de propulsie in
functiune. Odata ce nava si-a asigurat o anumita viteza inertiala, motorul
axial(de inaintare) se opreste iar cel lateral(de deviere) se porneste.
Daca motorul lateral este amplasat si orientat corect, nava poate
descrie cercuri in jurul celeilalte, numai cu acest motor in functiune.
El trebuie sa produca permanent propulsie, adica energie, care se
transforma in lucru mecanic de curbarea traiectoriei. De asta nu ai auzit,
dar nu inseamna ca nu exista! Este forta propulsiei, inmultita cu o
deplasare(de calcul), care se produce vizibil intre tangenta si curba.
Simularea aceasta am adus-o mereu, fara a mentiona si nava care
stationeaza, pentru a argumenta consumul de energie la orbitare.
Energia care se consuma devine lucru mecanic, iar de aici se pune
sub semnul intrebarii conservativitatea "campului", unul dintre
pilonii de sustinere ai fizicii oficiale.

Motoare eterice

Intelegerea mea este cam asa:
Starea de miscare din inertie, dupa capatarea unei viteze constante imprimate, are mecanisme subtile prin care un flux eteric  insoteste corpul si-i dicteaza viteza de deplasare.

Imi imaginez un eter static ,martor si unul dinamic, in miscare odata cu corpul.
Intre cele doua nu exista frecare, rationament sustinut si de Crivoi D cand descrie mediul universal constituit din etheroni in stare de supraconductibilitate.


Eterul dinamic, in miscare relativa fata de eterul static devine motorul miscarii.
Eterul dinamic este pus in evidenta la accelerare si franare.

Adica starea de inertie este de fapt starea dinamica a motorului eteric care conserva de fapt energia si propulseaza corpul , printr-un curent eteric ( termen folosit si de Adrian) sau flux care strabate corpul, prin mecanisme mai putin elucidate.
Poate un studiu aprofundat al electroconvergentei domnului Crivoi D ar aduce lamuriri.
Suntem prinsi insa intr-o plasa mentala in care explicatiile oficiale au ...inertia lor...

In exemplul meu, cele doua motoare pot fi asimilate cu doua motoare eterice care prin miscare compusa ar da efectul orbitarii in camp gravitational.
Motoarele nu sunt ale corpului ci ale mediului.
Crivoi D se exprima ca mediul energizeaza corpul si nu invers.

Aceste rationamente seamana probabil cu tatonarile lui Newton asupra miscarii corpurilor cosmice in medii eterice vortexiale.
Adica vortexul eteric este motorul, ca o tornada care dicteaza viteza si geometria miscarii unei frunze/ planete, etc.

Ideea este daca forta de atractie este mai mica la distanta R+, cum
de nu se duce corpul mereu pe orbita cu raza mai mare, fiindca orice
reactie mecanica este in sensul scaderii fortei depuse. Daca incerci
sa retii un corp care are tendinta de a aluneca pe un plan inclinat, cu
o forta care scade, l-ai pierdut. Si totusi orbitarea este posibila.
Dar aceeasi intrebare poate fi pusa si in cazul push gravity. Cum de se
mentine acest echilibru instabil in cazul orbitarii?

Am facut acest comentariu in topicul Critica atractiei gravitationale, dar sunt
tentat sa-l consider o greseala.
Orbitarea este o miscare de echilibru produsa in general de doi factori:
 -  Inertia rectilinie, in special viteza ei constanta.
 -  Gravitatia dintre doua corpuri, care produce forta dintre ele. Despre
aceasta forta fizica afirma acum, ca este o atractie fara suport material.
Fiindca inertia este caracterizata de viteza, viteza tangentiala a orbitarii
este de fapt factorul care determina raza orbitarii. Raza este un element
geometric, dar viteza inertiala este cea care dicteaza caracteristica(raza)
unei orbitari.
Nu se poate mari sau micsora raza unei orbitari decat modificând viteza
tangentiala a acesteia. In acest fel se modifica si forta gravitationala,
in plus sau in minus.
In afara de masa corpurilor, care o consideram constanta, viteza este
singurul element variabil si ea poate determina cu certitudine raza
orbitarii. Deci este un singur element variabil care poate influenta orbita
unui anumit corp, echilibrul orbitarii nu este instabil deloc.

virgil_48 a scris:. . . . .
Orbitarea este o miscare de echilibru produsa in general de doi factori:
 -  Inertia rectilinie, in special viteza ei constanta.
 -  Gravitatia dintre doua corpuri, care produce forta dintre ele. . . . .

Fara sa mentionez ca ma ocup numai de orbitarea circulara, teoretica
si ideala, am scris in raspunsul precedent, ca viteza orbitarii este
constanta, ceace poate fi contestat.
Pentru orbitarea eliptica viteza inertiala  inregistreaza cresteri si
scaderi din cauza mecanismului in care are loc. Dar ea ramane
in medie constanta.  Ma intreb in acest caz cu ce viteza si-ar
continua miscarea inertiala corpul care orbiteaza, daca corpul
central ar disparea brusc. Fiindca vitezele sunt diferite la afeliu
si periheliu iar impulsul ar trebui sa se conserve.

Vine cu timpul vremea potrivita cand in evolutia ei orice stea explodeaza si se intinde pana la marginile sistemului ei solar si uneste toate planetele. Apoi implodeaza si devine o pitica alba, rosie, neagra.
Eventual se ciocnesc si se unesc mai multe stele cu tot tamtamul.
Toate corpurile ceresti se indreapta spre centrul galaxiei. Nu prea pare a fi un Flux Omogen si Izotrop de Particule.
Si aceasta evolutie implacabila e de dorit sa fie descifrata si inclusa in teoria ta.