Formula de echivalenta masa-energie

Rezumarea primului mesaj :

1) A fost impusă formula de echivalenta masa-energie si daca da , atunci care a fost motivul motivul pentru care a fost impusa?
2) Poate un corp de masă să cedeze toată energia sa?
3) Cum ar arăta acel corp de masă dacă ar ceda toată energia sa?
4) Ce se intelege prin energia unui corp?
5) Care este valoarea maximă a energiei pe care o poate ceda un corp de masă și ce condiții ar trebui să existe pentru a fi cedată acea energie maximă?

curiosul a scris:Dar, pe de altă parte, virgile, așa cum îi spuneam și lui Dacu, ce încerc eu să demonstrez?
Că am dreptate?
Dar dacă n-am dreptate?
Cine are dreptate?
Și nu cine, cât de ce!

Eu cred că nu există adevăr absolut în ce ne privește pe noi ca oameni, tocmai pentru că adevărul este și poate fi interpretabil.

Iar lucrurile fac să rezum adevărul realității mele la modul în care percep lucrurile într-un moment sau altul.

Există adevăr absolut și acest unic adevăr va aflat mai repede decât cred unii!Adevărul absolut nu poate fi interpretat!Nu există adevăruri relative decât dacă sunt impuse diverse axiome de calcul!Câte formule de calcul există pentru calculul distanței dintre două puncte?

mm a scris:

virgil a scris:Este atat de simplu ce sustin eu.
1. Linia dreapta este o curba cu raza de curbura infinita. Aveti vreo problema cu aceasta afirmatie?
2. Orice corp care patrunde intr-un camp gravitational se deplaseaza pe o traiectorie curba, cu raza de curbura finita, a carei marime depinde de intensitatea campului si de  viteza corpului. O vom numi traiectorie predefinita, pentru a o deosebi de celelalte traiectorii rezultate in urma perturbarii produse de cauze externe corpului.
3. Orice abatere de la traiectoria predefinita a corpului, duce la aparitia unei forte care se opune cauzei acestor abateri.
4. In cazul particular cand corpul se deplaseaza pe o traiectorie rectilinie, orice abatere asupra traiectoriei este sanctionata cu aparitia unei forte numita forta centrifuga.
5. Tot forta centrifuga este aceia care actioneaza asupra unui corp care se roteste pe o traiectorie circulara, alta decat cea predefinita de intensitatea campului si viteza corpului.
6. Asupra unui corp care se deplaseaza pe o traiectorie predefinita nu se manifesta forte de corectie a traiectoriei. Din aceasta categorie fac parte corpurile ceresti ale sistemelor cosmice stabile precum galaxii, sisteme solare sau sisteme planetare.

.  Excelenta sistematizare a problemei, virgil!

Subscriu lui mm, virgile!
Dar este și adevărat?
Și îmi vine în minte acum scenele din filmul Wanted cu "Angelica lu' Jolie", în care glonțul se duce inerțial pe o traiectorie curbă.
Dar asta este pentru cine nu acceptă caracterul evident al realității mecanicii newtoniene și nu ia în calcul faptul că nu vorbim de o traiectorie curbă, ci realitatea stă într-o mișcare ce ține de compunerea vectorială a vitezelor, ce determină mișcarea glonțului pe o "diagonală dreaptă", nu pe o traiectorie curbă.
Și de ce spun asta?

Pentru că chiar dacă ar fi așa, și-mi spun părerea doar din perspectiva mea ca observator, asta neagă în vreun fel mecanica newtoniană?
Eu cred că nu!
Și exact ca aproximarea făcută de relativitate!
Din perspectiva newtoniană regulile sunt clare!
Că de aia au și fost formulate, și nu s-au schimbat până acum, pe baza observațiilor pe care le experimentăm în viața de zi cu zi.

S-or fi mișca corpurile pe treaiectorie curbă, dar în ceea ce mă privește pe mine ca observator, modul inerțial în care ele se deplasează din perspectiva mea este pe linie dreaptă.
Bun, nu-i dreaptă! E curbă! Așa cum ziceți voi.
Cu ce schimbă acest aspect principiile newtoniene?
Pentru că ele sunt implicate una de alta, una pe alta.
Principiul inerției implică direct principiul forței acțiunii și reacțiunii, spre exemplu.
Ideea de forță, prin accelerația produsă, implică clar modificarea stării inerțiale (fie de repaus relativ, fie de mișcare rectilinie uniformă).
Desigur, astea raportate la o anumită direcție pe care acționează forța.

Deci, repet, chiar dacă presupunem că nu este fals ce susții tu și nu numai, că mișcarea inerțială este de fapt realizată pe o curbă, nu pe o linie dreaptă, cu ce schimbă sau ar trebui să schimbe percepția asupra principiilor newtoniene clasice, virgile?
Adică, de exemplu, nu mai rămâne valabil principiul acțiunii și reacțiunii, principiul conform căruia o forță presupune accelerarea corpului pe direcția pe care acționează etc, ci doar schimbă în caracteristica inerției aspectul de mișcare rectilinie uniformă?

Dacă e doar asta, atunci așa să fie, eu n-am o problemă cu asta, dacă asta nu duce la consecințe care țin de schimbarea altor aspecte newtoniene, care ar contrazice efectiv ceea ce percep și experimentez eu newtonian.
Pentru că este ca și cum ai schimba simbolul unei cifre fără să schimbi "însemnătatea" ei numerică, valorică, ceea ce nu duce la contradicție în sistem.
Faptul că linia dreapta este de fapt o curbă cu rază infinită nu duce la contradicție în sistem, dar nici nu-l completează, ci doar privești mai complet un aspect care nu poate fi completat.

curiosul a scris:. . . . .
Subscriu lui mm, virgile!
Dar este și adevărat?
Și îmi vine în minte acum scenele din filmul Wanted cu "Angelica lu' Jolie", în care glonțul se duce inerțial pe o traiectorie curbă.

Este aceeasi manipularea a mintii pe care ne-au indus-o magnetii.
 Nu poti sa crezi ca forta pe care simti ca o produce un magnet, nu
este atractie. Asa este construit omul, ce poti sa-i faci ?
 Nu poti sa crezi ca nu exista inertie curba când ai vazut mingiile lovite
"cu efect "de unii fotbalisti, sau mingiile de pinpong si tenis cum  
iau traiectorii curbe.
Avem tot ce ne trebuie ca sa ne prostim!
Pana nu vor juca fotbal, pinpong sau tenis in cosmos, in lipsa aerului,
entuziastii inertiei ondulate nu se vor potoli. Acolo vor incerca sa
imprime efect mingiilor, si ele tot drept se vor duce.
Se numeste efectul Magnus, am aflat asta de la cel mai mare fan al
inertiei ondulate de pe forum. Increde-te in ratiune si logica !
Nu exista efect fara cauza. Nu exista curbare a traiectoriei fara o
forta laterala.  "Inertia curba" este rezultatul unei impingeri laterale
produsa de un mediu material, nu este o proprietate a miscarii.  
Asta nu are nevoie de demostratie. Dar o poti spune de o suta de ori
pe forum, ca nu impresioneaza pe nimeni.

virgil_48 a scris:
Este aceeasi manipularea a mintii pe care ne-au indus-o ...

Virgile (indice 48),
cel puțin aparent, pare că exact asta încerci să faci tu!
Poate că fără să-ți dai seama, cred!
Pentru simplul fapt că argumentezi la nesfârșit "virusul care ne virusează".
Tu, de fapt, negi cu vehemență "varianta oficială" doar cu scopul de a sublinia o variantă care nu are decât un suport pur teoretic.
Dar insistând atât de mult în această manieră pentru a susține această idee eu cred că o dai în cealaltă extremă, adică "marfa bună merită lăudată, marfa proastă trebuie lăudată".
Și o "lauzi" atât de mult și insistent, încât aproape convingi cititorii să "nu se ducă cu sacul la pomul lăudat".

Dacă e să dau Cezarului ce-i al Cezarului, și eu cred că ajung la concluzia că orice deviere de la mișcarea rectilinie uniformă, inerțială cum îi zicem noi, "cere" energie.
Dar dacă rezumăm raționamentul doar la acest aspect s-ar putea să ne limiteze capacitatea de a privi, înțelege și accepta variantele alternative.
Par exemple, oare nu cumva mișcarea în câmp gravitațional este de fapt una inerțială?
Caz în care și suporterii cu curbele au dreptate!
Dar oare nu cumva există vreo altă explicație a mișcării inerțiale, care împacă lupul, capra și varza și pe care nu o luăm în calcul pentru că nu ne duce efectiv mintea sau/și nu suntem capabili să o percepem?

Tu, efectiv, nu iei în calcul nici în cea mai mică măsură posibilele variante cu "dacă".
Tu, efectiv, dezvolți părerile tale sub formă clară de certitudini, care mai degrabă creează ideea de persoană prea sigură pe ea, ceea ce și aduce "la pachet" tendința de îndoială, din partea celorlalți, asupra persoanelor cu "ochelari de cal".
Mie, personal, mai multă încredere îmi inspiră persoanele oarecum îndoielnice decât cele prea sigure pe ele.

curiosul a scris:. . . . .
Par exemple, oare nu cumva mișcarea în câmp gravitațional este de fapt una inerțială?
Caz în care și suporterii cu curbele au dreptate!
Dar oare nu cumva există vreo altă explicație a mișcării inerțiale, care împacă lupul, capra și varza și pe care nu o luăm în calcul pentru că nu ne duce efectiv mintea sau/și nu suntem capabili să o percepem?
.

Prea multa filozifie curiosule. Uite o "definitie" a inertiei din Wikipedia:
N-o fi ea cea venita de la Newton, dar spune ce trebuie:

Inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă
atunci când asupra sa nu acționează forțe externe.

Un corp aflat in camp gravitational cum poate fi in miscare inertiala ?
Degeaba ai indoieli.
De forta gravitationala ai auzit, este o forta externa. Miscarea in camp
este o miscare inertiala compusa cu gravitatia, deci nu mai este inertiala.
Fiindca insusirea de "inertiala" exclude compunerea, prin definitie.
Daca ai urmari firul acesta, ai intelege ce scriu eu.
Dar nu are nici o importanta daca intelegi sau nu. Iar eu imi sustin
punctul de vedere fiindca nu exista contraargumente ci numai
impotrivire generata de încrederea oarba in paradigma existenta.
Speculatiile tale cu privire la "ochelarii de cal" le ignor fiindca ne
cunoastem de multa vreme. Ai mai zis tu si altele.

curiosul a scris:. . . . .
Tu, efectiv, nu iei în calcul nici în cea mai mică măsură posibilele variante cu "dacă".
Tu, efectiv, dezvolți părerile tale sub formă clară de certitudini, care mai degrabă creează ideea de persoană prea sigură pe ea, ceea ce și aduce "la pachet" tendința de îndoială, din partea celorlalți, asupra persoanelor cu "ochelari de cal".
Mie, personal, mai multă încredere îmi inspiră persoanele oarecum îndoielnice decât cele prea sigure pe ele.

Sunt aspecte care sunt tributare lui "daca", asa cum scriu mereu
despre FOIP. Dar este contraproductiv sa scrii asta in fiecare
raspuns. Insa cine a citit subiectele legate de el mai din timp,
intelege ca are nevoie de o confirmare din partea cercetarii celei
mai avansate.
Alt aspect, cum este convertirea materiei in energie, mi se pare
o eroare evidenta. Eu nu tratez ideea cu "daca" desi toti cei care
au un cuvant de spus o trateaza ca pe o certitudine.
Materia aceea care scientistii o dau lipsa, s-a transformat in eter
material dinamic si le-a scapat printre degete. Se va confirma,
odata cu eterul.
Iar atunci când vad cum sustinatorii paradigmei, in mod constient
sau nu, pun umarul la demolarea mecanicii elementare, sustinand
inertia curba, nu mai pun nici un "daca". Nu este cazul.

virgil_48 a scris:
Prea multa filozifie curiosule. Uite o "definitie" a inertiei din Wikipedia:
N-o fi ea cea venita de la Newton, dar spune ce trebuie:

Inerția este rezistența oricărui corp cu masă la modificarea stării sale de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă
atunci când asupra sa nu acționează forțe externe.

Un corp aflat in camp gravitational cum poate fi in miscare inertiala ?

Dar ce te face să crezi că gravitația este o forță?
Tot pentru că așa scrie pe wiki? Pentru că produce accelerație?
Dar dacă...putem vorbi și despre o accelrație inerțială?
Pentru că în acest caz de accelerație "inerțială", cum ar fi în cazul accelerației din câmpul gravitațional, corpul nu opune rezistență la modificarea stării de mișcare.

Degeaba ai indoieli.

Eu cred că problema ta e că tu nu vrei să ai îndoieli.
Pentru că nu ai nicio certitudine că ce susții tu este adevărat.
Dar ai dreptate, am spus noi multe și tot degeaba, de aici și porțiunea cu ochelarii de cal.
Și de aici, și claritatea nedumeririi dacă tu încerci să demonstrezi că ceilalți sunt orbi sau dacă tu crezi că ceilalți încearcă să te orbească.

curiosul a scris:. . . . .
Dar ce te face să crezi că gravitația este o forță?
Tot pentru că așa scrie pe wiki? Pentru că produce accelerație?
Dar dacă...putem vorbi și despre o accelrație inerțială?
Pentru că în acest caz de accelerație "inerțială", cum ar fi în cazul accelerației din câmpul gravitațional, corpul nu opune rezistență la modificarea stării de mișcare. . . . .

Nu scrie pe wiki ci in toate cartile de fizica. Iar cu atatia "daca"
poti uita pe ce lume te afli. Cu ei vrei sa reformezi mecanica
elemenara ? Tu esti sigur numai de ce a spus Nea ? Fiindca
acolo tragi. Totul este "daca, poate, uneori" ? Adica relativ.

virgil_48 a scris:
Nu scrie pe wiki ci in toate cartile de fizica.

Iar ce scrie pe wiki este "citat" din cărțile de fizică.
Iar eu cred că ce scrie în cărțile de fizică, cel puțin în ce privește mecanica newtoniană, este scris bine.
Și nu pentru că o iau eu de bună, ci pentru că, repet, sunt chestiuni pe care le pot verifica prin propriile percepții.

Iar cu atatia "daca" poti uita pe ce lume te afli.

Eu cred că oricum habar n-avem pe ce lume trăim exact, din prisma faptului că întotdeauna există o versiune alternativă, dacă schimbi perspectiva din care privești lucrurile.

Cu ei vrei sa reformezi mecanica elemenara ?

Stai un pic, că eu nu vreau să reformez nimic, să ne înțelegem.
Pare cu tu ești cu "moțiunile de cenzură", nu eu.
Tu ești cel care se bate cu pumnul în piept că el știe ce spune, nu eu.
Iar ce am spus eu, este doar varianta cu "dacă", care s-ar putea să nu se știe și care s-ar putea să fie oleacă mai adevărată devât versiunea realității din convingerile mele.

Tu esti sigur numai de ce a spus Nea ?

Et voila, aici apare versiunea ta adevărată, ca și în cazul lui negativ.
Simplul fapt că ai ales să formulezi în exprimarea ta apelativul "Nea", și nu Einstein, spre exemplu, pentru mine reprezintă clar o formă instinctivă de exprimare a unor frustrări interioare.

Fiindca acolo tragi. Totul este "daca, poate, uneori" ? Adica relativ.

Uneori, mai puțin "uneori".
Dar da, eu cred că totul este interpretabil, ceea ce și urcă relativitatea pe podium.
Nu totul se rezumă la logica cu care gândești, iar obiectivitatea cu care raționezi logic este pur și simplu o percepție interioară, personală, nu un aspect universal valabil.

Referitor la relativitatea masei cu viteza pe intelesul tuturor; sa zicem ca mergi la cules de ciuperci si ai un cos de nuiele la tine si cosul la inceput e gol si are o masa de repaus m0. Apoi incepi sa culegi cate o ciuperca si o pui in cos, si grabesti pasul si culegi din ce in ce mai multe ciuperci, si iar grabesti pasul si culegi si mai multe, dar la un moment dat ajungi la viteza maxima pe care nu o poti depasi, dar gasesti in continuare ciuperci, si le tot culegi, ca ai putea aduna oricat de multe, dar cosul tau cantareste prea mult acum, si este greu sa-l cari pana acasa, asa ca incet incet arunci cate o ciuperca, cosul isi pierde din greutate, dar si tu raresti pasul ca ai obosit, si incet incet te intorci cu o mana de ciuperci acasa. Cand pui cosul pe cantar el este mai greu exact cu masa ciupercilor adunate. Ghicitoare; cine sunt ciupercile si cine e cosul?

virgil a scris:Referitor la relativitatea masei cu viteza pe intelesul tuturor; sa zicem ca mergi la cules de ciuperci si ai un cos de nuiele la tine si cosul la inceput e gol si are o masa de repaus m0. Apoi incepi sa culegi cate o ciuperca si o pui in cos, si grabesti pasul si culegi din ce in ce mai multe ciuperci, si iar grabesti pasul si culegi si mai multe, dar la un moment dat ajungi la viteza maxima pe care nu o poti depasi, dar gasesti in continuare ciuperci, si le tot culegi, ca ai putea aduna oricat de multe, dar cosul tau cantareste prea mult acum, si este greu sa-l cari pana acasa, asa ca incet incet arunci cate o ciuperca, cosul isi pierde din greutate, dar si tu raresti pasul ca ai obosit, si incet incet te intorci cu o mana de ciuperci acasa. Cand pui cosul pe cantar el este mai greu exact cu masa ciupercilor adunate. Ghicitoare; cine sunt ciupercile si cine e cosul?

Imi pare rau sa spun asa ceva virgil, despre un raspuns al tau, dar asta
este naivitate pentru fraieri, sau o gluma fara acoperire.
Ar fi potrivit daca s-ar mai face adunari pentru popularizarea stiintei
prin caminele culturale.
Poate macar emoticoanele din final sa constituie o raza de speranta.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:Referitor la relativitatea masei cu viteza pe intelesul tuturor; sa zicem ca mergi la cules de ciuperci si ai un cos de nuiele la tine si cosul la inceput e gol si are o masa de repaus m0. Apoi incepi sa culegi cate o ciuperca si o pui in cos, si grabesti pasul si culegi din ce in ce mai multe ciuperci, si iar grabesti pasul si culegi si mai multe, dar la un moment dat ajungi la viteza maxima pe care nu o poti depasi, dar gasesti in continuare ciuperci, si le tot culegi, ca ai putea aduna oricat de multe, dar cosul tau cantareste prea mult acum, si este greu sa-l cari pana acasa, asa ca incet incet arunci cate o ciuperca, cosul isi pierde din greutate, dar si tu raresti pasul ca ai obosit, si incet incet te intorci cu o mana de ciuperci acasa. Cand pui cosul pe cantar el este mai greu exact cu masa ciupercilor adunate. Ghicitoare; cine sunt ciupercile si cine e cosul?

Imi pare rau sa spun asa ceva virgil, despre un raspuns al tau, dar asta
este naivitate pentru fraieri, sau o gluma fara acoperire.
Ar fi potrivit daca s-ar mai face adunari pentru popularizarea stiintei
prin caminele culturale.
Poate macar emoticoanele din final sa constituie o raza de speranta.

Dar n-ai raspuns la ghicitoare.

Virgile,
permite-mi, te rog, să mă bag și eu în seamă.
Eu cred că problema nu este tocmai corect exemplificată.
Eu cred că problema ține mai degrabă de accelerarea continuă pentru a ajunge la viteza luminii.
Pentru că, spre exemplu, tu de unde știi că nu te deplasezi deja cu viteza luminii acum?
La nivel de viteză constantă (inerțială) lucrurile decurg ca și cum ai fi în repaus.

Pe de altă parte, care-i treaba cu accelerația?
Spre exemplu, un glonț ieșit pe țeavă mai accelerează?
Sau el accelerează doar pentru scurt timp, în momentul în care se realizează explozia?

Dacă înțelegi exemplul, atunci explicația este asemănătoare fotonului?
Pentru că noi măsurăm, de fapt, viteza fotonului "ieșit din țeavă", dar ce "explozie" anume îl accelerează de la 0 la c ?

Pentru virgil 48,
virgile,
lucrurile sunt relative pur și simplu pentru că depind de perspectivă.
Cam filozofic, dar în ce privește rațiunea noastră, lucrurile așa stau.

Tu cu ce viteză te deplasezi acum?
Păi...depinde de reper...
Și rațiunea mi-ar spune mie că acel reper face lucrurile relative, nu absolute.
De asta relativitatea, cel puțin aia restrânsă, e ochei.

Mai paradoxal, e relativ faptul că totul este relativ din acest punct de vedere?
Răspuns final, DA!
Nu poți să ai nici măcar o bază concretă în ceea ce privește obiectivismul rațiunii, pentru simplul fapt că rațiunea însăși este fundamentată pe criterii subiective.

Regulile logice sunt pur și simplu consecințe ale modului în care percepem realitatea, mod care nu are o structură obiectivă în niciun caz.

Ceea ce face ca rațiunea însăși să fie subiectivă atât timp cât ieși din spectrul percepțiilor directe.

Concluzia este că fie accepți obiectivismul caracterului relativ al realității, fie accepți subiectivismul modului în care o percepi.