CAdi a scris:A mai fost o interpretare a modului de generare a gaurilor negre, a
astronomilor nemti daca imi aduc aminte  acum cativa ani
(din colectiv  facea parte parca si o romanca).
Acestia au impartit universul astronomic cunoscut intr-o retea cosmica
si au calculat ca gaurile negre se afla in nodurile retelei !
De unde concluzia ca aceste gauri negre ar fi de fapt concentrari gravitationale...

virgil a scris:Parerea mea de nespecialist, este ca gaurile negre nu exista in natura, asa cum sunt descrise matematic, acestea sunt speculatii la moda asa cum este si particula lui D-zeu, denumiri socante care sa impresioneze sponsorii. Oricum nici o observatie serioasa nu dovedeste existenta lor. Toata mass media este plina de imagini computerizate, si articole incendiare, dar toate sunt baloane de sapun, la o analiza mai aprofundata.

Orbitele stelelor din centrul galaxiei noastre demonstreaza clar ce masa avem acolo.

omuldinluna a scris:@Negativ
Inca nu inteleg unde vrei sa ajungi, si ma gandesc la un exemplu simplu pe care sa lucram. Te-as ruga sa mai formulezi odata, foarte scurt, care este obiectia ta de fapt. Nu trebuie argumentat, scrie-o numai punctal ca sa pricep despre ce-i vorba. Daca am retinut bine, problema era legata de modificarea geometriei spatiu-timpului, dar poate ma insel.

omuldinluna a scris:Fireste, in teoria relativitatii curbarea nu intervine numai in partea "spatiala" a spatiului ca sa zic asa, ci in intregul spatiu-timp. Nu vad de ce ar trebui sa para o chestiune atat de bizara, pana la urma si in relativitatea speciala, spatiul si timpul sunt relative si interschimbabile, numai uniunea lor fiind invarianta si avand realitate fizica. Restul e relativ.

Aici e o problemă legată de viteză care este o notiune teoretică si se manifestă în spatiul imaginar al fenomenelor : Nu văd problema care a dus la ideea de interschibabilitate . Conform formulei, e normal ca spatiul parcurs cu o viteză mai mare să fie mai mare decît cel parcurs cu o viteză mai mică în aceeasi unitate de timp, dar dacă luăm în considerare unitatea de timp, nu înseamnă că spatiul se moidifică, ci doar perceptia noastră asupra mărimii lui. De exemplu dacă mergi cu căruta pe autostradă pînă la Pitesti, drumul ti se pare lung, fată de situatia în care te deplasezi cu masina. Nu înseamnă că drumul e mai scurt dacă mergi mai repede  .
Înteleg foarte bine notiunea de relativitate si tocmai de asta "consecintele" mi se par cel putin ciudate, ca să nu zic absurde.

Razvan a scris: 1 - Jeturile de radiaţii emise pe la poli fac parte din fotonii rezultaţi din accelerarea materiei în discul de acreţie. Această materie gravitează la o anumită distanţă de gaura neagră şi nu atinge orizontul de eveniment, de unde nu ar mai putea evada.

Razvan a scris: 2 - Spaţiu-timpul pare curbat pentru un observator extern sistemului găurii negre. Pentru un observator ipotetic ce călătoreşte spre centrul ei, spaţiu-timpul propriu nu se modifică. El nu sesizează nicio diferenţă la trecerea prin ceea ce un observator extern percepe ca fiind orizontul de eveniment.

negativ a scris:Pînă la urmă de ce accelerarea materiei nu se face sub formă de sferă si nu de disc, dacă e determinată numai de gravitatie ?

Referitor la deformarea spatiului  :
"Spaţiu-timpul pare curbat pentru un observator extern sistemului găurii negre."
Ce să mai zic ... Pare, sau chiar este ?

Razvan a scris:

negativ a scris:Pînă la urmă de ce accelerarea materiei nu se face sub formă de sferă si nu de disc, dacă e determinată numai de gravitatie ?

Aşa este în cazul ipotetic al unei găuri negre fără moment cinetic şi fără sarcină. Cum în realitate mai toate au cel puţin moment cinetic, acreţia se produce în planul de rotaţiei şi este accentuată şi de  apariţia fenomenului de frame dragging.

Asta ar însemna că în cazul în care masa (sferică, fără dinamică internă) se roteste în jurul unei axe oarecare, gravitatia ar fi mai "deasă" la ecuator si mai "rară" la poli. Sau invers !   

Razvan a scris:

Referitor la deformarea spatiului  :
"Spaţiu-timpul pare curbat pentru un observator extern sistemului găurii negre."
Ce să mai zic ... Pare, sau chiar este ?

Pare deformat pentru un observator extern. Iar dacă aşa pare, din SR-ul extern, îl tratăm ca atare.

omuldinluna a scris:Ce-o tot lungim atat, uitati-va aici.

Ca să afirmi că o stea în ultima fază a existenţei sale conţine apă, sau alte gaze ce ar fi trebuit să fi fuzionat până atunci, mi se pare puţin cam deplasat.

omuldinluna a scris:Hai sa verificam macar ordinul de marime, ca la partea de inmultiri, impartiti, de fiecare data o sa-ti dea altceva  . Ordinul de marime al masei este de milioane de mase solare, deci , iar volumul sferei este proportional cu cubul milioanelor de metri, deci cu . Raportul lor iti da ordinul de marime al densitatii de . Cu ce mai poti pierde de la inmultirile din fata, nu vad cum ai putea ajunge la o densitate atat de mica precum cea pe care o dai tu.

virgil a scris:

omuldinluna a scris:Ce-o tot lungim atat, uitati-va aici.

Din linkul tau am extras si tradus cu google urmatoarele;
   "Doua grupuri-în Germania și SUA-monitorizat orbitele de stele individuale foarte aproape de gaura neagră și folosit legile lui Kepler pentru a deduce masa inclus. Grupul german a găsit o masă de 4,31 ą 0.38 milioane de mase solare [2] , în timp ce grupul american a constatat 4,1 ą 0,6 milioane de mase solare . [3] Având în vedere că această masă este limitat în interiorul unei sfere cu diametrul de 44 milioane km, acest lucru dă o densitate de zece ori mai mare decat estimarile anterioare."
Cu datele de mai sus am calculat urmatoarele;

Şi asta, deoarece raza Schwarzschild este proporţională cu masa, în timp ce densitatea este invers proporţională cu volumul. Cum volumul este proporţional cu cubul razei, rezultă că găurile negre supermasive au o densitate de materie mult mai mică decât cea a celor stelare

Chiar şi aşa, forma specială de existenţă a materiei în aceste clase de stele (gaz electronic, respectiv neutronic, degenerat), cât şi gravitaţia intensă, nu permite materiei să existe la suprafaţa sa sub formă de vapori sau gaz.

în cazul găurilor negre, este impropriu să vorbim de densitatea de materie din interiorul orizontului de eveniment, deoarece aceasta este concentrată în singularitate, acolo unde densitatea tinde spre infinit.