ARE UNIVERSUL ORIGINE ELECTROMAGNETICA?

Rezumarea primului mesaj :

[Provine din topicul „Este necesară o nouă teorie în Fizică?”]

Personal cred ca universul este totalmente de origine electromagnetica si lucrez la aceasta teorie.

Da, dar ce te faci cu gravitatia care patrunde nestanjenita prin structurile electromagnetice. Campul gravitational nu poate fi ecranat precum campul electromagnetic. Desi campul gravitational structureaza materia in macrocosmos, se dovedeste a fi mai subtil si mai penetrant decat campul electromagnetic care structreaza microcosmosul. Care este legatura dintre cele doua campuri? Daca mi-ar fi permis sa fac o legatura intre campul gravitational si cel electromagnetic, as spune despre campul gravitational ca este un camp de ordinul intai, iar campul electromagnetic este un camp de ordinul doi, sau trei, apoi vin fortele tari s.a. m.d.
Daca as face o comparatie intuitiva, as atribui de exemplu finetea fainii de grau pentru campul gravitational, boabele de grau fortelor slabe, iar spicele de grau campului electromagnetic...
A nu se intelege ca atribui campurilor o structura materiala de tipul particulelor, ci o structura de tipul stringurilor care au ca proprietate fundamentala puterea de asociere pe diferite niveluri, conform exemplului de mai sus.

Dupa parerea mea electronul este o aglomeratie de stringuri circulare dispuse atat radial cat si circular in jurul unei axe de simetrie si arata aproximativ ca in figura de mai jos. Desigur liniile de camp nu au o extindere limitata ci doar scad in intensitate pe masura departarii de axa, ceia ce nu am putut reprezenta grafic foarte bine;

virgil, iti garantez eu ca imensa majoritate a electronilor nu sunt gogoloaie, ci arata ca un banut plat invartindu-se, un fel de capac. Daca se streseaza si se enerveaza, le iese un motz prin care isi scuipa vecinii. Dar mai au o urata particularitate, prezinta chiar si o minuscula gaurica neagra, ca trebuie si ei sa manance ceva, nu-i asa ? Deci nu sunt un perpetuum mobile.
Oare ce mananca electronii ? Eter, bineinteles. Au un aparat de digestie, care separa ce e bun de ce-i rau. Si elimina printro alta gaurica deseurile, toxinele.
Posibil sa aiba si organe sexuale diferite si nu degeaba.
Cand a facut Dumnezeu Lumea, nu a fost nevoie sa faca decat un electron si perechea lui, apoi totul a evoluat de la sine.
In concluzie, electronul este cel mai mic animal si acesta este electromagnetismul. L-am vazut cu microscopul neutrinic.
Neutrino ii seamana putin, dar nu face camp, deoarece chiar el este campul.

iti garantez eu ca imensa majoritate a electronilor nu sunt gogoloaie, ci arata ca un banut plat invartindu-se, un fel de capac. Daca se streseaza si se enerveaza, le iese un motz prin care isi scuipa vecinii. Dar mai au o urata particularitate, prezinta chiar si o minuscula gaurica neagra, ca trebuie si ei sa manance ceva, nu-i asa ? Deci nu sunt un perpetuum mobile.
Oare ce mananca electronii ? Eter, bineinteles. Au un aparat de digestie, care separa ce e bun de ce-i rau. Si elimina printro alta gaurica deseurile, toxinele.
Posibil sa aiba si organe sexuale diferite si nu degeaba.

Cu astfel de idei poti sa scrii literatura SF, dar in nici un caz nu faci fizica.

Virgil, inainte de ratiune este intuitia, iar inainte de orice stiinta este fictiunea. Mai gandeste-te!

Crezi ca ceea ce rationezi tu este realitate? Sau singura? Este o ipoteza de lucru rationala, la fel de utopica ca si orice alt SF irational!

Tot pe calculator se poate simula si explozia unei supernove! Apoi se pune pe canalele mass-media, cu caracter de adevar dovedit, mai ales ca vine de la ditamai forul stiintific, ...si uite asa se trepaneaza creiere! Si se da de lucru, celor ce cad in plasa!

Eu iti recomand la modul cel mai serios, sa citesti Occult Chemistry, macar ca si literatura SF, daca nu ca si carte de capatai pentru fizica si chimia zilelor noastre! sa vedem dupa ce o termini, daca tot asa mai vezi electronul, si stiintele in general?

Sa inteleg ca ce a scris Gafiteanu merita a fi luat in serios?
S-au propui sa ne intoarcem in anii 1910, si sa reluam cercetarea prin mijloace oculte?
Am tot respectul pentru stiintele oculte si Yoga, dar fizica inseamna mai mult, studiu in laborator, mii de experimente, si matematica mai multa decat stapanesc eu.

El are modul lui de exprimare, foarte metaforic. Asta stimuleaza gandirea! Mie imi place. Ca si WoodyCad de altfel! Si el are propriul lui mod de exprimare. Ca de altfel fiecare dintre noi, daca ne urmam subiectivitatea, si nu vrem sa parem ceea ce nu suntem! Nimeni nu-i perfect pe lumea asta, si nici nu le stie pe toate! Si mai mult decat atat; Fiecare nas i-si are nasul lui!

Fara a dori sa te supar, observ insa la tine ca iei frazele si cuvintele asa cum sunt ele, ad litteram, fara a incerca deloc sa sesizezi nuantele subtile. Mesajul subtil transmis de acestea, sugestiile strecurate ici, colo.

Ce a scris el merita analizat, insa nu ad litteram. Artistic, metaforic, analogic, comparativ... oricum altfel decat logic si rational. Cat este adevar in ceea ce sugereaza, asta numa el stie! Noi putem eventual face analogii ale celor sugerate de el cu ceea ce si cum stim si/sau intelegem. Asa cred eu ca trebuie sa interactionam, deoarece nu suntem roboti sau zombi. Si nici oarece specii de papagali!

Iti poti imagina cum ar arata o lume 100% rationala, logica? Brrrrr!!!!!

In fine, revenind la topic, eu pot sa cred ca la un anumit nivel organizatoric, universul poate avea si o origine electromagnetica, insa originea lui, dupa parerea mea, este cu muuuuult dincolo de particule sau unde, deoarece acestea din urma sunt doar efecte. Insa asta e parerea mea, pe care nu am chef sa o dezvolt.

universul poate avea si o origine electromagnetica, insa originea lui, dupa parerea mea, este cu muuuuult dincolo de particule sau unde, deoarece acestea din urma sunt doar efecte.

Tocmai asta vreau sa arat, ca inainte de a exista particule si unde, se afla stringurile si vibratia lor.

Dupa cum se stie, in urma ciocnirii a doua cuante de energie de 0.511 Mev fiecare, rezulta doi electroni. Intrebarea mea este; de ce credeti ca exista doar acest prag energetic pentru aparitia electronilor, si nu se formeaza particule si la alte energii diferite de aceasta.

O alta intrebare este; cum justificati urmatoarea reactie de dezintegrare a doi electroni?



Pentru documentare atasez aici linkul referatului.http://mister.3xforum.ro/post/137/1/Colaborarea_Belle_descoper_259_un_nou_tip_de_mezon/

virgil a scris:Dupa cum se stie, in urma ciocnirii a doua cuante de energie de 0.511 Mev fiecare, rezulta doi electroni. Intrebarea mea este; de ce credeti ca exista doar acest prag energetic pentru aparitia electronilor, si nu se formeaza particule si la alte energii diferite de aceasta.

O cuanta de radiatie gamma este o oscilatie completa (front pozitiv si negativ)cand se suprapune cu una identica amplitudinea se dubleaza si energia trece de pragul de rupere asimetrica.Astfel frontul negativ se inchide si da un electron iar cel pozitiv da un pozitron.

virgil a scris:O alta intrebare este; cum justificati urmatoarea reactie de dezintegrare a doi electroni?



Pentru documentare atasez aici linkul referatului.http://mister.3xforum.ro/post/137/1/Colaborarea_Belle_descoper_259_un_nou_tip_de_mezon/

Nu a doi electroni ci un electron si un pozitron.Avem energia lor de repaos plus cea cinetica.Asa ca e normal sa iasa ceva in plus.

O cuanta de radiatie gamma este o oscilatie completa (front pozitiv si negativ)cand se suprapune cu una identica amplitudinea se dubleaza si energia trece de pragul de rupere asimetrica.Astfel frontul negativ se inchide si da un electron iar cel pozitiv da un pozitron.

Parerea mea este asemanatoare cu a ta, cu specificatia ca este imperios necesara energia de 0.511 Mev pentru fiecare cuanta, pentru ca procesul de rupere sau fragmentare a fotonilor in cele doua semiunde, are pragul energetic de 0.511 Mev. Sub aceasta energie nu se produce contopirea fotonilor incidenti si totodata fragmentarea lor in cele doua semiunde una pozitiva si alta negativa corespunzator electronului si respectiv pozitronului. Electronul va contine o jumatate din fotonul stang (semiunda negativa) peste care se suprapune o jumatate din fotonul drept (tot semiunda negativa). Ambele semiunde formeaza o unda stationara incarcata cu sarcina negativa. Pentru pozitron lucrurile se petrec la fel dar cu sarcina pozitiva.

Nu a doi electroni ci un electron si un pozitron.Avem energia lor de repaos plus cea cinetica.Asa ca e normal sa iasa ceva in plus.

Da asa este, dar cred ca s-a inteles ce am vrut sa spun.
Era mai normal sa se descompuna in doua cuante gama.

http://www.anticariatsophia.ro/minunata-poveste-a-electronului__stgeorgescu-gorjan__125948.html
Sa continui "Minunata poveste a electronului" electromagnetic, exact acesta este titlul unei minunate carti interbelice. Merita, e pomana pt comorile pe care le contine.
Electronul bleg sau adormit are cca 0,511 Mega-energii MeV, si asa dorm sau stau ei pe loc repaus, cu arma la picior. Dar daca le vine miros de pozitroana, se excita si l-i se scoala spinul la propriu. Din unul minuscul, spinul devine chiar enorm, dar fizicienii zic ca tot 1/2 are valoarea. Cu ajutorul spinului electronii inainteaza reactiv spre sursa emanatiei. "Sursa" nu are spinul la vedere, il are rasfrant inauntru si se cheama vag...spin up. Evident ca electronul are spin down, adica este invers.
Daca va ganditi prin analogie la un minuscul corpuscul emanat de masculii cu scula zisa spin, nu gresiti. V-am zis ca electronul este poate cel mai mic si feroce animal. Iar scula lui este spinul si poate avea o masa de peste 200 ori masa electronului (numai in anumite conditii, zise de "accelerare" !). Ce mai, o mandrie de spin. To spin or not to spin.
Dar nici pozitroana-matroana nu se lasa mai prejos, si ea se umfla si emite ciclic ceva din ea, desigur mult mai rar. Emite mai multe feluri de particule cuantice, unele mai mari, adica ovuleaza..
Zicea odata un mare savant roman de ceva particule de schimb intre electroni. Acestea sa fie oare ? Neaparat trebuie sa se cheme cumva aceste particule emise de electron si pozitron. Si au desigur multe calitati, propietati.
Cineva pe aici s-a burzuluit ca nu vorbesc fiziceste. Dar il intreb, cand ii este foame, cand ii este sete sau dor de ceva verde, se exprima cu formule ? Cand simte un miros, identifica imediat formula ?, Si numara cantitatea de particule emise, fluxul, face calcule vectoriale, studiaza pana in stadiul final al descompunerii ? Cand vede o femeie, o pune la scanat cu analizorul de masa, si la spectroscop, asa cum trebuie sa faca un bun fizician sau un E.T. = Extra.Terestru. ? Apoi citeste manualul de utilizare.
Inchipuiti-va o fizica quantica XXX gandita, cam asa cum v-am prezentat-o eu. Ce mai veselie o sa fie. Toti elevii pot deveni savanti, mai putin profesorii, si nu e bine !
De spus povesti minunate as mai spune, dar imi este ca, in loc sa va adorm spiritul si vigilenta, va scandalizez pana la revolta. Si multi dintre domniile voastre ati pornit cutezatori spre cercetare, dar pe cai batatorite si gratuite.
"Sa se revizuiasca primesc !, dar sa nu se schimbe nimic !.
Ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se
schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele esentiale. Din aceasta dilema nu putem iesi".
Adevarul umbla intotdeauna cu capul spart !

Ai fost autor la ”Probleme fundamentale ale contactului cu rostogolirea” sau e doar o coincidență ? (a se vedea aici)

Electronul bleg sau adormit are cca 0,511 Mega-energii MeV, si asa dorm sau stau ei pe loc repaus, cu arma la picior. Dar daca le vine miros de pozitroana, se excita si l-i se scoala spinul la propriu. Din unul minuscul, spinul devine chiar enorm, dar fizicienii zic ca tot 1/2 are valoarea. Cu ajutorul spinului electronii inainteaza reactiv spre sursa emanatiei. "Sursa" nu are spinul la vedere, il are rasfrant inauntru si se cheama vag...spin up. Evident ca electronul are spin down, adica este invers.

Ceia ce spui in comentariul tau, seamana cu un scenariu de desen animat, in care electronul joaca rolul unui personaj buclucas.
Este bine sa-ti reconsideri pozitia fata de electron, deoarece el este doar o unda stationara cu energia de 0.511 Mev, si spinul; +/- 1/2(h/2pi).

Cu ajutorul spinului electronii inainteaza reactiv spre sursa emanatiei.

Pentru a nu ramane in eroare, electronul este un fermion, iar spinul nu le permite sa se afle doi electroni cu aceiasi energie, pe acelasi nivel energetic.
Interactiunea dintre electron si pozitron nu se face prin intermediul spinului, ci prin campul electromagnetic al celor doua particule.

Cineva pe aici s-a burzuluit ca nu vorbesc fiziceste

Nu poti participa la o discutie serioasa cu astfel de bufonerii, dar daca vrei sa-ti arati talentul, poti deschide un topic adecvat, si nu se supara nimeni.

Discutiile cele mai serioase au loc la biserica.
Dupa slujba, nici popa nu mai e serios.
Sa faci ce face popa, nu ce zice.
Am auzit de niste popi, nu de pe la noi, din aia fara pereche, care umbla cu lucruri pedindosnice. Nu recomand, dar in microcosmos se practica, cuanta si spinul nu stiu carte.
(o exprimare eleganta, voalata, care nu zgarie urechile celor sensibili si pudici, este: ""particulele interactioneaza si se cupleaza electromagnetic, etc. "" Recomand ca cititorii mei maturi sa acceseze postarile mele numai dupa ora 24:00. Interzis minorilor.)

Parerea mea este asemanatoare cu a ta, cu specificatia ca este imperios necesara energia de 0.511 Mev pentru fiecare cuanta, pentru ca procesul de rupere sau fragmentare a fotonilor in cele doua semiunde, are pragul energetic de 0.511 Mev. Sub aceasta energie nu se produce contopirea fotonilor incidenti si totodata fragmentarea lor in cele doua semiunde una pozitiva si alta negativa corespunzator electronului si respectiv pozitronului.

Revin la aceasta ideie, care mi se pare foarte importanta, deoarece din aceasta aflam o proprietate necunoscuta pana acum a fotonilor, aceia de a se fragmenta in timpul unei ciocniri cu un foton similar, atunci cand au atins pragul energetic de o.511 Mev fiecare, generand doua semiunde stationare care poarta denumirea de particule ca; electron-pozitron.
Cu aceasta ocazie, putem sa privim mai adanc in interiorul electronului si sa observam ca in urma acestei ciocniri mai are loc si o transformare de spin. daca fotonul are spinul (1), electronul are spinul (+/-1/2). Acest lucru se petrece cand are loc fragmentarea si suprapunerea celor doua jumatati de foton (semiunde),

Se pare ca spinul este rezultatul obligarii "luxonilor" de a parcurge un traseu inchis, deoarece desi ei se deplaseaza cu viteza luminii, particula din care fac parte, este in repaus sau are o viteza mai mica decat viteza luminii. Aceasta poate fi asemanata intuitiv cu zborul albinelor intr-un roi care pluteste in aer. A se vedea topicul "electronul ca un roi de albine".

virgil, permanent se ciocnesc fotonii si foarte multi, chiar majoritatea mor, chiar daca nu sunt de energie 0,511 MeV, adica tip X. Asa e viata. Altfel era pana acum lumea plina numai de fotoni.
Cat despre transformarea si conservarea de spin....las-o mai moale. Atatea fotoni mor si nu lasa nici un spin in urma lor. Totul ramane neted. Nu tu incarcare pozitiva sau negativa, cel mult caldurica. Sau efect fotoelectric.
Chiar iti pot arata cateva randuri scrise de un savant rus intro carte despre centrale solare. In focarul unei oglinzi ce ajunge la 3000 gr se petrec tot felul de lucruri ciudate, incredibile. Incearca cu o lupa si o lumina f.puternica, poate vei descoperi singur marele secret. Daca vrei poti sa faci in jurul focarului si un vartej. Dar desigur ca nu vei putea face niciodata o experienta in care vei ciocni doua focare provenite de la doua surse opuse cu 180 grade, pentru ca nu exista doi sori. Cat despre polarizarea luminii in prealabil.....nici gand.
Odata niste babe oarbe se jucau cu doua lasere, cand deodata.......

virgil, permanent se ciocnesc fotonii si foarte multi, chiar majoritatea mor, chiar daca nu sunt de energie 0,511 MeV, adica tip X. Asa e viata. Altfel era pana acum lumea plina numai de fotoni.

Fotonii de joasa energie, poarta numele de cuante sau pur si simplu "unde", iar acestea nu se ciocnesc intre ele, ci trec unele prin altele fara sa se influienteze reciproc. Numai daca provin de la aceiasi sursa, pot sa interfereze avand ca efect franjele de interferenta,
Numai cuantele care au energia minima de 0.511 Mev, prin ciocnire, dau nastere electronilor.

Cat despre transformarea si conservarea de spin....las-o mai moale. Atatea fotoni mor si nu lasa nici un spin in urma lor. Totul ramane neted.

Din moment ce spinul este tot o forma de energie si se masoara in unitati "h", dupa disparitia fotonilor sau particulelor prin dezintegrare ce vrei sa ramana in urma lor decat produsele de dezintegrare care vor contine si spinul particulelor initiale. Am specificat mai inainte ca la nasterea electronilor, diferenta de spin este preluata de nucleiele grele din preajma carora se produce reactia de transformare a fotonilor, in electroni.

Citat:"Fotonii de joasa energie, poarta numele de cuante sau pur si simplu "unde", iar acestea nu se ciocnesc intre ele, ci trec unele prin altele fara sa se influienteze reciproc."
Re: da` de unde....Daca se lovesc cum si cand trebuie, cap in cap sau spin in spin, altul e rezultatul.
Vorba lui Caragiale: "vaz enorm si simt monstruos" din "O fizica pierduta"..
Pai sa o luam babeste, domn professor: cati spini are in plus caldura ? Si cati a pierdut frigul ? Cate unitati h ?
De ce se cheama spin si nu cui ? Aista-i cuiul lui Amza Pepelea, sau condensatul lui Pepelea fizicianul.
"Cine a pus spinul in drum
Ala n-a fost om nebun".

Ma scuzi, dar vad ca nu vrei sa discutam fizica, asa ca te las cu Caragiale.

Pai am recomandat sa faceti singuri experientele cu doua fascicule laser, etc., ca apar mari surprize. Nu trebuie altii sa faca si sa va dea tot ce e corect si valoros pe inteles. Este deajuns sa va atraga atentia asupra si altor aspecte.
Iar cum interpretati, este o chestie intima, personala.
Cu spinul am crezut ca va pun serios pe ganduri, poate odata si odata il veti simti cum trebuie. V-am dat un exemplu mai sus, caldura si frigul care sunt energii diferite cantitativ.
Va laudati cu intelegerea teoriei relativitatii. Dar chiar o si aplicati ? O singura cuanta de energie poate lua valori masice extreme, fara sa-si schimbe valoarea spinului.
Una din cele mai aberante notiuni din fizica moderna este aia despre conservari (si constante).
NIMIC NU SE CONSERVA DEFINITIV, TOTUL ESTE RELATIV SI RELATIVIST !
Cred ca ati inteles corect, numai forumul este gratuit, nu si cercetarea.
Un sfat sau o idee valoroasa poate face enorm, indiferent cum este pusa, oferita.
Nu inteleg de ce valoare au numai obiectele materiale si munca bruta, cum era odata in comunism si dictatura muncitoreasca. Atunci ganditorul - creatorul era mereu suspectat ca posibil dusman al poporului. Si nu de putine ori inchis preventiv.

Să nu facem totuși greșeli elementare. Spinul nu este o formă de energie, ci un moment cinetic, și nici căldura nu este o formă de energie, ci o formă de transfer al energiei.

Să nu facem totuși greșeli elementare. Spinul nu este o formă de energie, ci un moment cinetic, și nici căldura nu este o formă de energie, ci o formă de transfer al energiei.

Momentul cinetic se mai numeste momentul cantitatii de miscare, iar miscarea inseamna energie. Chiar energia unei cuante se masoara in unitati Planck E=h*niu, iar frecventa "niu" ne arata cate unitati "h" actioneaza in timp de o secunda.
Iar caldura inseamna chiar energie (energie calorica), si se masoara in "cal".
Transferul caldurii se poate face prin; radiatie, convectie si contact.

Extras din Wikipedia;EnergieUnitatea de masura - Joule

Joule (simbol: J) este unitatea de masura pentru energie in Sistemului Internaţional, numita in onoarea fizicianului James Prescott Joule (1818–1889).

Un joule este egal cu lucrul mecanic efectuat de o forţa de un newton care isi deplaseaza punctul de aplicaţie pe o distanţa de un metru pe direcţia si in sensul forţei.

Joule-ul a fost definit iniţial ca unitate de masura pentru lucrul mecanic si pentru energia mecanica, fiind insa utilizat in prezent pentru masurarea tuturor formelor de transfer energetic si tuturor formelor de energie.

Unitatea de masura - Calorie

Caloria, notata cal, este o unitate de masura pentru energie, egala cu cantitatea de caldura necesara pentru ridica temperatura unui gram de apa, aflata la presiune atmosferica normala, de la 14,5 la 15,5 °C (de la 287,65 la 288,65 K).

1 gram de apa distilata = 1 cm3

Caloria este numita uneori calorie mica pentru a o deosebi de kilocaloria, numita si calorie mare, egala cu 1000 cal.

Caloria (cal) fiind o unitate de masura tolerata a energiei termice W, aceasta unitate a fost inlocuita in SI cu Joule.

Unitatea de masura - Electron volt (eV)

Electronvoltul, are simbolul eV, este o unitate de masura pentru energie avand ca valoare lucrul mecanic efectuat de un electron atunci cand se deplaseaza intre doua puncte intre care este o diferenţa de potenţial (tensiune electrica) de 1 volt.

1 eV = 1,602 176 462(63) × 10-19 J≈0,16 aJ

Electronvoltul se utilizeaza in fizica nucleara si in chimie pentru a exprima energia cinetica a particulelor subatomice precum si energia absorbita sau degajata in reacţiile nucleare sau chimice.

Unitatea de masura - Erg (erg)

Unitate de masura - pentru energie si lucru mecanic in sistemul (CGS). Un Erg este egal cu lucrul mecanic facut de o forta cu valoare de un dyne pe un centimetru.

Nu căldura este cea care se transferă, ci energia este transferată sub formă de căldură (evident că prin abuz de limbaj, spui că sistemele schimbă ”căldură”, căci altfel ar deveni extrem de greu de comunicat, dacă mereu am folosi sintagme gen ”sisteme schimbă energie sub formă de căldură”!). O stare de echilibru a unui sistem termodinamic nu are asociată o ”căldură” anume, ci o energie internă, iar procesul de trecere între două stări de echilibru cu energii interne diferite se poate face prin transferul energiei din sistem către este exterior sau invers sub formă de căldură. Alte posibilități ar fi lucrul mecanic, lucrul electromagnetic și așa mai departe.

Distincția dintre moment cinetic și energie este de natură profundă, dar mă tem că nu este o discuție la fel de simplă (sau cel puțin acum nu-mi vine în minte o analogie simplă). Pentru început, consideră faptul că în ceea ce privește transformările spațio-temporale, energia este asociată (și o să mă exprim aici ca să mențin discuția în limite intuitive) evoluției temporale, iar momentul cinetic este asociat unei clase de transformări liniare numite transformări ortogonale, care în unele situații se reduc la ceea ce noi numim în limbaj uzual ”rotații”. În particular, spinul 1/2 este generatorul celei mai simple realizări a grupului rotațiilor posibilă din punct de vedere de matematic, iar natura a profitat din plin de ea.

Referitor la spin; Dupa cum se stie, electronul reprezinta o semiunda stationara de o anumita frecventa, iar spinul reprezinta un moment cinetic inglobat in aceasta unda, adica pe langa vibratia initiala se mai suprapune o vibratie ce constituie spinul. Este asemanator unei curbe Lissajous, peste care se suprapune inca o miscare, sau inca un grad de libertate. Intrucat spinul nu poate lua decat anumite valori +/- 1/2, 3/4, 1, 2, ma duce la gandul ca spinul reprezinta doar un parametru care ne arata mlodul de vibratie al undei stationare din care este formata particula. Intrucat tot ce exista, e de natura electromagnetica, presupun ca si acest parametru este un semnal electromagnetic caruia i-am asociat fortat o anumita forma de energie. De aici si legea conservarii spinului, asemanator cu legea conservarii energiei.

virgil,,,S-ar putea sa te auto-inseli amarnic.
Daca te intreaba cineva, ce e aia vibratie initiala si cauza ei ? si cum se mai suprapune inca o vibratie secundara zisa spin ? Cum arata din punct de vedere material si cum se misca ? Ca sunt prea multe forme definite prin "oscilatii".
Daca poti intui si explica ce exprima fizicienii adevarati prin: "nu poate lua decat anumite valori +/- 1/2, 3/4, 1, 2"...
Ne intereseaza numai forma si miscarea. Altceva nu exista, asemanator unui parametru fantomatic asociat.

Daca poti intui si explica ce exprima fizicienii adevarati prin: "nu poate lua decat anumite valori +/- 1/2, 3/4, 1, 2"...

De ce crezi ca am pus pozele cu curbele Lissajous? ca sa se vada ca in anumite conditii initiale stricte (cuantificate), particulei ii sunt asociate oscilatii distincte.
Dupa cum am spus electronul reprezinta o semiunda stationara (pulsatorie), delimitata in spatiu (dx,dy,dz).
Volumul ocupat de particula determina modul de oscilatie a curbelor Lissajous, care de data aceasta evolueaza intr-un volum si nu intr-un plan.

virgil, crede-ma ca-l prefer pe woodyCAD unui dogmatic fizician, as spune chiar snob. Fizician Snob, care cu toate ca nu intelege absolut nimic, incearca sa se prefaca, utilizant tot felul de tertipuri culese din literatura oficiala sau aiurea.
Vezi, de aceea exista si va exista o mare conspiratie printre cele doua categorii de "fizicieni". Unii folosesc pentru ei numai faina de "trei nule 000", dar vand foarte bine taratele celorlalti, fara sa-i avertizeze ca sunt numai nulitati. Ceilalti sunt asa de comozi, incat se si lauda cu prajiturile si celelalte delicatese din tarate, fara sa stie ca sunt deseuri cu si mai multe nule.
De exemplu, citez la intamplare o oarecare fraza, din multe alte "perle":
"Dupa cum am spus electronul reprezinta o semiunda stationara (pulsatorie), delimitata in spatiu (dx,dy,dz)."
Sa-i facem analiza gogoloiului?

Dupa cum am spus electronul reprezinta o semiunda stationara (pulsatorie), delimitata in spatiu (dx,dy,dz)."
Sa-i facem analiza gogoloiului?

Daca nu intelegi, nu e vina mea, cauta la tine.
Daca privesti o coarda vibranta, ai sa observi o oscilartie stationara compusa dintr-un maxim si un minim, precum in graficul de mai jos.




Dar daca privesti in timp ai sa vezi ca se formeaza doua ventre, si intre ele un nod. In cazul particulelor unda se scindeaza in doua semiunde, fiecare continand un ventru. Deci cele doua cuante electromagnetice de 0.511 Mev fiecare, se ciocnesc, si se contopesc, formand o unda stationara cu aceiasi frecventa dar cu amplitudinea dublata, ceia ce duce la fragmentarea ei in doua semiunde stationare, fiecare continand un ventru, unul pentru campul negativ din care rezulta electronul, altul continand campul pozitiv din care rezulta pozitronul.
Daca analizam doar un ventru al undei stationare, vom observa ca el este pulsatoriu, pentru ca are un punct de maxim, apoi trece prin zero si ajunge la o valoare negativa, dupa care ciclul se reia. Deci in cazul electronului nu este vorba de variatia semnului sarcinii ci de o pulsatie a campului ca intensitate. Aceast fenomen l-am condensat in trei cuvinte "semiunda stationara (ca semn al sarcinii) dar pulsatorie ca intensitate a campului.