Here comes the Sun

sandokhan a scris:

Cu siguranta ca subiectul propus de tine, unde sonore/unde de presiune, merita sa fie cercetat intr-un laborator bine dotat al unei universitatii de renume, a research topic demn de orice lucrare de doctorat.

Atat tibetanii cat si blocul de piatra nu se aflau intr-un spatiu inchis/delimitat (tunel); iar principiul pe care se bazeaza levitatia acustica este diferit de anularea vreunei presiuni a aerului.

Orice propagare a unei oscilatii va avea o lungime de unda care va fi un multiplu/fractiune a valorii cotului sacru, iar tibetanii stiau acest lucru extrem de bine, data fiind pozitionarea foarte precisa la 63,56 metri de blocul de piatra.

http://www.alliancesforhumanity.com/matter/matter.htm (explicatiile pentru starile posibile ale materiei: E7 - solida, E6 - lichida, E5 - gazoasa, E4 - prakriti (primul ether), E3 - apas, E2 - tejas (prana), E1 - vayu, si akasha)

Deci, sunetul produs de instrumentele plasate la 100 x 1SC va activa/energiza toate undele, intr-un mod progresiv (si aici cred ca are o legatura cu cotul sacru, 0.63566 secunde), pana cand vor fi accesate frecventele razelor gamma/cosmice si chiar dincolo de acestea (octava 64+); in acel moment atomii blocului de piatra, compus in mod obisnuit din stare de materie E7, vor rezona cu frecventa starii de materie prakriti (primul ether). La fiecare stare a materiei, au fost observate asa numite sphere-walls care delimiteaza fiecare grupare de tahioni (E2 - quarks, E3 - mezoni, E4 - protoni, E5-7 - starea obisnuita a materiei); aceste sphere-walls (pentru tahionul Anu propriu-zis forma sphere-wall este de dodecahedron) pot disparea daca exista o sursa de energie vibrationala care sa le activeze. Unele blocuri de piatra s-au sfaramat de la sunetul produs de preotii tibetani, ceea ce inseamna ca nu se poate ajunge dincolo de starea prakriti (la apas), in aer liber, daca se continua energizarea cu sunet.

Mai mult, numai vibratia cu lungime de unda (curentul teluric) de 1600 x 1SC (numere intregi) nu va intalni obstacolul format din dealul cu inaltimea de 250 de metri aflat la 400 x 1 SC metri distanta de blocul de piatra.

Cum au fost transportate blocurile de piatra pentru monumentele egiptene sau pentru Stonehenge? Cu ajutorul unei tuning fork (diapazon - bara de metal in forma de U, care vibreaza la lovire si emite sunet), setata pe frecventa de multiplu/fractiune 1SC si cu dimensiuni proportionale cu valoarea cotului sacru, si cu toiagul hermetic (cristal la varf), care prelua vibratia pentru o anumita durata de timp; toiagul atingea blocul de piatra, ai carui atomi, dupa cateva minute, intrau in starea prakriti. Blocul de piatra era preluat atunci de unda yang a curentului teluric (lungime de unda 200 x 1SC) si executa un arc de cerc pana ajungea la sol (distanta de 100 x 1SC - 63.566 metri, in linie dreapta), iar procedura era repetata din nou.





Se pare ca si Edward Leedskalnin (Coral Castle) a utilizat un tuning fork asemanator:



http://www.rense.com/general39/coral.htm

CAdi a scris:Daca ar fi asa de simplu procedeul, prin care niste salbatici din epoca de piatra ridicau platforme,
el ar putea fi replicat si astazi.
Dar nu e ... probabil ca este o fantasmagorie...gen pamantul plat.

sandokhan a scris:

La sfarsitul secolului XIX, Henri Poincare (numarul trei in ierarhia tuturor matematicienilor) a facut o descoperire incredibila, ascunsa de public, chiar si de marea majoritate a matematicienilor (se afla despre aceste aspecte la nivel de doctorat, cand deja este prea tarziu; supravietuirea profesionala depinzand de contracte, de government research grants, si altele care nu sunt oferite celor care ies din linie): un sistem de ecuatii diferentiale neliniar cu valori initiale nu poate descrie nici macar the three body problem. Sistemul planetar heliocentric nu poate fi descris matematic printr-un sistem de astfel de ecuatii diferentiale.

Unul dintre cele mai interesante mesaje pe care le-am postat vreodata, teoria bifurcatiilor, KAM theory, Smale horseshoe maps, homoclinic orbits, stabilitatea sistemului planetar heliocentric, cu o bibliografie care include lucrari de nivel de doctorat:

http://www.theflatearthsociety.org/forum/index.php?topic=30499.msg987360#msg987360

vezi si https://cercetare.forumgratuit.ro/t59-here-comes-the-sun#2375

Cei mai buni matematicieni ai secolului XX, printre care Jurgen Moser, V.I. Arnol'd si A.N. Kolmogorov (cel care a fost printre primii care l-au laudat pe Fomenko pentru noua cronologie) au cautat sa gaseasca un raspuns la problema ridicata de H. Poincare, fara succes, vezi mesajul scris de mine, si bibliografia de acolo...