Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică

Rezumarea primului mesaj :

Dată fiind convingerea mea fermă că forma traiectoriilor este esenţa Fizicii, voi continua aici divagaţia din topicul „Exploziile solare şi dezintegrările radioactive” în care, dându-i o replică lui omuldinluna, spuneam printre altele:

Abel Cavaşi a scris:

Obiectiile principala pe care le am eu impotriva teoriei tale (sa-mi fie scuzata divagatia de la subiect) deriva din faptul ca traiectoriile clasice au caracter relativ, nu absolut, caci depind de sistemul de referinta din care sunt urmarite

Asta este o obiecţie importantă. Dar se datorează faptului că nu a fost înţeleasă independenţa curburii şi torsiunii de reper, n-a fost înţeles faptul că forma traiectoriei nu depinde de reper, ci este ceva intrinsec, obiectiv!

si in al doilea rand, de faptul ca insusi conceptul de traiectorie isi pierde sensul cand vorbim de "particule" cuantice.

Când veţi înţelege importanţa formei traiectoriei în Fizică, nu veţi mai obiecta că traiectoria îşi pierde sensul în Fizica cuantică. La urma urmei, se poate demonstra că noţiunea de traiectorie nu are sens? Sau este doar o poveste fără justificare, răspândită de către cei care nu au înţeles fenomenele care se petrec la scară microscopică? Cu ce justificare îşi arogă mecanica cuantică dreptul de a se pronunţa asupra relevanţei traiectoriilor? Însăşi ecuaţia lui Schrödinger conţine referire la „poziţie”. Cum vine asta, din moment ce poziţia este un concept fără sens în mecanica cuantică?

Da, chiar e o divagaţie, dar dacă ea se amplifică, atunci îi vom deschide un topic separat, pentru că merită.

Aş dori să vă pot descrie în acest topic întreaga mea concepţie despre forma traiectoriilor şi despre rolul covârşitor al acestei forme în Fizică. Voi începe prin a vă reaminti (celor care ştiu deja) că orice traiectorie „duce” cu ea doi parametri foarte importanţi, numiţi „curbură” şi „torsiune”. Aş vrea să vă pot arăta aici, printre altele, că torsiunea şi curbura joacă în Fizică un rol asemănător frecvenţelor şi amplitudinilor cu care şi-a conceput Heisenberg mecanica sa matricială.

Aş mai vrea să vă pot arăta cum torsiunea şi curbura sunt doi parametri independenţi de reper şi cum lancretianul, adică raportul dintre curbură şi torsiune, este independent nu doar de reper, ci chiar şi de mişcare!

Încep cu speranţa că veţi fi activi, că veţi reuşi să-mi puneţi întrebările relevante, care să scoată în evidenţă întreaga mea concepţie despre forma traiectoriilor.

Vă mulţumesc!

gafiteanu a scris:Deci iti trebuie doua ecuatii ale spiralelor, din care una trebuie sa fie conventional imaginara.

Sunt miliarde de asemenea ipoteze posibile. Cum reuşim să le găsim pe cele cu adevărat conforme cu realitatea?

Si nu e corect forma traiectoriilor, ci forma cuantelor luate ca o unitate.

Ce nu e corect în „forma traiectoriilor”? De ce ar fi mai corect „forma cuantelor luate ca o unitate” din moment ce noţiunea de traiectorie este mult mai clară decât cea de cuantă?

Pentruca o cuanta chiar si extrem de simpla-primitiva are miliarde de puncte diferite aflate pe traiectorie, ce trebuie intretinute cu cate o mica "diferenta-acceleratie", care e variabila pe traiectorie. Si se mai intampla tot felul de fenomene foarte importante in viata cuantei. Cuanta aia cea mai mica este totusi imperfecta si incerta cand vine vorba de recurenta ei, cuplata cine stie pe unde, pe ce coclauri.

Abel Cavaşi a scris:

gafiteanu a scris:Deci iti trebuie doua ecuatii ale spiralelor, din care una trebuie sa fie conventional imaginara.

Sunt miliarde de asemenea ipoteze posibile. Cum reuşim să le găsim pe cele cu adevărat conforme cu realitatea?

Si nu e corect forma traiectoriilor, ci forma cuantelor luate ca o unitate.

Ce nu e corect în „forma traiectoriilor”? De ce ar fi mai corect „forma cuantelor luate ca o unitate” din moment ce noţiunea de traiectorie este mult mai clară decât cea de cuantă?

De ce trebuie doua ecuatii ale spiralelor ?
Lamuresc eu problema pentru ca am citit Fundamentul Universului autor Dan Preda :
Fiindca avem in cadrul cuantelor doua energii opuse si complementare Yin si Yang.
Acestea pot fi echivalate cu energia campului electric si magnetic care dupa cum am vazut la polarizarea luminii se gasesc in planuri perpendiculare.
Energia Yang este campul electric ,iar energia Yin este campul magnetic si ele insotesc orice particula asa ca ar trebui sa iei in calcul ipoteza lui gafiteanu cu 2 spirale !(dar care au aceeasi traiectorie)
In ceea ce priveste forma cuantelor sau a traiectorilor problema este mai complicata si lasa loc la interpretari pentru ca trebuie lamurita
experimental !
Deocamdata ceea ce pot sa spun este ca vidul nu este gol si ca traiectoria ar putea sa fie o dara sau o urma .Un exemplu :
-asa cum glontul lasa o urma in apa sau cum ar lasa o urma in miere o alice(biluta) de fier.....

In general orice cuanta are doua spirale, dar nu neaparat simetrice. Simetrice sunt in cazul fotonului.
Exista diferite simetrii, cea mai simpla fiind cea axiala. Si aici exista doua simetrii, cea mai intalnita fiind cea coaxiala.
O remarca: fiecare spirala are obligatoriu energia si campul ei electric si magnetic. In nici un caz separate.

gafiteanu a scris:In general orice cuanta are doua spirale...

Gafiteanu, te-am mai întrebat şi cu altă ocazie: ce înţelegi tu prin cuantă ?

să te mai urechez un pic! citind Proprietăţi ale dreptei caracteristice

mi-am ascuțit dinții și acum am poftă să mușc!

pun aici și mesajul pe care l-am pus pe blogul tău

hmmm ... eu cred că faci o eroare de logică elementară aici!

forțezi realitatea cînd numești această entitate, categorie logică cu existență fizică, dreaptă caracteristică!

de ce nu păstrezi numele initial al noțiunii cu care lucrează fizica oficioasă!? traiectoria! ce defect fundamental are noțiunea de traiectorie de trebuie schimbat în dreaptă caracteristică!? nu cumva tocmai faptul că e asimilată unei drepte? cu ce te ajută dpdv logic dacă numești dreapta care nu e dreaptă o dreaptă caracteristică!? nu e mai logic să îi spui traiectorie caracteristică?

de ce nu spui pur și simplu că orice corp în mișcare se mișcă pe traiectoria caracteristică! astfel eviți erorile logice care transformă fără motiv traiectoria în dreaptă!

acolo da, fizica oficială face o eroare fundamentală pentru că transformă traiectoria corpurilor într-o dreaptă reducînd toți luxonii corpului la unul singur, centrul de masă! ei bine traiectoria corpului nu e o dreaptă pentru că orice corp fizic real și măsurabil are volum! e 3D!

noțiunea de dreaptă caracteristică e improprie! schimb-o cu traiectoria caracteristică dacă tot vrei să o separi de traiectoria clasică!

așa nu vei mai fi obligat să reinventezi roata, adică volumul caracteristic, ca să upgradezi dreapta caracteristică!

și atunci poți spune
1. realitatea fizică e formată din luxoni
2. fiecare luxon se mișcă pe o dreaptă caracteristică cu curbură și torsiune nenule definite de formulele lui frenet
3. un ansamblu de 2 sau mai mulți luxoni ale căror drepte caracteristice definesc un volum caracteristic nenul formează un corp fizic
4. orice corp se mișcă în univers față de alt corp pe o traiectorie caracteristică
5. dacă traiectoria caracteristică e nulă spunem că corpul X stă pe loc în SR-ul corpului Y dacă e nenulă spunem că se mișcă!
6. orice traiectorie nenulă are volum caracteristic nenul!

și de aici încolo nu vei mai fi obligat să reinventezi roata, traiectoria va fi tot traiectorie! dreapta tot dreaptă! volumul tot volum! punctul evident e un luxon!
eternul și indivizibilul atom eteric își reintră în drepturi! dacă e nevoie poți aduce pe scenă și lancretianul și orice altă proprietate a unei traiectorii consideri că e necesar!

mie mi se pare mai ușor să legi noile noțiuni de cele vechi, viteză, inerție, masă, energie șamd dacă upradezi dreapta caracteristică la traiectoria caracteristică!

Mulţumesc pentru comentariul tău inocent şi drăguţ! Doar că mă tem că n-am fost suficient de explicit cu noţiunea de „dreaptă caracteristică”. Mea culpa, că n-am anticipat o asemenea posibilitate de confuzie.

Oricum, nicăieri n-am spus că înlocuiesc noţiunea de „traiectorie” cu noţiunea de „dreaptă caracteristică”. Aşa că fii liniştit, ce-i al Fizicii oficioase al ei rămâne. Dreapta caracteristică este cu totul altceva şi ţi-ai fi putut da seama de distincţie dacă erai atent la exemplele pe care le-am dat. Am spus (şi se pare că tu n-ai citit): „De exemplu, dreapta caracteristică asociată unei elice este tocmai axa ei. Dreapta caracteristică asociată unei curbe de precesie constantă (deci unei elice de ordinul 2) este axa elicei în jurul căreia se înfăşoară curba de precesie constantă.”. Din aceste două exemple, ba chiar din primul, ar fi trebuit să-ţi dai seama că, de exemplu, dreapta caracteristică a elicei nu este elicea, ci este axa ei.

Aşa că trebuie să revii cu un alt comentariu, în care îmi demonstrezi că ai înţeles distincţia şi construieşti alte raţionamente, de data asta corecte.

dreapta caracteristică asociată unei elice este tocmai axa ei

ok ... no problem! dar asta e ce trebuie să demonstrezi în cadrul noii teorii! că luxonii în mișcare dacă sunt parte a unui corp în mișcare, pe care îl definesc prin mișcarea lor proprie de luxoni, își combină dreptele caracteristice într-o unică dreaptă caracteristică!

eu tare mă tem că se combină într-un volum caracteristic nu dreaptă caracteristică!

volum caracteristic care se mișcă și el odată cu acel corp formînd traiectoria caracteristică a corpului 3D aflat în mișcare!

prea des simplificăm excesiv modelele abstracte! ca să aibe volum un corp format din mai mulți luxoni trebuie să se miște în același timp pe spirale diferite!

care vor da drepte caracteristice 2D distincte în spațiu!

altfel n-ai volum caracteristic ci o dreaptă caracteristică! și acel corp fizic va semăna mai mult cu un electron decît cu un măr!

electron care e doar o noțiune abstractă, o convenție! măsurabil prin efectele mișcării sale dar atît și nimic mai mult!

de la electron pînă la bolovan mai e mult de urcat!

în lumea fizică în care trăim avem doar bolovani!

deaia bietul woodycad a răgușit de cît tot strigă huooo! uite macacii savanți! uite-i cum vorbesc prostii!

săracul de el! de unde are atîta energie!?

totedati a scris:trebuie să demonstrezi în cadrul noii teorii! că luxonii în mișcare dacă sunt parte a unui corp în mișcare, pe care îl definesc prin mișcarea lor proprie de luxoni, își combină dreptele caracteristice într-o unică dreaptă caracteristică!

E gata demonstrată chestia, cu teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet. Rămâne doar să aprofundezi (înţelegi) această demonstraţie.

eu tare mă tem că se combină într-un volum caracteristic nu dreaptă caracteristică!

O să vezi că până la urmă e dreaptă, nu volum. Bine, asta nu înseamnă că nu putem defini şi volume în fiecare punct al traiectoriei. În acest sens, am scris ceva recent pe blogul meu despre volumul elicoidal.

de la electron pînă la bolovan mai e mult de urcat!

Aşa e, doar că importantă este înţelegerea clară a modului în care se ajunge de la electron la bolovan, înţelegere bazată doar pe matematică, fără alte chinuri filozofice. Dacă găsim cea mai mică particulă (iar noi am găsit-o: luxonul) şi modul în care ea construieşte lumea (am găsit şi asta: cu teorema de recurenţă), avem tot ce ne trebuie pentru a cunoaşte realitatea şi pentru a izbândi în lupta noastră cu mediul înconjurător.

N-am încercat pentru că nu ştiu pe ce date experimentale să mă bazez. După cum vezi, chiar şi la efectul Compton am o mulţime de dubii şi o mulţime de întrebări la care nu am găsit un răspuns clar. Ei bine, nu am găsit răspunsuri clare la mii de astfel de întrebări adresate Fizicii cuantice. Aşa că habar n-am ce pot lua de bun din această Fizică cuantică, încât să pot găsi o punte de legătură între consecinţele matematice ale teoremei de recurenţă a formulelor lui Frenet şi rezultatele experimentale ale Fizicii cuantice. Acestea sunt şi motivele pentru care nu pot să mă hazardez în afirmaţii cantitative, ci doar în afirmaţii principiale, la nivel de postulat.

[Offtopic]
Mă intrigă însă faptul că în noianul acestor nedumeriri ale mele, culmea, sunt oameni care pretind că înţeleg Fizica cuantică. Asta ar trebui să mă pună pe gânduri în legătură cu capacităţile mele mentale? Sunt eu atât de tutuluc încât nu pot înţelege ceea ce pot înţelege alţii? Sau, nu cumva, mai degrabă, cei din jurul meu se mulţumesc să admită că au înţeles ceva ce n-au înţeles de fapt?
[/Offtopic]

[Offtopic]

Razvan a scris:

Fizica cuantică doar descrie nişte fenomene. Şi se bazează pe un aparat matematic pentru asta.
A spune că o înţelegi devine sinonim cu a spune că înţelegi anumite noţiuni din matematică.
Bunăoară, tu înţelegi un număr complex, ţi-l poti imagina? Cu siguranţă, nu! Dar matematic îl poţi descrie şi poţi opera cu el.

Ştiu care este diferenţa dintre a înţelege şi a imagina. Cu toate acestea susţin în continuare că Fizica cuantică nu este şi nu poate fi înţeleasă. Nu-mi pot imagina ce este în casa unui om oarecare de pe planetă, dar asta nu înseamnă că nu aş putea înţelege ce este acolo. Nu înseamnă că dacă nu-ţi poţi imagina ceva, nici nu poţi înţelege.

Cât despre problema inversă, cu atât mai bine. Sunt lucruri pe care mi le pot imagina, dar nu pot fi înţelese. Îmi pot imagina un autobuz în această cameră, dar nu mi-aş putea răspunde la o mulţime de întrebări legate de el (de exemplu, cum a apărut acolo), deci nu l-aş putea înţelege.
[/Offtopic]

Poţi lua de bune rezultatele ei, confirmate experimental.

Care rezultate experimentale, din moment ce ele sunt incomplete sau irelevante? De exemplu, ce fel de rezultat experimental este efectul Compton, dacă nu ştiu care este direcţia şi viteza electronilor relativişti rezultaţi sau nu ştiu cum depinde intensitatea radiaţiei X împrăştiate în funcţie de unghi? De ce să accept un experiment inutil care măsoară doar jumătate din lucrurile care mă interesează (direcţia radiaţiei împrăştiate), iar cealaltă jumătate (referitoare la direcţia şi viteza electronilor relativişti rezultaţi) o peticeşte cu o teorie imaginată în aşa fel ca să iasă interpretările cunoscute deja?

Dacă vei ajunge la aceleaşi rezultate folosind fizica elicoidală, înseamnă că eşti pe un drum bun.

Este imposibil ca Fizica elicoidală să ducă la rezultate greşite, din moment ce porneşte de la un rezultat matematic şi trage doar concluzii matematice. E-adevărat, Fizica elicoidală poate pune în fruntea ei şi alte postulate, diferite de rezultatele strict matematice, precum este postulatul luxonilor, dar introducerea acestor postulate nu este necesară pentru a-i dovedi utilitatea incontestabilă. Noile postulate au doar rolul de a permite aprofundarea unor aspecte extrem de abstracte pe care vor să le aprofundeze filozofii şi pe care nu e sigur că le vom folosi în practică atât de curând. Nu este necesar să vorbesc despre singurul tahion din Univers pentru a explica deja existenţa luxonilor, pentru că oamenii de Ştiinţă cu mintea deschisă se mulţumesc să înţeleagă şi mai puţin dintr-o teorie înainte de a o accepta.

Doar că deocamdată, Fizica elicoidală este abia în stadiul în care i se pune la îndoială chiar şi rezultatul matematic demonstrat de teorema de recurenţă, darmite să mai apucăm să vorbim de utilizarea acestui rezultat primitiv şi neîmbrăcat în haina postulatelor fizice. Altfel spus, lumea nu ştie încă nici măcar să folosească (înţeleagă) teorema de recurenţă, nici măcar la cele mai banale studii, darmite să o mai şi integreze într-o concepţie unitară despre comportarea naturii, alături de postulate consistente şi cuprinzătoare.

Totuşi, încercarea ta firavă de a reînvia acest topic extrem de valoros este de foarte bun augur şi îmi dă speranţe că exemplul tău va fi urmat şi de alţi oameni capabili de pe acest forum.

Dar, dacă nici măcar nu încerci (pleacă de exemplu de la sugestia mea), de unde poţi ştii ce rezultate şi ce surprize pot apare pe parcurs?

Am încercat din toată inima şi o să mai încerc mereu. Dar pentru asta îmi trebuie rezultate experimentale precise pe care să mă pot baza cu teorema de recurenţă. Ori, deocamdată, eu nu cunosc altfel de experimente decât cele macroscopice în care să pot avea încredere. De exemplu, eu nu pot trage concluzii experimentale privind mişcarea corpurilor microscopice din ceea ce văd în camera cu ceaţă pentru că teorema de recurenţă mă obligă să ţin seama de toate amănuntele traiectoriei şi mai ales de torsiunea ei, ceea ce nu reiese din camera cu ceaţă.

[Offtopic]

Razvan a scris:

Tu vezi ce fel de întrebări îţi pui? Răspunsul la ele îl găseşti în cursuri de fizică mai avansate

M-aş bucura să fie aşa, dar mie nu mi-au picat încă în mână cursuri mai avansate decât cele în care am găsit aceeaşi poveste de adormit copiii. Să înţeleg atunci că numai eu sunt ghinionistul căruia nu i-a picat în mână asemenea cărţi şi că toţi ceilalţi care au „înţeles” efectul Compton au în degetul mic asemenea chestii?

În primul rând, la efectul Compton, unghiul de împrăştiere depinde doar de lungimea de undă a radiaţiei iniţiale şi nu de intensitatea ei.

N-am spus că unghiul ar depinde de intensitate. Ci am scos în evidenţă intensitatea arătând că ea este relevantă în contextul în care împrăştierea ar trebui să aibă loc în toate direcţiile, nu doar într-o singură direcţie.

Şi nu ştiu de unde presupui tu acolo electroni relativişti!

Dacă studiezi cu atenţie (explicaţiile actuale pentru) efectul Compton, ai să vezi de unde.

Caută să înţelegi mai întâi un fenomen, aşa cum este el descris la modul actual (sunt sigur că aparatul matematic, destul de avansat în unele cazuri, nu constitue o problemă pentru tine), pentru ca mai apoi să poţi fi în măsură să emiţi critici sau alte interpretări cu privire la el.

Mda... Mulţumesc pentru sfat, dar sugerezi cumva că nu am căutat să înţeleg vreun fenomen anume şi doar am emis critici fără să studiez?

ţi-am tot propus şi sugerat şi eu să cauţi să descrii matematic, pe baza fizicii elicoidale, unele aspecte din fizica actuală.

Am căutat şi voi mai căuta. Este unul dintre obiectivele care îmi mănâncă timpul. Şi tare mi-ar plăcea să nu fiu singur în această muncă titanică...
[/Offtopic]

oferă ceva expresii matematice, ecuaţii (că eşti capabil să faci asta), să avem o bază concretă de discuţii şi de analiză.
Indiferent cum vor arăta în primă fază acele ecuaţii, pot fi greşite sau nu, dar tocmai asta vom putea să analizăm, să discutăm!

Pe blogul meu găseşti câteva asemenea abordări mai amănunţite, iar dacă crezi necesar le pot prezenta şi aici. De exemplu, am arătat că fiecare traiectorie are un anumit ordin. Am arătat că torsiunea de ordin superior este mai mare decât torsiunea de ordin precedent. Am arătat că viteza unghiulară (a triedrului lui Frenet) este un vector multidimensional. Am arătat că produsul dintre viteza liniară de un anumit ordin şi viteza unghiulară de ordin precedent este independent de ordin, ceea ce implică existenţa unei viteze unghiulare minime în Univers. Deci, sunt câteva lucruri pe care le-am dus mai departe, dar ar mai trebui studiate multe.

Păi dacă torsiunea traiectoriei nu reiese din camera cu ceaţă, înseamnă ori că este neglijabilă (cel puţin în experimentele avute loc acolo), ori poate, adăugând-o în ecuaţii, va trebui să obţii nişte valori ale parametrilor produşilor de dezintegrare cu o mai bună aproximare.
Iar dacă nici asta nu iese, pur şi simplu ar trebui să te gândeşti la domeniul de aplicabilitate al fizicii elicoidale; se poate ca la o anumită scală, anume valori ale torsiunii sau traiectoriei să devină insignifiante pentru aproximarea unei traiectorii.

Sau ar mai fi ceva: poate că inerţia moleculelor de ceaţă nu poate urmări cu fidelitate fiecare abatere de la o linie dreaptă a traiectoriei particulelor microscopice. Şi de-aia nu reiese torsiunea traiectoriei din camera cu ceaţă. Şi sunt convins că domeniul de aplicabilitate al Fizicii elicoidale este mai cuprinzător decât al oricărei alte Fizici apărute vreodată, pentru că nu există domeniu al Fizicii care să nu se bazeze pe forma traiectoriilor pe care se deplasează corpurile studiate de acea Fizică.

fă un pas înainte şi trece la exprimarea unor fenomene fizice cunoscute, folosind relaţii matematice din fizica elicoidală. Să vedem ce iese!

Am început de mult să încerc realizarea unei legături între Fizica elicoidală şi fenomenele fizice cunoscute, dar studiul meu a rămas doar la nivel calitativ. Am găsit nişte relaţii interesante, dar toate sunt deocamdată insuficient fundamentate şi nu sunt mulţumit încă de ceea ce am găsit. Încă nu ştiu ce formă a traiectoriei trebuie să aibă un flux de luxoni pentru ca ei să fie consideraţi fotoni, neutrini, electroni sau alte particule elementare cunoscute. Şi asta pentru că încă nu ştiu precis ce proprietăţi au de fapt aceste particule.

Dacă ai setat jumate de mesaj ca şi offtopic, atunci să ştii că poate-l voi citi atunco când îmi vou pune lentila la ochelari, că tocmai ce mi-a căzut una din ele în seara asta.

[Offtopic]
Foloseşte combinaţia de taste CTRL şi + pentru mărire, CTRL şi - pentru micşorare. Dacă foloseşti linux şi ai compiz, atunci poţi controla toată suprafaţa ecranului cu scroll-ul mausului ţinând apăsată tasta WIN.
[/Offtopic]

Încet-încet (doamne, cât de încet!) lumea începe să înţeleagă rolul torsiunii în Fizică http://www.scientia.ro/fizica/78-teoria-relativitatii/3654-multele-fatete-ale-spinului.html .

....sa zici merci.....daca vreo maimuta...se transforma in OM...!
PLANETA MAIMUTELOR...este in intregime ...populata!

Este la mintea UMANA...raspunsul fiind extrem de simplu...

De ce găurile negre au doar 3 proprietăţi: masa, sarcina şi spinul? Nimeni nu ştie răspunsul la aceste întrebări, nici dacă şi cum acestea pot fi conectate. Dar unii au căutat indicii studiind cu atenţie spinul.

....
GAURA=VORTEX(geometrodinamica elicoidala)=NUMAR de particule fundamentale(masa), ce se rotesc(spin) pe.... stanga sau dreapta( sarcina +/-)
...
ORICINE INTELEGE.....GEOMETRODINAMICA ELICOIDALA.......STIE DEJA!
...
va intelege de ce stanga cupleaza cu dreapta...insa lantul se rupe cand ce-a de-a treia ...cupleaza...3 roti dintate NU CUPLEAZA!
LUCRURILE SUNT EXTREM...EXTREM DE SIMPLE...!...insa problema este de.....GANDIRE MAIMUTIST-PRIMITIVA!

Abel Cavaşi a scris:Încet-încet (doamne, cât de încet!) lumea începe să înţeleagă rolul torsiunii în Fizică http://www.scientia.ro/fizica/78-teoria-relativitatii/3654-multele-fatete-ale-spinului.html .

Ia uite ce scrie: "...oricare ar fi noua simetrie geometrică, probabil că va include spinul şi rotaţia, care sunt conectate la un concept geometric profund numit torsiune."
Cam ce-ţi sugerasem şi eu mai demult: " Mă gândeam şi dacă s-ar putea substitui valoarea torsiunii cu valoarea spinului unei particule. O ieşi ceva din asta?"

Nu, Răzvane! Ceea ce-mi sugerai tu nu are legătură cu rolul torsiunii. Torsiunea este infinit mai importantă decât prostia numită „spin”. Spinul va dispărea treptat din Fizică, lăsând locul noţiunii eterne numită „torsiune”. Eu n-am înţeles prostiile mecanicii cuantice, deci nu este responsabilitatea mea să caut legături între torsiune şi spin. N-aveţi decât să găsiţi voi asemenea legături, voi cei care pretindeţi că aţi înţeles noţiunile mecanicii cuantice. Lăsaţi-mă pe mine să studiez în continuare noţiuni infinit mai clare şi veşnice.

...
si cand te gandesti ca materia.."fundamentala"....."pare" a descrie dinamici elicoidale..
...iata cum apare INTERACTIUNEA ELICOIDALA...de rasul curcilor....!
...
si.... PLANETELE au aceeasi LOGICA...GHICI DE CE?.....ele descriu traiectorii elicoidale, axa tangentei la traiectorie fiint ROTATIVA!....
(particula fundamentala este supusa bivectorului fundamental, FORTA/MOMENT si implicit intreaga materie)

Scuză-mi atitudinea anterioară, Răzvan! M-a enervat puţin faptul că ai repetat ceva ce mi s-a părut a fi fără legătură şi la care ţi-am mai răspuns o dată. Am o repulsie adânc înrădăcinată faţă de mecanica cuantică şi faţă de ignoranţii care au creat-o şi perpetuat-o, trecând în grabă şi cu superficialitate peste posibilităţile pe care le mai avea încă Fizica clasică de a explica lumea.

.....TERRA...are 365 de rotatii complete proprii la 1 rotatie elicoidala....in jurul soarelui...!.....in rotatie elicoidala pe bratul galactic...!
.....elicoida in elicoida in elicoida....N-1, N, N+1...samd!

...
DE CE TREBUIE SA STUDIEM....DOAR PARTICULELE care nu se vad cu ochelarii..?...cat timp geometria apare ORIUNDE AM PRIVII..?

Miscarea asta sinusoidala sau elicoidala este doar o consecinta a miscarii periodice a planetelor in jurul Soarelui, si a Soarelui in jurul galaxiei.
Natura se sprijina pe un singur principiu; totdeauna cel putin doua entitati fundamentale vor oscila impreuna. Prin doua entitati inteleg
doua particule, sau doua corpuri ceresti. Am spus cel putin doua, pentru ca pot fi mai multe, organizate intr-un sistem care oscileaza impreuna. La randul lor si sistemele se pot organiza in molecule sau grupuri ce pot oscila impreuna. Intreaga natura se sprijina pe oscilatie. Atunci cand din anumite cauze o entitate ramane singura, ea isi cauta perechea sau grupul cu care sa oscileze impreuna. Cautarea aceasta se traduce prin deplasare sau prin schimbarea pozitiei, a carei urma se numeste traiectorie. Forma traiectoriei este guvernata de un alt principu pe care am sa-l definesc "calea cea mai lesne de parcurs". Dar cine poate inlesni o cale? asa cum noi in drumetie alegem o cale de mers ocolind dealurile si muntii ce presupun mari pierderi de energie, tot astfel o particula se strecoara printre campuri alegand drumul de minima energie. Acesta este singurul principiu ce determina traiectoria unei entitati naturale.
Unde credeti ca alearga electronii din camera de ceata? sa-si gaseasca sistemul si pozitia cuvenita in care sa oscileze.

Dar de ce au ales o traiectorie spiralata? pentru ca se deplaseaza pe drumul cel mai lesne de parcurs, intr-un camp magnetic. Dar poate avea electronul o traiectorie elicoidala?, evident, depinde doar de unghiul sub care patrunde in campul magnetic. O traiectorie poate capata orice forma geometrica, prin alegerea convenabila a pozitiei si intensitatii campurilor magnetice si electrice. Dar in lipsa oricarui camp, ce forma are traiectoria electronului? electronul se va deplasa in linie dreapta, sau daca vreti, pe o elice degenerata intr-o dreapta.

1) NU EXISTA GEOMETRIE .....TRAIECTORIE DREAPATA ....NICIUNDE IN UNIVERS...dreapta este imposibila chiar si ca o proiectie in referential convenabil...!
2) ORICE PARTICULA(cluster)...prin orice mediu, se deplaseaza ELICOIDAL...de la... de Broglie!
3) Cata vreme MAIMUTICA nu pricepe cum arata ...OSCILATIA...nu poate pricepe cum este construit Universul!
....
4) Devierea particulelor incarcate ( + stanga, - dreapta) in camp magnetic de curgeri nu este DECAT INTERACTIUNE INTRE ELICOIDE..!(se supune codului fundamental al interactiunilor elicoidale)
.....REGULA - magnetismul si electronul = tornade in chiralitate de dreapta...si se supun regulii interactiunii paralel(antiparalel)-chirale a CODULUI FUNDAMENTAL!
.....
ABSOLUT TOATE REGULILE DE INTARACTIUNE INTRE MAGNETIC SI ELECTRIC...SE SUPUN CODULUI FUNDAMENTAL, LA FEL CA ORICE ELEMENT DIN INTREGUL UNIVERS!
...
Iata cum tornadele biologice, de aceeasi chiralitate ,se atrag pe capete si se resping pe axa...(cod fundamental)..iar in chiralitate inversa se atrag pe axa si se resping pe capete..


...
Oricine va depasi gandirea ....ARHAIC-MAIMUTISTA....va intelege....restul...asta este..!

Virgil a ridicat o problemă bună atunci când a legat forma traiectoriei de energia minimă. Da, aşa este, corpurile caută să se deplaseze după cum au energie. Dar, Virgile, în linie dreaptă se poate deplasa numai corpul care este singur în Univers. Ori un asemenea corp nu există. Deci, nici Fizica elicodală nu exclude dreapta (pentru corpul singur în Univers), dar dacă vrem să fim realişti va trebui să acceptăm că nu există corp singur în Univers. Din acest motiv, un corp nu se va deplasa rectiliniu nici măcar în vid. Trebuie să înţelegi asta odată, Virgile! Şi mai înţelege odată că una este elicoida şi alta este elicea. Nu mai faceţi confuzie între ele, pentru dumnezeu!

Se pare că prin încercări repetate (departe de capacitatea de previziune a mecanicii cuantice) experimentatorii ajung să descopere o legătură între spin şi elice, aşa cum îţi place ţie, Răzvan.

Virgil a ridicat o problemă bună atunci când a legat forma traiectoriei de energia minimă. Da, aşa este, corpurile caută să se deplaseze după cum au energie. Dar, Virgile, în linie dreaptă se poate deplasa numai corpul care este singur în Univers. Ori un asemenea corp nu există. Deci, nici Fizica elicodală nu exclude dreapta (pentru corpul singur în Univers), dar dacă vrem să fim realişti va trebui să acceptăm că nu există corp singur în Univers. Din acest motiv, un corp nu se va deplasa rectiliniu nici măcar în vid. Trebuie să înţelegi asta odată, Virgile! Şi mai înţelege odată că una este elicoida şi alta este elicea. Nu mai faceţi confuzie între ele, pentru dumnezeu!

....asa este....100% ...ADEVARAT...problema este de...PERCEPTIE....de MENTALITATE........simplitatea fiind EXTREMA!
...un amendament... mai CLAR..!
ELICEA este traiectoria.....linia curba ...!

....ELICOIDA(ELICOID)...implica VOLUM...!

Abel Cavaşi a scris:Se pare că prin încercări repetate (departe de capacitatea de previziune a mecanicii cuantice) experimentatorii ajung să descopere o legătură între spin şi elice, aşa cum îţi place ţie, Răzvan.

Să ne înţelegem: nu că îmi place mie, ci era doar o sugestie! Başca, eu... poate că am şi eu momentan o obsesie : cea cu timpul multidimensional!
Dar, dacă vrei, sunt dispus să colaborăm pentru a încerca să interpretăm anumite fenomene fizice pe baza fizicii elicoidale. Însă, momentan dispun de mult mai puţin timp liber ca înainte, deci să nu te aştepţi la un dialog prea cursiv.

Gândeşte practic. Concentrează-te mai degrabă pe ceea ce poate folosi inginerul şi experimentatorul pentru a construi tehnologia viitorului. Nu este extraordinar de important să reinterpretăm ceea ce ştim despre spaţiu şi timp. Important este să înaintăm cu ceea ce ne furnizează informaţii practice suplimentare. În acest context, mă gândesc că tridimensionalitatea timpului nu ar aduce niciun folos practic, ci doar o eventuală reinterpretare interesantă a cunoştinţelor din prezent.

În schimb, înţelegerea şi valorificarea rolului formei traiectoriilor şi implicit al torsiunii ar aduce beneficii uriaşe practicii. De aceea, sfatul meu este să îţi reorientezi studiul înspre această Fizică adevărată.