Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică

Rezumarea primului mesaj :

Dată fiind convingerea mea fermă că forma traiectoriilor este esenţa Fizicii, voi continua aici divagaţia din topicul „Exploziile solare şi dezintegrările radioactive” în care, dându-i o replică lui omuldinluna, spuneam printre altele:

Abel Cavaşi a scris:

Obiectiile principala pe care le am eu impotriva teoriei tale (sa-mi fie scuzata divagatia de la subiect) deriva din faptul ca traiectoriile clasice au caracter relativ, nu absolut, caci depind de sistemul de referinta din care sunt urmarite

Asta este o obiecţie importantă. Dar se datorează faptului că nu a fost înţeleasă independenţa curburii şi torsiunii de reper, n-a fost înţeles faptul că forma traiectoriei nu depinde de reper, ci este ceva intrinsec, obiectiv!

si in al doilea rand, de faptul ca insusi conceptul de traiectorie isi pierde sensul cand vorbim de "particule" cuantice.

Când veţi înţelege importanţa formei traiectoriei în Fizică, nu veţi mai obiecta că traiectoria îşi pierde sensul în Fizica cuantică. La urma urmei, se poate demonstra că noţiunea de traiectorie nu are sens? Sau este doar o poveste fără justificare, răspândită de către cei care nu au înţeles fenomenele care se petrec la scară microscopică? Cu ce justificare îşi arogă mecanica cuantică dreptul de a se pronunţa asupra relevanţei traiectoriilor? Însăşi ecuaţia lui Schrödinger conţine referire la „poziţie”. Cum vine asta, din moment ce poziţia este un concept fără sens în mecanica cuantică?

Da, chiar e o divagaţie, dar dacă ea se amplifică, atunci îi vom deschide un topic separat, pentru că merită.

Aş dori să vă pot descrie în acest topic întreaga mea concepţie despre forma traiectoriilor şi despre rolul covârşitor al acestei forme în Fizică. Voi începe prin a vă reaminti (celor care ştiu deja) că orice traiectorie „duce” cu ea doi parametri foarte importanţi, numiţi „curbură” şi „torsiune”. Aş vrea să vă pot arăta aici, printre altele, că torsiunea şi curbura joacă în Fizică un rol asemănător frecvenţelor şi amplitudinilor cu care şi-a conceput Heisenberg mecanica sa matricială.

Aş mai vrea să vă pot arăta cum torsiunea şi curbura sunt doi parametri independenţi de reper şi cum lancretianul, adică raportul dintre curbură şi torsiune, este independent nu doar de reper, ci chiar şi de mişcare!

Încep cu speranţa că veţi fi activi, că veţi reuşi să-mi puneţi întrebările relevante, care să scoată în evidenţă întreaga mea concepţie despre forma traiectoriilor.

Vă mulţumesc!

Încet-încet se profilează în capul meu încă un postulat (dacă nu cumva el este deja o consecinţă a postulatului luxonilor): singurul element pe care îl putem modifica în Univers nu este altul decât însăşi forma traiectoriilor. Nu putem modifica altceva decât forma traiectoriilor. Nu tu viteză, nu tu acceleraţie. Toate sunt consecinţe ale modificării formei. Toate interacţiunile au ca efect doar modificarea formei traiectoriilor pe care se deplasează corpurile.

Zic că acest postulat ar fi o consecinţă a postulatului luxonilor (şi atunci şi-ar pierde caracterul de postulat, devenind teoremă) deoarece dacă în Univers nu există altceva decât corpuri care se deplasează doar cu viteza luminii în vid, înseamnă că nu putem modifica modulul vitezei acestor corpuri, ci numai direcţia vitezei. Ori, modificarea direcţiei vitezei este echivalentă cu modificarea formei traiectoriilor.

Imaginaţi-vă că o locomotivă începe să accelereze un tren. La prima vedere s-ar zice că locomotiva modifică modulul vitezei trenului. Totuşi, postulatul anterior ne obligă să avem o altă perspectivă asupra acestei interacţiuni. Mai precis, postulatul modificării formei traiectoriilor spune că de fapt locomotiva nu modifică modulul vitezei trenului, ci că ea doar deviază trenul de la traiectoria iniţială pe care o avea trenul împreună cu Pământul.

Ce părere aveţi?

5. Ce ar putea fi materia nedetectabilă?

Spatiul fizic reprezinta materia nedetectabila. Detectabile sunt doar entitatile ce populeaza spatiul fizic ce constau in campuri, unde sau particule, cat si structuri ale acestora.

..daca intelegeai de ce alice de greutati diferite cad diferit in piscina...PE TRAIECTORII DIFERITE....ti-ar fi venit mai din timp ..."ideea"....
..... FOTONII, DE DIMENSIUNI DIFERITE, AU LUNGIMI DE UNDA DIFERITE...!....
....DACA INTELEGI FUNDAMENTUL UNIVERSULUI....vei constata ca...AI DREPTATE...!...insa prea tarziu...ai 200 de ani in urma!
....
RADIATIILE(bombardament elicoidal)...sunt pe lungimi de unda diferite(pasul EFT)....adica ....particulele sunt de .....diferite clase dimensionale!
....
IN TEORIE UNIFICATA...."POSTULATUL TAU"...este "LEGE FUNDAMENTALA"....este VERIFICABIL 100%...experimental...!

Vei avea o surpriză, când vei constata că de fapt cel care a fost înapoi (să zicem că doar cu 10 ani) ai fost tocmai tu, pentru că nu ai ştiut să-ţi exprimi gândurile cu precizie, spre deosebire de ceea ce fac eu aici. Oricum, mă bucur că eşti de acord cu faptul că locomotiva doar deviază traiectoria trenului şi nu face nimic altceva.

Spatiul fizic reprezinta materia nedetectabila. Detectabile sunt doar entitatile ce populeaza spatiul fizic ce constau in campuri, unde sau particule, cat si structuri ale acestora.

...praf si pulbere....
....
ENTITATEA ...este o existenta!
CAMPUL....este...geometrodinamica, un concept, o nonexistenta!
UNDA...campul geometric...proiectat, tot un concept!
...
A SPUNE CA ENTITATEA ESTE CAMP....inseamna a fi incapabil sa distingi conceptul de...REALITATE!
...acesti termeni NU SE SUPRAPUN NICIODATA, INSA AU O LEGATURA BIUNIVOCA...!
(vezi capitolul CONCEPT-REALITATE din FU)

Oricum, mă bucur că eşti de acord cu faptul că locomotiva doar deviază traiectoria trenului şi nu face nimic altceva.

....
LOCOMOTIVA este de fapt un.... TRACTOR....in teorie unificata...!
Reafirm faptul ca ai 200 de ani in spate...!...
...din simplul motiv ca inteleg TOT ce spui tu, insa acest fapt nu se intampla si invers...! (ai totusi avantajul ca nu ai 500 de ani in spate...ca uriasa multime de...maimutele)
NU TREBUIE SA FI DE ACORD CU MINE....DAR ESTE MAI RAPID ASA...EINSTEIN!
....

Abel Cavaşi a scris:postulatul modificării formei traiectoriilor spune că de fapt locomotiva nu modifică modulul vitezei trenului, ci că ea doar deviază trenul de la traiectoria iniţială pe care o avea trenul împreună cu Pământul.

Nu locomotiva ci forţa cu care acţionează locomotiva!
Aşadar o forţă aplicată unui mobil conduce la schimbarea traiectoriei acestuia. Însă nu în toate cazurile: dacă forţa acţionează asupra unui corp pe direcţia mişcării, nu văd cum îi poate perturba acea direcţie. Îi va influenţa doar viteza avută pe acea direcţie, nu şi direcţia mişcării.

WoodyCAD a scris:LOCOMOTIVA este de fapt un.... TRACTOR....in teorie unificata...!

Sper că nu te referi la tractorul cu patru roţi...

inteleg TOT ce spui tu, insa acest fapt nu se intampla si invers...!

Ai mare dreptate aici. Şi ştii de ce? Păi, tocmai pentru că eu mă exprim pe înţelesul celorlalţi (ceea ce este echivalent de fapt tocmai cu faptul că mă exprim). Altfel spus, tu încă nu spui nimic, pentru că nu te exprimi pe înţelesul celorlalţi.

NU TREBUIE SA FI DE ACORD CU MINE....DAR ESTE MAI RAPID ASA...EINSTEIN!
....

Nu aş avea motiv să nu fiu de acord cu tine, dacă ai avea dreptate în toate privinţele.

Razvan a scris:

Abel Cavaşi a scris:postulatul modificării formei traiectoriilor spune că de fapt locomotiva nu modifică modulul vitezei trenului, ci că ea doar deviază trenul de la traiectoria iniţială pe care o avea trenul împreună cu Pământul.

Nu locomotiva ci forţa cu care acţionează locomotiva!

Da. Normal. A fost doar un abuz de limbaj, preluat de la exemplul concret pe care l-am dat. Mă bucur că ai înţeles exemplul.

Aşadar o forţă aplicată unui mobil conduce la schimbarea traiectoriei acestuia. Însă nu în toate cazurile: dacă forţa acţionează asupra unui corp pe direcţia mişcării, nu văd cum îi poate perturba acea direcţie. Îi va influenţa doar viteza avută pe acea direcţie, nu şi direcţia mişcării.

Obiecţia ta denotă că nu ai ţinut seama de postulatul luxonilor. Sau, mai pe înţelesul tuturor, nu ai ţinut seama de faptul că trenul are impuls datorat nu doar mişcării Pământului, ci şi datorită mişcării Soarelui şi chiar şi datorită mişcării Galaxiei şi a mişcării Grupului Local de Galaxii şi a mişcării... Înţelegi, aşadar, cum stau lucrurile cu impulsul trenului? Înţelegi acum că viteza trenului poate fi considerată ca fiind egală tocmai cu viteza luminii în vid? Dacă înţelegi acest lucru, atunci înţelegi şi faptul că modulul acestei viteze nu mai poate fi modificat şi că va fi modificată doar direcţia ei.

Altfel spus, tu încă nu spui nimic, pentru că nu te exprimi pe înţelesul nimănui.

...
....
....NORMAL.... nu ma straduiesc sa invat cainii limba engleza!
Sunt o multime cei care ....inteleg ce spun....!..pentru ca mai intai trebuie priceput...LIMBAJUL...!

WoodyCAD a scris:nu ma straduiesc sa invat cainii limba engleza!

Este alegerea ta. Eu, în schimb, mă străduiesc. Tocmai de aceea te consider pe tine rămas în urmă.

Razvan a scris:

Însă va apare problema masei trenului, respectiv a energiei lui; posedă trenul energie infinită?
Conform postulatului, dacă toate corpurile s-ar deplasa cu viteza luminii în vid, ar trebui ca toate corpurile cu masă să posede energie infinită. Este acest lucru adevărat? Sau postulatul e valabil doar pentru obiectele fără masă de repaus?

Excelentă problemă şi foarte profundă. Şi, de altfel, chiar mă aşteptam să o ridice un om care vrea să înţeleagă lucrurile. Păi, tocmai aici e buba. Că şi masa însăşi se datorează formei traiectoriei. Mai precis, dacă admitem că trenul se deplasează odată cu Pământul, atunci masa lui de repaus are o anumită valoare. Dacă admitem că trenul se deplasează şi odată cu Soarele, atunci trebuie să admitem că masa de repaus a trenului trebuie considerată mai mică (tocmai cu cantitatea necesară pentru ca impulsul trenului să nu fie eronat). Mai departe, dacă trecem prin toate etapele intermediare ale raţionamentului (etape aproximative şi nefundamentale) şi admitem că trenul se deplasează tocmai cu viteza luminii, atunci va trebui să admitem că masa de repaus a trenului este nulă şi că trenul are doar masă de mişcare, consecinţă valabilă, de altfel, pentru toate corpurile din Univers, aşa cum stipulează postulatul luxonilor.

Pe cale de consecinţă, însemnă ca toate corpurile să nu posede decât energie cinetică şi anume . Ar rezulta inexistenţa substanţei, ci doar a câmpurilor. Oare chiar aşa să fie?

Părerea mea este că da, aşa este. După cum vezi, multe raţionamente (dacă nu chiar toate) duc la această concluzie, cel puţin în interiorul Fizicii elicoidale, care apare astfel ca fiind cel puţin consistentă.

Razvan a scris:Ar rezulta inexistenţa substanţei, ci doar a câmpurilor.

Abel Cavaşi a scris:Părerea mea este că da, aşa este.

Atunci câmpurile alea n-au avut şi ele o sursă? Doar ştim că intensitatea unui câmp scade proporţional cu pătratul distanţei faţă de sursă. Dacă n-ar fi aşa, ar trebui ca toate câmpurile să fie omogene, să aibe aceaşi intensitate pretutindeni în univers.

Încet-încet se profilează în capul meu încă un postulat (dacă nu cumva el este deja o consecinţă a postulatului luxonilor): singurul element pe care îl putem modifica în Univers nu este altul decât însăşi forma traiectoriilor. Nu putem modifica altceva decât forma traiectoriilor. Nu tu viteză, nu tu acceleraţie. Toate sunt consecinţe ale modificării formei. Toate interacţiunile au ca efect doar modificarea formei traiectoriilor pe care se deplasează corpurile.

Trebuie sa pornim de la zero ca sa intelegem problema, ori inainte de a vorbi de corpuri trebuie sa intelegem ce sunt particulele.
Prin luxon inteleg cea mai mica particica dintr-o cuanta, care pastreaza caracterul de unda. Deci cuanta este un pachet de luxoni care oscileaza in faza, pachet ce este caracterizat de momentul cinetic "h", si frecventa niu. Din moment ce cuanta reprezinta calea ce da nastere particulelor, trebuie sa remarcam ca diferenta intre cuanta si particula consta tocmai in viteza de propagare. Cuanta are viteza luminii drept constanta, iar in momentul transformarii in particula, intreaga energie a cuantei se regaseste in masa particulei generate. Deci particula in momentul nasterii va avea viteza de deplasare zero, sau aproape zero, depinzand de energia cuantei generatoare. In aceasta clipa nu se poate spune ca particula are viteza luminii, ci doar ceia ce numim particula, adica cuanta generatoare continua sa existe intr-o forma stationara, intr-un volum limitat sau intr-o groapa de potential in care cuanta continua sa se deplaseze cu viteza luminii intre peretii gropii, sub denumirea de unda stationara. Particula odata nascuta este caracterizata de niste proprietati masurabile, precum masa de repaus, sarcina, moment magnetic, spin, si altele. Din acest moment pentru sporirea vitezei particulei fata de pozitia de nastere, presupune un aport de energie de la alte cuante, ceia ce-i confera un aport de masa relativista pe langa masa de repaus. Astfel viteza particulei poate sa creasca cel mult pana la viteze apropiate de viteza luminii, cu un consum enorm de energie. Acelasi lucru se poate spune despre orice particula, cat si de structuri atomice formate din acestea. Astfel ajungem sa vorbim despre corpuri. Toate corpurile din univers s-au format incepand cu norii de hidrogen atomic, prin condensare, trecand prin diferite stari de agregare, intr-o anumita locatie din univers, care poate fi considerata drept pozitie de referinta. Din acel moment viteza corpului poate creste pe baza ciocnirii cu alte corpuri, sau prin cadere intr-un camp gravitational, ajungand pana la viteze apropiate de viteza luminii in proximitatea gaurilor negre. Putem compara viteza initiala a corpului la locul de formare, cu viteza lui cand se afla pe orizontul evenimentelor, si sa afirmam fara sa gresim ca in ambele cazuri viteza lor este aceiasi, egala cu viteza luminii?

...Este alegerea ta. Eu, în schimb, mă străduiesc.

....asa este, alegerea de a nu strica orzul pe ...gaste, imi apartine!...
.....[fotografie jignitoare]
DE CE GASTE?
....simplu....
....
.....NU PUTETI RASPUNDE LA INTREBAREA CE ESTE MASA?.....si toate rationamentele fizicii se construiesc ....exact de aici!
......
.....si iata ce aberatii ies...

Prin luxon inteleg cea mai mica particica dintr-o cuanta, care pastreaza caracterul de unda. Deci cuanta este un pachet de luxoni care oscileaza in faza, pachet ce este caracterizat de momentul cinetic "h", si frecventa niu.

.....
NU STITI CE ESTE O CUANTA, CE ESTE O UNDA....CE INSEAMNA ...OSCILEAZA...NU STITI NIMIC DIN ACESTEA....
.....
VORBITI CA LA BISERICA....DAR MACAR [cuvânt jignitor] AIA DESNEAZA SFINTI PE PERETI.....VOI NU PUTETI DESENA NIMIC...ZERO (0)....NULA..!
....
...
....desenati lumina...!.....sa vedeti ca EA EXISTA DOAR IN IMAGINATIA VOASTRA....nu intelegeti ce este EA...insa vorbiti ca popii....din carti, fara a iesi din LOGICA DE [cuvânt jignitor]...!

Razvan a scris:Atunci câmpurile alea n-au avut şi ele o sursă?

Există câmpuri fără sursă. De exemplu, câmpul electromagnetic se poate propaga independent de sursa care l-a creat. În plus, nu este obligatoriu să punem sursa înaintea câmpului. De ce să nu gândim şi invers? De ce să nu admitem că substanţa („sursa”) este efectul câmpului şi nu cauza lui?

intensitatea unui câmp scade proporţional cu pătratul distanţei faţă de sursă.

Evident, asta nu este valabil pentru orice câmp. Sunt câmpuri a căror intensitate scade cu distanţa; de exemplu, câmpul magnetic creat de un fir lung de curent. În plus, un câmp poate fi rezultatul compunerii a două câmpuri, caz în care nu poţi deduce unde se află sursa câmpului, deci nu există o legătură directă între sursă şi câmp.

Dacă n-ar fi aşa, ar trebui ca toate câmpurile să fie omogene, să aibe aceaşi intensitate pretutindeni în univers.

Mă îndoiesc. Câmpurile pot interacţiona ele însele între ele prin compunere, iar evoluţia lor poate depinde de timp chiar dacă sursele lor nu se mişcă. Asta în reprezentările actuale, dacă pe alea ne mai bazăm încă.

virgil a scris:Prin luxon inteleg cea mai mica particica dintr-o cuanta, care pastreaza caracterul de unda.

Nu. Luxonul este singurul lucru care se poate deplasa cu viteza luminii în vid. Este un corp minuscul, este cel mai mic şi mai uşor corp posibil. Lasă tu cuanta, că nu ştii ce-i aia. Şi nu ştie nimeni. Este o aiureală, precum spinul.

Nu. Luxonul este singurul lucru care se poate deplasa cu viteza luminii în vid. Este un corp minuscul, este cel mai mic şi mai uşor corp posibil. Lasă tu cuanta, că nu ştii ce-i aia. Şi nu ştie nimeni. Este o aiureală, precum spinul.

Si aceasta definitie este doar o parere. Cum poti dovedi ca orice particula se compune din luxoni? este dovedit ca orice particula se poate dezintegra intr-o cuanta, si ca electronii iau nastere din ciocnirea a doua cuante, pe cand despre luxoni ca particule nu le-a pus nimeni in evidenta. Singurele particule care se deplaseaza cu viteza luminii au fost puse in evidenta la LHC si se numesc neutrino.
Chiar si acestea ridica probleme in ce priveste masa de repaus care ar trebui sa fie nula, deci nu prea se incadreaza in lumea particulelor, ci in cea a cuantelor. Spinul nu este de loc o aiureala, deoarece este dovedit experimental la toate particulele si chiar la cuante.

Abel Cavaşi a scris:Există câmpuri fără sursă. De exemplu, câmpul electromagnetic se poate propaga independent de sursa care l-a creat.

Că se propagă după ce sursa care l-a creat dispare, nu înseamnă că nu a fost generat de o sursă!

Razvan a scris:

Abel Cavaşi a scris:Există câmpuri fără sursă. De exemplu, câmpul electromagnetic se poate propaga independent de sursa care l-a creat.

Că se propagă după ce sursa care l-a creat dispare, nu înseamnă că nu a fost generat de o sursă!

In acest caz nu mai vorbim de camp, ci despre o unda electromagnetica.

Este urmat de topicul „Certuri Virgil-WoodyCAD”.

Fanatismul esit din comun, sa tii mortis la ce vreai tu sa fie prezendinduti o multime de intrebari si contraargumente, sa dai cu piciorul in ele, cred ca e utopie sa mai crezi ca aceasta e stiinta.

Aceasta e adresat lui Abel, fara suparare, am scris ca sa scrii in continuare calm si sa analizezi -la rece.

Dupa cite presupun, tu ceva te tii mortis cu aceea ca toate traectoriile deriva din elicoida.
Ti-au pus intrebari Razvan si se pare Omul din luna, dar cine impune aceste forte ca strict sa apara elicoida sau derivata ei ?!

Am si eu o intrebare, la care posibil s-a mai raspuns pe aici:
Chimpul electromagnetic (sau ce o mai fi.. in orice caz din electricitate.. ca nu e de mine.. e paduchiasa si o urasc..) are o anumita forma, si e data de formula lui Euler, sau mai e numita spirala lui Euler, care nu e alceva decit o elicoida.
Se stie ca si lumina(fotonii) la fel are o traectorie netraditionala, la fel un fel de sinusoidale- spirale [daca nu gresesc si aici e vorba de spirala lui Euler].

Intrebare: De ce nu au ele o traectorie rectilinie, ci "curbata", anume elicoidala?!
Ce forte le impun din exterior, sau mai stiu eu de unde, ca ele sa nu sa se deplaseze rectiliuniu?!
Sau intrebarile fac parte din capitolul- non sens?!

meteor a scris:Fanatismul esit din comun, sa tii mortis la ce vreai tu sa fie prezendinduti o multime de intrebari si contraargumente, sa dai cu piciorul in ele, cred ca e utopie sa mai crezi ca aceasta e stiinta.

N-am înţeles ce vrei să spui. Ce nu este Ştiinţă? Faptul că pun întrebări şi aduc contraargumente? Asta nu este Ştiinţă?

Dupa cite presupun, tu ceva te tii mortis cu aceea ca toate traectoriile deriva din elicoida.

Nu ţin eu morţiş, ci aşa ţine teorema de recurenţă. Studiaz-o până o înţelegi, după care îţi poţi da cu părerea.

Ti-au pus intrebari Razvan si se pare Omul din luna, dar cine impune aceste forte ca strict sa apara elicoida sau derivata ei ?!

Stai liniştit, în vid ar merge în linie dreaptă. Pe elice merge doar în prezenţa altor corpuri. Aşa că forţele care fac ca o traiectorie să fie elicoidală provin de la corpurile din jur sau, ceea ce este tot una, de la mediul prin care se deplasează corpul.

Intrebare: De ce nu au ele o traectorie rectilinie, ci "curbata", anume elicoidala?!
Ce forte le impun din exterior, sau mai stiu eu de unde, ca ele sa nu sa se deplaseze rectiliuniu?!

După cum ţi-am spus mai sus, în vid corpurile s-ar deplasa rectiliniu. Dar vidul este o utopie, o teorie, aşa că toate corpurile reale se deplasează altfel decât rectiliniu. Iar teorema de recurenţă ne arată că orice altă traiectorie diferită de o dreaptă este o elice de un anumit ordin. Şi atunci, din moment ce (în noianul de elice pe care ni le prezintă teorema de recurenţă) dreapta apare ca un caz particular, este uşor să numim şi dreapta ca fiind şi ea tocmai o elice, doar că o elice de ordinul zero, iar prin această definiţie generalizăm la elice orice traiectorie, chiar şi dreapta.

Am o întrebare şi mi se pare cel mai nimerit locul ei pe acest topic: dacă un corp se deplasează pe o traiectorie de curbură nulă, poate prezenta mişcare de torsiune?
Răspunsul tău poate fi deosebit de important, deoarece am putea asimila torsiunea spinului particulelor. Mai rămâne doar să vedem cum consideri că s-ar putea face ca torsiunea să fie descrisă prin acele numere cuantice de spin.

Având în vedere faptul că torsiunea şi curbura sunt parametri independenţi ai unei traiectorii, eu consider că în timp ce unul dintre aceşti parametri are o anumită valoare (chiar şi nulă), celălalt parametru poate avea şi el orice valoare (chiar şi nenulă). Aşadar, eu consider că pot exista traiectorii de curbură nulă şi torsiune nenulă. Încă nu ştiu ce legătură am putea găsi între torsiune şi spin, pentru că n-am înţeles ce este spinul, în schimb am înţeles ce este torsiunea.

În esenţă şi pe scurt spinul reprezintă un moment cinetic exprimat într-un spaţiu imaginar (respectiv spaţiul Hilbert). Acum, problema intervine în a defini torsiunea exact prin acele numere cuantice ce definesc spinul (respectiv fracţionare, sau întregi).

Cu teorema de recurenţă am obţinut că torsiunea traiectoriei de ordinul n este tocmai darbuzianul traiectoriei de ordinul imediat inferior n-1. Aşadar, în acest sens, torsiunea se cuantifică, fiind radicalul sumei pătratelor torsiunilor subordonate.

Insistă pe treaba asta şi vezi dacă poţi şi în ce condiţii, să obţii exact valorile numerelor cuantice de spin.

N-am nicio idee încă în legătură cu ceea ce-mi propui. Nu ştiu despre ce valori ar trebui să obţin pornind de la teorema de recurenţă.

Poţi începe prin a verifica ce valori poţi obţine şi să vezi mai apoi dacă ele se suprapun cu spinii de +-1/2, +- 1, +-2 şi zero.

Mă gândesc că asemenea valori ar apărea studiindu-se elicea închisă. Probabil, spinul este numărul de spire care încap în elicea închisă, ţinându-se seama şi de semnul torsiunii. Nu ştiu...

Iată, e o cale de început. Vezi şi tu ce iese!

Abel Cavaşi a scris:Mă gândesc că asemenea valori ar apărea studiindu-se elicea închisă. Probabil, spinul este numărul de spire care încap în elicea închisă, ţinându-se seama şi de semnul torsiunii. Nu ştiu...

Ar putea fi o legatura, de exemplu pe primul strat electronic n=1, nu incap decat 2 electroni avand spinul1/2, deci electronii se vor gasi diametral opus , adica in nodurile undei lor vibratorii, care nu are decat o lungime de unda, cuprinsa intre doua noduri, unda fiind inchisa. Pentru n=2, numarul de electroni N=2n^2, deci N=2*4=8; viteza electronilor scade odata cu numarul cuantic principal, deci energia cinetica va scadea cu patratul lui n.