Discutii Libere despre Stiinta si Constiinta

Rezumarea primului mesaj :

Fara suparare,dar stiinta=constiinta si deci nu vad ce am putea filozofa pe aceasta tema.Cine nu are stiinta inseamna ca nu are nici constiinta.Totusi eu cred ca exista stiinta alias constiinta la toate nivelele de stare a materiei acestea avand diferite valori.Ce stiinta=constiinta are un caine dar un leu dar o maimuta dar un om?

Bordan a scris:
Să fie de vină cafeaua?

Cred că da Bordane, de aia nu prea mai am somn, meditez și visez numai prostii.

„Sunt bucurii care-ntristează, sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină şi nopţi adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă, dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară, dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri, da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea, dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă, dreptăţi care nedreptăţesc.
Sunt multe contradicţii, multe: sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină şi fericiri nefericiri!…”

Dacă bruiem pe topicul "Notiuni si intrebari din Fizica" cu discuţiile noastre, Curiosule, ne putem muta aici ... că aici nu mai avem ce bruia ... )

...la cat de giboni sunteti...va trebuie o schema...!
...

...

28.02.2014/08:32:46

LINIAR!
Reprezentarea PLANA (atat de criticata de dvs.) si VOLUMUL (ca realitate obiectiva) unde le-ati,..., pierdut?
Consecventa, bat-o vina!

Ok Bordane,
hai s-o luăm în legea noastră, mai neoficială, mai neștiințifică.
Hai si ne imagină realitatea ca pe un film.
Un film ce rulează cu un anumit număr de cadre pe secundă.
Care este viteza de rulare a filmului ?
Cu câte cadre pe secunde rulează acest film, în ansamblul lui ?

Anumite obiecte din decor nu se mișcă, altele se mișcă mai încet, altele se mișcă mai repede, deși filmul în sine, rulează la un același număr fix de cadre pe secundă.

Care este viteza de succesiune a cadrelor ?

Te întreb pe tine că tu înțelegi că noi interpretăm metaforic situația, deși ceilalți ar explica cert cum stau lucrurile.
Eu am nevoie de părerile tale, nu de ale celor care văd un obiect din decor ce rulează cu un anumit număr de cadre, într-un fim ce rulează cu una alt număr de cadre.
Filmul realității rulează la un același număr de cadre.

Sper ca în momentul în care mă faci să ajung la o concluzie pe care să o accept să reușesc să-ți fac o animație sugestivă și care explica situația spațiului și timpului din perspectiva conștientului uman.

Hai să încerc acum un mic răspuns, Curiosule, nu ştiu cum o să pot să explic ca să mă înţelegi cum văd eu lucrurile. Nu are importanţă de ce le văd aşa şi nu altfel.

Imaginează-ţi universul, întreaga creaţie, ca pe o vibraţie, cu frecvenţa variind de la infinitul mic la infinitul mare, cea de sus fiind atât de mare încât parcă ar sta pe loc, iar cea de jos fiind atât de înceată încât iar stă pe loc. Eu compar cu spiţele de la o roată de bicicletă, pe care nu le vezi nici când se învârt, nici când stau pe loc, presupunând că ar fi distanţa între două spiţe mai mare decât câmpul tău vizual.

Capetele acestei vibraţii se unesc, vibraţia cea mai înaltă se găseşte în stare potenţială în vibraţia cea mai de jos, şi invers. Unda vibraţiei pure este acea omniprezenţă, omnipotenţă şi omnişcienţă, care înfăşoară ţine şi menţine întreaga creaţie. Noi, ca materie, ne situăm între cele două extreme, percepând ceea ce suntem pregătiţi să percepem, ceea ce au avut grijă alţii să ne înveţe. Cu cât suntem legaţi mai strâns de materie cu atât percepem frecvenţe mai joase.

Pentru a putea percepe frecvenţele mai înalte trebuie să ne acordăm noi la aceste frecvenţe, trebuie să controlăm materia şi dependenţa de ea, să abandonăm iluzia proprietăţii şi să păşim cu încredere spre vastitatea şi splendoarea din spatele materiei. Sunt multe metode prin care putem face drumul spre noi, spre interiorul nostru, fiindcă acolo e întreaga cunoaştere.

Acum să revin la filmul nostru, Curiosule, la numărul de cadre ...

Cu cât eşti mai strâns legat de materie cu atât timpul curge mai repede. Cum te poţi separa de materie, şi nu mai dai voie minţii tale să judece ce vrea ea, până ajungi să o goleşti de orice gând, atunci ajungi într-un „loc” unde întregul film, trecutul, prezentul şi viitorul, sunt acolo. Atunci te găseşti pe tine în universul ăsta. Atunci şi acolo nu putem vorbi de nici o succesiune, fiindcă ajungi spre frecvenţa mai înaltă, spre energia mai pură. Atunci şi acolo poţi să iei din universul ăsta ceea ce-ţi doreşti, le găseşti pe toate. La cine ce să mai demonstrezi atunci?

Ţi-am spus lucrurile astea sincer, ca unui prieten, cât vrei să crezi din ele bine, cât nu tot bine, dar ai posibilitatea să le găseşti singur. Şi să ştii, Curiosule, de la prietenul Bordan, că „gloria aparţine celor ce iubesc mai mult lupta decât succesul”! Lupta cu tine însuţi, nu cu alţii!

Mai continuam ... 1000 de ani!!

Da Bordane, cred că înțeleg ce vrei să spui.

Mai meditez și eu un pic la cadre...
Metaforic, vreau să înțeleg de ce totuși nu ne putem feri de gloanțe.
Treaba cu pilulele...
Îmi imaginez că în timp ce un glonț se îndreaptă spre mine, au aș avea timp să-mi fac o omletă, să mă uit la un film, să trag un pui de somn și când mă trezesc să mă feresc lejer de glonț, înclinând doar capul într-o parte.

În acest fel numărul de cadre pe secundă ale filmului sunt mai rare, timpul este distorsionat.
Dacă totuși în cap o să am un glonț, ne se datorează accelerării filmului, creșterii numărului de cadre pe secundă, pentru că ar crește viteza glonțului, dar ar crește proporțional și viteza cu care fac omleta...

Privind realitatea ca un film, cum interpretăm timpul, adică numărul de cadre pe secundă ?

Ca să am un glonț în cap ar trebui să crească doar numărul de cadre pe secundă al obiectului din film, glonțul, dar fără ca să modifice numărul de cadre pe secundă al filmului în care eu sunt împușcat.

Evident, ficțiune, imaginație, Matrix.
Analogic,
pentru modificarea timpului unei situații, nu se modifică proporțional timpul oricărei alte situații din filmul complet al realității ?

Asta vis-a-vis de viteze relativiste, spațiu și timp.

Aș mai scrie ceva acum, dar n-am timp.
Trebuie să mă duc să-mi recuperez permisul.
N-au înțeles ăștia de la circulație când le-am spus că este o simplă confuzie.
Am confundat semnul de intrare în localitate cu semnul de intrare pe autostradă.

28.02.2014/11:24:59
Foarte FRUMOS=ADEVARAT!

28.02.2014/11:28:56

Comentariul anterior are in vedere cele scrise anterior de d-l "Bordan".

Bordane,
asta-i numai și numai și pentru tine !!!

De multe ai adus în discuție iubirea, sexul...

Îmi place sexul, dar n-am înțeles niciodată de ce-mi place !!!

Iar dacă spune vreo unul spune că nu-i place, sau că nu i-a plăcut (în funcție de vârstă) minte !!!
Ăsta-i adevărul !
Nu trebuie privit ca pe o ofensă.
E ca și cum ai discuta cu propriul copil despre sex, ca și cum l-ai educa.

Bordane,
lămurește-ne,
de ce nu înțelegem exact de ne place sexul ?

Psihologic mă duc fără să vreau și bat la ușa lui Darwin.
Tu ai o altă explicație ?

Asta ne-ar ajută să le explicăm propriilor copii avantajele și dezavantajele.
Mesajul trebuie interpretat în spirit educațional, fără a depăși limita vulgarității.

Poate că sunt copii ce au acces la internet fără consimțământul părinților și dau peste astfel de subiecte.
Poate că ar trebui chiar mutat într-un topic separat, unde să cercetăm instinctul nevoii de sex.

N-am timp acuma, Curiosule, că aici a venit primăvara şi strigă natura, dar până una alta ...

Am scris şi poezii cu tema asta ...

"Iubiri ce vin din unda sacra, de dincolo de carnea macră,
O împreunare-ntre vibraţii line, iubiri ce-ating împărăţii divine ..."

Poate cândva, într-un abur de cafea, cu aroma de femeie, vei găsi ştiinţa sacră, ce înţelepciunea o consacră, ştiinţa fericirii din aburul iubirii ...

Putem scrie şi aici, Curiosule ... am mai zis, pe undeva, că tot ceea ce ştim până acum ar trebui întors cu susu-n jos, scuturat bine şi abia după aia văzut ce rămâne, fiindcă şi sexul e exact pe dos de ceea ce ştim ... în privinţa sexului noi suntem mai înapoiaţi, nu decât maimuţele, decât ultimele specimene ...

De aici am copiat ceea ce am scris in alta parte ... vezi ce gasesti sau nu gasesti si continuam, ca acum sunt si eu strans de materie, sunt din carne si eu, si nu pot "regula" timpul asta ... )

Fiinta umana este circumscrisa in limita a doi poli – cerebral si sexual, corespunzandu-le energia psihica si energia sexuala, intre care natura pare c-a facut cea mai mare investitie de energie si inteligenta. Un pol este raspunzator de adaptarea si orientarea la mediu, controlul si functionarea organismului, iar celalalt asigura rolul de conservare, prin functia de reproducere. Ambele energii formeaza o unitate functionala aflandu-se intr-un raport de determinare reciproca, fie amplificandu-se reciproc, fie epuizandu-se.

Energia kundalini se uneste cu energia creierului care sustine inteligenta si intuitia, diminuandu-le foarte mult, deci avem doua alternative: ori le consumam banal intr-o activitate sexuala excesiva si prosteasca, ori sublimam acest potential material in energie kundalini si o transformi in energii mentale superioare. Marii creatori si cercetatori au fost in acelasi timp oameni care au stiut sa faca acest lucru, transformand actul sexual, actul de reproducere intr-un element sacru, intr-un lucru divin.

Citeste, te rog, si postarile astea ...

https://cercetare.forumgratuit.ro/t754p30-stiinta-si-constiinta#22038

https://cercetare.forumgratuit.ro/t754p30-stiinta-si-constiinta#22039

Stii ca am mai incercat discutii pe tema asta si au sarit maidanezii pe mine? Ceea ce postez aici sunt 99% confirmate de mine, nu pentru tine, nici pentru altii, ci pentru mine ...

SEXUL NU E CEEA CE SUNTEM INVATATI!!

SEXUL E UN LUCRU SFANT, SACRU, DE CARE DACA NE BATEM JOC SI IL MAZGALIM PE VARIANTA VIETII NE BATEM JOC DE NOI!!

Mai continuam, Curiosule ... si cu cei care vor sa participe la discutii ... fara demonstratii ... IUBIREA NU SE DEMONSTREAZA, SE TRAIESTE!

1000 de ani!!

P.S. Vad ca n-am atins intrebarea ta, "de ce-ti place", dar nu mai am timp acum ... poate iti spune d-nul Crivoi D ... )) maine ating ... placerea ta ...

Bordane, vreau ca discuția să aibă un scop educativ.
Mai mult, am un interes personal să discut despre asta.
Pentru că am în jurul meu pe cineva ce-mi poartă genele și a cam ajuns la o vârstă la care ar trebui începută o discuție în acest sens, o discuție educativă.
Parcă n-aș vrea să las lucrurile să decurgă de la sine, ci mai degrabă consider necesare ca anumite informații să fie cunoscute.
Altfel ajungi să intri pe o ușă care se închide în urma ta și nu mai știi cum să ieși de acolo.
Eu mi-aș dori doar să fac să-și dea seama de ce ușa aia trebuie sau nu trebuie deschisă, nu să n-o deschidă sau s-o deschidă.

Subiectul ar putea privi foarte mulți părinți.
Aștept deocamdată răspunsul tău, pe ale mele le am deja.

Curiosule, poate tu eşti singurul de pe aici cu care sunt dispus să port o discuţie pe tema asta, şi tu ştii de ce, dar mai trebuie reduse din obiectivele acestei discuţii.

În primul rând eu nu mă consider în stare să educ pe nimeni, şi nici nu vreau, ce pot face este să arăt altă faţă a realităţii, faţa mea, faţa lui Bordan. Dacă poţi să te uiţi la ea ţie ţi-o arăt. Dar ca să înţelegi ceea ce vreau să spun trebuie să înduri chinul de a mă citi ... dacă o să poţi, până la capăt, dacă nu eject ... )

Ceea ce o să-ţi spun nu cred că ţi-a mai spus cineva vreodată, şi nici nu cred să fi întâlnit un om ca Bordan, întors complet pe dos ...

Bun ... eram prin clasa a II-a când mi-am pus prima dată problema obiectivismului învăţătoarei în departajarea valorii elevilor. Atunci m-am supărat foarte tare, şi chiar am plâns. Tot cam pe atunci mi-am pus altă problemă, obligativitatea de a merge duminică de duminică la biserică. Şi chiar îi uram pe părinţi din cauza asta şi de la ei mai sus ... până sus. Lucrurile astea două mi-au schimbat traiectoria în viaţă.

Şi am avut bucuria să am un bunic, tata lui tata, dus acum, om simplu fără nici o şcoală, dar de o înţelepciune mai rară. Atunci nu prea îl băgam în seamă, ziceam că-i moş pendulă nebun, dar am ajuns acum să-i dau perfectă dreptate în tot ceea ce spunea. El mi-a zis, printre altele, „ai grijă, nepoate, că nu-i bogat ăla care are bani, ci e bogat ăla care nu cheltuie”. Sau în ʼ90 i-am zis să meargă să-şi depună hârtii să primească ceva pensie, „mânânce-o ei până s-or sătura”.

Eu consider, că pe mine personal, societatea nu ma format că ma deformat!

Şi deformat sunt şi acum, deşi încerc să-mi dau o formatare ... Întreaga societate, începând de la gradiniţă, te formează după chipul şi asemănarea ei. Desparte şi ne desparte pe tot felul de specializări, tocmai ca omul să fie fragmentat şi în găndire, să nu poată vedea şi să nu se poată vedea cine e cu adevărat. Aici nu vorbesc numai din ce am citit, ci am aplicat pe mine treaba asta.

În generală, profesorul de matematică era şi profesor de mizică. Prin clasa a VI-a ma dat afară din cor fiindcă răgeam ca măgarul. Şi tot mă studia de ce nu ştiu cânta fiindcă, după el, cine ştia matematică era musai să ştie şi cânta. Mi-am bătut capul şi eu, cântam pe câmp cu vacile, dar le stătea şi la vaci în gât, până mi-am cumpărat un fluier, şi-apoi să vezi doine ...

Pentru noi, ca indivizi, e mai simplu să ne ascundem în spatele societăţii, să nu gândim numai ceea ce ne spune societatea, să transferăm întreaga răspundere societăţii, fiindcă e datoare faţă de noi, nu? E mai uşor să stai cu mâna întinsă decât să lucrezi şi să urli că pe tine nu te ajută nimeni, jos cu ăla, sus cu celălalt. Aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Sau să stai în patru labe să te-închini la nu ştiu ce babe.

Dar ce zici, Curiosule, de ce îţi spune prietenul Bordan?

Mie nu-mi trebuie nimic de la nimeni. Eu sunt partidul meu, şcoala mea, biserica mea, banca mea. Dacă eu pot fi aşa de ce ar trebui să ajut eu pe alţii? Dar chestia e că-i ajut, poate mai mult decât marii filantropi, fără să bat din gură. Dar de ce trebuie să-l ajut pe boschetarul din gară când el nu e în stare să se ajute singur? Chiar alaltăieri am povestit cu vecinul de la ţară, om la 80 de ani, care lucrează singur 10 ha de pământ, iar alţii la 40 de ani stau în crâşmă şi merg la el să ceară că n-au ce mânca, dar la lucru dacă-i cheamă nu pot merge. Şi ştii ce a zis bătrânul? Că el mai degrabă ar mânca rădăcini decât să ceară. Şi îl cred, fiindcă mai sunt din ăştia, nu numai handicapaţi şi boschetari în ţara asta.

Cam lungă povestea, dar vreau să vezi de unde putem începe discuţiile. La copil nu-i poţi impune gândirea ta, fiindcă mai devreme sau mai târziu ajunge la a lui. Ce poţi face e să-l înveţi CUM să gândească, să observe el natura şi să facă conexiunile, nu să i le dai pe ale tale. Să-i deschizi ochii spre natură, fiindcă acolo e adevărata cunoaştere. Aş mai adăuga aici un exemplu din filosofia huna ... „tatăl lucrează la tâmplărie, fiul lui de 5 ani îl urmăreşte. Copilul atât e de legat de munca tatălui că, dacă, tatăl îl trimite după o sculă necesară următoarei operaţii, copilul fără să ştie denumirea după cuvântul pe care l-a rostit tatăl, aduce scula necesară după conexiunile pe care le face intuitiv”. Ceea ce spun şi eu în multe ... să foloseşti raţiunea să găseşti intuiţia ... care pentru roboţi nu există ...

Iar sexul ... putem începe şi cu el ... cu asexuat ...

1000 de ani, batrane!!

Bateţi apa-n piuă 1000 de ani căci eu vă spun că ştiinţă=conştiinţă!     

Da Bordane, dacă ți-aș povesti și eu despre mine, îți zici la un moment dat că nu poate fi adevărat, dar totuși este.

În fine...într-adevăr Bordane, unde-i nu-i un pic de înțelepciune, nu-i nici știință, de orice natură ar fi.
Ce-i care stau cu mâna-ntinsă...tot nouă ni se datorează.
Ăia cunosc slăbiciunile umane mai bine ca noi și mai rău este că noi înșine le hrănim și întreținem modul de a fi.
Ni se face milă...dar cred că mai bine ar trebui aplicat proverbul ăla :

Eu nu vreau pește, vreau să mă înveți cum să-l prind.

I-adevărat, n-ai ce te face în cazul bătrânilor și celor infirmi, dar...mă rog...

Am citit cum trebuie, cu ochii care trebuie, link-urile din mesajul anterior, cele spre Știință și conștiință.

Și mai adaug câte o piesă la puzzle.

Nu există știință Bordane !!!
Cum spuneai : Lucrurile nu au o importanță mai mare decât aceea pe care le-o dai tu !

Încep să-mi clarific și mai profund realitatea mea, aceea pe care o văd eu.


Ne auzim Bordane, o să mai iau o pauză acum.

curiosul a scris:Nu există știință Bordane !!!

Există CON+ŞTIINŢĂ ... o ştiinţă pierdută sau furată ...

Iar SEXUL, este tot conştiinţă ... şi o formă de control ... îţi dă cu porţia, cu linguriţa, ca să nu cauţi în oală ... unde vezi tu în natură atâta fu..ai ca la oameni? Nu-ţi dă de gândit?

Bordan a scris:

curiosul a scris:Nu există știință Bordane !!!

Există CON+ŞTIINŢĂ ... o ştiinţă pierdută sau furată ...

Iar SEXUL, este tot conştiinţă ... şi o formă de control ... îţi dă cu porţia, cu linguriţa, ca să nu cauţi în oală ... unde vezi tu în natură atâta fu..ai ca la oameni? Nu-ţi dă de gândit?

[Offtopic]{Nu ai dreptate!!!!!!Sunt multe animale care fac sex de plăcere,dar cercetătorii au observat că delfinii şi maimuţele bonodo fac sex tot timpul anului deci şi atunci când femelele nu sunt fertile.}[/Offtopic]
----------------------------------
Animalele au ştiinţă=conştiinţă?  

La delfini s-au observat chiar forme de agresiune sexuala: masculi tineri care urmaresc in grup si hartuiesc femele. Apucaturile "animalice" ale omului asta sunt, artefacte ramase ingropate in genele lui de-a lungul evolutiei. Dar sigur, putem sa ignoram observatiile stiintifice si sa continuam sa aberam din putul gandirii   .

Bordan a scris:...unde vezi tu în natură atâta fu..ai ca la oameni?

La maimuţele Bonobo.  

miţa biciclista a scris: La maimuţele Bonobo.  

Eşti sigur că maimuţele Bonobo nu sunt tot oameni ... involuaţi, decăzuţi din stadiul de OM?

Si delfinii aia violatori sunt tot oameni decazuti?

Dacă nu le-ar place la delfiniţe crezi că ar sta? ) Fac şi alea ca găina, "dacă stau zice că-s curvă. dacă fug nu capăt nimic, mai bine mă împiedic" ...

v0id a scris:Si delfinii aia violatori sunt tot oameni decazuti?

Remus Cernea aşa ar zice.  

Prigoana impotriva oamenilor de stiinta


http://servv89pn0aj.sn.sourcedns.com/~gbpprorg/obama/nytimes_ww2/SaintEinstein.pdf


In the same period of time, anyone who questioned the legitimacy of the Soviet State, or wished to leave it, was also considered psychotic—often dubbed “paranoid” and imprisoned in psychiatric prisons, even if he or she behaved in a completely sane, very normal way.803 The same fate apparently befell many who dared to question the theory of relativity, or who called attention to Einstein’s plagiarism. This recalls Trofim Denisovich Lysenko’s tyrannical reign over the field of genetics and the murder, imprisonment and banishment of dissenting scientists in the Soviet Union.


In aceeasi perioada de timp, oricine chestiona legitimitatea Sovietelor, ...era considerat nebun....si inchis in inchisori psihiatrice...
Aceeasi situatie...multi care indrazneau sa chestioneze teoria relativitatii ..., sau atrageau atentie de plagiatul lui Einstein...tiranicul regim peste genetica si uciderea , arestarea, persecutarea oamenilor de stiinta in Uniunea Sovietica.

Da, v-am prigonit azi de v-au sarit fulgii.  

Este eugene, o mare făcătură relativitatea asta !
Da este interesant de ce susțin unii cu atâta înfocare că ne înșelăm !
Ne înșelăm, ne înșelăm, să ne lase domnule în pace și gata.
Nu sunt obligați să se bage în seamă.
Dar se bagă de parcă ar vrea continuu să mascheze ceva.
Dacă tot nu au de câștigat nimic, să stea acolo în banca lor și să ne lase să ne vedem de ignoranța și aberațiile noastre.

Cum e Dacule, e egală știința cu conștiința?

Undeva in geneza, se spune ca D-zeu a facut toate animalele... etc, insa nici un cuvant nu se spune despre animalele preistorice precum dinozaurii, care nu au fost deloc neglijabile, si stiti de ce? pentru ca atunci cand a fost scrisa biblia oamenii nu descoperisera dinozaurii. Concluzia este ca desi biblia este de inspiratie divina, ea a fost plamadita de omul acelor zile, folosind cunostiintele si cuvintele lui. Biblia este o creatie a omului care cuprinde profunzimea si stiinta acelor timpuri.

Miața bună!!

Eu știu că după biblie creația e localizată în timp prin anii 6000 înainte de Cristos. Dacă știu bine. Dar numai pe teritoriul țării noastre sunt dovezi ale existenței civilizației prin anii 7-8000 î.e.n., Cultura Cucuteni, de exemplu.

E clar că nu s-a coborât bătrânul de sus să scrie el biblia, tot de oamenii vremii e scrisă, ʺcare cuprinde profunzimea și știința acelor timpuriʺ. Aici vreau să zic eu ceva legat de treaba asta ..

Într-un univers al mișcării, al vibrațiilor, un univers energetic și energizat, nu împiedică nimic ca în mișcarea lui să treacă prin câmpuri spațio-temporale mai energizate sau mai slab energizate. Un electron urmează o traiectorie cu o anumită frecvență, care poate primi energie sau ceda, întrând în rezonanță cu alte frecvențe mai scăzute sau mai înalte. După mine lucrul ăsta îl poate face și Pământul ca planetă, sau întregul sistem solar.

Noi fiind copia fidelă a universului, aceeași electroni din noi vibrând printre petale moi, vibrând în glastra din fereastră și toată galaxia noastră, nu ne împiedică nimic ca să putem accesa vibrațiile din centrul galaxiei. E vreo lege a fizicii care nu ne permite?

Înaintea bibliei sau a cuvântului scris, sunt celelalte ʺcreațiiʺ, ale viului grai, doinele, baladele, colinzile, etc. Părerea mea e că limbajul articulat, pe urmă cel scris, urmat de toate formele de comunicare materială, au apărut datorită involuției unui limbaj al frecvențelor mai înalte, al energiilor mai rafinate. Pentru majoritatea dintre noi e greu și de imaginat acest lucru, dar mergând pe urma ʺevoluțieiʺ găsim că cuvintele erau cândva vibrații ale muzicii zeilor, care vindecau sau distrugeau materii. Terapia prin cuvânt e tot o formă de vibrație.

Gălăgia manelizată de acum nu e altceva decât o decădere din înaltele vibrații ale tăcerii și armoniei, în gravitațiile joase ale haosului și mizeriei. Dar cum a căzut sau am căzut, tot așa putem urca înapoi. Sau mai sus, de ce nu?

I-aș ruga pe cei ce nu înțeleg ce am scris eu aici să ceară lămuriri, sau dacă nu să se abțină de la comentarii care n-au legătură cu scrisoarea. Dacă nu doresc să-i abțiguiesc eu, că ʺozonperțʺ i-am corentat ... o trăznit ...

Virgile, tot am vrut să te întreb ceva mai demult și tot am uitat ori am amânat, dar uite că a venit momentul de întrebat.  În legătură cu similitudinile pe care le-ai făcut tu, și cu celelalte conexiuni pe care le ai din studiile și experimentele tale, mă bântuie o chestie din trecutul îndepărtat, la care te-aș ruga să-ți spui părerea.

Într-o vreme am studiat șamanismul, inclusiv la mine în sat, unde ultimul șaman recunoscut prin împrejurimi a trăit prin secolul trecut. Se știe că șamanismul e tot o formă de conștiință, putând să-și modifice sau să acceseze prin diferite mijloace supraconștiința, accesând cunoștințe interzise omului de rând, dar prin care controla comunitatea.

O chestie peste care am dat și care după mine are legătură cu similitudinile tale și cu fizica cuantică, e citirea cerului jos nu sus. Pe care îi zgârâie tare la urechi i-aș ruga să și le astupe. Și nu glumesc, atât cât pot fi crezut, că capacitatea asta o avea și bunicul meu.

Nu avea nevoie de telescop ca să studieze cerul, îl citea într-o găleată de apă. Are, probabil, legătură cu astrologia, care oricum a fost înaintea astronomiei, iar pentru cei care puteau modifica dimensiunile spațio-temporale, puteau accesa zone din univers interzise omului ʺnormalʺ, să zic așa.

Ar putea sări vizionarii oficiali ai găurilor negre că e înșelătorie, vrăjitorie sau prostie, sau mai știu eu ce, dar eu cred că alchimia, astrologia, ocultismul au fost înaintea chimiei, astronomiei sau prezentului plin de el însuși.

Ce zici, din punctul tău de vedere, e posibil așa ceva? Din punctul de vedere al științei știu că e imposibil din start, dar totuși fizica cuantică zice că universul e infinit, pe lângă alte dimensiuni, și în posibilități, așa că oficialii care râd ca hahalerele îi rog să mai pună mâna pe manual.

Am sa-ti raspund cu o-ntamplare; eram anul trecut plecat in Spania cu anumite probleme personale, si fiul meu din Romania imi spune sa joc la loterie pentru ca a visat el ca am sa castig. Eu neincrezator am jucat totusi de gura lui ca sa-i demonstrez ca nu are dreptate. Dar dupa extragere constat ca sunt castigatorul impresionantei sume de 6 euro. Evident ca am mai tras bilete tot la indemnul lui dar fara sa castig, si nici el nu a mai visat ca sunt castigator.
   Revenind la intrebarea ta, este posibil ca faptele noastre sa se petreaca mai intai intr-un alt timp dupa care se transpun in timpul nostru. Rugaciunea din biblie care spune; "precum in cer, asa si pe pamant" ne sugereaza ca mai intai lucrurile sunt proiectate in ceruri si apoi sunt reluate in timpul si spatiul nostru.
   Am mai scris odata o alta intamplare ciudata; voiam sa aflu unde se gaseste o persoana, fara sa apelez la telefoane sau alte surse de informare din afara mea. Am trecut in stare de concentrare in sufletul meu insotind concentrarea de respiratie Yoga, si dupa un timp, mi se perindau prin minte diverse raspunsuri false, prin care strabateam cu mintea, si de fiecare data patrundeam mai adanc in acest spatiu interior, greu de inteles si mai greu de descris. Am mers cu gandul focalizat pe intrebarea mea atat cat mi-a permis mintea, temandu-ma ca nu cumva sa patesc ceva fizic, si la un moment dat intr-o liniste profunda, am aflat localitatea unde se afla persoana aceia, si am simtit ca raspunsul acela este cel adevarat. Am iesit din starea de concentrare si dupa o ora am dat niste telefoane la cunoscuti si mi s-a confirmat ca localitatea pe care o aflasem eu era aceiasi. De retinut ca niciodata nu am auzit ca persoana respectiva ar mai fi fost in acea localitate. iata ca aceasta intamplare ma face sa cred in campul informational universal asa cum il numesc eu, in care sunt stocate toate informatiile oamenilor, si la care poti avea acces numai in anumite stari speciale.
   Asa ca si eu cred ca anumite persoane inzestrate pot patrunde taina cunoasterii viitorului, dar daca vrei sa intri cu bocancii in acel spatiu risti sa ajungi la balamuc sau cine stie daca nu si mai rau, pentru ca drumul spre adevarul cautat este foarte greu de gasit, si poti ramane ratacit in acel labirit, de informatii eronate. Dupa aceasta experienta mi-au trebuit cam 10 ani sa pot trage dupa mine usa pe care am deschis-o cu forta mintii. De aceia nu recomand nimanui acest lucru.

Relatez o alta intamplare petrecuta pe timpul lui Ceausescu, cand toate erau interzise; Eram in concediu si am plecat la Focsani la niste rude. Cum sunt femeile, din una in alta aflam de o maicuta ghicitoare, si mergem la ea acasa, vreo patru persoane. A iesit maicuta putin speriata s-a uitat in stanga, apoi indreapta ne-a deschis poarta si am intrat intr-o curte plina de verdeata. Ne-a poftit in bucatarie, a facut loc pe musamaua de pe masa, a luat biblia, si-a facut sfanta cruce, si ia spus unei nepoate sa deschida biblia unde doreste. Nepoata avea de dat niste examene si voia sa stie daca le promoveaza. A luat biblia la locul deschis de nepoata si a citit un verset din care se intelegea ca va avea succes daca invata. Apoi in acelasi fel i-a ghicit la o cumnata si apoi la o verisoara de-a ei. In final s-a oferit sa-mi ghiceasca si mie, dar eu aveam un frate bolnav si am vrut sa-mi spune ceva despre el. La fel am luat biblia si am deschis-o acolo unde mi-a venit bine, iar maicuta a inceput sa spuna, ce si cum v-a fi. mi-a spus ca fratele meu este despartit si ca nu crede ca se va impaca, mi-a mai spus de ce boala suferea si ca nu se va face bine, dar cu mai multe amanunte. Atunci eu am intrebat de unde stie, iar ea mi-a dat sa citesc textul anume scris pe pagina pe care am deschis-o. era undeva la Iov, nu mai stiu versetul, dar intr-adevar asa scria. Din toata pagina ea a ales exact ce se potrivea fratelui meu, si toate s-au intamplat asa bineinteles in timp de cca 10 ani. Cum a stiut acest lucru? Incurcate sunt caile Domnului.
 
O alta istorioara; eram student si eram indragostit lulea de o studenta de la alta facultate. In una din zile mi-a venit ideia sa fac spiritism si sa intreb daca ne vom casatori. Aveam pe masa un ziar nou nedeschis, intors cu fata in jos, si prima intrebare a fost, care sunt ultimele trei litere di titlu, iar raspunsul a fost "scu", am intors ziarul si era scris mare in titlu "ceausescu". Apoi capatand incredere am intrebat daca ne vom casatori, iar raspunsul a fost negativ, si intreband cine este, prietena mea a recunoscut numele unui unchi decedat. In final am intrebat, dar cu cine ma voi casatori, si raspunsul a fost "Placinta". Am inteles ca sunt luat in ras si suparat am incheiat sedinta. Au trecut multi ani de atunci, poate douazeci, sau treizeci, cand mi-am amintit ca raspunsul a fost Placinta, asa cum de fapt era numele de fata al sotiei mele. Mentionez ca au trecut cam sase ani de la acea intamplare pana m-am casatorit, fara sa-mi amintesc nimic din ce aflasem.