Discutii Libere despre Stiinta si Constiinta

Rezumarea primului mesaj :

Fara suparare,dar stiinta=constiinta si deci nu vad ce am putea filozofa pe aceasta tema.Cine nu are stiinta inseamna ca nu are nici constiinta.Totusi eu cred ca exista stiinta alias constiinta la toate nivelele de stare a materiei acestea avand diferite valori.Ce stiinta=constiinta are un caine dar un leu dar o maimuta dar un om?

Virgile, tot am vrut să te întreb ceva mai demult și tot am uitat ori am amânat, dar uite că a venit momentul de întrebat.  În legătură cu similitudinile pe care le-ai făcut tu, și cu celelalte conexiuni pe care le ai din studiile și experimentele tale, mă bântuie o chestie din trecutul îndepărtat, la care te-aș ruga să-ți spui părerea.

Într-o vreme am studiat șamanismul, inclusiv la mine în sat, unde ultimul șaman recunoscut prin împrejurimi a trăit prin secolul trecut. Se știe că șamanismul e tot o formă de conștiință, putând să-și modifice sau să acceseze prin diferite mijloace supraconștiința, accesând cunoștințe interzise omului de rând, dar prin care controla comunitatea.

O chestie peste care am dat și care după mine are legătură cu similitudinile tale și cu fizica cuantică, e citirea cerului jos nu sus. Pe care îi zgârâie tare la urechi i-aș ruga să și le astupe. Și nu glumesc, atât cât pot fi crezut, că capacitatea asta o avea și bunicul meu.

Nu avea nevoie de telescop ca să studieze cerul, îl citea într-o găleată de apă. Are, probabil, legătură cu astrologia, care oricum a fost înaintea astronomiei, iar pentru cei care puteau modifica dimensiunile spațio-temporale, puteau accesa zone din univers interzise omului ʺnormalʺ, să zic așa.

Ar putea sări vizionarii oficiali ai găurilor negre că e înșelătorie, vrăjitorie sau prostie, sau mai știu eu ce, dar eu cred că alchimia, astrologia, ocultismul au fost înaintea chimiei, astronomiei sau prezentului plin de el însuși.

Ce zici, din punctul tău de vedere, e posibil așa ceva? Din punctul de vedere al științei știu că e imposibil din start, dar totuși fizica cuantică zice că universul e infinit, pe lângă alte dimensiuni, și în posibilități, așa că oficialii care râd ca hahalerele îi rog să mai pună mâna pe manual.

Am sa-ti raspund cu o-ntamplare; eram anul trecut plecat in Spania cu anumite probleme personale, si fiul meu din Romania imi spune sa joc la loterie pentru ca a visat el ca am sa castig. Eu neincrezator am jucat totusi de gura lui ca sa-i demonstrez ca nu are dreptate. Dar dupa extragere constat ca sunt castigatorul impresionantei sume de 6 euro. Evident ca am mai tras bilete tot la indemnul lui dar fara sa castig, si nici el nu a mai visat ca sunt castigator.
   Revenind la intrebarea ta, este posibil ca faptele noastre sa se petreaca mai intai intr-un alt timp dupa care se transpun in timpul nostru. Rugaciunea din biblie care spune; "precum in cer, asa si pe pamant" ne sugereaza ca mai intai lucrurile sunt proiectate in ceruri si apoi sunt reluate in timpul si spatiul nostru.
   Am mai scris odata o alta intamplare ciudata; voiam sa aflu unde se gaseste o persoana, fara sa apelez la telefoane sau alte surse de informare din afara mea. Am trecut in stare de concentrare in sufletul meu insotind concentrarea de respiratie Yoga, si dupa un timp, mi se perindau prin minte diverse raspunsuri false, prin care strabateam cu mintea, si de fiecare data patrundeam mai adanc in acest spatiu interior, greu de inteles si mai greu de descris. Am mers cu gandul focalizat pe intrebarea mea atat cat mi-a permis mintea, temandu-ma ca nu cumva sa patesc ceva fizic, si la un moment dat intr-o liniste profunda, am aflat localitatea unde se afla persoana aceia, si am simtit ca raspunsul acela este cel adevarat. Am iesit din starea de concentrare si dupa o ora am dat niste telefoane la cunoscuti si mi s-a confirmat ca localitatea pe care o aflasem eu era aceiasi. De retinut ca niciodata nu am auzit ca persoana respectiva ar mai fi fost in acea localitate. iata ca aceasta intamplare ma face sa cred in campul informational universal asa cum il numesc eu, in care sunt stocate toate informatiile oamenilor, si la care poti avea acces numai in anumite stari speciale.
   Asa ca si eu cred ca anumite persoane inzestrate pot patrunde taina cunoasterii viitorului, dar daca vrei sa intri cu bocancii in acel spatiu risti sa ajungi la balamuc sau cine stie daca nu si mai rau, pentru ca drumul spre adevarul cautat este foarte greu de gasit, si poti ramane ratacit in acel labirit, de informatii eronate. Dupa aceasta experienta mi-au trebuit cam 10 ani sa pot trage dupa mine usa pe care am deschis-o cu forta mintii. De aceia nu recomand nimanui acest lucru.

Relatez o alta intamplare petrecuta pe timpul lui Ceausescu, cand toate erau interzise; Eram in concediu si am plecat la Focsani la niste rude. Cum sunt femeile, din una in alta aflam de o maicuta ghicitoare, si mergem la ea acasa, vreo patru persoane. A iesit maicuta putin speriata s-a uitat in stanga, apoi indreapta ne-a deschis poarta si am intrat intr-o curte plina de verdeata. Ne-a poftit in bucatarie, a facut loc pe musamaua de pe masa, a luat biblia, si-a facut sfanta cruce, si ia spus unei nepoate sa deschida biblia unde doreste. Nepoata avea de dat niste examene si voia sa stie daca le promoveaza. A luat biblia la locul deschis de nepoata si a citit un verset din care se intelegea ca va avea succes daca invata. Apoi in acelasi fel i-a ghicit la o cumnata si apoi la o verisoara de-a ei. In final s-a oferit sa-mi ghiceasca si mie, dar eu aveam un frate bolnav si am vrut sa-mi spune ceva despre el. La fel am luat biblia si am deschis-o acolo unde mi-a venit bine, iar maicuta a inceput sa spuna, ce si cum v-a fi. mi-a spus ca fratele meu este despartit si ca nu crede ca se va impaca, mi-a mai spus de ce boala suferea si ca nu se va face bine, dar cu mai multe amanunte. Atunci eu am intrebat de unde stie, iar ea mi-a dat sa citesc textul anume scris pe pagina pe care am deschis-o. era undeva la Iov, nu mai stiu versetul, dar intr-adevar asa scria. Din toata pagina ea a ales exact ce se potrivea fratelui meu, si toate s-au intamplat asa bineinteles in timp de cca 10 ani. Cum a stiut acest lucru? Incurcate sunt caile Domnului.
 
O alta istorioara; eram student si eram indragostit lulea de o studenta de la alta facultate. In una din zile mi-a venit ideia sa fac spiritism si sa intreb daca ne vom casatori. Aveam pe masa un ziar nou nedeschis, intors cu fata in jos, si prima intrebare a fost, care sunt ultimele trei litere di titlu, iar raspunsul a fost "scu", am intors ziarul si era scris mare in titlu "ceausescu". Apoi capatand incredere am intrebat daca ne vom casatori, iar raspunsul a fost negativ, si intreband cine este, prietena mea a recunoscut numele unui unchi decedat. In final am intrebat, dar cu cine ma voi casatori, si raspunsul a fost "Placinta". Am inteles ca sunt luat in ras si suparat am incheiat sedinta. Au trecut multi ani de atunci, poate douazeci, sau treizeci, cand mi-am amintit ca raspunsul a fost Placinta, asa cum de fapt era numele de fata al sotiei mele. Mentionez ca au trecut cam sase ani de la acea intamplare pana m-am casatorit, fara sa-mi amintesc nimic din ce aflasem.

"Curat stiinta, coane Fanica."
Toti stiau ca-ti era gandul mereu la placinta. Cred ca ai cautat-o cu lumanarea, ca sa se adevereasca.

Mulțam fain, Virgile!

Într-adevăr, ar fi multe de povestit legat de ʺminuniʺ care se pot petrece în Natură, nu între betoanele blocurilor. Ca unul care am crescut în Natură, cu zâne și feți frumoși, cu balauri și zmei, am rămas legat de alte aspecte ale realității decât cele palpabile, certe și repetabile. Dar, culmea, că multe dintre acele minuni ale prunciei, cu tot felul de descântece, de magii sau vrăji, cum le zicea, le găsesc explicația științifică modernă.

Fizica, după mine, e cel mai frumos basm cu pajuri și cu zmei, cea mai frumoasă simfonie și melodie a universului, pentru cei care îi știu desluși tainele și asculta octavele. A trecut un secol de la relativitatea lui Einstein și de la incertitudinile mecanicii cuantice, de la recunoașterea oficială, chiar dacă tacită, că rolul observatorului depășește gardul tribunei și devine activ, participant direct la experimentul numit viață, dar unii dintre așa zișii fizicieni nu se lasă de scaunul din tribună, dând indicații prețioase de acolo, jucătorilor din arenă.

Ca participant direct la jocul acestui forum pot să spun că aici nu avem, din păcate, nici un fizician, numai suporteri guralivi mâncători de semințe. Dacă se crede vreunul fizician îl rog să-mi spună și mie ce știe din fizică! Dacă nu i-aș ruga să sufle în vuvuzea altă manea, că mă dor urechile de-atâta larmă.

Am cochetat și eu pe vremuri cu jocuri ale minții, cu tehnici de dirijare sau ecranare ale gândurilor, cu accesări ale informațiilor din alte orizonturi. Nu-i de joacă cu ele chiar dacă sunt jocuri, și mai ales nu-i indicat hazardat de unul singur, fiindcă s-ar putea să te trezești prin alte sfere cerești. Dar, câte un pic din fiecare, mi-au întărit convingerea că realitatea obiectivă palpabilă e cam în proporția în care spune fizica că e materie cunoscută, restul fiind ascuns simțurilor obiective.

Fiecare are liberul arbitru să aleagă, unii pot sta în tribună unde i-a pus mămica, să facă galerie de acolo, pentru ei totul fiind clar, alții pot coborî în arenă, să joace și să se joace cu zânele și magiile, să lase drumul bătucit și să meargă pe cărarea lor, chiar dacă neumblată, dar plină de farmec. Să fii conștient de tine ca OM, de legătura ta cu restul, cu Natura și Universul până la urmă, e o știință pe care trebuie să o găsești și să o înveți singur, știința fericirii, a înțelepciunii. Nu ești fericit că vrei să demonstrezi la alții fericirea ta, ci lăsând fericirea să te inunde cu magia ei. Cine crede în magie, și-n mireasma de iubire din zborul spre ... nemurire ...

1000 de ani!! Fără griji și fără bani ...

1000 de ani!! Fără griji și fără bani ... 

Doar o suta de ani, dar cu bani si fara griji.

Dacă e cineva interesat de gărgăunii mei și vrea lămuriri, poate interveni și p-aici ... că pe unde scriu e bariera pusă ...

Numai că aveți voi destule pe cap și așa, n-are rost să vă bateți capul cu ... gărgăuni ... )

Spor la cercetare, vorba lui gafiteanu!

Nici frumusețea, nici bogăția, nici forța fizică sau intelectuală, nu te pot face fericit, fiindcă nu se pot opune degradării, îmbătrînirii. Tot ceea ce se sprijină pe astea, mai devreme sau mai tîrziu, se destramă, așa cum se destramă orice lucru material. Orice model pămîntean, fie el cine sau ce-o fi, nu poate fi decît un eșec în brațele spațiu-timpului. Cum nu sunt doi ochi la fel în lumea asta, nu sunt nici doi indivizi la fel, fiecare avînd amprenta sa unică în locul vremii, sau vremea locului.

Orice știință sau credință, care se sprijină pe materie, pe lucruri efemere, trecătoare, nu pot fi o soluție pentru om ca individ, ca unicat. Fiecare ar trebui să-și găsească calea, unde să cunoască adevărul care-l duce la viață.

Iisus ne-a spus destul de clar: ʺEu sunt Calea, Adevărul și Viața!ʺ Adică El, Lumina Lumii, Lumină din Lumină. E singurul model pe care ne putem sprijinii fără teamă de-a greși. Să vezi partea plină a paharului, iubirea, compasiunea și dăruirea, Lumina, care te duce sau ne duce spre fericire. Fericirea e o știință pe care străbunii noștri o știau. Se sprijineau pe Lumină, pe iubire, care le dădea simplitatea, demnitatea, cinstea și onestitatea care îi caracteriza.

Iisus e singurul model care nu ne înșeală! Restul sunt povești ...

S-aveți o seară lină, iar iubirea cea divină să vă ungă la inimă, cu a lumii undă fină, a Luminii din Lumină!!

Voi ce ziceți de treaba asta? Unde-i eroarea de logică?

S-aveți o seară lină, iar iubirea cea divină să vă ungă la inimă, cu a lumii undă fină, a Luminii din Lumină!!

Frumos spus, dar lipsit de continut. De aceia Iisus a fost omorat , de aceia au murit apostolii inainte de vreme, de aceia credinciosii platesc slabiciunea iluziei in care credem. Nu suntem decat o multime statistica nascuta din neantul universului, impodobiti cu capriciile lui. Nu uita ca si stelele mor.

Păi nu-l lua pe Iisus ca materie, ca trup muritor, ia-l ca Lumina Lumii, ca undă veșnică mai presus de materii efemere.

Eu am zis că nu poți avea nici un model material din lumea asta, ci doar unul spiritual, care te poate ține și material, mai cu picioarele pe pământ ...

Bordan a scris:Păi nu-l lua pe Iisus ca materie, ca trup muritor, ia-l ca Lumina Lumii, ca undă veșnică mai presus de materii efemere.

Eu am zis că nu poți avea nici un model material din lumea asta, ci doar unul spiritual, care te poate ține și material, mai cu picioarele pe pământ ...

D-impotriva, te tine cu picioarele si cu capul in nori cu speranta ca va fi bine, asa incepi sa putrezesti de viu, iti cad dintii, imbatranesti, te smochinesti, dar speri intr-un viitor luminos. de fapt te vor devora bacteriile. Asa spera si musulmanii sa aiba o suta de fecioare dupa moarte, dar cu ce sa le mai f...., ca sunt putreziti de-a binelea.

De-a lungul istoriei, oamenii au crezut pe rand in fortele naturii pe care le-au numit zeitati, astfel legendele olimpului sunt pline de zeitati care intre timp au fost uitate, si altele le-a luat locul. Undeva in sufletul oamenilor ca sa nu spun  in mintea lor, este un loc care totdeauna trebuie umplut cu ceva supranatural. Zeitatile vechi pentru care oamenii erau candva sacrificati, au fost uitate si altele le-a luat locul si tot asa se perinda de mii de ani, si totul va mai dura inca mult pana o minte luminata va dezlega misterul, pe care desi il stim, ne aduce alinarea si-l acceptam personalizand-ul, dandu-i puteri nelimitate, in care ne punem sperantele si dorintele noastre, iar el ne ajuta sa imbatranim cu fruntea senina.
Iisus i-a spus femeii care s-a vindecat atingandu-i mantia; "femeie, credinta ta te-a vindecat". Asa ca nu este nimic in afara omului, totul este si izvoraste din om. Tot Iisus a spus; unde sunt doi, eu sunt in mijlocul vostru, pentru ca el izvoraste din oameni, dar numai cand oamenii cred in el. Deci totul este o plasmuire a mintii a carui potential depaseste fortele individului, pentru ca aceasta plasmuire isi are obarsia in colectivitate. Crede ce cred cei multi, si poti avea sansa sa te bucuri de de forta divinitatii. S-a descoperit cu ani in urma o scriptura scrisa de Iuda, care din pacate, din neglijenta oamenilor s-a distrus, aproape in intregime. Dar din ea s-a putut descifra o fraza esentiala in care Iisus ii spune lui Iuda ca ; D-zeul care a facut cerurile si pamantul nu este acelasi cu D-zeul la care ne inchinam (citez din memorie). Asa ca dragi muritori, nu cautati pe D-zeu in afara voastra, pentru ca el este ascuns in sufletul vostru, si el exista atat timp cat nu este uitat, si inlocuit cu altceva.

No ni mă la el, ce zîc io și ce vré el ... hai s-o luăm mai cătingan ...

Io am zis, Virgile, că în lumea asta reală, în Natură, nu există egalitate. Drept-îi pîn-aci, o ba? ... că pă la mine mai este și vorba ʺda ba nuʺ, o, ʺba da nuʺ, cu o întreagă filozofie ...

Bordan a scris:No ni mă la el, ce zîc io și ce vré el ... hai s-o luăm mai cătingan ...

Io am zis, Virgile, că în lumea asta reală, în Natură, nu există egalitate. Drept-îi pîn-aci, o ba? ... că pă la mine mai este și vorba ʺda ba nuʺ, o, ʺba da nuʺ, cu o întreagă filozofie ...

Normal ca nu exista egalitate, si de ce ar fi?

Păi și dacă e normal, nu ți se pare că ești într-un paradox logic? Cum poți atunci să impui o soluție de-a ta, sau un model de al tău, ca valabil pentru altul, atâta timp cât tu recunoști că ne e nimeni ca tine?

Eu asta am spus aici, că fiind unicați ca materie sau amprentă materială, nu avem absolut nici o certitudine că drumul nostru e musai cel corect, valabil și pentru alții. Ba mai mult, nici un referențial material nu ne poate duce pe un drum solid, atâta timp cât se degradează și dispare. Ceea ce crezi că e solid până la urmă se dovedește că-ți fuge de sub picioare, vila se prăbușește, mașina ruginește, noi ne ofilim.

Și mă întorc înapoi la Natură, nu numai că nu există nici o egalitate în ea, dar generația următoare e degenerată de anterioara, nu generată. Sau poate știi un exemplu în care o genă generează, nu degenerează. Nu numai că noi n-am evoluat din maimuțe, dar maimuțele au degenerat din noi. Asta e Natura normală ... și de ce n-ar fi?  

virgil a scris: Normal ca nu exista egalitate, si de ce ar fi?

Nu numai că noi n-am evoluat din maimuțe, dar maimuțele au degenerat din noi. Asta e Natura normală ... și de ce n-ar fi?   

Si noi si maimutele am evoluat din alte mamifere care au disparut de mult. Nici nu are importanta cum se numeau acele animale din care ne tragem.

virgil a scris: Si noi si maimutele am evoluat din alte mamifere ...

Eu, în spațiu-timpul ăsta în care mă învârt, am urmărit de câțiva ani, foarte atent, laboratorul numit Natură, să văd și să mă conving singur de experiment. M-am apucat printre altele și de stupărit, să învăț școala albinelor, pe care încă n-am reușit să o absolv. Am o livadă de pomi fructiferi, altoiți de mine, vreo șapte soiuri de viță de vie, o baltă cu pești, o grădină de legume și zarzavaturi, pe care le lucrez singur, ca să le pot studia fizicul .. și psihicul. Fiindcă pe lângă fizic, exact ca omul, plantele și animalele au și un psihic.

Fiecare generație, și din universul vegetal, și din cel animal, e mai slabă decât părinții ei, în sensul adaptării la condițiile de mediu, cu alte cuvinte degenerată. N-am nici un motiv să nu cred că tot așa e și omul.

Și atunci m-am întrebat, unde e evoluția, generației actuale față de cele anterioare, când peste tot e .. de-generare?

Dacă cunoaște careva răspunsul poate arată experimentul, că nu e ascuns nimic, e totul la vedere.

Fiecare generație, și din universul vegetal, și din cel animal, e mai slabă decât părinții ei, în sensul adaptării la condițiile de mediu, cu alte cuvinte degenerată. N-am nici un motiv să nu cred că tot așa e și omul. 

Asa ti se pare, dar tot ce este nou, este rezultatul a ceva vechi, de aceia noi numim evolutie, si nu degenerare. daca plantele tot ar fi degenerat numai in ultimii 50 de ani, ai fi ajuns sa ai specii de mult disparute, sau neaclimatizate. problema evolutiei se produce dupa mii sau zeci de mii de incrucisari, asa ca in timp util poti sa studiezi doar in microbiologie cum apar mereu tulpini noi de virusi sau bacterii, deoarece timpul de reproducere este foarte scurt si poate fi urmarit de om.
Daca privim la mamiferele care s-au intors in apa, precum balenele, orcile, delfinii, dugongii, etc., ce poti spune despre ele, ca au evoluat, sau au degenerat. Eu spun ca s-au adaptat la noile conditii de viata. Cine nu se adapteaza moare. Evolutia este o cursa a adaptarii.

Păi de ce nu mi se pare și invers, dacă tot se pare?

Am semănat al cincilea an consecutiv grâu din aceiași semință, și deja era numai un sfert, dacă nu mai puțin, din bobul de acum 5 ani. A rămas numai hoaspa. La fel și paiul și spicul. Dar această degenerare am observat-o de copil, de când aveam iepuri de casă și îi țineam în poiată, unde se înmulțeau ca iepurii ... nu conta la iepuroi pe care pune laba, le lua la rând, până în câțiva ani au dispărut măcinați de tot felul de boli.

Noi oamenii putem interveni, la cei la care putem, ca să modificăm genele, să îmbunătățim informația ADN-ului, sau să le-o distrugem. Dacă intervenim în mediul lor natural, dacă le izolăm, să zic, atunci putem interveni și în genetica lor. Nu știu dacă putem interveni în genetica noastră. De exemplu dacă mai clonăm un Virgil, e același din toate punctele de vedere? Sau conștiința nu mai e aceeași? Dacă tot suntem la știință și conștiință ...

Bordan a scris:
Fiecare generație, și din universul vegetal, și din cel animal, e mai slabă decât părinții ei, în sensul adaptării la condițiile de mediu, cu alte cuvinte degenerată. N-am nici un motiv să nu cred că tot așa e și omul.

Omul, in primul rand se sustrage in mod organizat selectiei naturale.
Specia umana este cea care degenereaza cel mai rapid, iar stiinta de
la care asteptam sa corecteze acest lucru, mai mult rau face. Nu-ti
doresti sa fii om peste 200 de ani!
Odata cu el, omul atrage in aceasta degenerare toate speciile care
il intereseaza direct. Pe celelalte le distruge. Lafel face cu intreaga
natura.

De exemplu dacă mai clonăm un Virgil, e același din toate punctele de vedere? Sau conștiința nu mai e aceeași? Dacă tot suntem la știință și conștiință 

Clonarea unei fiinte, inseamna replicarea zestrei genetice, dar constiinta nu tine de zestrea genetica, ci de mediul in care te-ai nascut, de educatie, de nivelul de asimilare a cunostiintelor, de agerimea mintii, de scolile pe care le-ai frecventat etc. Un exemplu mai simplu este cazul gemenilor univitelini, care au aceiasi zestre genetica, dar care pot avea convingeri politice diferite, pot avea practici diferite, societatea poate sa le ofere conditii de viata si educatie diferite, ceia ce influienteaza constiinta fiecaruia in alt mod.

Dar această degenerare am observat-o de copil, de când aveam iepuri de casă și îi țineam în poiată, unde se înmulțeau ca iepurii ...  nu conta la iepuroi pe care pune laba, le lua la rând, până în câțiva ani au dispărut măcinați de tot felul de boli. 

Acest lucru s-a observat si la comunitatile mici de oameni, chiar si la noi in tara, pe timpul comunismului, cand anumite etnii cu putini membri, solicitau sa se casatoreasca in strainatate, pentru ca toti erau neamuri intre ei. De exemplu in Anglia si in alte tari, regii, se casatoreau cu surorile lor, pentru ca urmasii sa fie din aceiasi familie. Asta a condus dupa mai multe generatii la degenerarea urmasilor, inregistrandu-se multe cazuri de boli psihice printre acestia. Ulterior s-a renuntat la aceasta practica nesanatoasa, dar mai persista inca in tarile arabe, unde se pot casatori verii primari intre ei fara restrictie. Dovada sunt degeneratii din statul islamic.

Nu cred ca ati bagat de sama, dar nu e nevoie de clonare genetica, pt a avea un intreg popor cu aceeasi mentalitate stupida.  E deajuns o indobitocire prin educatie, cultura, mass-media, religie, reclame, etc. si toti vor fi la fel, chiar daca genetic sunt foarte diferiti.
Mintea se "cloneaza" cel mai usor si asta doresc si fac guvernantii. Sistemul de educatie ar trebui sa se redenumeasca "de clonare".

Orice evoluție, pe de-o parte, produce involuție pe de altă parte, nu există creștere fără descreștere, numai în mintea unora ...

Bordan a scris:Orice evoluție, pe de-o parte, produce involuție pe de altă parte, nu există creștere fără descreștere, numai în mintea unora ...

Nu exista cuvantul involutie, pentru ca acest lucru ar insemna ca timpul sa decurga in sens invers. Totdeauna exista doar evolutie, care poate fi caracterizata de adaptare continua la noile conditii de viata. De exemplu; au existat candva niste pasari maiestoase, care zburau deasupra oceanului din Antarctida si se hraneau cu pesti. Mai intai se hraneau cu pestii care inotau aproape de suprafata apei, dar cu timpul pestii acestia au disparut, sau au invatat lectia ca trebuie sa inoate la adancime mai mare daca vor sa traiasca. In aceste conditii acele pasari frumoase au continuat sa vaneze la adancime din ce in ce mai mare, stand mai mult timp sub apa decat zburand. Fiindca  pasarile cu aripile mai mici se descurcau mai bine sub apa inaintand mai repede vanau pestii, astfel ca pasarile cu aripile mai mici prosperau in detrimentul celor cu aripi mari, insa aceasta prosperitate a facut ca pasarile cu aripile mici sa creasca in greutate astfel ca au renuntat sa mai zboare, petrecandu-si viata mai mult sub apa. Rezultatul adaptarii la noile conditii de viata a condus la aparitia noilor specii de pasari numite pinguinii imperiali  de astazi. La fel au procedat si alte specii de pasari mai mici, din care se trag pinguinii de azi. Ei bine tot acest proces din viata acestor pasari se numeste evolutie, desi altii vor numi involutie, pentru ca si-au pierdut aripile, dar pe ele nu le interesau aripile ci doar pestii. 
Morala; orice adaptare la viata se numeste evolutie.

Tu poate vezi că omul a evoluat din maimuță, eu văd că maimuța a involuat din om.

Asta e o problemă gravă a noastră, după mine, să ne credem mai deștepți decât părinții și bunicii noștri, când față de ei suntem pe nicăieri, în ceea ce privește problemele esențiale ale vieții, sorții și morții. Că altele ce importanță au? Putem avea toate averile lumii dacă suntem javre, nu avem demnitatea unui cioban ...

Că altele ce importanță au? Putem avea toate averile lumii dacă suntem javre, nu avem demnitatea unui cioban ... 

Daca un sarpe isi pandeste victima ascuns printre frunze, daca un leu isi pandeste prada langa locul unde se adapa caprioarele, sau daca avocatul isi scapa hotul de puscarie, nu vezi decat aceiasi lipsa de demnitate. De fapt aceasta decurge din adaptarea la noile conditii de viata. Demnitatea este doar o fateta frumoasa a diamantului slefuit care inseamna viata, insa celelalte fatete la fel de slefuite dar care nu ne plac, sunt tot o adaptare la viata. Toate fiintele vor sa prospere, folosind cele mai ciudate forme de existenta. Demnitatea este a celor care nu au nevoie de nimic, pentru ca se multumesc cu ce au.

Demnitatea implică o însușire pe care, dintre toate dobitoacele Pământului, doar omul o poate avea: moralitatea, sau știința care te învață să faci bine și să eviți răul. Omul poate fi și înger și demon, poate face și venin și mierea, pe când un șarpe n-o să vezi tu să facă miere. Omul e singurul care are liberul arbitru să aleagă, iar dintre alegeri să aleagă din nou, e singurul care are compasul să cumpănească, să măsoare cu compasiune răul cel mai mic. Să știe, dacă dintre doi indivizi care se îneacă, dintre Eistein și Hitler, trebuie să aleagă unul pe care poate să-l salveze, care e ăla mai puțin rău.

Dar, din păcate, și sensul demnității e deturnat și răsturnat cu susu-n jos, ca întreaga societate. Demnitarul, care ar trebui să fie un om integru, vrednic, sobru, capabil și destoinic, a ajuns ultima javră maidaneză. N-avem ce discuta la el de alte însușiri, ca moralitate, cinste, onestitate și compasiune. Pe astea le mai găsim  în țară la moroșeni, oșeni, moți, momârlani, pe la ultimii țărani din satele izolate și la ciobanii care au rămas ancorați în aceste valori.

Acestea sunt valori spirituale, tradiționale, care au caracterizat acest popor, pe care evoluția materială vrea să le șteargă de tot, să robotizeze ultimele stâni carpatine și să confiște ultimul susur de izvor de iubire și de dor ..

Dacă ai văzut la televizor pe un cioban de 80 de ani din Satu Mare, care a zis că dacă cineva îi omoară câinele nu ezită să-l omoare și el pe ăla, fără frică de pușcărie fiindcă își face o cruce și se omoară și el. N-ai mai auzit de caz asemănător în istorie? Iar omul e dintr-un sat tot istoric: Decebal. La el și la mulți ca el din leatu lui, de p-aici, legea e făcută, nu o poate schimba nimeni, nici paru, nici jendaru, că ʺnici jandaru nu-i de fier să nu prindă prișca-n elʺ, îi face felu una-două. N-are frică de nimic, nici de moarte, fiindcă e nemuritor.

Pentru strămoșii noștri, demnitatea, nu a fost doar o fațetă, dovada dacă o vrei vino în Maramureș și o s-o ai ...

Sunt de admirat acesti oameni care ne dau o lectie despre modul cum se apara un drept,  acela de a stapani pamantul pe care cresc oile si cainii intr-o simbioza ancestrala. Eu i-as pune pe parlamentari sa invete "Miorita" pe de rost, si apoi la examen cu ei. Cine nu stie buchea cartii, imediat scos din parlament. Poate asa au sa ramana mai putini, si mai atasati fata de valorile spirituale si traditionale ale poporului nostru.

Cu cine o lasat "talpa tarii" oile cat au protestat??? Cu cel ungurean au cu al moldovean?

Pai, cainii nu au venit la demonstratie, asa ca ei au ramas paznici la stana.

O rămas și bacițele, să pască oițele ...

Care aveți facebook și vreți să vedeți Crăciun în Maramureș organizat la Muzeul Satului din Baia Mare, ieri, 19 dec 2015, unde am umblat și eu cu corinda, să capăt un pahar de horincă și un vârf de cârnați, puteți privi ... ori huidui ...

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.969575359758255.1073741908.643459592369835&type=3