Principiul inerţiei în mecanica elicoidală

Pe blogul său, Abel Cavaşi a scris:

Abel Cavaşi a scris:Ce principiu (experimental) te obligă să crezi că numai un atractor face posibilă existenţa forţei gravitaţionale?

Razvan a scris:

Abel Cavaşi a scris:Ce principiu (experimental) te obligă să crezi că numai un atractor face posibilă existenţa forţei gravitaţionale?

Poţi imagina gravitaţia ca şi o deformare geometrică a spaţiului. În acest caz, ce ar putea cauza deformarea?

Abel Cavaşi a scris:Corpul însuşi, prin masa acestuia.

Syntax a scris:
Daca gravitatia este o deformare geometrica a spatiului conform principiului actiunii-reactiunii cum raspunde spatiul si care e cauza?

Razvan a scris:

 Răspunsul ar fi că spaţiul nu răspunde, dacă privim gravitaţia ca pe o modificare a geometriei şi nu ca pe o forţă, la care să se aplice principiul acţiunii şi reacţiunii.

Razvan a scris:

Syntax a scris:
Daca gravitatia este o deformare geometrica a spatiului conform principiului actiunii-reactiunii cum raspunde spatiul si care e cauza?

Bună întrebarea! Răspunsul ar fi că spaţiul nu răspunde, dacă privim gravitaţia ca pe o modificare a geometriei şi nu ca pe o forţă, la care să se aplice principiul acţiunii şi reacţiunii.

Razvan a scris:

Abel Cavaşi a scris:Corpul însuşi, prin masa acestuia.

Adică se roteşte circular pe curbura spaţiului produsă de propriul său câmp gravitaţional? Înseamnă că valoarea câmpului gravitaţional nu este maximă în centrul de masă al corpului ci în centrul mişcării de revoluţie, adică undeva în afara corpului?

undefined a scris:

Care ar fi forţa ce se opune deformării gravitaţionale a spaţiului în acest caz?

Abel Cavaşi a scris:

Razvan a scris:

Abel Cavaşi a scris:Corpul însuşi, prin masa acestuia.

Adică se roteşte circular pe curbura spaţiului produsă de propriul său câmp gravitaţional? Înseamnă că valoarea câmpului gravitaţional nu este maximă în centrul de masă al corpului ci în centrul mişcării de revoluţie, adică undeva în afara corpului?

Excelentă observaţie! S-ar putea interpreta şi aşa. Nu uita că se caută o gravitaţie cuantică. Atunci nu cumva germenii ei se află tocmai aici?

Mezei Geza a scris:
Conul acela de care vorbesti este un con de potential,nu este un con de forte.
Ca sa definesti potentialul mai folosesti un corp de masa unitara.

Daca gravitatia este o deformare geometrica a spatiului conform principiului actiunii-reactiunii cum raspunde spatiul si care e cauza?

spaţiul nu răspunde, dacă privim gravitaţia ca pe o modificare a geometriei şi nu ca pe o forţă, la care să se aplice principiul acţiunii şi reacţiunii.

Razvan a scris:

  Există corpuri fără câmp magnetic, dar masă au toate.

Razvan a scris:

1.Rezultanta sumei componentelor magnetice ale unui corp este nulă. Este mai bine aşa?
2.Eu ştiam că atomul este neutru. Oare, protonul câţi poli are? Şi Soarele are patru. Dar, în sfârşit... să zicem că toate particulele s-ar compotra ca un magnet. Nu consideri că ar trebui să se atragă corpurile, sau să se respingă, în funcţie de orientarea polilor? Cum explici că datorită gravitaţiei doar se atrag?

Celelalte corpuri vor acţiona cu o forţă proporţională cu masa lor, iar corpul va acţiona asupra celorlalte cu o forţă proporţională cu masa lui. În ambele cazuri forţa este de atracţie, nu de respingere.

virgil a scris:

Celelalte corpuri vor acţiona cu o forţă proporţională cu masa lor, iar corpul va acţiona asupra celorlalte cu o forţă proporţională cu masa lui. În ambele cazuri forţa este de atracţie, nu de respingere.

Forta gravitationala este doar un reziduu al fortelor de interactiune dintre particule si atomi. Natura ei deocamdata nu se cunoaste, dar dupa cum se stie un camp electromagnetic poate fi ecranat, pe cand un camp gravitational nu poate fi ecranat, deoarece sursa lui este mult mai subtila, probabil de vina sunt tot quarcii.

Razvan a scris:Fotonul nu este purtătorul forţei gravitaţionale, ci al forţei electromagnetice; ca urmare este normal să fie deviat de un câmp magnetic puternic.
Faptul că este deviat şi sub acţiunea gravitaţiei, se datorează deformării spaţiului de către un câmp gravitaţional puternic, fotonul urmând în traiectoria lui geodezica acelei metrici.

Dar , daca fotonul este o particula, de ce nu i-am lua in considerare si miscarea de spin? Vreau sa spun ca fotonul se si roteste in timp ce se deplaseaza cu viteza relativista

virgil a scris:
Fotonul are spinul orientat in directia miscarii, si asta se traduce conventional ca are o polarizare spre dreapta, (sau invers), insa nimeni nu a demonstrat ca fotonul se roteste in jurul directiei de deplasare. Experientele efectuate cu microunde, au demonstrat ca un dipol se roteste sub actiunea acestor unde, dar in fizica nu se pomeneste despre rotirea fotonului, desi nu am nimic impotriva.

Razvan a scris:

Adică forţa de gravitaţie ce acţionează asupra unui corp este proporţională cu impulsul pe care îl are acel corp?

Asupra a două corpuri, aflate la aceaşi distanţă de o sursă gravitaţională, se exercită forţe de atracţie diferite, în funcţie de impulsul corpurilor, respectiv o forţă mai mare pentru corpul cu impuls mai mare şi una mai mică pentru cel cu impuls mai mic? Cum se traduce asta prin faptul că forţa de atracţie gravitaţională scade cu pătratul distanţei?

Razvan a scris:

şi dacă acel corp este în repaus relativ faţă de corpul atractor, deci nu prezintă impuls, înseamnă că nu este atras gravitaţional?

Şi reciproc: dacă trece cu o viteză mai mare pe lângă atractor este atras cu o forţă gravitaţională mai puternică?

Şi distanţa dintre corpuri nu apare în ecuaţie?

Razvan a scris: Păi şi dacă acel corp este în repaus relativ faţă de corpul atractor, deci nu prezintă impuls, înseamnă că nu este atras gravitaţional? Şi reciproc: dacă trece cu o viteză mai mare pe lângă atractor este atras cu o forţă gravitaţională mai puternică?

Razvan a scris:

Syntax a scris:Cum e posibil ca un corp liber sa fie in repaus relativ fata de corpul atractor?

De exemplu, sateliţii geostaţionari.