Principiul inerţiei în mecanica elicoidală

Rezumarea primului mesaj :

În sfârşit, am reuşit şi eu să ajung la un rezultat mai clar! Evrikaaaa! Vă iubesc! Sunt foarte fericit! Evrikaaaaaa!

Pe blogul său, Abel Cavaşi a scris:

Vă aştept cu observaţii sau completări.

Editare în 5 februarie 2019: am actualizat lincul documentului, care era defect.

Sunteti ...foarte ...amuzanti!
Fara a defini...CE ESTE ACELA "STRING" (pozand in atotstiutori)....va bagati in chestiuni ce va depasesc ...chiar si logica ELEMENTARA!

Fiind vorba de un punct, acesta nu are dimensiune sau masa, desi sta la baza constituirii particulelor.

...ia fiti atenti ce...GOGORITE....debitati !
.....TRECETI de la "puncte adimensionale, fara masa"....sa constituiti...materie(particule)....IMAGINATIA VA ESTE BOGATA...dar habar nu aveti!...
Cum puteti scrie.... FARA sa va folositi...LOGICA?...

Principiul de care vorbim aici se referă la mişcarea în absenţa influenţelor externe,

....inca o gogorita....ABRACADABRANTA!...sistemele izolate...o cretinitate stiintifica...o IREALITATE!
...
Ia incercati sa trageti de o sfera....cu o singura forta....va deplasati 3D...?...dar daca actionati cu 2 forte....parasiti planul?
.....
FOLOSIND LOGICA DE RAMA....a maimutei...!
IN UNIVERSUL 3D ( respectiv traiectoria elicoidala)...cate forte trebuie sa actioneze SIMULTAN SI OBLIGATORIU...?
...

....ASUPRA TUTUROR SISTEMELOR FIZICE DIN UNIVERS ACTIONEAZA SIMULTAN SI INDEPENDENT 3 TIPURI DE FORTE...Vc, Vi, Vf....
Citind FUNDAMENTUL UNIVEERSULUI veti gasi...zeci..sute... de exemple....cu identificarea acestor 3 directii independente...
...si TOATE IN DINAMICA ELICOIDALA...
...insa ...mintea melcului trebuie sa accepte ca...DUMNEZEU NU EXISTA...decat ca un "turnesol" al propriilor incapacitati, un indicator ce indica...GIBONUL, gandirea primitiva ...!

Abel, felicitari pentru ideea geniala a principiului inertiei!
In contextul in care ai explicat-o eu nu vad nici o contradictie.Mi se pare simpla si usor de inteles. Sper doar ca va fi luata in considerare cat de curand.
Mi-a venit o idee!
Hai sa "probam" principiul inertiei in exercitiul cu locomotiva care nu poate fi miscata de pe loc.Iti amintesti de ea?
Ok.
F*t=m*v
E bine pana aici?

WoodyCAD a scris:
....ASUPRA TUTUROR SISTEMELOR FIZICE DIN UNIVERS ACTIONEAZA SIMULTAN SI INDEPENDENT 3 TIPURI DE FORTE...Vc, Vi, Vf....

O intrebare : aceste forte actioneza in raport cu observatorul sau in lipsa lui?

aceste forte actioneza in raport cu observatorul sau in lipsa lui?

....
TEORIA UNIFICARII A TOT CE EXISTA NU ARE NEVOIE DE ...REFERENTIALI ( proiectii ale mintii umane)
...acum teoria a depasit 400 de pagini...

REFERENTIALII = infinitatea umbrelor pestelui multicolor!
(geometria=informatia...=materia=pestele...ce nu se schimba in functie de nici...UN REPER/OBSERVATOR)
...
SITUATIE DRAMATICA....NICIUNA DIN inifinitul ...UMBRELOR... NU POATE DESCRIE REALITATEA, CULOAREA PESTELUI....!
....
Pestele este incredibil de mic....NICIODATA detectabil....si va trebui sa-i intuiti FORMA...plecand de la "umbrele fizice actuale"...!...
...
Problema este grava...priviti umbrele hidoase, separat... si va intrebati ...cum arata realitatea?....
....UNIFICATI TOATE UMBRELE...si veti intelege INSTANTANEU...principiul UNIC...din spatele materiei....!
...
GEOMETRODINAMICA ELICOIDALA = teoria unificarii a tot ce exista...!
....Daca cititi TEORIA...poate veti intelege..."pseudofortele", inertiale, Coriolis...etc!....pentru mine sunteti doar...amuzanti!...

WoodyCAD a scris:TEORIA UNIFICARII A TOT CE EXISTA NU ARE NEVOIE DE ...REFERENTIALI ( proiectii ale mintii umane)
...acum teoria a depasit 400 de pagini...

REFERENTIALII = infinitatea umbrelor pestelui multicolor!
(geometria=informatia...=materia=pestele...ce nu se schimba in functie de nici...UN REPER/OBSERVATOR)

Si eu am aceeasi parere in legatura cu referentialul.
Totusi, cum este posibil ca materia (creierul) sa unifice tot ce exista fara sa fie nevoie de proiectii?
Intelegi de ce intreb asta?
Mintea nu poate cuprinde decat "abstract" tot ce exista.

Te asigur ca inteleg....!
MINTEA...= conexiuni neuronale (CF-compunerea axiala si conectivitatea periferica)= traiectorii elicoidale de particule fundamentale = interactiuni intre aceste traiectorii!
....
LEGILE care coordoneaza rezultatul acestor interactiuni...se supun CF=CODULUI FUNDAMENTAL al interactiunilor elicoidale!
...GANDURILE NOASTRE=INTERACTIUNI FUNDAMENTALE de particule, clusteri specializati!
....
DACA ERAM PIETRE....AVEAM "MINTEA UNEI PIETRE"
MATERIA SE DESCOPERA PE SINE....(CF-autoconexiunea)
....
din pacate un limbaj SF...pentru planeta ...maimutelor!

WoodyCAD a scris:Te asigur ca inteleg....!
MINTEA...= conexiuni neuronale (CF-compunerea axiala si conectivitatea periferica)= traiectorii elicoidale de particule fundamentale = interactiuni intre aceste traiectorii!
....
LEGILE care coordoneaza rezultatul acestor interactiuni...se supun CF=CODULUI FUNDAMENTAL al interactiunilor elicoidale!
...GANDURILE NOASTRE=INTERACTIUNI FUNDAMENTALE de particule, clusteri specializati!
....
DACA ERAM PIETRE....AVEAM "MINTEA UNEI PIETRE"
MATERIA SE DESCOPERA PE SINE....(CF-autoconexiunea)
....
din pacate un limbaj SF...pentru planeta ...maimutelor!

E PERFECT! imi place ideea!
Si foarte LOGICA!

Abel Cavaşi a scris:Deci, după tine, „entităţile” fără masă se mişcă elicoidal, iar cele cu masă se mişcă liniar. Păi, atunci nu-mi lăsa impresia că eşti de acord cu mine, după care să spui că

virgil a scris:trebuie sa ma disociez de Abel, si sa spun ca traiectoria pur elicoidala se manifesta doar la nivelul stringurilor sau a punctelor materiale ce se regasesc in fiecate particula, si fiecare unda. De la acest nivel in sus, toate traiectoriile particulelor libere respecta indicatiile fizicii clasice.

Ai fost de acord în vreun punct cu mine sau n-ai înţeles încă ce spune principiul?

Eu nu trebuie musai sa fiu de acord cu tine, pentru ca am propriile idei despre modul cum apare masa particulelor, si traiectoriile acestora, insa apreciez cautarile tale si pentru ca stapanesti limbajul matematic trebuie sa faci acordul intre relatiile tale si cele deja existente in fizica.

Dane, din păcate, pe tine nu te înţeleg, aşa că nu am ce să-ţi spun.

Syntax a scris:Abel, felicitari pentru ideea geniala a principiului inertiei!
In contextul in care ai explicat-o eu nu vad nici o contradictie.Mi se pare simpla si usor de inteles. Sper doar ca va fi luata in considerare cat de curand.

Mulţumesc pentru încurajări. Se confirmă încă o dată deschiderea ta în faţa noului, aşa cum am bănuit. Ideea sigur va fi luată în considerare, doar că nu ştiu cât de curând.

Mi-a venit o idee!
Hai sa "probam" principiul inertiei in exercitiul cu locomotiva care nu poate fi miscata de pe loc.Iti amintesti de ea?
Ok.
F*t=m*v
E bine pana aici?

Corect. Poate fi aplicat şi locomotivei, evident. Şi chiar am concretizat ce înseamnă repaus în Fizica elicoidală: darbuzian infinit. Deci, nici în acest caz nu se contrazice această Fizică. Aşadar, cel puţin necontradictorie este. În plus, am arătat că este mai generală decât Fizica actuală. Rămâne ca oameni cu cap să ducă mai departe asemenea idei.

virgil a scris:Eu nu trebuie musai sa fiu de acord cu tine, pentru ca am propriile idei despre modul cum apare masa particulelor, si traiectoriile acestora, insa apreciez cautarile tale si pentru ca stapanesti limbajul matematic trebuie sa faci acordul intre relatiile tale si cele deja existente in fizica.

Nu scapi aşa uşor. Ştiu că poţi mai mult, dar eşti leneş de multe ori.

Dane, din păcate, pe tine nu te înţeleg, aşa că nu am ce să-ţi spun...

...era bine daca spuneai o noutate...!
......nu poti vedea padurea, nu poti intelege ansamblul....cautand sub frunzele copacilor!....
CINE NU INTELEGE CA...DUMNEZEU NU EXISTA....nu intelege NIMIC!...
...
INTELEGEREA vine....dincolo de DUMNEZEU...!...turnesolul unei gandiri sanatoase, bazata pe argumente, pe realitati...si nu pe ...halucinatii colective!

Abel Cavaşi a scris:

curiosul a scris:de ce consideri (din punct de vedere fizic) că sunt "forțate" corpurile să urmeze în deplasarea lor o traiectorie elicoidală ?

De ce "aleg" traiectoria elicoidală și nu cea rectilinie ?

Un răspuns direct şi simplu ar fi: pentru că au masă. Dar eu prefer să-ţi dau un răspuns mai elaborat, pentru că, aşa cum ai mai susţinut şi tu, mă adresez şi altora, nu doar ţie.

O să încep prin a te întreba şi eu pe tine (retoric, desigur), de ce consideri tu că mişcarea rectilinie ar fi mai naturală decât cea elicoidală. Fiind vorba despre un principiu, el nu poate fi demonstrat teoretic, ci, eventual, doar experimental. Ştiu, ştiu, vei spune că s-au făcut o mulţime de experimente care au arătat că mişcarea este rectilinie. Dar, vai, eu te voi contrazice, arătându-ţi că în fiecare caz în parte traiectoria presupusă rectilinie era doar o mică porţiune din elicea circulară pe care de fapt se deplasează corpul.

La asta ma refeream.
Inainte sa continui , ma gandeam si la altceva: principiul cu impulsul este valabil numai in conditii ideale.
De fapt niciodata nu va exista undeva in Univers un corp care sa aiba inertia redata prin acea formula frumoasa .
Problema este interdependenta sistemelor si a subsitemelor etc.
Ma pot apuca sa studiez concluziile sau "calitatea" acestui principiu dar, doar la modul abstract, care nu se regaseste nicaieri in natura.
Ce zici?

Desigur, şi principiul actual al inerţiei este valabil doar în condiţii ideale. Atunci de ce nu ai trata exact la fel şi principiul inerţiei elicoidale? Normal, numai un corp liber se deplasează pe elice circulare. Dar există corpuri libere? Aici apare teorema de recurenţă, care ne spune că şi „libertatea” are diferite grade care sunt încorporate în masa corpului.

Abel Cavaşi a scris: Aici apare teorema de recurenţă, care ne spune că şi „libertatea” are diferite grade care sunt încorporate în masa corpului.

In practica asta s-ar rezuma la interactiuni in 3D?
Sau din nou te referi doar la conditii ideale?

Nu ştiu ce înţelegi tu prin „interacţiuni în 3D”, dar îţi pot spune ce înseamnă asta în practică: în general, prin răcirea corpurilor se micşorează distanţa dintre particulele componente, permiţându-le acestora să înceapă să se ciocnească mai des; aceasta are drept consecinţă transformarea elicei circulare iniţiale (de ordinul întâi) în altă elice circulară (de ordinul doi sau mai mare), adică într-o curbă de precesie constantă, de exemplu. Macroscopic, acest efect apare ca o creştere a masei şi o continuare a deplasării tot pe o elice circulară de ordinul întâi.

Abel Cavaşi a scris:Nu ştiu ce înţelegi tu prin „interacţiuni în 3D”, dar îţi pot spune ce înseamnă asta în practică: în general, prin răcirea corpurilor se micşorează distanţa dintre particulele componente, permiţându-le acestora să înceapă să se ciocnească mai des; aceasta are drept consecinţă transformarea elicei circulare iniţiale (de ordinul întâi) în altă elice circulară (de ordinul doi sau mai mare), adică într-o curbă de precesie constantă, de exemplu. Macroscopic, acest efect apare ca o creştere a masei şi o continuare a deplasării tot pe o elice circulară de ordinul întâi.

Am inteles acum!
Tu te referi la interactiuni de tip intern!
Deci tot in sistem izolat!
Eu ma refeream la interactiuni de tip extern. Deci se pare ca sunt cel putin 2 tipuri de interactiuni (unul intern, unul extern) si ...viteza constanta?
Ne mai trebuie ceva, o sursa de energie sa ne tina corpul in miscare.
Pentru ca doar ideal impulsul va fi vesnic!
Deci ar trebui sa avem in realitate cel putin 3 tipuri de forte...
Ce zici? Daca imi amintesc bine tu aminteai doar de 2.
Nu cumva asta e valabil numai in conditii ideale?
Abel, ma gandesc sa nu plecam de la premise gresite si sa ajungem la concluzii gresite.

Syntax a scris:Tu te referi la interactiuni de tip intern!

Nu. Mă refer la orice tip de interacţiune când spun că un corp liber se deplasează pe o elice circulară. Când spun că acel corp este liber, mă refer la acelaşi tip de libertate la care se referă şi Fizica actuală când enunţă principiul inerţiei rectilinii. Altfel spus, în aceleaşi condiţii de libertate pe care le stipulează Fizica actuală, corpul nu merge rectiliniu, ci pe o elice circulară.

Deci ar trebui sa avem in realitate cel putin 3 tipuri de forte...
Ce zici? Daca imi amintesc bine tu aminteai doar de 2.

Avem trei tipuri de forţe : forţe de viteză (care modifică numai viteza cu care se deplasează corpul pe traiectorie, forţe darbuziene (care modifică numai darbuzianul elicei circulare pe care se deplasează corpul) şi forţe lancretiene (care modifică numai lancretianul elicei circulare pe care se deplasează corpul). Nu există altfel de forţe în Univers. Mai mult, forţele de viteză nu mai există pentru luxoni, căci viteza luminii nu poate fi modificată. Deci, pentru luxoni există numai forţe lancretiene şi forţe darbuziene.

Abel, ma gandesc sa nu plecam de la premise gresite si sa ajungem la concluzii gresite.

Părerea mea este că nu pornim de la premise greşite. Principiul inerţiei elicoidale este mai general decât principiul inerţiei rectilinii, căci îl cuprinde pe acesta din urmă ca pe un caz particular (când darbuzianul traiectoriei este nul).

Syntax a scris:

Abel Cavaşi a scris:Eu vorbesc despre elicea circulară, nu despre elicoide. Nu faceţi confuzie între ele! Elicea circulară este curba ale cărei curbură şi torsiune sunt constante. În consecinţă şi lancretianul (raportul dintre curbură şi torsiune) şi darbuzianul (modulul vectorului lui Darboux) acesteia sunt constante. Deci, în Fizica elicoidală, orice corp liber tinde să se deplaseze pe o elice circulară. Nu este nimic infinitezimal aici. Aşadar, dacă veţi găsi că un corp din Univers se deplasează pe o elice circulară, să nu mai căutaţi forţe care îl menţin pe această traiectorie! Singura cauză care îl menţine pe elicea circulară este inerţia.

Voi aprofunda ce-ai spus si revin.

După ce vei fi aprofundat aceste lucruri, vei înţelege mai bine că premisele nu sunt greşite.

Abel, de la ce nivel al materiei se poate vorbi de inertie in mecanica? Mie cel putin nu mi-e clar. Forta de gravitatie e o forta reala, una dintre cele 4 forte fundamentale, pe cand inertie e o forta fictiva ...

Răspunsul la această problemă ţi-l poate da şi Fizica actuală. Deci, cam cum ţi-ar răspunde Fizica actuală la această întrebare? Nu cred că răspunsul meu ar avea motive să difere.

Eu mecanica elicoidala o vad inaintea mecanicii clasice, o vad impreuna cu mecanica cuantica, sau poate inaintea ei, legata de "punctul ala in miscare" ... de acum 14 miliarde de ani ... nu stiu ce raspuns imi poate da fizica lui Newton, care e mult prea tanara ... am crezut ca poate ai tu, in buzunarul de la spate, un raspuns ... ) 1000 de ani!!

Ok, atunci îţi răspund eu, dacă am înţeles bine întrebarea ta. Inerţia există de la orice nivel al materiei. În Fizica elicoidală, Universul este un gaz de luxoni, luxonii fiind particule teoretice de masă nulă care se deplasează (în vidul perfect) pe traiectorii de darbuzian nul datorită inerţiei. Dar cum masa lor este nulă, şi inerţia lor este nulă. Deci pot fi deviaţi uşor de la traiectoria iniţială. Numai viteza lor nu poate fi modificată (aceasta fiind viteza luminii). Aşadar, tot ceea ce vedem în jurul nostru se datorează faptului că nişte luxoni nu merg în linie dreaptă, ci pe alte traiectorii.

Abel Cavaşi a scris:[...] Inerţia există de la orice nivel al materiei. [...]

Aici am eu o problema, de la ce nivel se poate vorbi de materie si implicit de inertie? Fiindca conform formulei E=m*c^2, masa este egala cu energia impartita la viteza luminii la patrat, masa e energie solidificata, care se solidifica dupa zidul Plank. Newton nu avea datele astea pe vremea lui. Acum ne spune fizica cuantica ca de la un anumit nivel in jos materia se destrama, ramane doar amprenta ei energetica care nu prea vad sa mai aiba nevoie de legile materiei. Inertia, cum ai zis si tu, e legata strict de materie ... dar si materia e legata de energie ... sau mai mult, zic eu, ca materia e o consecinta a energiei. Atunci? Si bobarnacul pe care l-am primit acum 14 miliarde de ani il simtim si acum ... "universul fara margini, e in degetul lui mic ... "

Cele bune! Prea curand nu mai pot scrie ... dar sunt cu voi ...

Bordan a scris:Acum ne spune fizica cuantica ca de la un anumit nivel in jos materia se destrama

Aici este răspunsul. Materia se destramă de la orice nivel, dacă există condiţii suficiente pentru a vedea aceasta. Dacă te uiţi la materie fără microscop, vei vedea substanţă contondentă. Dacă vei lua un microscop din ce în ce mai puternic, vei vedea din ce în ce mai mult gol. Ei bine, toată materia este goală! Toată materia este doar energie. Energie înmagazinată datorită darbuzianului.

Ce este inertia, decat o proprietate a particulelor si a corpurilor de a-si conserva starea energetica, pana la o interventie primita din exterior. Acest lucru ne spune, ca orice particula, si orice sistem este complet izolat de spatiul in care se afla, si nu poate avea schimburi energetice decat cu alte particule sau sisteme din aceiasi clasa. (prin asta intelegand ca un atom nu poate avea schimburi energetice cu un sistem solar, iar un electron nu poate avea schimburi energetice cu o planeta ). Orice schimb energetic intre doua entitati, implica modificari structurale interne ale ambelor entitati, aspecte discutate la capitolul ciocniri, (impuls, viteza, traiectorie, stare de agregare, deformare plastica) cat si relationarea pozitiilor, si traiectoriilor celor doua (sau mai multe) entitati rezultate dupa ciocnire, astfel ca bilantul energetic sa ramana neschimbat. Cum fiecare macro-entitate reprezinta un conglomerat de micro-entitati ce apartin unui nivel cosmic inferior, starea energetica, adica inertia macroentitatii, se regaseste in interiorul conglomeratului la fiecare microentitate. Mai pe inteles, starea energetica (viteza, directie, sens) a unui roi de albine, este rezultanta modului de reactie din punct de vedere energetic a fiecarei albine din roi, si orice ciocnire cu un alt roi, presupune reasezarea modului de vibratie (viteza, directie, sens) a fiecarei albine din ambele roiuri, astfel ca bilantul energetic sa ramana neschimbat. In acest exemplu, inertia reprezinta capacitatea fiecarui roi, de a-si pastra starea energetica, adica neamestecul in treburile interne.

Aşa. Şi ce-i cu asta? Că eu n-am prea priceput ce vrei să spui. Ce treabă are asta cu principiul nostru din acest topic? Nu este corect principiul?

In mecanica clasica s-a aratat experimental ca masa gravitationala
si masa inertiala sunt proportionale
(F=ma si F=G=mg rezulta a=F/m=(mg)/m =g)
In mecanica relativista s-a aratat ca masa inertiala si gravitatia sunt
aspecte diferite ale aceleeasi realitati si aceasta echivalenta a stat la baza emiterii TR Einstein :
Un om care se afla intr-o nava cosmica se afla in stare dde imponderabilitate datorita echivalentei dintre campurile gravitationale si campurile de acceleratie.
Exemplul este sinonim cu cel pe care l-a dat Einstein cu accensorul
in cadere libera, respectiv omul care se afla in accensor se afla in miscare libera si nu mai este supus atractiei gravitationale...

In plus trebuie tinut cont de faptul ca forta de atractie F adunata
vectorial cu forta centrifuga Cf reprezinta componenta G a unei
particule . Astfel :
G= F+Cf. Adica in greutatea G intervine masa gravitationala prin
componenta F si masa inertiala prin componenta Cf.
Poate te ajuta cumva in calculele tale ,Abel Cavasi....

De ce a disparut factorul de editare ?

In relatia de mai sus cand am tras concluzia :
a=g , am gresit de fapt

masa gravitationala Mg
si masa inertiala Mi sunt proportionale :
(F=Mi *a si F=G=Mg * g rezulta a=F/Mi=(Mg/Mi )g


[/quote]

Abel Cavaşi a scris:Nu. Mă refer la orice tip de interacţiune când spun că un corp liber se deplasează pe o elice circulară. Când spun că acel corp este liber, mă refer la acelaşi tip de libertate la care se referă şi Fizica actuală când enunţă principiul inerţiei rectilinii. Altfel spus, în aceleaşi condiţii de libertate pe care le stipulează Fizica actuală, corpul nu merge rectiliniu, ci pe o elice circulară.

Fizica actuala nu tine cont de interactiunea dintre atomii corpului (singura interactiune posibila)cand e vorba de impuls in conditii perfecte.Impulsul tuturor atomilor constituenti se conserva.
Corpul nu interactioneaza cu mediul. Nu exista forte de frecare, sau de influenta de nici un tip.(caz neexistent in realitate , abstract!)
Deci in cazul propus de tine ce inseamna orice tip de interactiune?
Totalitatea sau suma fortelor , cele 3 de fapt in caz ideal abstract ?
Observ ca cele 3 forte au o proprietate interesanta : formeaza de fapt un triedru de vectori. In plus ele au o rezultanta!(vectorul rezultant va avea traiectoria elicei circulare, in caz ideal)
E ceva gresit aici? Te rog sa corectezi, daca e asa.










Deci ar trebui sa avem in realitate cel putin 3 tipuri de forte...
Ce zici? Daca imi amintesc bine tu aminteai doar de 2. [/quote]Avem trei tipuri de forţe : forţe de viteză (care modifică numai viteza cu care se deplasează corpul pe traiectorie, forţe darbuziene (care modifică numai darbuzianul elicei circulare pe care se deplasează corpul) şi forţe lancretiene (care modifică numai lancretianul elicei circulare pe care se deplasează corpul). Nu există altfel de forţe în Univers. Mai mult, forţele de viteză nu mai există pentru luxoni, căci viteza luminii nu poate fi modificată. Deci, pentru luxoni există numai forţe lancretiene şi forţe darbuziene.

Abel, ma gandesc sa nu plecam de la premise gresite si sa ajungem la concluzii gresite.

Părerea mea este că nu pornim de la premise greşite. Principiul inerţiei elicoidale este mai general decât principiul inerţiei rectilinii, căci îl cuprinde pe acesta din urmă ca pe un caz particular (când darbuzianul traiectoriei este nul).

Syntax a scris:

Abel Cavaşi a scris:Eu vorbesc despre elicea circulară, nu despre elicoide. Nu faceţi confuzie între ele! Elicea circulară este curba ale cărei curbură şi torsiune sunt constante. În consecinţă şi lancretianul (raportul dintre curbură şi torsiune) şi darbuzianul (modulul vectorului lui Darboux) acesteia sunt constante. Deci, în Fizica elicoidală, orice corp liber tinde să se deplaseze pe o elice circulară. Nu este nimic infinitezimal aici. Aşadar, dacă veţi găsi că un corp din Univers se deplasează pe o elice circulară, să nu mai căutaţi forţe care îl menţin pe această traiectorie! Singura cauză care îl menţine pe elicea circulară este inerţia.

Voi aprofunda ce-ai spus si revin.

După ce vei fi aprofundat aceste lucruri, vei înţelege mai bine că premisele nu sunt greşite.[/quote]

Abel Cavaşi a scris:Aşa. Şi ce-i cu asta? Că eu n-am prea priceput ce vrei să spui. Ce treabă are asta cu principiul nostru din acest topic? Nu este corect principiul?

Pai este, pentru ca tu sustii ca masa este data de traiectoria elicoidala, ori eu sustin ca numai masa relativista depinde de traiectoria elicoidala, iar pentru masa de repaus corespunde o traiectorie circulara inchisa. Dar acest lucru nu inseamna ca masa de repaus este egala cu ce sustii tu. Nici un indiciu din relatiile tale nu are legatura cu masa. Masa reprezinta raportul dintre energie si patratul vitezei, deci nu este suficient sa folosesti doar torsiunea si curbura traiectoriei ca sa afli masa unei particule. Masa este un "dat" ce tine de energie, adica de frecventa oscilatiilor acelor stringuri, sau cum vrei sa le numesti tu.

Ca sa vorbim despre masa, trebuie sa pornim de la sursa, ori sursa unei particule este o cuanta de energie a carei frecventa trebuie sa depaseasca o anumita limita de prag (ex; pentru electron, este lungimea de unda Compton). Deci oscilatiile electromagnetice care se transmit liniar, intalnesc "ceva" in cale, eventual o subparticula, care modifica parametrii vidului facand ca unda sa se infasoare intr-un ghem dand nastere la particula de masa "m". Insa campul electromagnetic care oscila inainte pe cand era o cuanta, continua sa oscileze cu aceiasi frecventa si dupa ce devine particula, continuandu-si miscarea cu viteza luminii intr-un ghem de unde electromagnetice.
In acest ghem traseul undei devine elicoidal, iar pasul elicoidei ne da indicatii despre viteza particulei si de aici, putem afla masa relativista a acesteia, pornind de la masa de repaus. Dar masa de repaus totdeauna va fi; m=h*niu/c^2;

CAdi a scris:In mecanica clasica s-a aratat experimental ca masa gravitationala
si masa inertiala sunt proportionale
(F=ma si F=G=mg rezulta a=F/m=(mg)/m =g)
In mecanica relativista s-a aratat ca masa inertiala si gravitatia sunt
aspecte diferite ale aceleeasi realitati si aceasta echivalenta a stat la baza emiterii TR Einstein :
Un om care se afla intr-o nava cosmica se afla in stare dde imponderabilitate datorita echivalentei dintre campurile gravitationale si campurile de acceleratie.
Exemplul este sinonim cu cel pe care l-a dat Einstein cu accensorul
in cadere libera, respectiv omul care se afla in accensor se afla in miscare libera si nu mai este supus atractiei gravitationale...

In plus trebuie tinut cont de faptul ca forta de atractie F adunata
vectorial cu forta centrifuga Cf reprezinta componenta G a unei
particule . Astfel :
G= F+Cf. Adica in greutatea G intervine masa gravitationala prin
componenta F si masa inertiala prin componenta Cf.
Poate te ajuta cumva in calculele tale ,Abel Cavasi....

N-am înţeles ce vrei să spui. Fii, te rog, mai concis.
[Offtopic]{Şi, te rog, nu mai bruia topicele cu întrebări privind editarea (te cam caracterizează asta, nu e prima dată când arunci asemenea întrebări unde-ţi trece prin cap); încearcă să pui toate întrebările la locul lor sau măcar menţionează că e vorba despre offtopic, aşa cum am făcut eu aici. Nu fi leneş!}[/Offtopic]

Syntax a scris:Deci in cazul propus de tine ce inseamna orice tip de interactiune?
Totalitatea sau suma fortelor , cele 3 de fapt in caz ideal abstract ?

Spun că un corp liber de interacţiuni se deplasează pe o elice circulară. Evident că aici mă refer la orice tip de interacţiuni posibile?

Totuşi, vreau să mai fac o subliniere aici (de regulă, tu reuşeşti să-mi smulgi asemenea „mărturisiri” la care mă gândesc atunci când mă întrebi una-alta): proprietăţile elicei circulare depind de mediul prin care se deplasează corpul. Mai precis, în vidul perfect darbuzianul ar fi nul, dar într-un anumit mediu diferit de vid darbuzianul este nenul. Cu siguranţă, există o legătură între curbură şi torsiune, pe de o parte, şi permeabilitatea magnetică şi permitivitatea electrică a mediului respectiv, pe de altă parte.

Observ ca cele 3 forte au o proprietate interesanta : formeaza de fapt un triedru de vectori. In plus ele au o rezultanta!(vectorul rezultant va avea traiectoria elicei circulare, in caz ideal)
E ceva gresit aici? Te rog sa corectezi, daca e asa.

E interesantă observaţia ta, doar că am o mică observaţie: forţele despre care vorbim sunt toate nişte componente scalare (modifică scalari). Forţele de viteză modifică modulul vitezei cu care se deplasează corpul pe elice, forţele darbuziene şi lancretiene, de asemenea, modifică scalarii numiţi de noi lancretian şi darbuzian. Într-adevăr, toate cele trei componete pot fi puse împreună pentru a forma un vector, vectorul forţei unice, universale.

Deci ar trebui sa avem in realitate cel putin 3 tipuri de forte...
Ce zici? Daca imi amintesc bine tu aminteai doar de 2.

Deci, să fie clar: la nivel macroscopic se manifestă trei componente ale forţei: forţa de viteză, forţa darbuziană şi forţa lancretiană. Dar la nivel fundamental al materiei, unde totul se mişcă cu viteza luminii în vid, forţa de viteză dispare, căci viteza luminii în vid nu poate fi modificată. La nivel macroscopic, viteza este o viteză aparentă, fiind de fapt tocmai componenta elicoidală longitudinală a vitezei.

virgil a scris:tu sustii ca masa este data de traiectoria elicoidala, ori eu sustin ca numai masa relativista depinde de traiectoria elicoidala

Tocmai de aceea va mai trebui să faci un pas: să înţelegi că nu există masă de repaus, decât masă de mişcare (masă relativistă, cum greşit îi spui tu).

Nici un indiciu din relatiile tale nu are legatura cu masa.

De unde atâtea certitudini într-un singur om?

Masa reprezinta raportul dintre energie si patratul vitezei, deci nu este suficient sa folosesti doar torsiunea si curbura traiectoriei ca sa afli masa unei particule.

Mamăăă, ce logică perfectă! Cum ai ajuns la asemenea concluzii profunde?

Masa este un "dat" ce tine de energie, adica de frecventa oscilatiilor acelor stringuri, sau cum vrei sa le numesti tu.

Uau! Ce convingător!

Ca sa vorbim despre masa, trebuie sa pornim de la sursa, ori sursa unei particule este o cuanta de energie a carei frecventa trebuie sa depaseasca o anumita limita de prag (ex; pentru electron, este lungimea de unda Compton). Deci oscilatiile electromagnetice care se transmit liniar, intalnesc "ceva" in cale, eventual o subparticula, care modifica parametrii vidului facand ca unda sa se infasoare intr-un ghem dand nastere la particula de masa "m". Insa campul electromagnetic care oscila inainte pe cand era o cuanta, continua sa oscileze cu aceiasi frecventa si dupa ce devine particula, continuandu-si miscarea cu viteza luminii intr-un ghem de unde electromagnetice.
In acest ghem traseul undei devine elicoidal, iar pasul elicoidei ne da indicatii despre viteza particulei si de aici, putem afla masa relativista a acesteia, pornind de la masa de repaus. Dar masa de repaus totdeauna va fi; m=h*niu/c^2;

Ştii ce? Te las pe tine să le rumegi pe-astea. Mie mi-a fost de-ajuns...

Pentru ca un mobil sa se miste pe o traiectorie el trebuie sa fie supus unei forte de atractie , trebuie sa aiba un impuls propriu etc.
In studiul elicei ai o miscare de translatie pe traiectorie , o miscare de rasucire in jurul axei proprii si o miscare de rotatie in jurul axei cilindrului si forta centrifuga .
La micarea de rotatie pe langa lancretian si darbuzian intervine ,unghiul θ,viteza unghiulara
ω=dθ/dt, acceleratia unghiulara ε =d ω/dt, cuplul M al momentului de torsiune, momentul de inertie I, momentul cinetic Iω lucrul mecanica, al fortelor interne, energia cinetica
Ec=1/2(I ω^2) etc. adica intervin mult mai multe marimi decat iei tu in calcule ...

În mişcarea pe o elice circulară nu avem acceleraţie unghiulară sau cuplu, căci mişcarea este constantă. Tot restul rezultă din cei trei parametri fundamentali: viteză, lancretian şi darbuzian.