Principiul inerţiei în mecanica elicoidală

Rezumarea primului mesaj :

În sfârşit, am reuşit şi eu să ajung la un rezultat mai clar! Evrikaaaa! Vă iubesc! Sunt foarte fericit! Evrikaaaaaa!

Pe blogul său, Abel Cavaşi a scris:

Vă aştept cu observaţii sau completări.

Editare în 5 februarie 2019: am actualizat lincul documentului, care era defect.

Dl Curiosul! Orice sistem material, orice corp este ancorat in spatiul fizic pe un nivel de miscare. Aceasta ancorare este data de asimetria sferei de presiune din jurul particulelor corpului si in jurul corpului. Corpul luneca acolo unde presiunea este mai mica. Motorul racheta functioneaza pe acest principiu. Presiunea mai mica este pe fata anterioara (exterioara). Iar presiunea mai mare este pe partea posterioara (interioara)
Translatia sistemelor materiale in virtutea inertiei este dovada miscarii din adancul substantei. Modificarea (schimbarea) nivelului translatiei inseamna si schimbari (modificari) energetice, care se regasesc in energia cinetica a corpurilor. In structura energiei cinetice apare tocmai presiunea dinamica     presiune ce apare la circulatia fluidelor.

De acord cu antescriitorul.
Doar ca in cazul corpurilor ceresti nu trebuie nici o presiune, nici nu exista, poate doar a etherului.
Este o translatie aparenta, deoarece se misca odata cu spatiul, ca o frunza purtata de vant. Corpurile ceresti nu au energie cinetica defel, cu toate ca aparent au viteze ametitoare, incredibile.

Adrian Gheorghe a scris:Dl Curiosul! Orice sistem material, orice corp este ancorat in spatiul fizic pe un nivel de miscare. Aceasta ancorare...

Păi cu asta nu prea sunt eu de acord Adriane !
Și permite-mi să nu fiu de acord, cum spune și motto-ul.
Eu văd spațiul fizic, spațiul gol-goluț, acel ceva ce-l percepem sus-jos, înainte-înapoi, la stânga-la dreapta, total separat de ceea ce există și fără niciun fel de interacțiune între ele.
Spațiul pentru mine este doar scena/decorul în care se desfășoară toate procesele din natură.
S-ar putea să mă înșel, desigur, dar eu așa îl văd.

Inerţia este proprietatea corpurilor de a se opune schimbării stării de mişcare, fiind proporţională şi dependentă de masa lor.
Acum, după ultimile cercetări, se ştie că masa particulelor se datorează mecanismului Higgs. Cum are loc interacţia mediată de celebrul boson, la o spicuire rapidă am găsit ceva materiale:
http://www.preposterousuniverse.com/blog/2012/12/07/how-to-explain-the-higgs-mechanism/
http://arxiv.org/pdf/1207.2146v2.pdf
http://www.scholarpedia.org/article/Englert-Brout-Higgs-Guralnik-Hagen-Kibble_mechanism
Vedeţi şi voi ce puteţi înţelege din ele, dacă nu, îi credem pe cuvânt pe cercetătorii britanici.

Dl Curiosul! Am omis sa spun ca densitatea  care apare in energia cinetica, este data de patratul inductiei magnetice la nivelul nucleonilor.    .
Spatiul gol-golut este un spatiu metafizic. Miscarea fizica este posibila doar in spatiul fizic, spatiu care este sediul si suportul miscarii. Orice miscare, orice translatie, inseamna sprijinirea pe un substrat material. Nu exista substratul, nu exista miscarea. Existenta miscarii este dovada existentei suportului material, dovada existentei spatiului fizic, materializat de eterul insesizabil. Fiindaca miscarea este evidenta spatiului.

Pai Dl Gafiteanu! Presiunea care inpinge galaxiile cu stelele in translatia cosmica, apare din interferenta (interactiunea) campului electromagnetic al particulelor maselor, cu turbionul in care se afla.

Da, sigur, dar odata capatata inertia, nu mai e nevoie de nici un impuls ajutator, de nici o presiune permanenta.
Se misca totul si mediul si corpul in virtutea impulsului initial.
E mai complicata treaba, trebuie sa fie forte de inertie care fac sa existe cuanta in miscare, dar pe ansamblu nu se face consum (pierdere sau castig) de energie sau cuante. Eventual doar un transfer egal=egal, deoarece se schimba doar directia, sa mearga elicoidal, daca asa ii place.  Si merge elicoidal atunci cand mediul ii favorizeaza asta.
Mediul sau spatiul nu este uniform, omogen si isotrop. Parametrii acestuia sunt campurile din el, cine stie cand emise sau emise perpetuu de alte corpuri invecinate.
Asta nu e adevarat: http://ro.wikipedia.org/wiki/Spa%C8%9Biu_euclidian
Mediul = Spatiul este elicoidal, nu inertia lui Abel.

Parca il vad acum pe Abel ca imi fura ideea si se declara inventatorul sau fondatorul spatiului si coordonatelor elicoidale si a geometriei elicoidale.
Cu toate ca au fost inventate de Creator la Facerea Lumii.

Despre miscarea elicoidala a cuantelor in eter explicate babeste, fara ecuatii, integrale, diferentiale si derivate savante.
Ca traiectoria cuantica este elicoidala vedem cu totii, dar de ce este asa? Explicatia nu poate fi decat una: cuantele sunt propulsate printrun mediu echivalent aerului sau lichidelor numit eter si au pe ele fixat un sistem de dirijare, aripioare sau carme, ce deviaza permanent traiectoria de la linia dreapta pe o elicoida.
Cuantele se misca perpetuu, deci in structura lor intra obligatoriu cel putin un motoras perpetuum mobile.  Fotonii au in structura lor doua astfel de motorase cu reactie, ce lucreaza alternativ, imprimand o traiectorie ca o miscare leganata din solduri. Cand un motoras sta, atunci se incarca cu energie din eter, iar celalalt propulseaza, isi descarca energia potentiala in cinetica, facand jumate pas lateral leganat si jumatate lungime de unda inainte. Deoarece face numai jumatate pas inainte la o incarcare/descarcare a motorului cu eter, in formula energiei cinetice s-a introdus factorul ˝, Ec=1/2 mv^2.
Este clar acum ca in eter este peste tot enorm de multa energie ascunsa zisa si intunecata sau difuza, ce foloseste gratuit tuturor cuantelor ce se deplaseaza perpetuu.
Posibil ca energia degradata si eliminata ulterior in mediu sa formeze ceea ce se cunoaste drept camp magnetic si electric. Campul magnetic inconjurator este deseul energiei cinetice, iar campul electric este deseul energiei potentiale. Posibil ca in eter sa fie doua componente energetice diferite, care odata intrate in motorul cuantei sa se combine fizico-chimic si sa dea reactia, adica impulsul, care dureaza un timp limitat. Daca se cere o viteza din ce in ce mai mare, atunci motorasele trebuie sa lucreze tot mai greu si se incarca cu combustibil din ce in ce mai mult. Cuanta la astfel de viteze nebune devine relativista si evident ca-si creste masa, supra-alimentandu-se cu combustibil eteric, conform ecuatiei einsteiniene. Nu ajunge atomul chiar la viteza fotonului, a luminii si nu ajunge nici masa infinita, deoarece ceva crapa la motorase si se transforma atomul in foton.
Stiti ca in atom, in proton si in neutron sunt niste cuarci, vreo trei.  Acestia sunt motorasele, care trag hais si cea, cand inainte=up, cand inapoi=down.  Mai degraba nucleul static nu are translatie ca fotonul, ci se tot invarte in jurul cozii.
Cine poate, vreun mare specialist in matematici speciale avansate, imi poate traduce ideile babesti in magnifice ecuatii matematice, ce ii vor purta numele. Va avea privilegiul gloriei eterne.  Ii sugerez sa aplice operatorul matematic blabla.

Dl Gafiteanu! Se vede ca mecanica elicoidala ti-a stimulat interesul pentru cercetare. Si rezultatul cercetarii personale este concentrat intr-un pamflet cu cuante umoristice.

Un pam-pam-flas-net este din punctul multora de vedere tocmai fizica oficiala. Poate ca multe adevaruri bine ascunse dar usor de descifrat de catre unii cu spirit ascutit sunt strecurate in postarea mea anterioara si in multe altele.
Spre deosebire de fizica oficiala, care nu poate sa fie defel descifrata.
Daca aveti si dv. alte viziuni cat mai palpabile si intuitive despre ce se intampla in lumea cuantica, va rog sa procedati tot ca pamfletarii.

Dl Gafiteanu! Vreau sa spun ca mi-a placut pamfletul dumitale, m-a amuzat cand l-am citit. Dar nu sunt radical in persiflarea stiintei oficiale. Eu vin in contradictie cu fizica oficiala, doar acolo unde respinge existenta eterului si la dimensiunile in SI ale lui C, Eo si  k. In rest toate deductiile mele se bazeaza pe teoriile stiintei oficiale. Am mai aratat si alta data ca avem unele idei convergente. Dar imi pare ca nu agreezi ideea structurii de motoras electric, (fie liniar, fie circular) a particulelor elementare si nici cu efectul gravific produs de fluxul eteric de aspiratie, de viteza mica si turatie mare.

Ba le agreez si undeva in postarile anterioare m-am exprimat ceva mai plastic la aceste motorase "intestinale", fapt pt. care au vazut intunericul tiparului din partea unui admin devenit de curand pudic, dupa ce ne-a speriat invers. Cauza era ca le-am spus "vanturi" si "excremente" eterice in loc sa le spun stiintific "fluxuri".
Eu explic babeste, nu sa inteleaga savantii fudui, pe care ii consider "id..ti" utili in a prosti (a invata) poporul.
Desigur ca aceste motorase sunt eminamente electrice, deoarece tot micro-universul este electric. Prin electricitate trebuie sa intelegem tot ce se misca elicoidal. Fiecare cuanta se misca elicoidal, deci cuanta este o caramida electrica in constructia universului. Cu aceste caramizi construim totul, depinde cum le aranjam. Un fir de praf, un foton, o molecula, un atom, etc. etc, totul este un conglomerat de motorase electrice rotative si reactive, hai sa ii asemuim cu electronii. Sunt si corpusculi si unde.
Se poate vedea si ca am sustinut ideea gravitatiei prin flux eteric in cazul corpurilor masice (atomi-neutroni), dar aceasta fiind doar una dintre componente, chiar de mai mica importanta. Aceasta forta gravitationala de flux eteric este insa covarsitoare-totala in cazul gaurilor negre indiferent de dimensiune, care chiar sunt gauri negre/albe.
Fluxul eteric este evident si de inspiratie si de expiratie, ca aceste motorase au plamani ce pulseaza si trag in ele eter.

Dl. Gafiteanu! Daca admiti ideea de motorase electrice ale particulelor elementare, trebuie sa admiti si adimensionalitatea lui    .   Trebuie sa admiti si identitatea dimensionala masa-sarcina, pe baza careea am dedus structura dinamica a particulelor elementare. Trebuie sa admiti ca in spatiul vid, in eter, nu exista nici-o vibratie ci numai translatie. Vibratia apare doar pentru observatorul in repaus, datorita translatiei structurii periodice a fotonilor. Pentru observatorul din sistemul fotonului, exista numai circulatie de eter. Circulatie care genereaza presiunea dinamica asupra structurii periodice de curenti transversali si alternativi, determinand lunecarea de tip hidrodinamic a fotonilor prin eter, cu viteza luminii in vid c.

Nedumerirea principală care mă duce pentru moment la concluzia existenței unui altfel de impuls, pleacă de la faptul că în cădere liberă corpurile cad în același loc de unde au fost ridicate în condițiile în care Pământul are o rotație intrinsecă în jurul axei sale.

Să precizăm pentru moment altceva legat de mișcarea într-un sistem  inerțial.
Să presupunem că eu mă aflu într-un autobuz ce se deplasează uniform cu 100 de km pe oră și țin în mâini un obiect.
Dacă arunc în sus acel obiect, acesta urcă și coboară exact ca și cum aș fi stat pe loc într-un punct fix pe Pământ.
Când mă aflu în autobuz și arunc obiectul în sus, acesta nu se deplasează înapoi în sens invers mișcării autobuzului, tocmai pentru că prin punerea în mișcare a autobuzului orice parte componentă a autobuzului și din autobuz primesc impuls pe direcția de deplasare a autobuzului.
Evident, toată lumea știe și înțelege asta.

Dar acum, să vedem dacă putem aplica acest principiu și raportat la aspectul menționat la început, un corp în cădere liberă ajunge în același punct din care a fost ridicat pe verticală.

În primul rând Pământul se învârte în jurul axei sale, iar clasic, în cădere liberă impulsul pe care-l are corpul ridicat la înălțimea h are o componentă vectorială a impulsului tangentă la traiectoria circulară imprimată de rotația Pământului.
În căderea sa liberă, acest impuls va tinde să deplaseze corpul pe o direcție tangentă la traiectoria circulară pe care o are o dată cu rotirea Pământului în jurul axei.

Această componentă vectorială a impulsului corpului tinde să deplaseze în lateral corpul în cădere liberă, față de verticală, și în mod normal corpul nu ar trebui să mai cadă în același punct din care a fost ridicat.

Totuși, corpul cade în același loc.
Ceea ce mă determină să cred că acel corp în cădere liberă are pe parcursul căderii liberii un impuls...circular, cu o formă de manifestare diferită de cel clasic, pentru că pe toată perioada căderii libere, traiectoria lui este aliniată pe verticala locului.

Îmi scapă ceva  Abel ?
Sau acest aspect este explicat deja într-o manieră clasică ?
Sau să fie tocmai forma de manifestare a gravitației care explică situația ?

Oricum, dacă este rezonabil modul în care văd eu lucrurile, de la un impuls circular în câmp gravitațional la unul elicoidal generalizat ar mai fi doar un pas mic.

Înțelegi ce vreau eu să spun ?
Desigur, ai putea să spui că dimensiunile Pământului sunt foarte mari și este insesizabil acest aspect, dar la ecuator cât timp corpul cade liber o secundă, pământul s-a dus deja vreo 500 de metrii, prin viteza de rotație în jurul axei.

Să existe oare un impuls de un alt tip, cu o formă de manifestare diferită de cea clasică ?

Cred că tu te referi la conservarea momentului cinetic. Da, conform Fizicii actuale, în câmp gravitațional se conservă și momentul cinetic (deoarece se consideră că forța gravitațională este forță centrală).

Înțeleg ce spui.
Mai mult, cred că în felul ăsta am ajuns acum să înțeleg exact și la ce se referă moment cinetic.

Și asta explică și de ce se întâmplă așa.
Deci deocamdată nu-s de acord cu teoria elicoidală.

Probabil că tot așa voi ajunge să înțeleg și ce vrei tu să susții, singur, dar deocamdată nu înțeleg.

Fii liniștit! Am răbdare. Vor veni momente oportune în care voi ști să fiu mai explicit.

Abel Cavaşi a scris:Fii liniștit! Am răbdare.

Asta-i bine. Ai prea multă chiar.
Nu știu dacă să continui aici sau nu, dar voi întreba aici totuși, pentru că poate până la urmă cine știe, o fi totuși ceva legat și de vreun altfel de impuls. Să despicăm firul în patru.

Și totuși Abel, mai în profunzime, efectul Coriolis și momentul cinetic trebuie să fie strâns legate unul de altul.
Dacă în câmp gravitațional momentul cinetic se conservă complet, atunci efectul coriolis nu ar trebui să apară, nu-i așa ?

Și totuși apare !
Asta înseamnă că momentul cinetic nu se conservă complet, ci doar parțial ?

Menționez că animația următoare am luat-o de pe wikipedia fără să întreb pe nimeni. Asta e mai colorată un pic și n-am mai avut răbdare să mai fac eu una. Dacă e vreo problemă cu dreptul de autor, o ștergi tu.


Mia nu place (vorba lui gafiteanu) că momentul cinetic se conservă complet și totuși efectul Coriolis apare.
Ce nu înțeleg bine sau nu iau în calcul ?

Animația de mai sus am luat-o de aici, Abel .

Ce vreau eu să-mi lămuresc mai exact.
Citim în linkul de mai sus că apele curgătoare produc o eroziune mai mare asupra unuia dintre maluri în funcție de emisferă, nu uniform asupra ambelor maluri, precum și alte exemple.

Se pare că apa chiar are tendința să rămână pe loc și nu să se deplaseze odată cu Pământul în mișcarea de rotație a acestuia în jurul axei sale, adiă să-și conserve momentul cinetic imprimat de această mișcare de rotație a Pământului.

Deci, efectele vizibile produse de efectul Coriolis pare să contrazică conservarea momentului cinetic.

Mă întreb acum dacă situația este similară cu exemplul celălalt de la care am plecat inițial, cel cu căderea liberă.

Am înțeles bine cu ce se mănâncă momentul cinetic ?
Dacă da, este corect cum am interpretat situația ?

Momentul cinetic total (al Pământului plus al corpului antrenat de forța Coriolis) se conservă oricum.

Treaba este similară ca la impuls. De exemplu, dacă te afli pe un cărucior și arunci paralel cu solul un obiect greu, vei vedea că și căruciorul tinde să se deplaseze în sensul opus aruncării. Deci, în acest caz se conservă impulsul total.

La fel e și cu momentul cinetic. Dacă arunci un obiect spre exteriorul platformei, obiectul capătă moment cinetic, iar platforma pierde moment cinetic. Dar suma lor rămâne constantă (dacă nu există pierderi prin frecare).

Exact, asta-i explicația, am văzut-o și eu aseară.
De fapt în linck-ul acela se explică clar la început că se datorează faptului că viteza de rotație la poli este mai mică decât cea la ecuator.

Cu alte cuvinte, în momentul în care apa curge dinspre poli înspre ecuator, ea practic este împinsă de Pământ tocmai pentru că trece prin locuri unde este forțată să se deplaseze mai repede odată cu creșterea vitezei dinspre poli spre ecuator de la suprafața Pământului.

Un alt mod de a spune este că apa accelerează pe direcția de rotație a Pământului în timp ce curge dinspre poli spre ecuator și e ca în situația cu liftul, când observatorul este forțat să apese cu picioarele pe partea de jos a liftului când acesta accelerează, iar analogic, apa este forțată să apese pe malul respectiv și-l erodează mai tare.

Acesta, efectul Coriolis, este un aspect pe care Sandokhan nu-l poate mai poate nega privind faptul că Pământul este rotund și nu plat.

Abel Cavaşi a scris:
Un corp liber care se mișcă într-un mediu omogen descrie o elice circulară, al cărei lancretian este dictat de mediu, iar al cărei darbuzian este dictat de corp. Lancretianul depinde de indicele de refracție al mediului, iar darbuzianul depinde de masa corpului.

In baza acestei legi, inertia in vid (teoretic) absolut, nu ajunge
rectilinie? Daca nu este asa, este suparator.

Virgil_48, ai un mesaj trimis de mine de mai de mult! Probabil ai adresa de inbox plină, din moment ce nu l-ai citit!
Rog adminul sau un moderator să şteargă acest mesaj după confirmarea citirii lui de către Virgil_48.

virgil_48 a scris:
In baza acestei legi, inertia in vid (teoretic) absolut, nu ajunge
rectilinie? Daca nu este asa, este suparator.

Ia hai s-o luăm ca Abel.
De ce ar fi rectilinie și nu ar fi elicoidală ?
Ia demonstrează de ce este supărător asta ?
Ca să vezi că este supărător doar faptul că se lovește în convingerile ... de demult.

Nici eu nu-s de acord cu teoria lui Abel, dar postulatul sau nu poate fi contrazis așa cum nu poate fi demonstrat nici cel actual.
Este o simplă chestie de interpretare la nivelul la care percepem mișcarea.
Abel a interpretat-o altfel.
Și nu poate fi contrazis oricât de supărător ar fi.
Pentru că oricât de supărător ar fi, nu se poate demonstra nici că, virgulă, corpurile se deplasează rectiliniu. Asta este o chestie pe care o acceptăm din inerție.

Pe lângă ce am spus anterior, să-ți mai dau un exemplu și mai supărător.

Să presupunem că orice corp se deplasează pe o elice.
Să presupunem că tu ca observator te deplasezi pe aceeași elice cu a corpului pe care-l observi.
Cum vei vedea mișcare corpului ?
Evident, rectilinie.

Deci iată că pot exista raționamente, care să susțină ceea ce nu poți demonstra.

N-aţi înţeles nimic, doar eu am priceput: Abel nu schimbă sistemul de referinţă, ci în acelaşi sistem ortogonal de axe presupune că translaţia unei particule nu se face rectiliniu şi uniform, ci elicoidal.

L.E. : Bineînţeles, în absenţa oricărei forţe; ăsta e tot şpilul!

Razvan a scris:N-aţi înţeles nimic, doar eu am priceput: Abel nu schimbă sistemul de referinţă, ci în acelaşi sistem ortogonal de axe presupune că translaţia unei particule nu se face rectiliniu şi uniform, ci elicoidal.

Demonstrează că nu-i adevărat !
Că nu poate exista o asemenea mișcare determinată de un asemenea impuls elicoidal, în care nu apare forța centrifugă.
Că ție tot îți plac ecuațiile.
Nu-i țin partea, dar chiar sunt lucruri care nu pot fi demonstrate.

Păi nu eu trebuie să demonstrez, ci Abel!
Hai logicianule, faci o mare eroare de logică!

Razvan a scris:Păi nu eu trebuie să demonstrez, ci Abel!
Hai logicianule, faci o mare eroare de logică!

De ce nu, s-ar putea să ai dreptate.
Dar el a precizat că este un postulat.
Tu în schimb, cu aere evidente de superioritate, spui că nu-i adevărat.
Deci demonstrează tu că nu-i adevărat, pentru că la tine e o certitudine că nu este adevărat, pe când la Abel este doar un postulat pe care îl consideră adevărat.
Sesizezi diferența de logică, Domnu superior ?

Bineînţeles că sesizez eroarea de logică din partea unul mare logician ca  tine: nu cel care contrazice afirmaţia este dator să aducă argumente, ci cel care o susţine!
Tu sesizezi că Abel ştie asta deja?
Că nu are argumentele potrivite şi abia acum le caută, este problema lui, nici a mea sau a noastră. Eu sincer îi urez succes să găsească argumente întru susţinerea teoriei sale, chiar dacă eu mă îndoiesc de ea!