Principiul inerţiei în mecanica elicoidală

Rezumarea primului mesaj :

În sfârşit, am reuşit şi eu să ajung la un rezultat mai clar! Evrikaaaa! Vă iubesc! Sunt foarte fericit! Evrikaaaaaa!

Pe blogul său, Abel Cavaşi a scris:

Vă aştept cu observaţii sau completări.

Editare în 5 februarie 2019: am actualizat lincul documentului, care era defect.

Nu este nevoie de forte suplimentare, pentru ca aceasta (traiectoria elicoidala) reprezinta modul firesc al lucrurilor si orice abatere de la mersul firesc presupune aparitia unor forte suplimentare.

Chiar teoria relativitatii poate fi explicata folosindu-ne de traiectoria elicoidala a punctelor materiale. Astfel la viteze mici ale particulei, elicoida are pasul mic, iar punctele materiale ce alcatuiesc particula avand viteza luminii vor parcurge un numar de cicluri (spire,sau rotatii) cu mult mai mare decat in cazul cand particula se misca cu viteza apropiata de viteza luminii, deci spatiul real strabatut de ansamblul punctelor materiale numit particula, este mai mare la viteze mici decat la viteze mari. Insasi masa relativista a particulei este data de pasul elicei strabatut de punctele materiale ale particulei. si aici adaug demonstratia mea;

Aşa cum spune şi Mezei, cursul la care am făcut referire este destul de complex. Dar totuşi l-am ales pentru că autorul nu trânteşte numai formule matematice seci şi pompoase, ci vorbeşte mult „pe lângă” în cuvinte despre ceea ce prezintă şi are un spirit didactic potrivit. Desigur, curiosule, cursul nu trebuie citit cap-coadă pentru a înţelege despre curbura şi torsiunea curbelor, ci numai partea despre curbe (nu neapărat şi despre suprafeţe).

Virgil, mă bucur că ai luat puţin în braţe elicea. Acum, dacă mai crezi, totuşi, în mişcarea rectilinie, gândeşte-te la modul în care s-ar face trecerea de la elice (în microscopic) la linia dreaptă (în macroscopic). Ar fi aceasta o trecere bruscă? Dacă nu, atunci cât de lină ar fi?

Cred ca Abel s-a plictisit de expunerea mea, dar nu este de neglijat acest lucru, pentru ca toata teoria relativitatii poate fi explicata si inteleasa astfel. Deplasarea unui tren intre doua statii A si B, cu viteza de 100 km/ora, presupune de fapt parcurgerea unei distante astronomice cu viteza luminii, a tuturor stringurilor ce compun trenul, pe o traiectorie elicoidala, a carui rezultat inseamna trecerea de la A la B. Daca trenul s-ar deplasa cu viteza luminii, spatiul real parcurs de stringuri (punctele materiale ce compun particulele trenului) ar corespunde cu distanta A-B, deoarece traiectoria acestora ar fi pe o elicoida degenerata intr-o dreapta.

Ar mai apărea o altă întrebare Abel.
În mișcarea unui corp cu masă și viteză mare pe o traiectorie elicoidală, forța centrifugă nu este un aspect care ar trebui luat în calcul ?

Mă gândesc că dacă viteza corpului este foarte mare, precum și masa lui, în deplasarea lui pe o traiectorie elicoidală, prin apariția forței centrifuge la care ar fi supus corpul, traiectoria ar deveni o elice "conică", nu ?

Dacă forța centrifugă va fi mare în raport cu masa și viteza corpului, el deplasându-se totuși pe o traiectorie elicoidală circulară, atunci elicea trebuie să fie foarte alungită (torsiune și curbură foarte mari), apropiindu-se practic de o linie dreaptă, altfel prin forța centrifugă traiectoria ar deveni o elice conică, nu ?

virgil a scris:Cred ca Abel s-a plictisit de expunerea mea, dar nu este de neglijat acest lucru, pentru ca toata teoria relativitatii poate fi explicata si inteleasa astfel. Deplasarea unui tren intre doua statii A si B, cu viteza de 100 km/ora, presupune de fapt parcurgerea unei distante astronomice cu viteza luminii, a tuturor stringurilor ce compun trenul, pe o traiectorie elicoidala, a carui rezultat inseamna trecerea de la A la B. Daca trenul s-ar deplasa cu viteza luminii, spatiul real parcurs de stringuri (punctele materiale ce compun particulele trenului) ar corespunde cu distanta A-B, deoarece traiectoria acestora ar fi pe o elicoida degenerata intr-o dreapta.

Sunt de acord cu o mare parte din ceea ce spui, Virgil. Doar că mai sunt încă necesare o mulţime de precizări la ceea ce ai spus. Într-adevăr, există o asemenea legătură între viteze, dar este necesară o înţelegere clară a ceea ce înseamnă poziţie şi masă în noul context al Fizicii elicoidale, pentru că încă nu este justificat în niciun fel să vorbim de viteza proiecţiei din moment ce nu am justificat încă faptul că proiecţia ar fi o entitate reală ce poate lăsa urme pe un ecran. Pentru o asemenea înţelegere clară este necesar să mai vorbim încă de experimentele importante ale începuturilor mecanicii cuantice, precum ar fi cel al lui Davisson-Germer sau Stern-Gerlach, ca să le înţelegem prin prisma noii Fizici.

O scurtă observaţie voi face, totuşi. Dată fiind formula care ne dă viteza proiecţiei pe axa elicei



dacă vom extrage din această formulă lancretianul, vom obţine că



unde şi au semnificaţia uzuală din teoria relativităţii.

curiosul a scris:Ar mai apărea o altă întrebare Abel.
În mișcarea unui corp cu masă și viteză mare pe o traiectorie elicoidală, forța centrifugă nu este un aspect care ar trebui luat în calcul ?

Datorită libertăţii, forţa centrifugă este gata compensată de forţa centripetă (care, la rândul ei, se datorează faptului că corpul are masă, energie (potenţială)). De altfel, corpul se mişcă pe exact acea elice circulară pentru care forţa centrifugă este compensată de forţa centripetă.

Mă gândesc că dacă viteza corpului este foarte mare, precum și masa lui, în deplasarea lui pe o traiectorie elicoidală, prin apariția forței centrifuge la care ar fi supus corpul, traiectoria ar deveni o elice "conică", nu ?

Deci, cum ziceam mai sus, nu, căci numai într-un câmp extern nenul (care să producă diferenţe între forţa centripetă şi forţa centrifugă) traiectoria ar fi diferită de o elice circulară.

Abel Cavaşi a scris:Datorită libertăţii, forţa centrifugă este gata compensată de forţa centripetă (care, la rândul ei, se datorează faptului că corpul are masă, energie (potenţială)). De altfel, corpul se mişcă pe exact acea elice circulară pentru care forţa centrifugă este compensată de forţa centripetă.

Nu înțeleg cum apare aici forța centripetă, doar datorită masei, respectiv energiei potențiale, a corpului.

O idee care îmi vine acum în minte ar fi că forța centrifugă ar fi anulată de efectul Magnus la care este de asemenea supus corpul, prin rotația lui determinată de o torsiune mare a elicei descrisă de traiectoria mișcării lui. Sau de asemenea, în interiorul elicei s-ar forma un vârtej care ar atrage corpul spre axa elicei, anulând în felul acesta forța centrifugă.

Dacă nu o consideri o banalitate, explică-mi te rog cum "vezi" forța centripetă care apare datorită masei corpului.

Nu este o banalitate ceea ce întrebi. Dimpotrivă, ar putea fi singurul lucru care mai împiedică pe cineva să „treacă” la Fizica elicoidală. Dar, sincer, nu ştiu dacă aşa ceva poate fi explicat. Cel puţin eu încă nu am reuşit asta. Poate ar fi o explicaţie analoagă explicaţiei gravitaţiei.

Hai să încercăm altfel. Voi încerca să te întreb eu pe tine ce înţelegi prin faptul că un corp are masă, energie (potenţială). În ce crezi că constă acea energie? Cum crezi că se manifestă ea?

Da, bună întrebarea.
Răspunsul la aceste întrebări nu pot fi atât de simple.
Ca să încerc să dau un răspuns cât mai apropiat de ce discutăm aici, trebuie să mai meditez un pic.
O să te rog să ai un pic de răbdare.

Am putea interpreta masa ca fiind viteza de variaţie a normalei. Dar cât de clară este oare această interpretare?

Daca la particule miscarea elicoidala i-a nastere datorita spinului si fortelor interatomice (fortelor nucleare etc) la corpurile din spatiu miscarea elicoidala apare datorita fortelor de atractie din Univers. Miscarea elicoidala asa cum s-a spus ,este compensata de fortele centrifuge si centripede si se datoreaza unei forte de atractie deocamdata neprecizate la care sunt supuse nu numai sisteme solare dar si galaxiile si roiurile de galaxii .Totul se manifesta exact ca si cum ai ridica dopul la cada plina cu apa si apa s-ar scurge formand un vartej prin orificiul aparut...

Dar cum ar fi să gândim masa unui corp și din alt punct de vedere ?
Spre exemplu, dacă asupra unui corp nu acționează nicio forță, niciun fel de forță sau câmp, are masă acel corp ?
Plecând de la presupunerea că nu, am putea spune că un corp are masă atât timp cât asupra lui acționează o forță, sau se află într-un câmp. Deci masa corpului ar fi determinată de forțele care acționează asupra lui.
Desigur, s-ar putea ca să fie o aberație, dar e totuși un punct de plecare.

Spre exemplu, prin influența forței de gravitație a pământului, un corp are X kg, să spunem. Dacă îl ducem pe lună, unde forța de gravitație care acționează asupra lui este mai mică, corpul mai are X kg ? Dar dacă-l ducem undeva unde asupra lui n-ar mai acționa nicio forță ?

Iar un corp în mișcare are masă doar prin simplul fapt că atât timp cât se mișcă are inerție, iar viteza ar fi unul din factorii pentru care un corp are masă.

Prin același raționament, atomul în ansamblul său are masă, pentru că particulele sale au masă datorită faptului că sunt supuse unor forțe și câmpuri.

curiosul a scris:Dar cum ar fi să gândim masa unui corp și din alt punct de vedere ?
Spre exemplu, dacă asupra unui corp nu acționează nicio forță, niciun fel de forță sau câmp, are masă acel corp ?
.

Masa este data de energia interna a corpului care este determinata la randul ei pana la urma de fortele interne care actioneaza in interiorul corpului respectiv (fortele intermoleculare ,fortele din atomul respectiv sau nucleare respectiv fortele tari ,fortele slabe ,forta electromagnetiga ...
Fara energie un corp nu are masa !Exista trinitatea masa,energie,informatie(structura de organizare a corpului respectiv)
Daca asupra unui corp nu actioneaza nici o forta bineinteles ca acel corp
nu are masa si de fapt este impropiu spus ,,corp'' pentru ca el nu mai, exista!
Dar banuiesc ca tu nu te referi la fortele care actioneaza in interiorul corpului
respectiv ci te referi la cele exterioare si la actiunea unui camp de forte exterioare corpului.Ei bine in acest caz (desi campul de forte exteriaoare este mic, nu dispare cu totul) corpul desi este in repaos ,are masa datorita energiei lui interne care ii asigura integritatea si stabilitatea.

1.Materia(corpul) exista datorita campurilor de forte exterioare.
2.Universul este un camp de forte. Deci nu avem cum sa "masuram" masa unui corp in alta parte, acolo unde nu poate exista materie.(si nici observatorul,cel care face masuratoarea )
3.O intrebare : atunci, cine genereaza campul de forte exterioare?
Nu uitati ca energia este o consecinta intriseca a materiei conform lui Einstein manifestata la viteza constanta c.
Dar cum s-a dat Impulsul Initial? Sau Prima Vibratie?

CAdi a scris:
Fara energie un corp nu are masa !

Aici e un cerc vicios, pentru că la fel de bine poți spune că fără masă un corp nu are energie.
Cazul mai special ar fi fotonul, dar poate că nici pe acesta nu-l cunoaștem destul de bine.
Poate că masa este exact energia respectivă, cum bine spunea nenea Einstein.
Iar dacă fotonul are energie, atunci are masă.
Dacă n-are masă, n-are energie.
Problema este "trecerea" de la energie la masă.
Am putea deduce-o tot din formulă.
Energia devine o masă fizică, dacă corpul se deplasează cu viteza luminii.
Nu știu pe unde, menționa și Abel că toate corpurile se deplasează cu viteza luminii.
S-ar potrivi bine cu formula lui Enstein și cu faptul că energia devine o masă fizică la viteza luminii.

Desigur, doar interpretări, dar dacă tot căutăm să definim masa plecând de la întrebările lui Abel, analizăm și variantele mai "deocheate" un pic.

Dar să avem răbdare, că Abel acum meditează și vine el cu o explicație care le pune cap la cap.
Cam ăsta e tiparul lui.

Nu ştiu ce aş mai putea spune, curiosule. Începe să-mi placă din ce în ce mai mult ultima interpretare (ce pare completă) a masei (cum că ar fi viteză de variaţie a normalei). Este destul de cuprinzătoare, din câte observ. Deci, masa este cauza care produce modificarea normalei. Un corp fără masă s-ar deplasa pe o traiectorie cu normala aflată mereu în aceeaşi direcţie (darbuzian nul).

Atunci hai să ne întoarcem la rădăcini o idee.

Abel Cavaşi a scris:

.

Deci, această relaţie trebuie interpretată corect: raportul dintre impuls şi darbuzian este mereu constant.

Dar dacă scoatem masa din relație : , cum ar trebui interpretată ?
Măcar la nivel de principiu.
Poate-ți mai dă vreo idee.

curiosul a scris:

CAdi a scris:
Fara energie un corp nu are masa !

Aici e un cerc vicios, pentru că la fel de bine poți spune că fără masă un corp nu are energie.
Cazul mai special ar fi fotonul, dar poate că nici pe acesta nu-l cunoaștem destul de bine.

Fotonul nu este corp !Nu citi printre randuri!Fotonul este o cuanta care are numai masa de miscare si nu
are masa de repaos (deci are totusi masa).Dar exista si exceptii de la regula,nu-i asa (Yin-Yang)?Fotonul este energie pura si i-a nastere la ciocnirea a doua particule , ca urmare a dezintegrarilor sau la fuziunea nucleara..
cand se elibereaza o parte din energia particulelor (ies scantei cum se spune in popor

Asta îmi trecuse doar așa prin cap, CAdi.
Ca multe alte absurdități, de altfel.

Dacă e să analizăm în continuare, hai să plecăm de la presupunerea că ai dreptate și am putea interpreta masa ca fiind:

Abel Cavaşi a scris:Am putea interpreta masa ca fiind viteza de variaţie a normalei.

Totuși, la viteze suficient de mari, în mișcarea lui pe traiectoria unei elice, ar apărea o forță centrifugă care scoate corpul de pe traiectoria elicoidală.
Presupunând că masa ar fi determinată de presupunerea ta, ce ar menține corpul în această situație pe traiectoria elicoidală? Adică, ce este acel ceva care anulează forța centrifugă la care ar fi supus corpul la viteze mari ?

curiosul a scris:Dar dacă scoatem masa din relație : , cum ar trebui interpretată ?

Mă gândesc că tot la fel. Totuşi, dacă e să fim şi mai riguroşi, din relaţie reiese că impulsul este viteza de variaţie a normalei, nu neapărat masa. Masa este viteză de variaţie a normalei doar în cazul în care ar fi uşor de acceptat că toată masa unui corp este de natură cinetică (deci, că este doar masă de mişcare).

Totuși, la viteze suficient de mari, în mișcarea lui pe traiectoria unei elice, ar apărea o forță centrifugă care scoate corpul de pe traiectoria elicoidală.

Din punctul meu de vedere, această afirmaţie este nejustificată teoretic. Corpul liber nu poate ajunge într-o asemenea situaţie, ci numai un corp forţat din exterior.

Dacă am ajuns cu analiza până la nivelul acesta, eu văd lucrurile în felul următor. Vorbim despre un corp liber despre care ai ajuns la concluzia că se deplasează pe o traiectorie elicoidală, dar mai important, faptul că acesta are inerție. Carevasăzică acest corp liber se supune la aceleași legi fizice care dezvoltă și o forță centrifugă care apare în urma unei mișcări pe o traiectorie circulară. Este adevărat că vorbim despre o traiectorie elicoidală nu una orbitală, circulară unde cu siguranță apare forța centrifugă (în aceasta din urmă). Dar traiectoria elicoidală are o curbură, pe care eu în mintea mea o văd generatoare de forță centrifugă la viteze suficient de mari. Acum, fie elicea este suficient de alungită raportată la viteza corpului pentru a diminua forța centrifugă, fie forța centrifugă este anulată de vreo lege a mișcării suplimentară care apare în mișcarea corpului pe traiectorie elicoidală.
Tu ce zici ?

Problema masei trebuie analizata mai intai la nivel de particula si apoi la nivel de corp. Daca la nivel macro masa unui corp reprezinta cantitatea de substanta din acel corp, adica numarul de atomi sau molecule, la nivel micro, masa inseamna altceva.
Sa luam de exemplu un electron, el are masa de repaus, desi se naste dintr-o unda care are doar masa de miscare.
Fotonul este caracterizat de viteza luminii, cum faci ca ceva care se misca cu viteza luminii, sa sufere o transformare prin care sa se miste cu o viteza mai mica. O explicatie ar fi a pachetului de unde de Broglie, al carui amestec genereaza fenomenul de batai, sau de grup de unde care este caracterizat de o viteza de grup, diferita de viteza luminii.
iata deci ca de Broglie, pleaca de la o unda, care se descompune intr-un pachet de unde. Daca fiecare unda este caracterizata de o frecventa proprie, atunci intreg pachetul de unde inseamna un set de frecvente, deci un set de informatii, adica fiecare vibratie sau grup de vibratii poarta o informatie, careia noi i-am dat diferite denumiri, in functie de comportamentul experimental. Astfel o anumita vibratie se traduce prin spin, alta vibratie inseamna energie, alta vibratie inseamna sarcina electrica, alta sarcina leptonica, si de ce nu, o alta vibratie poate sa insemne masa. Asa ca dupa aprecierile mele, masa de repaus, cat si masa de miscare, este data de raportul dintre viteza de miscare a particulei si viteza tangentiala pe elicea caracteristica a electronului. (a nu se intelege ca electronul se deplaseaza elicoidal, pentru ca traiectoria lui este liniara, dar componenta energetica a pachetului de unde de Broglie, este orientata pe directia deplasarii, si vectorii de camp au o miscare elicoidala. Adica unda desi se propaga cu viteza luminii, avand o traiectorie elicoidala, intreaga particula va avea o viteza de transport oricat de mica sub viteza luminii.) Imaginati-va un ghem de ata, dar in loc de ata avem o unda. Cand ghemul sta pe loc, traiectoria undei este circulara, rezultand masa de repaus. Cand ghemul este in miscare, unda incepe sa capete o traiectorie elicoidala din ce in ce mai alungita cu cat viteza particulei creste, ceia ce implica o masa de miscare in continua crestere.

curiosul a scris:Dacă am ajuns cu analiza până la nivelul acesta, eu văd lucrurile în felul următor. Vorbim despre un corp liber despre care ai ajuns la concluzia că se deplasează pe o traiectorie elicoidală, dar mai important, faptul că acesta are inerție.

Conform acestui principiu, mişcarea elicoidală nu este diferită de faptul că corpul are inerţie (deci ambele sunt la fel de importante). Mai exact, tocmai pentru că are inerţie corpul se mişcă pe elicea circulară. Aşa îşi manifestă el inerţia. El nu vrea să se mişte altfel, decât pe o elice circulară. Deci se va opune oricărei încercări de a fi abătut de la elicea circulară.

Aşadar, mişcarea pe o elice circulară este una intrinsecă pe care o are corpul liber din inerţie, indiferent ce forţe presupune aceasta. Dacă n-ar exista inerţia, atunci corpul s-ar mişca după cum pofteşte mediul extern (deci, pe o traiectorie oarecare), dar pentru că există inerţia corpul se deplasează strict pe o elice circulară.

virgil a scris:Problema masei trebuie analizata mai intai la nivel de particula si apoi la nivel de corp.

Principiul formulat aici se vrea a fi mult mai general, deci nesupus unor asemenea restricţii. El este valabil la orice scară, indiferent de ordinea analizei.

Virgil, ceva mai sus spuneam

Abel Cavaşi a scris:Virgil, mă bucur că ai luat puţin în braţe elicea. Acum, dacă mai crezi, totuşi, în mişcarea rectilinie, gândeşte-te la modul în care s-ar face trecerea de la elice (în microscopic) la linia dreaptă (în macroscopic). Ar fi aceasta o trecere bruscă? Dacă nu, atunci cât de lină ar fi?

Aş fi bucuros dacă ai încerca un răspuns...

Abel Cavaşi a scris:

virgil a scris:Problema masei trebuie analizata mai intai la nivel de particula si apoi la nivel de corp.

Principiul formulat aici se vrea a fi mult mai general, deci nesupus unor asemenea restricţii. El este valabil la orice scară, indiferent de ordinea analizei.
Asa ar fi daca atunci cand s-a definit notiunea de masa, am fi cunoscut toate proprietatile ei. Din pacate, in acceptiunea larga a cuvantului, in macro, notiunea de masa in seamna cantitatea de substanta continuta de un corp, iar in micro inseamna cantitatea de energie continuta de o particula. Asa ca este greu sa unesti cele doua definitii in una singura.

Virgil, ceva mai sus spuneam

Abel Cavaşi a scris:Virgil, mă bucur că ai luat puţin în braţe elicea. Acum, dacă mai crezi, totuşi, în mişcarea rectilinie, gândeşte-te la modul în care s-ar face trecerea de la elice (în microscopic) la linia dreaptă (în macroscopic). Ar fi aceasta o trecere bruscă? Dacă nu, atunci cât de lină ar fi?

Aş fi bucuros dacă ai încerca un răspuns...

Nu prea am inteles bine intrebarea ta.
Nu cred neaparat in miscarea rectilinie, aceasta este doar o rezultanta, sau axa de simetrie a miscarii elicoidale a undelor materializate in particula. In macro, daca ar fi sa fac o asociere, as descrie ca un atom de pe suprafata Pamantului, descrie o elicoida datorita miscarii de rotatie in jurul axei Pamantului, si de deplasare pe orbita a acestuia. Insa efectul acestei elicoide asupra masei Pamantului, daca exista atunci el este nesemnificativ datorita vitezei mici. Sigur din punct de vedere relativistic, orice miscare influienteaza masa unui corp. Daca ar fi dupa mine atunci as decreta ca suma vitezelor unui punct care se afla intr-o particula, care la randul ei se afla intr-un atom, care la randul lui se afla intr-o planeta si apoi intr-o galaxie, s.a.m.d. este egala cu viteza luminii. Traiectoria acelui punct este o elice combinata, incepand cu dimensiuni Planck, apoi cu dimensiuni atomice, apoi cu dimensiuni planetare, si in final cu dimensiuni galactice. Drumul urmat de un astfel de punct, determina spatiul, care este strabatut cu viteza luminii, si determina un timp absolut.

virgil a scris:Nu prea am inteles bine intrebarea ta.

Ai spus mai sus că

virgil a scris:trebuie sa ma disociez de Abel, si sa spun ca traiectoria pur elicoidala se manifesta doar la nivelul stringurilor sau a punctelor materiale ce se regasesc in fiecate particula, si fiecare unda. De la acest nivel in sus, toate traiectoriile particulelor libere respecta indicatiile fizicii clasice.

Ei bine, tocmai de aceea te-am întrebat ce te-am întrebat când am spus:

Abel Cavaşi a scris:Virgil, mă bucur că ai luat puţin în braţe elicea. Acum, dacă mai crezi, totuşi, în mişcarea rectilinie, gândeşte-te la modul în care s-ar face trecerea de la elice (în microscopic) la linia dreaptă (în macroscopic). Ar fi aceasta o trecere bruscă? Dacă nu, atunci cât de lină ar fi?

Aşadar, de la care nivel în sus corpurile se deplasează în linie dreaptă? Prin ce magie se anulează curbura traiectoriei lor şi a stringurilor nu? Cât de bruscă este anularea curburii? Depinde ea de masa stringului, de lungimea lui sau de ce naiba depinde?

Nu cred neaparat in miscarea rectilinie, aceasta este doar o rezultanta, sau axa de simetrie a miscarii elicoidale a undelor materializate in particula. In macro, daca ar fi sa fac o asociere, as descrie ca un atom de pe suprafata Pamantului, descrie o elicoida datorita miscarii de rotatie in jurul axei Pamantului, si de deplasare pe orbita a acestuia. Insa efectul acestei elicoide asupra masei Pamantului, daca exista atunci el este nesemnificativ datorita vitezei mici.

Ok. Eu zic că eşti pe drumul bun. Mai ai doar puţin pentru a înţelege profunzimea principiului inerţiei în Fizica elicoidală.

Sigur din punct de vedere relativistic, orice miscare influienteaza masa unui corp. Daca ar fi dupa mine atunci as decreta ca suma vitezelor unui punct care se afla intr-o particula, care la randul ei se afla intr-un atom, care la randul lui se afla intr-o planeta si apoi intr-o galaxie, s.a.m.d. este egala cu viteza luminii. Traiectoria acelui punct este o elice combinata, incepand cu dimensiuni Planck, apoi cu dimensiuni atomice, apoi cu dimensiuni planetare, si in final cu dimensiuni galactice. Drumul urmat de un astfel de punct, determina spatiul, care este strabatut cu viteza luminii, si determina un timp absolut.

Destul de alambicat formulat, dar şi eu gândesc aproximativ la fel. Tocmai de aceea spun şi eu că „Avem viteza maximă faţă de Univers”.

Aşadar, de la care nivel în sus corpurile se deplasează în linie dreaptă?

Orice particula sau corp care se deplaseaza intr-un spatiu lipsit de influienta campurilor, are o miscare uniforma pe o traiectorie liniara atat timp cat din afara lui nu se actioneaza cu o forta.
Lucrurile se schimba cand analizam miscarea particulelor sau corpurilor care fac parte dintr-un sistem micro sau macrocosmic. Traiectoria acestora se face pe o linie curba a carui aliura depinde de punctul de observatie. Daca observatorul se afla in centrul sistemului, traiectoria este o elipsa "deschisa" care descrie in timp o rozeta in 3d, in jurul nucleului, iar daca observatorul se afla in afara sistemului, traiectoria corpului ce orbiteaza nucleul descrie o elicoida generalizata, care poate degenera intr-o cicloida, sau alta curba deschisa.
Cat priveste masa de repaus a corpurilor, daca ar fi nula asa cum sustii tu, atunci si masa de miscare ar fi nula, ceia ce nu concorda cu experimentele efectuate. Cum ai mai putea justifica campul gravitational al corpurilor ceresti?

virgil a scris:Orice particula sau corp care se deplaseaza intr-un spatiu lipsit de influienta campurilor, are o miscare uniforma pe o traiectorie liniara atat timp cat din afara lui nu se actioneaza cu o forta.

Aha. Deci, acum o dai la întors. Acuma nici măcar în micro nu mai eşti de acord cu mine. Păi, înseamnă că te contrazici rău de tot. Ziceai mai sus că:

virgil a scris:Nu este nevoie de forte suplimentare, pentru ca aceasta (traiectoria elicoidala) reprezinta modul firesc al lucrurilor si orice abatere de la mersul firesc presupune aparitia unor forte suplimentare.

Acuma zici că în absenţa influenţelor traiectoria este totuşi liniară pentru orice particulă sau corp. Ce să mai înţeleg de aici?

Principiul de care vorbim aici se referă la mişcarea în absenţa influenţelor externe, deci la mişcarea corpurilor libere, aşa cum se înţelege astăzi această noţiune. Aşa că celelalte bla-bla-uri nu au rost. Singura diferenţă este că acolo unde Fizica oficială spune că un corp liber se deplasează rectiliniu uniform sau stă în repaus, Fizica elicoidală spune că un corp liber se deplasează întotdeauna pe o elice circulară. Desigur, ceea ce spune Fizica elicoidală este mai general decât ceea ce spune Fizica oficială, după cum se poate vedea uşor. Mai precis, în Fizica elicoidală darbuzianul are o valoare finită şi nenulă în timp ce în Fizica oficială darbuzianul are valoare nulă pentru corpurile în mişcare rectilinie şi uniformă şi valoare infinită pentru corpurile în repaus. Aşadar, Fizica elicoidală cuprinde ca pe un caz particular afrmaţiile Fizicii oficiale.

Şi atunci, chiar aşa, nu vă dă nimic de gândit?

Aha. Deci, acum o dai la întors. Acuma nici măcar în micro nu mai eşti de acord cu mine. Păi, înseamnă că te contrazici rău de tot. Ziceai mai sus că:

Nu Abel, nu o dau la intors, problema ta este ca nu faci diferenta intre string sau punct material, si particula sau corp.
Traiectoria elicoidala este fireasca la nivelul stringurilor sau a punctelor materiale prin care inteleg acelasi lucru. Fiind vorba de un punct, acesta nu are dimensiune sau masa, desi sta la baza constituirii particulelor. Masa apare de la nivelul particulelor in sus, respectiv, atomi, molecule, corpuri, etc.
Cred ca al doilea citat al meu, este scos din context.

Deci, după tine, „entităţile” fără masă se mişcă elicoidal, iar cele cu masă se mişcă liniar. Păi, atunci nu-mi lăsa impresia că eşti de acord cu mine, după care să spui că

virgil a scris:trebuie sa ma disociez de Abel, si sa spun ca traiectoria pur elicoidala se manifesta doar la nivelul stringurilor sau a punctelor materiale ce se regasesc in fiecate particula, si fiecare unda. De la acest nivel in sus, toate traiectoriile particulelor libere respecta indicatiile fizicii clasice.

Ai fost de acord în vreun punct cu mine sau n-ai înţeles încă ce spune principiul?

Sunteti ...foarte ...amuzanti!
Fara a defini...CE ESTE ACELA "STRING" (pozand in atotstiutori)....va bagati in chestiuni ce va depasesc ...chiar si logica ELEMENTARA!

Fiind vorba de un punct, acesta nu are dimensiune sau masa, desi sta la baza constituirii particulelor.

...ia fiti atenti ce...GOGORITE....debitati !
.....TRECETI de la "puncte adimensionale, fara masa"....sa constituiti...materie(particule)....IMAGINATIA VA ESTE BOGATA...dar habar nu aveti!...
Cum puteti scrie.... FARA sa va folositi...LOGICA?...

Principiul de care vorbim aici se referă la mişcarea în absenţa influenţelor externe,

....inca o gogorita....ABRACADABRANTA!...sistemele izolate...o cretinitate stiintifica...o IREALITATE!
...
Ia incercati sa trageti de o sfera....cu o singura forta....va deplasati 3D...?...dar daca actionati cu 2 forte....parasiti planul?
.....
FOLOSIND LOGICA DE RAMA....a maimutei...!
IN UNIVERSUL 3D ( respectiv traiectoria elicoidala)...cate forte trebuie sa actioneze SIMULTAN SI OBLIGATORIU...?
...

....ASUPRA TUTUROR SISTEMELOR FIZICE DIN UNIVERS ACTIONEAZA SIMULTAN SI INDEPENDENT 3 TIPURI DE FORTE...Vc, Vi, Vf....
Citind FUNDAMENTUL UNIVEERSULUI veti gasi...zeci..sute... de exemple....cu identificarea acestor 3 directii independente...
...si TOATE IN DINAMICA ELICOIDALA...
...insa ...mintea melcului trebuie sa accepte ca...DUMNEZEU NU EXISTA...decat ca un "turnesol" al propriilor incapacitati, un indicator ce indica...GIBONUL, gandirea primitiva ...!

Abel, felicitari pentru ideea geniala a principiului inertiei!
In contextul in care ai explicat-o eu nu vad nici o contradictie.Mi se pare simpla si usor de inteles. Sper doar ca va fi luata in considerare cat de curand.
Mi-a venit o idee!
Hai sa "probam" principiul inertiei in exercitiul cu locomotiva care nu poate fi miscata de pe loc.Iti amintesti de ea?
Ok.
F*t=m*v
E bine pana aici?