Traiectorii

Scris de **Syntax** Vin 28 Iun 2013, 13:22

Rezumarea primului mesaj :

Ce obliga un corp sa se deplaseze pe o anumita traiectorie?
Un dop de pluta lasat liber pe un rau de munte va urma cursul raului .
Dar o bila de otel? In functie de forta curentului , de masa bilei si de forma ei si ea se va "conforma" mai mult sau mai putin sensului de curgere al raului.
Atunci as putea deduce urmatoarea concluzie: un corp lasat liber se va deplasa neaparat in sensul fortei atractoare rezultante!(de curgere a raului , plus gravitatia plus frecarea cu apa plus fortele interne ce tin bila "inchegata")
O observatie importanta: nu ar exista traiectorii fara forte atractoare! Pe un lac perfect static dopul de pluta nu se misca!(ipotetic, pentru ca nu exista asa ceva in natura)
Problema pe care vreau sa o ridic este urmatoarea:
Miscarea (deci si traiectoriile) sunt rezultatul fortelor de atractie(sau de respingere) rezultante.
Daca luam o particula , asupra ei vor actiona cele 3 tipuri de forte despre care s-a mai vorbit:
forte interne( tin bila sa nu se "imprastie") , forte externe (deviante, perturbatoare) si forte atractoare(sau de respingere).
Interesant este ca aceste forte sunt interperpendiculare una pe alta ,insa rezultanta lor va determina traiectoria.
Si acum practica!
Intuitiv sa incercam sa determinam ce traiectorie va avea un corp(particula) asupra caruia se exercita 3 forte perpendiculare una pe cealalta?
Ce traiectorie considerati ca va avea dopul de pluta fata de pamant?

Scris de **Syntax** Mier 10 Iul 2013, 15:57

omuldinluna a scris:

În primul rând, ca să vorbim de traiectorie e clar că trebuie să ne referim la un punct, precum centrul de masă al corabiei, care el în sine este o abstracțiune. Acum, în condiții ideale, drumul cel mai scurt între două puncte este pe o geodezică a spațiului, deci pentru o corabie, pe ape liniștite și fără vânt, și presupunând că nu îi apar obstacole în cale, drumul cel mai scurt este pe un arc de cerc. Nu cred că deformările Pământului joacă un rol semnificativ, decât dacă parcurgi distanțe cu adevărat enorme, cum ar fi de la un pol la altul.

Legat de curenți și vânturi, acestea fiind fenomene haotice, e clar că dacă te lași în voia sorții te vei trezi într-o derivă total haotică, curenții și vânturile purtându-te la întâmplare. Nu sunt comandant de vas (d-aia nici nu o să ajung președinte ), dar cred că pe vasele moderne au sisteme de ghidaj foarte avansate, cu localizări prin satelit și alte minuni, care le permit să corecteze în permanență abaterile de la cursul fixat. Cursul, chiar presupunând că nu există obstacole, probabil nu trebuie gândit de la bun început ca fiind pe o geodezică, chiar habar nu am cum se stabilește și probabil că sunt extrem de multe lucruri de luat în calcul, dar ideea e că, oricare ar fi drumul prestabilit de comandant, astăzi există tehnica pentru a reduce influențele aleatoare ale vremii; nu cred că mai e posibil să te pierzi cu vasul în larg, cum pățeau navigatorii din vechime, care până să învețe să folosească cu precizie stelele și să dezvolte vase capabile să reziste largului oceanelor, navigau numai de-a lungul coastelor.

În ceea ce privește traiectoria rectilinie (uniformitatea nu e o proprietate a traiectoriei ci a mișcării în sine, în sensul că dacă se face accelerat sau nu), pe distanțe foarte scurte, după cum am explicat deja, orice drum se reduce la un segment de dreaptă. Raza Pământului fiind de vreo 6000 de kilometri adică $Traiectorii - Pagina 5 Mimetex$ , fac o estimare absolut ochiometrică și pariez că pe distanțe de ordinul zecilor de kilometri curbura este total nesemnificativă, deci în condiții de vreme ideală și absență a oricărui curent, aceea ar fi o mișcare rectilinie. Nu trebuie să ne dăm cu părerea, asta se poate verifica prin calcul direct, poate apuc să-l fac ceva mai încolo.

În mod evident, toată discuția se face considerând mișcarea relativă la Pământ, care e considerat sistem de referință inerțial.

Edit: și că să nu avem discuții la tribunal, am ignorat total efectele mareice datorate Lunii și alte asemenea .

Apreciez raspunsul tau!
Si foarte corect. Ai tinut cont chiar si de geodezica Pamantului, foarte bine.
La un moment dat ai adus si mareele in discutie (sigur nu vrei sa fii presedinte? cel putin noi cei de aici te-am sustine!) Very Happy

Vreau sa fac doar o observatie:
am subliniat-o in comentariul tau: Totusi ce zici daca discutia se face considerand miscarea relativa la Universul conoscibil? Nu doar la Pamant.
Ar schimba cu ceva optica noastra in ceea ce priveste traiectoriile sau miscarea?

Scris de **Bordan** Mier 10 Iul 2013, 16:34

omuldinluna a scris:Bordane, dar o elice făcută de natură poți să-mi arăți? Nu ceva care să semene cu o elice, că așa îți găsesc și eu ceva care să semene cu o dreaptă. Să fie elice la sprânceană, ca în matematică, fără aproximări, concret .

Mişcarea rectilinie este mişcarea a cărei traiectorie este o dreaptă, o poezie pe care o înveţi din primul manual de fizică … şi eu am întrebat unde e dreapta aia în natură? … că o caut de ceva vreme şi nu dau de ea … vorbim de drepte sau curbe.
Iar curbe dacă vrei să vezi poţi să vezi în tot universul … începând de la big-bang, de la galaxiile spiralate, până la elicea vieţii … sau cochilia melcului … şi nu spirala trebuie să fie după matematică, ci invers.
Noi percepem prea puţin din ceea ce ne înconjoară iar aproximările pe care le facem la nivelul nostru de înţelegere nu ne oferă nici un motiv pentru a impune percepţia noastră altora. Percepţia asupra realităţii nu înseamnă realitatea iar aproximarea curbei cu dreapta înseamnă incapacitatea noastră de a înţelege esenţa, de a vedea conţinutul dincolo de formă. Iar conţinutul nu e acelaşi lucru cu ambalajul.
Pe mine nu mă deranjează absolut nici o teorie care se zbate pe aici, fiindcă ştiu că nu-i absolută. Când ştii sigur că mişcarea e spaţiu parcurs în timp iar tu habar nu ai ce e spaţiul şi timpul, ce ştii atunci? Mişcarea are starea sa de potenţial, la fel cum potenţialul are starea sa de dinamică.
Geza, prietene, sper că nu te-ai mâniat pe mine, pe cel de aici, că în viaţa reală n-ai cum ... că ne cunoaştem de prea mult timp ... de când studiam cerul de la Festinger ... haha ...

Scris de **omuldinluna** Mier 10 Iul 2013, 17:20

Nu e deloc o poezie, cea cu mișcarea rectilinie. Acea lege de mișcare rezultă fie dacă rezolvi ecuația lui Newton pentru o particulă liberă, fie pentru o particulă aflată într-un câmp de forță constant. E suficient să lași ceva să cadă la pământ, ca să te convingi că o urmă de adevăr e în ea. Pică drept, am verificat de nenumărate ori Laughing

, chiar și acum în timp ce-ți scriu am refăcut experimentul. Deviații apar fie dacă e un obiect foarte ușor sau cu o formă extrem de ciudată, și începe să se rotească din cauza frecărilor cu aerul, fie dacă îi dai drumul de la o înălțime foarte, foarte mare, caz în care mișcarea de rotație a pământului se face simțită.

Electronii aflați în câmpuri electrice uniforme se deplasează accelerat, de-a lungul liniilor de câmp. Asta pe hârtie. Ce se întâmplă în realitate însă? În măsura în care electronii pot fi asemuiți unor puncte materiale, într-adevăr, mișcările lor se fac de-a lungul unor drepte (trebuie să ai în vedere abuzul de limbaj pe care-l fac aici, pe care-l înțelegi dacă urmărești discuția avută cu Abel). Există gaze sau amestecuri de gaze care sunt ionizate de trecerea electronilor. Dacă studiezi emisia termionică într-un vas umplut cu un astfel de amestec, vei constata că electronii lansați în absența oricărui câmp sau într-un câmp electric uniform se deplasează ”drept”, pe când prezența unui câmp magnetic neparalel cu direcția de emisie le curbează traiectoria. Electronii dintr-un solid au o mișcare mult mai complicată în prezența unui câmp electric, deoarece apar ciocnirii cu ionii rețelei cristaline în care sunt prinși.

Scris de **Bordan** Mier 10 Iul 2013, 18:07

Am rezolvat ecuaţia lui Newton de-o grămadă de ori şi pentru particule libere şi pentru particule aflate în câmpuri de forţă constante şi a funcţionat legea brici, până am aflat că nu există particule libere, nici câmpuri de forţă constante. Abia atunci a apărut o problemă şi de atunci încoace se tot adună.

Am aflat că în universul ăsta nu poţi izola nimic, deci nu poţi conserva nimic, că o particulă în întreaga ei existenţă, care poate depăşi după calcule vârsta de 10^31 ani, nu se mişcă niciodată pe aceeaşi traiectorie, că la nivel cuantic nu poţi separa nimic, particulele nu mai sunt particule ci stringuri care vibrează odată în întreg universul, că aceleaşi 3 particule elementare compun şi ţin laolaltă întreg universul, că 99.99% din atomi sunt goi, că 99,99% din univers e plasmă, că 99,99% din univers nu ştim ce e …

Dacă ai şti CUM să gândeşti, nu ce să gândeşti, ai vedea că nu stă treaba chiar aşa. Din păcate majoritatea oamenilor de ştiinţă se mulţumesc să fie doar simpli roboţi îndoctrinaţi cu credinţă … cred doar ce li se spune … habar nu au pe ce lume trăiesc … mai fanatici ca cei mai dogmatici credincioşi ... Poţi să-mi spui orice că nu te cred, că nu ştii ce spui ... doar crezi ... Smile

) Unde ai câmp electric uniform în univers? ... sau punct material? ... Sunt pe lună? Smile

))

Scris de **omuldinluna** Mier 10 Iul 2013, 19:07

Am rezolvat ecuaţia lui Newton de-o grămadă de ori şi pentru particule libere şi pentru particule aflate în câmpuri de forţă constante şi a funcţionat legea brici, până am aflat că nu există particule libere, nici câmpuri de forţă constante. Abia atunci a apărut o problemă şi de atunci încoace se tot adună.

E clar că n-ai priceput absolut nimic din ce făceai acolo. Problema nu e la alții, e la tine. Orice ecuație are un domeniu de aplicabilitate, și limite de validitate. O predicție se face cu o precizie limitată, tot așa cum o mărime fizică se poate măsura cu precizie limitată. Ca un exemplu, dacă voltmetrul îți indică o tensiune constantă între plăcile unui condensator, atunci pentru tine, ca profesionist și om cu scaun la cap, câmpul dintre acele plăci este constant. Dacă-ți iei un voltmetru mai bun și constați că la a 7-a zecimală ai fluctuații, ok, acum poți spune că ai o perturbație în câmp, dar dacă este atât de mică încât nu-ți influențează mai departe experimentul sau dispozitivul, asta nu înseamnă că acel câmp e, pentru scopurile tale, constant? Ce e așa greu de priceput?

Am aflat că în universul ăsta nu poţi izola nimic, deci nu poţi conserva nimic, că o particulă în întreaga ei existenţă, care poate depăşi după calcule vârsta de 10^31 ani, nu se mişcă niciodată pe aceeaşi traiectorie, că la nivel cuantic nu poţi separa nimic, particulele nu mai sunt particule ci stringuri care vibrează odată în întreg universul, că aceleaşi 3 particule elementare compun şi ţin laolaltă întreg universul, că 99.99% din atomi sunt goi, că 99,99% din univers e plasmă, că 99,99% din univers nu ştim ce e …

Din nou, ai aflat prost. E o varză în capul tău, iartă-mă că ți-o spun atât de direct. La bagajul tău de cunoștințe poți adăuga însă faptul că există astăzi capcane cu care pot fi prinși și studiați atomi, molecule sau particule individuale, în condiții care sunt echivalente, pentru scopurile experimentelor respective, cu condiții de izolare. Recordul, dacă-mi aduc bine aminte, a fost cu un atom (de calciu parcă) ținut într-o cutie câteva zile.

Dacă ai şti CUM să gândeşti, nu ce să gândeşti, ai vedea că nu stă treaba chiar aşa. Din păcate majoritatea oamenilor de ştiinţă se mulţumesc să fie doar simpli roboţi îndoctrinaţi cu credinţă … cred doar ce li se spune … habar nu au pe ce lume trăiesc … mai fanatici ca cei mai dogmatici credincioşi ... Poţi să-mi spui orice că nu te cred, că nu ştii ce spui ... doar crezi ... ) Unde ai câmp electric uniform în univers? ... sau punct material? ... Sunt pe lună? ))

I-ai verificat tu prin sondaj? Spui niște trăznăi absolut fenomenale, chiar nu mai am nimic de zis când văd cu câtă convingere îți împărtășești opiniile față de o întreagă categorie profesională. Mai știi și alte meserii pe ai căror practicanți îi poți caracteriza așa succint?

Data viitoare, înainte să te mai faci de râs (cel puțin față de mine, că alții te-ar putea aprecia), fă-ți un bine și citește restul discuției, mai ales dacă îți recomand (sau ți se recomandă) asta. Pentru că mă întrebi unde am văzut puncte materiale, ori mi-am exprimat foarte clar punctul de vedere exact pe chestiunea asta, fix în acest topic, cu câteva mesaje mai sus. Ți-am și zis că fac un abuz de limbaj și ți-am zis să te uiți tocmai ca să nu repet tot.

Scris de **Razvan** Mier 10 Iul 2013, 20:10

Să presupunem că o particulă liberă s-ar deplasa numai pe traiectorii curbe. Prin ce s-ar mai deosebi traiectoria particulei libere, faţă de traiectoria unei particule ce se deplasează într-un potenţial?
Ce vreau să spun este că pentru a stabili valoarea unui potenţial într-un punct, calculăm deviaţia produsă de acel potenţial, de la traiectoria rectilinie a particulei, pentru acel punct. Considerând că particula se deplasează pe o traiectorie curbă în absenţa oricărui potenţial, prin ce mai diferă traiectoria ei în prezenţa potenţialului?

Scris de **omuldinluna** Mier 10 Iul 2013, 20:16

Dacă potențialul ăla variază puțin de tot, și ai o abatere extrem de mică, ce nu e măsurabilă, a traiectoriei? Ce te faci atunci Smile

?

Scris de Vizitator Mier 10 Iul 2013, 20:20

[quote="Bordan"]Am rezolvat ecuaţia lui Newton de-o grămadă de ori şi pentru particule libere şi pentru particule aflate în câmpuri de forţă constante şi a funcţionat legea brici, până am aflat că nu există particule libere, nici câmpuri de forţă constante. Abia atunci a apărut o problemă şi de atunci încoace se tot adună.

De vina este cine ti-a spus ca exista particule libere.El este vinovat ca nu ai priceput esenta lucrurilor.

Principiul I spune clar:
Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă.
Cazul este un caz ideal.

Problema este ca daca iei in calcul toate fortele care actioneaza asupra unui corp ajungi la balamuc.
Trebuie sa ai discernamantul si sa fi in stare sa iei in calcul doar fortele care sunt intradevar relevante pentru cazul studiat si pentru a obtine precizia dorita.Bineinteles ca rezultatele vor fi rezultate aproximate,si precizia creste odata cu cat iei in calcul mai multe forte care actioneaza asupra corpului.Problema este ca trebuie sa stii sa aproximezi.

Ca sa fiu mai clar am sa-ti exemplific:
La studiul caderii marului din copac in primul rand o sa iau in considerare o forta de atractie constanta deoarece neglijezi dependenta acceleratiei gravitationale cu inaltime deasemenea neglijezi forta de gravitatie a lunii,a lui marte si a tuturor corpurilor cu masa din univers.
De ce imi permit aceasta aproximare?
Deoarece ca si valoare acestea sunt f.f. mici fata de forta de atractie a pamantului.(daca vrei poti sa nu le neglijezi pe toate,este alegerea ta si calculele tale )
Ce mai neglijam sau nu neglijam ?
De exemplu forta de frecare cu aerul poti sa o neglijezi sau poti sa o iei in considerare depinde de precizia cu care te intereseaza sa obtii rezulatul.Treaba ta !

Parca am mai explicat asta odata si deasemenea am explicat de ce este importanta si notiunea "abstracta" de centru de masa

Scris de **Razvan** Mier 10 Iul 2013, 20:25

omuldinluna a scris:Dacă potențialul ăla variază puțin de tot, și ai o abatere extrem de mică, ce nu e măsurabilă, a traiectoriei? Ce te faci atunci ?

Atunci putem considera că particula îşi urmează traiectoria rectilinie iniţială.
Însă întrebarea mea era alta: "Considerând că particula se deplasează pe o traiectorie curbă în absenţa oricărui potenţial, prin ce mai diferă traiectoria ei în prezenţa potenţialului?"
Altfel spus, cum mai putem stabili dacă avem, sau nu, un potenţial? Smile

Scris de **omuldinluna** Mier 10 Iul 2013, 20:42

Îți răspund acum într-un ton serios. Ceea ce noi putem detecta direct este de fapt forța care acționează asupra unui sistem. Presupunem că forțele sunt derivabile din potențiale, bazându-ne pe proprietățile observate ale acestora. În cazul căderii corpurilor aproape de suprafața Pământului, forța este constantă, de unde rezultă că potențialul asociat variază liniar cu distanța. Deci de fapt procedeul este invers, cunoscând dependența unei forțe de coordonate, o integrăm pentru a descoperi potențialul a cărui variație o generează. Nu putem știi niciodată cât este valoarea potențialului într-un punct, deoarece acesta este observabil numai prin variația sa (deci prin existența forței).

Privitor la întrebare, presupunerea că particula liberă (deci particula într-un potențial constant) se deplasează pe o traiectorie curbă schimbă complet întreaga fizică. Ideea este într-un dezacord total cu orice observație experimentală de la Galilei încoace și ca să vezi ce se întâmplă trebuie în primul rând să refaci baza mecanicii. Principiul inerției îl rescrii în așa fel încât să acomodeze această idee, după care ai nevoie de o lege a dinamicii care să producă pentru particula liberă traiectoria curbă.

Apoi iei la puricat, în cadrul acestei noi fizici, particula supusă la interacții cunoscute, cum ar fi forța constantă, liniar atractivă, sau invers proporțională cu pătratul distanței, ca să dau câteva exemple. Dacă n-ar fi trist, ar fi aproape amuzant.

Scris de **Razvan** Mier 10 Iul 2013, 20:51

Mersi pentru răspuns. Dar întrebarea era adresată preponenţilor teoriei elicoidale.
În funcţie de eventualul lor răspuns, urma să-i întreb care este curbura minimă a traiectoriei, de la care putem calcula că o curbură mai mare se datorează variaţiei unui potenţial şi cum au calculat acea curbură minimă!

Scris de **omuldinluna** Mier 10 Iul 2013, 21:04

Răspunsul probabil că e dat de teorema de recurență a formulelor lui Frenet. În orice caz, e clar că trebuie să ai un referențial, rotit convenabil, față de care particula să aibă o mișcare rectilinie uniformă pe axa z și circulară în planul x-y, ca să obținem o elice circulară, asta în condițille în care asupra ei nu acționează vreo forță.

Problema e să faci asta, adică să ghicești noua ecuație de mișcare care să producă aceste rezultate fără să introduci termeni de forță. Având în vedere absența simetriei dintre rezultatele de pe axe, nu cred că e posibil să reușești fără să faci mai departe alte presupuneri, ca de exemplu să izolezi o direcție preferențială în Univers, anume axa z a acestui referențial particular.

Apoi trebuie găsită o echivalență între observatorii inerțiali, ori cel mai simplu în aceste condiții e să presupui că observatorii inerțiali n-au voie să se miște unii față de alții decât pe axa z, care e aceeași pentru toți. Anulezi astfel posibilitatea de a roti un corp din Univers în jurul altei axe în afară de z, pentru că dacă ai face asta, ai obține un observator care nu este echivalent cu ceilalți, deci pentru care fizica este alta.

Mamă ce iese să-mi trag palme lol!

.

Scris de **Razvan** Mier 10 Iul 2013, 21:18

Da, da, chiar apar lucruri interesante! Mai ales că dacă un mobil se deplasează pe o traiectorie curbă, este supus unei acceleraţii. Dacă deplsarea pe traiectoria curbă se produce fără acţiunea unei forţe, rezultă că vom obţine o acceleraţie fără să acţioneze vreo forţă! Shocked

Scris de **CAdi** Mier 10 Iul 2013, 21:23

omuldinluna a scris:

Mamă ce iese să-mi trag palme .

Poti sa ti le tragi .
In fiecare galaxie in centru exista cate o gaura neagra care roteste intreaga galaxie. Asa ca ai ,,referentialul rotit convenabil ''.
Teoria lui Abel la nivel macro este dovedita.Totul in univers se roteste , la fel si electronul... Laughing

Scris de **Razvan** Mier 10 Iul 2013, 21:27

CAdi a scris:In fiecare galaxie in centru exista cate o gaura neagra care roteste intreaga galaxie.

Vezi că acolo acţionează o forţă. Teoria lui Abel spune că deplasare se face elicoidal în absenţa oricăror forţe!

Scris de **omuldinluna** Mier 10 Iul 2013, 21:30

Mai mult de atât, galaxiile nu sunt toate orientate la fel, să aibă axele de simetrie paralele, deci din start într-un astfel de Univers elicoidal, referențialii inerțiali nu ar mai avea cum să fie echivalenți între ei, deoarece le va fi imposibil să stabilească componenta liniară a mișcării elicoidale de-a lungul aceleiași axe, în condiții de forță nulă, pentru a respecta simetria impusă inițial.

Problema e că mișcarea elicoidală a particulei libere este incompatibilă cu izotropia spațiului.

Scris de **CAdi** Mier 10 Iul 2013, 21:51

Razvan a scris:
CAdi a scris:In fiecare galaxie in centru exista cate o gaura neagra care roteste intreaga galaxie.
Vezi că acolo acţionează o forţă. Teoria lui Abel spune că deplasare se face elicoidal în absenţa oricăror forţe!

Aici Abel greseste . Forta sau fortele actioneaza pretutindeni in Univers . Nu sunt partizanul teoriei lui ,
dar trebuie sa analizam lucid plusurile si minusurile teoriei pentru ca ceea ce observam in univers ,
pe undeva ii da dreptate.
In orice caz este o grandomanie ca sa nu spun altfel ,ca fizica elicoidala poate sa explice totul in Univers .
Cum am mai spus poate doar sa determine traiectoriile...

Scris de **omuldinluna** Mier 10 Iul 2013, 22:11

Cea mai simplă problemă din lume (aceea cu cutia) a spus că nu o poate rezolva pentru că nu are suficiente date, ori asta o face deja o teorie inferioară celor actuale, dacă are nevoie de un input mai mare în aceeași problemă, fără să aducă nimic nou până la urmă, pentru că așa cum spui, doar determină o traiectorie.

Cum traiectoria reală este unică, de ce ai apela la o teorie care cere mai mult din start pentru a ți-o furniza, în locul uneia care îți cere mai puțin?

Scris de Vizitator Mier 10 Iul 2013, 22:24

CAdi a scris:
Teoria lui Abel la nivel macro este dovedita.Totul in univers se roteste , la fel si electronul...

Ai perfecta dreptate !
Totul depinde de gradul de perceptie a realitatii.
Nu este nici o problema ca percepi diferit realitatea, sunt dogme si dogme

Traiectorii - Pagina 5 1tbs

Scris de Vizitator Mier 10 Iul 2013, 22:32

Stiinta in schimb are un "autocontrol simplu: dar nu este o cale obligatorie de urmat.
Rezultate excelente se obtin si cu dogma:
Traiectorii - Pagina 5 2mie

Chiar nu trebuie sa-ti fortezi nici neuronul

Scris de **CAdi** Mier 10 Iul 2013, 22:33

Prin faptul ca Pamantul se roteste si tu te rotesti Mezei.
Numai ca unii nu sunt constienti .....
Santa Claus de la Pol descrie o curba daca vrea sa ajunga sa dea
cadouri copiilor tai ...altfel daca o ia drept poate ajunge pe ...Luna. Smile

(fara conotatie omuledinluna Very Happy

)

Scris de **Razvan** Mier 10 Iul 2013, 22:39

CAdi a scris:Prin faptul ca Pamantul se roteste si tu te rotesti Mezei.

Faţă de Pământ nu se roteşte!

Scris de **CAdi** Mier 10 Iul 2013, 22:43

Si ce daca . Se roteste in Univers. Insa daca se misca, se roteste .Cat timp poti sa stai nemiscat Mezei ? Smile

Scris de **Razvan** Mier 10 Iul 2013, 22:45

Poate ai să te miri, dar nici măcar Santa Claus de la Pol nu descrie o curba daca vrea sa ajunga sa dea cadouri... faţă de Pământ!

Scris de **Razvan** Mier 10 Iul 2013, 22:47

E grea treaba cu referenţialele, nu-i aşa? lol!

Scris de Vizitator Mier 10 Iul 2013, 22:49

CAdi a scris:Prin faptul ca Pamantul se roteste si tu te rotesti Mezei.
Numai ca unii nu sunt constienti .....
Santa Claus de la Pol descrie o curba daca vrea sa ajunga sa dea
cadouri copiilor tai ...altfel daca o ia drept poate ajunge pe ...Luna.
(fara conotatie omuledinluna )

Vad ca ti-a placut mai mult poza cu Mos Craciun. Smile

As fi interesat sa-mi spui parerea de cealalta poza.

Ai rezolvat problema cu cuburile sau a ramas in coada de peste ?

Scris de **CAdi** Mier 10 Iul 2013, 23:02

Tu ai rezolvat-o ? Nu am vazut .

Scris de Vizitator Mier 10 Iul 2013, 23:06

CAdi a scris:Tu ai rezolvat-o ? Nu am vazut .

Eu am avut problema cu patratele si am rezolvat-o,cu cuburile ai avut-o tu Smile

Noapte Buna,si maine e o zi Smile

Scris de **CAdi** Mier 10 Iul 2013, 23:09

Noapte Buna Mezei,

Se spune ca noaptea este un sfetnic bun.
Ti-as sugera sa incerci sa dormi adanc . Smile

Scris de **Bordan** Joi 11 Iul 2013, 05:23

omuldinluna a scris:Ce e așa greu de priceput?

Traiectoria la discuţia asta e dreaptă sau strâmbă, ce zici? Smile

)

Ce faci cu unul care pur şi simplu nu vrea să te creadă? Care când spui că viteza=spaţiu/timp vrea să ştie ce e spaţiul şi timpul. Fiindcă e ştiinţă nu credinţă, nu? Care când spui că E=mc^2 vrea să ştie ce e energia, masa, viteza luminii, nu numai să le arunci ca adevăruri absolute, incontestabile? Care când spui că fotonul ăla e şi undă şi particulă, cum hotărăşte el să fie, vrea să ştie ce e unda şi particula şi cum hotărăşte el rezultatul experimentului, că nu-i ‘mnezo … şi tot aşa. Pe mine nu mă interesează adevărul din spatele aproximărilor tale, mă interesează adevărul din spatele adevărului. Că la adevăruri absolute din spatele aproximărilor cred că eşti tare. Şi nu uita că majoritatea oamenilor de ştiinţă recunosc faptul că 99% din ceea ce ne înconjoară nu ştiu ce e, iar restul e doar … aproximativ egal cu …

Mezei Geza a scris:
Principiul I spune clar:
... mișcare rectilinie ...

Spune foarte clar! Dar tu poţi să spui la fel de clar o mişcare rectilinie din natură, nu trasul cu puşca sau cu praştia sau mărul care-ţi cade-n cap ... că anul ăsta nu sunt mere Very Happy

... o mişcare naturală? Sau dacă tot vrei să aproximezi căderea mărului cu o linie dreaptă o înstrâmb eu cu viteza pământului de vreo ... 250 km/sec ... corectează traiectoria mărului cu viteză asta şi discutăm ...

Mezei Geza a scris:
Problema este ca trebuie sa stii sa aproximezi.

Problemă este că eu nu vreau să aproximez ... curba cu dreapta ... fiindcă e ca şi cum ai aproxima un elefant cu un purice, cel puţin ... sau cum am mai spus cum se vede electronul cu cea mai performantă sculă, cum i-ai vedea cu ochiul liber pe ion cu măria în mălai pe ... marte ... cam asta înseamnă aproximările pe care le vânturi ca şi adevăruri de nezdruncinat ... Dacă ştii spune clar, fără aproximări ... riguros, matematic ... ştiinţific ... restul e joc de glezne ...
1000 de ani!!

Scris de **Razvan** Joi 11 Iul 2013, 08:17

Cum spuneam mai sus: greu cu sistemele de referinţă! scratch

Scris de **omuldinluna** Joi 11 Iul 2013, 08:33

Bordane, ești unul dintre acei oameni care, așa cum n-au născut, așa se vor duce, nici cu un deget mai înțelepți. Continuă tu să cauți adevărul din spatele adevărului, sigur îl vei găsi, mai ales prin aceste metode.

Scris de Continut sponsorizat

Traiectorii

Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii

Re: Traiectorii