Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Rezumarea primului mesaj :

Am început cu greu să citesc pe apucate din această lucrare interesantă. Am terminat cu prefața elocventă scrisă de domnul doctor Mircea Penția de la IFIN.

As zice ca interactia materiei cu campul electromagnetic e o problema de fizica destul de fundamentala.

Iar eu aș zice că nu este o problemă rezolvată.

Ce aspecte consideri ca inca sunt de elucidat?

Nu-ți pot răspunde foarte elaborat aici, dar câteva indicii cred că există deja pe forum.

Ok. Din cunostintele mele, problemele fundamentale ale acestei chestiuni au fost rezolvate fara "peticeli".

Iar din ale mele, nu.

Deci problema se reduce la cine e mai informat.

Din păcate, aici da.

omuldinluna a scris:Deci problema se reduce la cine e mai informat.

...sau mai credul! Dar aia cu conversia materiei in energie e gogonata
rau de tot! Cine pretinde ca a inteles si poate sustine in detaliu si adancime
asa ceva, isi face imagine. Ai incredere in ce a spus Einstein, ca el a fost
un geniu si mergi pe mana lui! Nu trebuie sa te simti afectat, ca asta fac
toti.

Conversia masei in energie se manifesta in multe fenomene fizice: dezintegrarea gama, fisiunea si fuziunea nucleara, procesul de anihilare particula-antiparticula.

Pe vremuri am facut personal masuratori pentru astfel de fenomene, astfel ca afirmatia ta cum ca eu sau altii am fi niste creduli care ne luam dupa ce zic unii fara sa verificam este ori o dovada de nesimtire, ori de prostie, ori de o combinatie liniara a celor doua.

omuldinluna a scris:
Pe vremuri am facut personal masuratori pentru astfel de fenomene, astfel ca afirmatia ta cum ca eu sau altii am fi niste creduli care ne luam dupa ce zic unii fara sa verificam este ori o dovada de nesimtire, ori de prostie, ori de o combinatie liniara a celor doua.

Pentru confirmarea unei asa teorii grozave este nevoie sa
repeti si tu ce si cum au facut altii, mai ales ca nici nu poti
sta prea aproape.
Esti indreptatit sa fii nemultumit, dar nu ai luat  in seama
ipoteza ca masa care lipseste la bilant ar putea fi o materie
nedetectabila. Asa ca mai bine asteapta, nu mai sari la bataie,
ca nu stii ce aduce viitorul!    

De fapt e invers, au facut altii mai tarziu ce-am facut noi ca aveam tehnica mai buna ca ei.

Diferenta de masa se regaseste in energia radiatiei conform predictiei facute de formula lui Einstein. Primul indiciu ca s-a mai petrecut ceva pe acolo ar fi tocmai ca dintr-un proces de anihilare electron-pozitron (de exemplu) sa obtii fotoni de energie mai mica decat cei prezisi de teorie. Ar insemna ca o parte din energia procesului de anihilare s-a dus pe alt canal, deci ca ai avut niste particule suplimentare care au fugit pe acolo. Lucru care deocamdata nu s-a intamplat.

omuldinluna a scris:De fapt e invers, au facut altii mai tarziu ce-am facut noi ca aveam tehnica mai buna ca ei.
Ar insemna ca o parte din energia procesului de anihilare s-a dus pe alt canal, deci ca ai avut niste particule suplimentare care au fugit pe acolo. Lucru care deocamdata nu s-a intamplat.

Nu stiu la ce tehnica te referi si cine erau ei(rusii?) dar pentru
mine era mai clar daca nu-mi spuneai de electroni si fotoni, in
schimb ziceai mai clar ce este cu abaterea aceea de la predictie.
Lipseste materie pe undeva si va feriti sa evidentiati pierderile
ca sa nu intre jupanul la apa?
Daca te-ai scapat, spune clar acum, ca sa inteleg si eu.

In prima propozitie iti raspundeam la acuza nefondata ca am fi repetat experiementele altora ca papagalii. Am inteles ca nu e bine sa faci teorie, ca esti rupt de realitate si traiesti in lumi paralele. Vad insa ca nu e bine sa faci nici experimente, probabil trebuie sa te cheme si eugen ca sa ai derogare. Altfel esti automat suspect.

Ca sa intelegi partea a doua a mesajului, iti explic pe cazul concret al unui proces de anihilare electron-pozitron. Aceste doua particule formeaza o stare metastabila, asa numitul pozitroniu, si de regula ele se anihileaza din starea fundamentala a acestuia, astfel ca energia fiecarei particule este data de masa ei de repaus, anume are valoarea de 511 keVi. In urma anihilarii sunt produsi doi fotoni care se deplaseaza in directii opuse, fiecare avand energia de 511 keVi. Pe vremuri am cautat personal asemenea evenimente de anihilare in potasiu K-40. Acest izotop manifesta atat dezintegrare beta- cat si dezintegrare beta+, iar ocazional un electron si un pozitron rezultati din dezintegrare se anihileaza. Facusem o plasa de detectori in jurul probei, si-i calibrasem sa raspunda in perechi, astfel ca daca pe o directie data doi detectori prindeau simultan cei doi fotoni, inregistrau un semnal.

Daca s-ar detecta o astfel de coincidenta (doi fotoni prinsi simultan in sensuri opuse, la aceeasi energie), iar fotonii ar avea energia sub 511 keVi, atunci ar insemna ca in urma procesului de anihilare a mai aparut o pereche de particule care a scapat cu o parte din energia perechii electron-pozitron.

Si care era confirmarea conversiei materiei in energie
si a disparitiei acelei cantitati de materie din Univers?
Din cate vad particulele au deja stabilit un echivalent
energetic, deci daca ati obtinut energia nici nu va mai ganditi
unde o fi cenusa. Iar jocul acela cu uite masa nu e masa in
legatura cu fotonii, este tocmai bun pentru astfel de
demonstratii.
Nu mi-ai spus clar despre experimentul prezentat: confirma
fara dubii ce am intrebat in primele doua rânduri?
P.S. Eugen te-ar putea ajuta cu ceva?

Confirmarea e data de faptul ca-ti dispare perechea electron-pozitron respectiva. Acele particule fiind incarcate, le gasesti usor prin aplicarea unui camp electric. Daca nu misca nimic la aplicarea campului, inseamna ca a disparut tot. Nici cenusa nu ramane din ele, e eradicare totala.

Cat despre ultimele doua intrebari:

1. Da, acest experiment si altele mai sofisticate confirma fara nici un dubiu ca fenomenul prezentat de mine are loc. Intr-un accelerator poti sa ghidezi perechile electron cu electron si pozitron cu pozitron, dupa care le cauti cu mana lanternelor, si constati ca n-a mai ramas nici praful din ele.

2. Desigur, dar

a) nu cred ca e interesat de o colaborare cu mine.

b) nu prea are cum sa dispuna de materia prima necesara pentru astfel de experimente. E ilegal sa tii substante radioactive pe persoana fizica, din motive evidente.

omuldinluna a scris:Confirmarea e data de faptul ca-ti dispare perechea electron-pozitron respectiva. Acele particule fiind incarcate, le gasesti usor prin aplicarea unui camp electric. Daca nu misca nimic la aplicarea campului, inseamna ca a disparut tot. Nici cenusa nu ramane din ele, e eradicare totala.

Sa nu credeti ca ne-am oprit aici:
https://cercetare.forumgratuit.ro/t1756p120-mecanica-foip-si-actiunea-acestuia-asupra-corpurilor-seciunea-3#58982

Mai virgil_48, aici se vorbeste despre lucrarea Dl. Presura, nu despre lucrarea ta....

în reacția electron-pozitron, americanii dau ca formulă de echilibrare energetică formula lui Einstein, dar de fapt așa nu se respectă ecuațiile nucleare;ecuația este satisfăcută dacă se mai adaugă fotoni și astfel echilibrul energetic este satisfăcut

Pornind de la exemplul bețivului care se întoarce acasă (simultan) pe mai multe drumuri (virtuale) posibile, cu probabilitățile corespunzătoare, introduc și eu noțiunea de elicor, ca fiind tot o formă de a ajunge din punctul 1 în punctul 2 pe mai multe drumuri posibile, în funcție de raza elicorului, care rază ar putea fi pusă în legătură cu probabilitatea din mecanica cuantică.

Mai departe mă trezesc citind ceva legat de emisia și absorbția unui foton de către doi electroni fără spin, prin care s-ar reuși explicarea atracției și repulsiei și mă gândesc câte lucruri incomprehensibile sunt obligat să aprofundez, în comparație cu noțiunile simple pe care le propun cu Fizica elicoidală.

De asemenea, întâlnesc afirmații precum „Lucrul acesta este posibil deoarece amplitudinea de probabilitate a procesului de emisie este egală cu cea a procesului de absorbție.” Adică acesta este un postulat pe care trebuie să-l acceptăm ca atare? Este el formulat explicit undeva? Are baze experimentale indubitabile? Ce Fizică am obține dacă l-am nega? Hmmm.... Părerea mea este că atâta timp cât vor exista fizicieni ce nu-și pun astfel de întrebări, susținând că înțeleg mecanica cuantică, Fizica nu va putea progresa suficient.

Autorul clarifică ce trebuie să înțelegem prin „probabilitate a unui proces virtual”, atrăgându-ne atenția că toate aceste procese au loc cu certitudine, doar că nu toate au aceeași pondere la „rezultatul final”.

Ultima secțiune este un fel de rezumat al capitolului în care „ne tragem sufletul”, autorul parcă recunoscând că am obosit citind atâtea... nici nu știu cum să le mai spun. Dar, vai, nu peste mult timp constat că și secțiunea în care părea că ne vom trage sufletul este aproape la fel de dificil de parcurs ca și capitolul. Ni se spune că un electron emite în același timp și un foton și doi „și la Londra și la Fișcălia”, așa că iese un talmeș-balmeș din care fiecare înțelege ce vrea.

Mai apare o afirmație foarte grea: „În practică însă, nu considerăm toate procesele virtuale deoarece contribuția celor de ordin mai ridicat [...] este redusă.”. Hmmm... De unde știm că este redusă? Care este probabilitatea ca această contribuție să fie foarte însemnată? Dacă această din urmă probabilitate nu este nulă, ce valoare practică mai poate avea o asemenea teorie imprecisă pentru care este posibil (probabil) orice proces? Când vom renunța odată pentru totdeauna la asemenea teorii, acceptând cu seninătate (și învățându-i, de asemenea, pe studenți) faptul că NU ȘTIM ce nu știm (sugerându-le acestora că ei sunt cei care MAI TREBUIE SĂ CAUTE)?

Iti dai seama ca n-a avut omul cum sa scrie tot intr-o singura carte, numita totusi "Fizica povestita". Pentru fiecare afirmatie pe care ai pus-o aici e mult de studiat si sunt multe socoteli de facut si data experimentale de verificat. Afirmatiile nu sunt fara acoperire, dar nu-ti publica nimeni o carte de mii sau zeci de mii de pagini. SI asa e destul de groasa.

Evident că eu nu am ABSOLUT NIMIC să îi reproșez lui Presură însuși, dar o fac pentru toate cărțile de Fizică luate la un loc pe care le-am citit eu până acum și care nu au răspuns la asemenea întrebări.

Poate n-ai gasit toate cartile potrivite. La intrebarile pe care le ridici tu ai nevoie si de carti tehnice, de exemplu "An Introduction To Quantum Field Theory" a lui Peskin si Schroder, unde sunt prezentate in amanunt ideile pe care le Presura doar le aminteste, impreuna cu tehnica de lucru.

Dar chiar si asa, in nici o carte de pe lumea asta pe un domeniu dat nu o sa gasesti toate detaliile tehnice, deoarece ar fi prea mare pentru publicare. De aceea exista educatie formala in domeniu, ca sa te ajute sa-ti formezi o baza pe care sa poti completa informatia absenta din carti, adica sa poti face singur calculele necesare.

Întrebările pe care le-am pus nu se referă la calcule, ci la ESENȚA fenomenelor. Dacă această esență ar fi fost clară, ea ar fi transpărut în aproape orice asemenea carte. Dar ea nu este clară, după cum au recunoscut marii fizicieni ce au încercat-o.

Pai intr-o carte ca cea mentionata de mine iti arata fenomenele observate, teoria care iti permite sa le explici si tehnica de lucru ce te duce de la axiomele teoriei la rezultatul pe care il compari cu datele experimentale. Nu inteleg ce lipseste.

Da, ai dreptul să nu înțelegi.

Am auzit ca e cea mai groasa fizica asta a lui Presura.

Abel Cavaşi a scris:Da, ai dreptul să nu înțelegi.

Arata-ne domnule atunci ESENTA. S-au dus sarbatorile, dar nu e niciodata tarziu sa imparti LUMINA.

E arătată deja. Dar n-o văd decât cei pregătiți s-o vadă. Tu nu ești printre ei.

Este in lumina simpatica, exact ca cerneala simpatica.

Abel Cavaşi a scris:E arătată deja. Dar n-o văd decât cei pregătiți s-o vadă. Tu nu ești printre ei.

Nu prea o mai vede nimeni in afara de tine. Cred ca trebuie sa lucrezi putin si la PR (public relations, relatii cu publicul). Altfel ramai un geniu neinteles.

N-aș vorbi în numele celorlați. Poate ei își acordă timp să înțeleagă mai bine și sunt mai prudenți în afirmații.