Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Scris de **Abel Cavaşi** Mar 16 Dec 2014, 08:30

Rezumarea primului mesaj :

Am început cu greu să citesc pe apucate din această lucrare interesantă. Am terminat cu prefața elocventă scrisă de domnul doctor Mircea Penția de la IFIN.

Scris de **gafiteanu** Mar 30 Dec 2014, 18:16

Absolut orice miscare se datoreste/datoreaza unei impingeri-presiuni=push.
Repet ce am spus de foarte multi ani, gravitatia are doua cauze simultan, doua fenomene au loc. Unul este fenomenul de "GN". Pamantul este totodata si o mini GN.

Scris de **virgil_48** Mar 30 Dec 2014, 20:18

gafiteanu a scris:Absolut orice miscare se datoreste/datoreaza unei impingeri-presiuni=push.
Repet ce am spus de foarte multi ani, gravitatia are doua cauze simultan, doua fenomene au loc. Unul este fenomenul de "GN". Pamantul este totodata si o mini GN.

Putem citi si noi ce ai spus, pe net? Presupun ca GN inseamna gaura neagra.

Scris de **gafiteanu** Mar 30 Dec 2014, 20:38

Este exagerat si inexact ca Pamantul ar fi o GN. Pamantul e sferic, gaura GN nu e. Dar acelasi fenomen de "atractie"(termen obligatoriu oficial) se manifesta, datorita impingerii si antrenarii eterului spre corpul care face "gaura". Este evident un fenomen de presiune.
Apoi mai e un fenomen cuantic, cand se emit gravitinii si gravitonii (care evident inca nu au fost acceptati si demonstrati, iar daca au fost, inca nu au primit acceptul sa fie folositi in teoria oficiala). Gravitonii trec prin corpuri un timp f.scurt si-l energetizeaza temporar, dar il si orienteaza. Eterul apoi impinge corpul deformat de gravitoni.
Vedeti cat de simplu a fost ? Daca bagi eter, explici orice (neoficial).
Daca bagi o forta miraculoasa potrivita, iar explici orice (oficial).

Scris de **Abel Cavaşi** Vin 02 Ian 2015, 16:12

Ni se arată cum energia electromagnetică circulă de fapt prin aer pentru alimentarea unei rezistențe, nu prin interiorul acesteia. Se vorbește apoi foarte amănunțit (cu detalii matematice consistente) despre celebra poveste a masei electronului, concluzionându-se că toate modelele actuale duc la valori diferite de cea experimentală.

Găsim considerații despre presiunea luminii asupra unui perete metalic, dar în același timp ni se amintește cu această ocazie de penseta optică prin care se pot prinde bucățele mici de material fără să fie atinse. Putem citi apoi despre un „cântar” care măsoară „greutatea” luminii ce se mișcă între două oglinzi, aplicație frumoasă a relativității generalizate.

Scris de **omuldinluna** Vin 02 Ian 2015, 17:34

Foarte frumoase aceste subiecte.

Scris de **gafiteanu** Vin 02 Ian 2015, 19:13

Abel Cavaşi a scris: Ni se arată cum energia electromagnetică circulă de fapt prin aer pentru alimentarea unei rezistențe, nu prin interiorul acesteia. Găsim considerații despre presiunea luminii asupra unui perete metalic,

Am foarte mari rezerve asupra celor afirmate, un electron de mare energie-masa-viteza intradevar exercita presiune la ciocnire, dar nu un foton. Pentru fotoni, daca exista, alta e explicatia la ciocnire si la reflexie. Se compenseaza prin actiunea inversa a mediului. Fotonii nu sunt ca niste gloante de capul lor.
Apoi energia prin fir si prin exteriorul firului..Aici poti experimenta si singur, e jumi/juma in sensuri contrare. Ii poti chiar scrie autorului, sa devii coautor si cenzor corector.

Scris de **Abel Cavaşi** Vin 02 Ian 2015, 19:18

gafiteanu a scris:Am foarte mari rezerve asupra celor afirmate

Vectorul lui Poynting, cel care transportă energia electromagnetică, este perpendicular pe câmpul electromagnetic. Deci, energia intră în rezistență de undeva din afară.

Scris de **gafiteanu** Vin 02 Ian 2015, 19:20

Iarta-ma, nu inteleg ce spui. Daca poti, explica-mi babeste.

Scris de **omuldinluna** Vin 02 Ian 2015, 19:20

E corecta afirmatia citata de Abel. In cazul unor conductoare obisnuite, campul electromagnetic se propaga pe suprafata firelor, nu prin interiorul lor. Am mai discutat despre fenomenul acesta, se numeste efect pelicular. Postase si eugen regent niste figuri pe tema asta.

Scris de **gafiteanu** Vin 02 Ian 2015, 19:24

Asta stiu si eu, firele de RF se faceau cu multe fire-litza fiecare izolate in email, se numeau litza de RF, sa aiba suprafata cat mai mare. Dar voi chiar nu intelegeti ce inseamna jumi/juma ? As da eu un exemplu din biologie, cine a fost mai "di-vina".

Scris de **gafiteanu** Vin 02 Ian 2015, 21:21

off-topic. omuldinluna

Scris de **Abel Cavaşi** Sam 03 Ian 2015, 07:17

Marian Bănică ne oferă primele 20 de pagini din cartea lui Cristian Presură! Descoperiți aici două lucruri foarte importante: stilul autorului și Cuprinsul.

Scris de **Pacalici** Dum 04 Ian 2015, 05:37

Interviu al lui Cristian in Catavencii:

Cristian Presură: “Sîntem ca puiul de vrabie care abia a învățat să zboare și vrea să fie uliu”
24 September 2014 Eugen Istodor
Zoom
Fizica povestită, de la Editura Humanitas, este cartea lui. Se poate citi o asemenea carte toată viața. Nu o luați ca să vă trăiți viața încă o dată, că-i imposibil.

Reporter: De ce nu ești în România? Ai o formulă din fizică pentru această absență?

Cristian Presură: Principiul acțiunii minime în cîmp gravitațional: dintre toate traiectoriile imaginabile (între două evenimente date), corpul o alege pe aceea care îi maximizează înălțimile potențiale, cu un efort cinetic cît mai mic. Traiectoria mea mă ține momentan departe de țară, dar nu neapărat pentru totdeauna. Ce e drept, mai e și principiul al doilea al termodinamicii, responsabil de difuzia gazului. El ne spune că românii tind spre o stare stabil termodinamică, în care se împrăștie prin lume. Sau principiul de incertitudine din mecanica cuantică, responsabil de imposibilitatea cunoașterii cu precizie a viitorului. El mi-a băgat frica în mine că nu voi cîștiga un salariu suficient în România ca să-mi cresc copiii.

Rep.: De ce alunecăm pe banane?

C.P.: Interiorul cojii conține mici foliculi (săculețe) plini cu un gel polizaharidic. Odată ce călcăm pe coaja bananei, strivim pereții foliculilor și eliberăm gelul. Gelul funcționează apoi ca un lubrifiant, lăsînd banana (și piciorul nostru) să alunece ușor. Bănuiesc că te referi, cu întrebarea ta, la cîștigătorul de săptămîna trecută al premiului Ig Nobel. Observă că premiul se numește “Improbable Research”. L-ar fi putut cîștiga și Hendrik Casimir, în 1948, cînd studia proprietățile maionezei. Din cercetarea asta au ieșit însă forța de atracție a vidului și prietenia de-o viață cu Einstein.

Rep.: Poți să-l explici pe Dumnezeu?

C.P.: Care Dumnezeu? Al creștinilor, al musulmanilor, al etruscilor, cel din noaptea rugăciunii sau cel cu care Cioran era în ceartă permanentă? Parafrazîndu-l pe Arhimede, dă-mi o definiție exactă a Lui ca să am pe ce să mă sprijin, iar apoi îmi voi curăța microscopul și îmi voi ascuți creionul. Sînt sigur însă că efortul va fi zadarnic: “Toate teoriile științifice dau greș la un moment dat, singura diferență dintre ele fiind cît de mult reușesc să explice corect, pînă cînd ajung să dea greș” (Thomas Kuhn). Este simplu, microscopul și creionul sînt parte a acestei lumi, și nu pot explica în totalitate lumea din care fac parte; altfel ar crea paradoxuri, prin referințe la ele însele, așa cum a arătat Godel. Cu atît mai mult nu-l pot explica pe potențialul Creator al lumii. Oricum, să nu ne mîndrim prea mult, sîntem ca puiul de vrabie care abia a învățat să zboare și vrea să fie uliu: acum cincizeci de ani visam să cucerim spațiul intergalactic, iar azi nici măcar pe Lună nu ne-am întors.

Rep.: De ce trăim? Explică fizica asta?

C.P.: Fizica ne spune ce e lumea, nu de ce e ea sau cum ar trebui să fie. Măsurînd atomii din noi, vom afla din ce sîntem făcuți, nu însă și care este sensul vieții noastre, pe care numai noi îl putem da. Îl admir pe Brâncuși, care a dat sens pînă și unei pietre.

http://www.catavencii.ro/cristian-presura-sintem-ca-puiul-de-vrabie-care-abia-a-invatat-sa-zboare-si-vrea-sa-fie-uliu/

Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură - Pagina 3 Catavencii-167-38_24-septembrie-2014-mic_4_pagenumber.0011-1024x844

Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură - Pagina 3 Catavencii-167-38_24-septembrie-2014-mic_4_pagenumber.0011-1024x844

Scris de **Abel Cavaşi** Dum 04 Ian 2015, 13:06

Capitolul 5 începe în forță cu și despre sistemele de referință. Ni se spune că „nimeni nu a putut găsi” un sistem de referință absolut până acum. Referirea la un colț de cameră pentru a defini traiectoria unui mobil este foarte plastică. Se aprofundează noțiunea de sistem de referință inerțial și îmi amintesc cu jind de propunerea mea neînțeleasă încă privind sistemele inerțiale (acele sisteme în care corpurile se mișcă pe elice circulare).

Se scoate în evidență deosebirea revoluționară dintre legile electromagnetismului și legile mecanicii în ceea ce privește relevanța sistemelor de referință, primele depinzând de o viteză. Se intră apoi în amănuntele relativității câmpurilor electric și magnetic, cu întrebări privind realitatea acestor câmpuri în diferite sisteme de referință. Se arată că valoarea mare a vitezei luminii face ca și câmpul magnetic măsurat să apară mic în comparație cu câmpul electric (fiind proporțional cu inversul pătratului vitezei luminii).

Îl vedem pe Einstein la 18 ani în timp ce se bărbierește în oglindă și se întreabă cum s-ar mai vedea în oglindă dacă s-ar deplasa împreună cu oglinda cu viteza luminii.

Scris de **Abel Cavaşi** Mar 06 Ian 2015, 17:10

După ce Einstein formulează explicit principiul invarianței vitezei luminii, alfăm cum a încercat Ritz să înțeleagă acest principiu și aflăm că acesta chiar s-a chinuit să reformuleze efectiv ecuațiile lui Maxwell încât viteza luminii să depindă de viteza sursei. Doar că de Sitter i-a tăit piuitul atunci când a făcut observații asupra stelelor duble, care infirmau presupunerea lui Ritz. De asemenea, se arată că și explozia din Nebuloasa Crabului sau alte supernove infirmă ipoteza lui Ritz.

Apoi se tratează pe larg ipoteza eterului, apoi experimentul lui Michelson și Morley realizat în presupunerea că eterul ar fi static față de Sistemul Solar. Astăzi am putea concepe experimente similare în care am presupune că eterul este static față de Galaxie (sau chiar față de Grupul Local de Galaxii), sisteme față de care Pământul se mișcă mult mai repede și care ar permite astfel precizii mult mai mari.
Se scoate în evidență observația neacceptată a lui Dayton Miller, care susține că ar fi constatat o deplasare laterală a franjelor, precum și ipoteza contracției brațelor interferometrului. Se mai amintește că există cercetători care nu acceptă încă faptul că lumina se poate deplasa prin vid, ci că ar avea nevoie de un mediu de propagare. În acest context se discută și despre (posibilitatea antrenării eterului și despre infirmarea acesteia cu aberația stelară.

În secțiunea 52 găsim calcule concrete privind mișcarea unei cepe aruncate de ardelean în trenul aflat în mișcare, precum și privind mișcarea unei raze de lumină în aceleași condiții, toate acestea arătându-ne cum se dilată timpul de 10 nanosecunde pentru olteanul care stă pe peron.

Găsim apoi argumente experimentale pentru dilatarea timpului (atât argumente specifice electromagnetismului, precum frecvența Larmor, cât și argumente generale, independente de vreo teorie anume, precum dezintegrarea miuonilor).

După analiza dilatării timpului, urmează considerații despre contractarea lungimilor, cu care se încheie capitolul.

Scris de **Abel Cavaşi** Sam 10 Ian 2015, 10:06

Se discută amănunțit teoria relativității restrânse. Ca de fiecare dată când citesc despre asta, mă pune din nou pe gânduri problema (nerezolvată!) ridicată de Mach privind legătura dintre forța centrifugă și stelele îndepărtate. Cu această ocazie mi-a venit din nou în minte întrebarea „Există vreo experiență în câmp gravitațional prin care un observator (aflat într-un lift mic) ar putea determina (deci, prin metode LOCALE) dacă se află aproape de un corp ușor sau departe de un corp masiv?”, drept pentru care am și deschis topicul alăturat.

Povestind despre paradoxul gemenilor, autorul prezintă o idee ce mi-a plăcut mult, în legătură cu determinarea poziției „absolute”: folosirea unor cuburi imaginare numerotate ce umplu tot spațiul. Se arată că paradoxul implică o „realitate” care nu există decât la compararea unui sistem inerțial cu unul neinerțial. Cu ajutorul imaginii unei furnici ce se deplasează pe o suprafață plană și aplică teorema lui Pitagora, se tratează cu lux de amănunte intervalul spațio-temporal, natura (realistă sau de reprezentare a) acestuia, precum și invarianța relativistă. Este descrisă apoi unificarea adusă de Minkowski prin folosirea numerelor complexe și semnificația rotației în spațiul minkowskian. Fire adolescentină, la sfârșitul secțiunii 61, autorul pune o serie de întrebări legitime (fără răspuns) privind numărul de dimensiuni temporale și consecințele acestora. Se scoate în evidență rolul fundamental al reciprocității și liniarității pentru transformările Lorentz, demonstrându-se că principiul reciprocității (sau izotropiei spațiului minkowskian) este suficient pentru întreaga teorie. Se arată că variația masei cu viteza este confirmată în cazul electronilor cu experimentul lui Bucherer, aducându-se din nou în atenție problema clasică a masei electronului.

Scris de **gafiteanu** Sam 10 Ian 2015, 10:55

Abel, o recomandare generala: Intotdeauna sa-ti pui intrebarea:"-Oare nu merg pe un drum gresit?" (sau sunt dus?)
Oare drumul oficial este corect ?
Nu mai ai nici tu mult de trait, grabeste-te sa o cotesti, ca dai coltul singur, cat mai poti. Apuca-te de "Ortofizica", Citeste-o si gandeste-o..
(Presura te preseaza sa gandesti pe alocuri, prin locurile esentiale, gresit, zic eu.)

Scris de **Abel Cavaşi** Sam 10 Ian 2015, 13:09

Sunt nerăbdător să ajung la mecanica cuantică. Da' de o voi înțelege și eu, după cât de bine le zice.

Scris de **gafiteanu** Sam 10 Ian 2015, 14:14

Mecanica cuantica nu se gandeste mecanic, ci biologic.
Trebuia sa se cheme "Biologica cuantica".
Toate cuantele au si o codita, asa ca mormolocii si spermatozoizii. Nu intotdeauna codita se vede.
Totul are si cap si coada, nu se poate fara.
Acolo in cuantica este o mancatorie de nedescris, acum esti, acum nu mai esti. Daca te ascociezi cu cine trebuie, mai si supravietuiesti, chiar miliarde de ani.
Exista totul in echivalenta cuantica, de la virusuri, bacterii, macro-organisme acvatice, terestre si eterice, zmei, pana la rechini ca niste gauri negre. Totul in natura trebuie sa se hraneasca perpetuu, exact ca in biologie.
Asta e "Natura gandita".

Scris de **Abel Cavaşi** Mier 14 Ian 2015, 14:53

Se arată apoi că informația nu poate depăși nici ea (nu doar corpurile) viteza luminii, căci altfel am putea-o trimite și în trecut, deci am putea câștiga pariuri sau la loto, rupând relația cauză-efect. Se discută amănunțit despre relația de echivalență dintre masă și energie, arătându-ni-se că sub influența unei forțe crește, împreună cu viteza, și masa, indiferent că ea ar fi de natură electromagnetică sau ar fi masa componentelor unui nucleu. În acest context găsim considerații despre energia de legătură a unui asemenea nucleu. Aflăm astfel că într-un kilogram de materie regăsim întreaga energie necesară omenirii pentru câteva ore.

Scris de **Abel Cavaşi** Joi 15 Ian 2015, 08:39

Citesc apoi un nou capitol dedicat relativității generalizate. Se introduce noțiunea de „câmp gravitațional” ca o necesitate pentru limitarea vitezei de propagare a interacțiunilor gravitaționale. Se discută din nou despre egalitatea principială profundă dintre masa inerțială și masa gravitațională. Autorul scoate apoi în evidență faptul că accelerația corpurilor nu depinde de natura acestora, ci de altceva, de spațiul din jurul lor, pregătind astfel discuția privind metricile. Ni se prezintă frumoasa generalizare a lui Einstein cu liftul în care nu putem ști dacă suntem în imponderabilitate departe de surse gravitaționale sau în cădere liberă în câmp gravitațional.
Citind despre metrică, îmi vine ideea să consider metrici elicoidale, presupunând că „localitatea” este dată de clasa de continuitate a funcției de curbură: dacă curbura e nulă, metrica este euclidiană, dacă curbura este constantă, metrica este elicoidală (de ordinul unu), dacă derivata curburii este constantă, metrica este elicoidală (de ordinul doi), dacă a doua derivată a curburii este constantă, atunci metrica este elicoidală (de ordinul trei) și așa mai departe.

Scris de **curiosul** Joi 15 Ian 2015, 10:23

Abel Cavaşi a scris:
Ni se prezintă frumoasa generalizare a lui Einstein cu liftul în care nu putem ști dacă suntem în imponderabilitate departe de surse gravitaționale sau în cădere liberă în câmp gravitațional.

Și încă, dacă ne mișcăm inerțial cu viteză constantă, într-un mediu lipsit de acțiunea oricăror forțe.
Senzația de imponderabilitate este aceeași în toate trei situațiile, accelerare în câmp gravitațional, mișcare inerțială cu viteză constantă sau repaus, ultimele două într-un mediu lipsit de forțe.

De aceea susțineam și eu la un moment dat că gravitația și inerția ar trebui să aibă cauze comune.

Scris de **Abel Cavaşi** Vin 23 Ian 2015, 06:22

curiosul a scris:De aceea susțineam și eu la un moment dat că gravitația și inerția ar trebui să aibă cauze comune.

Așa este, au cauze comune, iar acest fapt transpare din principiul de echivalență formulat deja de Einstein.

Mai departe, se discută despre geometrii euclidiene și neeuclidiene și se ia ca exemplu frumos suprafața Pământului cu aplicare la distanța dintre orașe îndepărtate. Se prezintă povestea descoperirii lui Janos Bolyai și a relației dintre acesta și Gauss. Găsim considerații despre curbura spațiului însuși, despre metode intrinseci de a o măsura și despre incompatibilitatea dintre hărțile plate și cele sferice. Vedem o furnică făcând raționamente pe o ață sub forma unui inel ce se mărește. Aflăm că spațiul cuadridimensional este dinamic și vedem modificarea distanțelor prin exemple concrete. Urmează considerații matematice destul de dificile privind curbura spațiului, care solicită atenția. Ni se dau valori concrete prin care putem calcula intervalul relativist, detalii pe care nu le-am mai întâlnit nicăieri într-o formă atât de amănunțită. Ni se amintește despre structura discretă a spațiului (nu și a timpului) la nivel cuantic și că nu avem încă o gravitație cuantică. Se vorbește despre crearea și dispariția timpului însuși prin analogia cu creșterea sau micșorarea inelului pe care se mișcă furnica.

Scris de **curiosul** Vin 23 Ian 2015, 07:05

Cartea o ai cumva într-un format electronic ?
Anumite aspecte din ce povestești aici, îmi atrag oarecum atenția și parcă aș vrea să mai răsfoiesc și eu anumite pagini când am ceva timp liber.

Scris de **virgil_48** Vin 23 Ian 2015, 10:02

Abel Cavaşi a scris:
curiosul a scris:De aceea susțineam și eu la un moment dat că gravitația și inerția ar trebui să aibă cauze comune.
Așa este, au cauze comune, iar acest fapt transpare din principiul de echivalență formulat deja de Einstein.

Pastrati intr-un sertar al memoriei ideea ca ar putea fi totusi antagonice.
Nu conteaza cat de prafuita va fi când o veti cauta!
Gravitatia este expresia unei actiuni, influente, exterioare iar
inertia este tocmai expresia unei lipse complete a acesteia.

Scris de **gafiteanu** Vin 23 Ian 2015, 10:31

Pastrati intr-un sertar al memoriei ideea ca ar putea sa ne inselam sau sa fim inselati sau sa dorim sa fim inselati.
Orice "actiune" este simultan si interioara si exterioara. Deoarece nu exista actiune doar cu un singur corp, la o ciocnire trebuie doua capete. In functie de insusirile acestor doua capete este in finalul ciocnirii si rezultanta. Nu exista hazard.

Scris de **virgil_48** Vin 23 Ian 2015, 19:41

gafiteanu a scris:
Orice "actiune" este simultan si interioara si exterioara. Deoarece nu exista actiune doar cu un singur corp, la o ciocnire trebuie doua capete. In functie de insusirile acestor doua capete este in finalul ciocnirii si rezultanta. Nu exista hazard.

Si dupa aceasta cugetare, ce parere ai? Gravitatia si inertia au
cauze comune? Sa nu spui ca fiind surori in acelasi Univers,
cauza comuna este chiar mediul care le produce!

Scris de **gafiteanu** Vin 23 Ian 2015, 22:55

Cauza comuna este chiar mediul care le impinge, bineinteles dupa ce particulele au capatat o asimetrie relativa prin captarea unor cuante energetice in plus.
Gravitatia si inertia sunt foarte diferite, inertia nu presupune captare de energie, pe cand gravitatia se manifesta cu modificarea energetica, particulele deplasandu-se accelerat in camp relativ constant.
La fel ca si gravitatia are loc si miscarea accelerata a sarcinilor in camp electric.

Scris de **gafiteanu** Sam 24 Ian 2015, 10:10

gafiteanu a scris: .... inertia nu presupune captare de energie, pe cand gravitatia se manifesta cu modificarea energetica, particulele deplasandu-se accelerat in camp relativ constant....

Scuze, am avut e exprimare imprecisa. Se va citi:
"inertia nu mai presupune absolut nicio captare si modificare ulterioara de energie dupa impulsul initial, particula ramanand la voia spatiului, eventual pe o traiectorie sinuoasa sau elicoidala imprimata chiar de spatiu, pe cand acceleratia gravitationala se manifesta cu o perpetua modificare energetica, particula deplasandu-se accelerat in camp si fiind totodata dependenta si de spatiu.
Daca particulele isi deviaza traiectoria de la directia liniilor de camp, atunci spatiul eteric nu mai este omogen, izotrop si izomorf, ci se „curbeaza”.
Ce zic eu prin astfel de exprimari fac o "fizica povestita", fara r(ig)ugozitati stiintifice matematizate. Matematica e buna mai ales dupa ce descifram corect si profund fenomenul

Scris de **curiosul** Sam 24 Ian 2015, 10:35

Păi tot la aia se reduce gafiteanule, când vorbim de cauze comune.
Dacă ai abordat explicația (diferența) la nivel de formă de manifestare la nivel energetic, în esență, cauza comună este forma de manifestare la nivel energetic, iar cauza comună este...energia.

Scris de **gafiteanu** Sam 24 Ian 2015, 10:49

Nu. Am mai spus, conteaza pe unde intra cauza. La impuls se da energie scurta printrun sut in spate si ramane permanent in corp.
La gravitatie energia radianta patrunde prin fatza, surplusul trece si iese prin spate, ceva ramane si formeaza o energie cinetica ce se tot cumuleaza.
In ambele cazuri este o captura energetica si apoi intervine actiunea mediului, dar trebuie sa cunoastem diferentele, care sunt importante.
La deplasarea cu racheta aplicam primul caz prin impuls consumator de energie, la deplasarea cu OZNul ne folosim de al doilea caz, energie gratuita din camp si ne deplasam impreuna cu spatiul.

Scris de **curiosul** Sam 24 Ian 2015, 11:00

gafiteanu a scris:Nu.

deși, ai confirmat oarecum părerea mea prin ceea ce ai spus în continuare :

gafiteanu a scris:In ambele cazuri este o captura energetica si apoi actiunea mediului, dar ...

Evident că trebuie să existe un dar...
Dar dacă în ambele cazuri...este o captura energetica, ceva comun le aseamănă cauza.
O captură energetică.

Dacă te ajută cu ceva, sunt de aceeași părere.
Și eu văd la fel explicarea cauzei comune.

Scris de Continut sponsorizat

Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Re: Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură