Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Rezumarea primului mesaj :

Am început cu greu să citesc pe apucate din această lucrare interesantă. Am terminat cu prefața elocventă scrisă de domnul doctor Mircea Penția de la IFIN.

Nu. Am mai spus, conteaza pe unde intra cauza. La impuls se da energie scurta printrun sut in spate si ramane permanent in corp.
La gravitatie energia radianta patrunde prin fatza, surplusul trece si iese prin spate, ceva ramane si formeaza o energie cinetica ce se tot cumuleaza.
In ambele cazuri este o captura energetica si apoi intervine actiunea mediului, dar trebuie sa cunoastem diferentele, care sunt importante.
La deplasarea cu racheta aplicam primul caz prin impuls consumator de energie, la deplasarea cu OZNul ne folosim de al doilea caz, energie gratuita din camp si ne deplasam impreuna cu spatiul.

gafiteanu a scris:Nu.

deși, ai confirmat oarecum părerea mea prin ceea ce ai spus în continuare :

gafiteanu a scris:In ambele cazuri este o captura energetica si apoi actiunea mediului, dar ...

Evident că trebuie să existe un dar...
Dar dacă în ambele cazuri...este o captura energetica, ceva comun le aseamănă cauza.
O captură energetică.

Dacă te ajută cu ceva, sunt de aceeași părere.
Și eu văd la fel explicarea cauzei comune.

http://www.catavencii.ro/cristian-presura-sintem-ca-puiul-de-vrabie-care-abia-a-invatat-sa-zboare-si-vrea-sa-fie-uliu/

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/fizicianul-cristian-presura-la-interviurile-gandul-imi-fac-mai-multe-griji-pentru-alimentatie-decat-pentru-gaura-neagra-de-la-acceleratorul-de-particule-de-la-cern-13644648
Cam multe de comentat la astfel de comentarii:
""România are deocamdată un avantaj că matematica este la un nivel destul de ridicat şi că în Europa este tendinţa cealaltă – fizica se face pe înţeles aproape fără matematică. Dar atenţie că este cu dus-întors pentru că la un moment dat ai nevoie de matematică şi dacă nu ai matematica dezvoltată, după aceea renunţi la fizică.

Este un balans în a folosi matematică şi a nu o folosi pentru ca să atragi elevii către fizică. Dar după aceea ai nevoie de matematică ca să construieşti mai departe. Dar acest balans trebuie să-l găsească profesorii şi ministerul.""
...................................................................
Parerea mea si a altora, matematizarea s-a bagat acum un secol, cu scopul de a nu mai fi inteleasa de oricine fizica stiintifica fundamentala, doar cea tehnica. Si tot atunci a fost scos eterul, mediul si i s-a spus aiurea "spatul-timp".

Citat din interviu:"Ne poate duce fizica mai uşor către Dumnezeu?"
Raspuns: Orice inventeaza un fizician, in final este o arma mortala. Fizicianul ajunge in Iad, iar victima lui la Dumnezeu.

gafiteanu a scris:
Cam multe de comentat la astfel de comentarii:
""România are deocamdată un avantaj că matematica este la un nivel destul de ridicat şi că în Europa este tendinţa cealaltă – fizica se face pe înţeles aproape fără matematică. Dar atenţie că este cu dus-întors pentru că la un moment dat ai nevoie de matematică şi dacă nu ai matematica dezvoltată, după aceea renunţi la fizică.

Ai dreptate și comentez și eu un pic comentariul.

Ca să matematizezi ceva, mai întâi trebuie să înțelegi ce matematizezi, sau cel puțin să-l interpretezi într-o anumită manieră, pentru ca matematica respectivă să descrie corect ceea ce ai înțeles sau ai interpretat.
Problema este că poți să modelezi matematic tot ceea ce visezi noaptea sau fabulezi când ești treaz.
Regula de aur este ca interpretarea matematizată să respecte un minim de principii logice.
Dacă ceva este construit respectând o structură logică în interpretarea sa, atunci poate fi matematizat, mai complex sau mai simplu, în funcție de pregătirea matematică.
Logica unei ecuații nu diferă cu nimic de ceea ce trebuie înțeles mai întâi la nivel de principiu de funcționare, rolul ecuațiilor fiind doar de a prezice un rezultat, ecuația nu descrie un fenomen.
Dar cred că trăim într-o perioadă în care o ecuație descrie un fenomen și nu fenomenul duce la construcția unei ecuații, iar realitatea la nivelul în care nu o mai percepem este doar una modelată de ecuații și nu de observare și înțelegere directă.
Astăzi, un fizician este cu atât mai bun cu cât are un dosar mai mare de ecuații, indiferent că acestea descriu o altă lume, descriu fenomene cărora nu le mai putem stabili obiectivitatea concretă.
Lumea dincolo de percepțiile noastre directe este lumea ecuațiilor, o lume care poate fi în orice mod ne-o imaginăm și pe care ecuațiile o prezic în cel mai exact și mai concret mod.
Acolo există găuri de toate tipurile, negre, albe, unele chiar de vierme, spațiile care nu există sunt îndoite în toate felurile, plecând de la principiul că matematica nu poate fi contrazisă.

Evident, matematica care modelează, descrie și construiește lumea din spatele propriilor noastre percepții, nu este înțeleasă de toți, iar când ceva nu corespunde și nu se sincronizează logic, singura explicație este faptul că suntem insuficienți pregătiți matematic ca să înțelegem ce-i acolo.

Dacă ecuația dă undă verde, realitatea nu poate fi alta, deși interpretarea situației ar putea fi greșită cu toate că matematizarea ei este corect construită.

Mai copilashi, nu mai postati off-topic.Aici Abel isi expune punctele de vedere asupra unei carti de Fizica.

Nu mai amestecati subiectele si deschideti-va topic separat daca aveti de comentat.

Pe unde umbla domne, militianul ala din luna.Vad ca nu isi face treaba.
Apare numai cand nu e nevoie de el...

Asta este napasta omului, sa fie vesnic nehotarat.  

Daca moderezi, nu e bine ca moderezi. Esti acuzat ca bagi pumnul in gura, cenzurezi idei, faci abuz de autoritate, servesti intereselor oculte.

Daca nu moderezi, nu e bine ca nu moderezi, ca nu se mai intelege nimic din nici un topic.

Pai aici subiectul topicului este clar: "Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură"
Nu cumva baietii sunt pe langa? O fi off-topic?

Nu cred ca exista off-topic. Exista poate discutii pentru care nu suntem suficient de intelepti ca sa le intelegem locul in contextul general dat de titlul topicului. Gandeste-te la asta.

Ia gandeste-te si tu ca mie mi-ai servit 2 luni de tusa pentru discutii pe care nu ai fost destul de intelept sa le intelegi.
Este insa adevarat ca nu toti putem fi atat de intelepti ca tine. Succes.

Am descoperit si eu aceasta intelepciune in timp. Nimeni nu s-a nascut invatat. Daca in rastimpul acelor doua luni ai avut idei ce ar fi revolutionat viitorul omenirii, dar nu ai putut sa le postezi aici si le-ai uitat, imi asum culpa pentru declinul civilizational provocat.

Presura are si el parerile lui despre matematica in fizica, exprimate in aceasta carte de care vorbim.  Noi am comentat ideile lui Presura din carte, dorim sa stim ce hram poarta Presura, dar unii Pacalici n-au priceput asta.
Se pare ca Presura inca n-a inteles ce este cu fizica reala, cum arata si se misca materia.  Asa ca titlul cartii "povesti" despre "fizica" este corect,  si nu este despre natura lucrurilor materiale.
http://en.wikipedia.org/wiki/De_rerum_natura
Ma tot chinui sa caut o alta denumire pt a inlocui "fizica" decazuta, care nu mai defineste corect si concret descrierea naturii.
Sa fie "Stiintele naturii" ?
Interesanta si curajoasa remarca lui Presura: ""în Europa este tendinţa cealaltă – fizica se face pe înţeles aproape fără matematică."" (cat doar e necesar).
Unii nici asa prin explicatii nu o pot intelege si cauta matematica cu lumanarea. Matematica a devenit un drog printre romanii Pacalici.

Dacă se consideră offtopic, mută discuțiile în altă parte Abel.
Aci chiar aș avea nevoie de ceva explicații, la nivel de principiu logic, nu de matematică propriu-zisă.
Omuldinlună este de asemenea binevenit în discuție.

Geodezice...
Să presupunem că într-un cadru matematic, se poate dezvolta conceptul teoretic al acestor linii drepte în spații curbe, putându-se crea un domeniu aparte care dezvoltă până în cele mai mici detalii aceste concepte.

Sunt absolut de acord că aceste concepte sunt foarte clar definite, dar doar într-un cadru teoretic, domeniul în care au și apărut de altfel.
Ulterior, s-a trecut la aplicarea acestor dezvoltări teoretice în fizică, în special în fizica spațiului, ajungându-se la anumite teorii care se bazează și sunt fundamentate pe baza acestor concepte matematice, repet, teoretice.
Întrebarea mea este următoarea :

Ce anume determină fizicienii să considere că teoria matematică care definește aceste geodezice poate fi aplicată fără nicio problemă și la nivelul spațiului (fizic) însuși ?

Întreb asta pentru că se pleacă de la un concept matematic, pur teoretic, și se ajunge la aplicarea lui în fizică fără nicio dovadă observațională directă care să justifice faptul că suntem îndreptățiți să considerăm că putem aplica teoria la nivelul spațiului.

Spun, subliniez, înroșesc, bolduiesc etc, directă, pentru că dacă s-a constatat că traiectoria luminii se curbează în câmp gravitațional, nu este o dovadă clară, directă, concretă că acolo vorbim de un spațiu curbat.
Cauzele ar putea fi altele, dar nu vreau să mă lungesc acum.
Deci :

Ce anume determină fizicienii să considere că teoria matematică care definește aceste geodezice poate fi aplicată fără nicio problemă și la nivelul spațiului (fizic) însuși ?

Sper că îți răspund cât de cât satisfăcător. Teoria geodezicelor este logică, fiind o teorie matematică. Asta înseamnă că dacă „începuturile” ei sunt corecte, atunci și „sfârșiturile” ei vor fi corecte, oricât de „indirecte” ar părea. Deci, dacă premizele sunt corecte, atunci sunt corecte și concluziile.

Eu înțeleg exact ce spui, Abel.
Dar părerea mea este că nu este corect gândit.

Primul aspect pentru o aplicare corectă a matematicii la nivelul fizicii este că mai întâi trebuie să observăm, să înțelegem cum funcționează ceea ce observăm și după aceea să încercăm să modelăm matematic ceea ce observăm într-un mod cât mai obiectiv și care să descrie cât mai corect ceea ce observăm.

Newton așa a făcut, motiv pentru care mecanica newtoniană este fără doar și poate cea mai de necontestat teorie pentru nivelul realității la care a fost formulată.

În schimb, toate celelalte teorii sunt construite în sens invers, iar aici aspectul este discutabil, pentru că s-ar putea să justificăm într-un final că teoria este corectă tocmai plecând de la ipoteza că este corectă.

Cu alte cuvinte, raportat la ceea ce discutăm acum, ca să pui în evidență faptul că spațiul este curbat, trebuie obligatoriu să pleci de la ipoteza că este curbat, interpretând manifestarea fenomenelor tocmai plecând de la această ipoteză, ceea ce face ca în stabilirea cauzei exacte a manifestării fenomenului ipoteza să aibă caracter prioritar.

Spre exemplu, Haramein la un moment dat vorbea de tetraedre și nu mai știu ce ca și structură a spațiului. Evident, teoretic această structură tetraedrică a spațiului este posibilă și poate fi clar definită matematic, de ce nu o putem aplica și la nivelul spațiului însuși ?

Sau indiferent în ce mod am defini foarte clar și amănunțit alte concepte geometrice, care teoretic sunt fără doar și poate posibile ?

Nu știu ce se înțelege din ce-am scris, dar nici nu mai insist și nu ești nici obligat să-mi răspunzi.

Scuze pentru offtopic-ul următor, dar chiar s-ar putea să fiu bipolar și să mă aflu acum într-o perioadă de tranziție, în care starea maniacală este în regres și cea depresivă în progres.
indiferent că mă înșel sau nu, vreau să iau o pauză ca să elimin factorii care mi-ar putea alimenta starea respectivă.

Nu ești obligat să-mi răspunzi și scuze pentru modul în care ți-am vorbit în alte subiecte.

Curiosul a scris:Spre exemplu, Haramein la un moment dat vorbea de tetraedre și nu mai știu ce ca și structură a spațiului.

Despre idolul Haramein:

Nassim Haramein
Style over substance
Pseudoscience

Nassim Haramein is a Swiss physics crank, one of the many who claim to have a Unified Field Theory he calls the Haramein-Rauscher Metric,[1] in collaboration with real-but-somewhat-cranky physicist Elizabeth Rauscher. He claims this as a new solution to Einstein's Field Equations that incorporates torque and Coriolis effects.
Despite his claims, he's virtually unknown to mainstream physics, and the only people who take him seriously are the kind of people who listen to Coast to Coast AM. [2] For a taste of his claims, assorted clips from his talks can be found on YouTube. Many of his papers can be downloaded from his website (he doesn't even get his stuff onto arXiv).
He is the founder of The Resonance Project, a website and foundation concerned with his Unified Physics, and the Hawaii Institute for Unified Physics. Despite the impressive names of those organizations, his article keeps getting deleted from Wikipedia on notability grounds.[3]

http://rationalwiki.org/wiki/Nassim_Haramein
https://thrivedebunked.wordpress.com/2012/03/09/who-is-nassim-haramein/

Asa a patit si Eminescu. Ura si invidia pacalicilor (scuzati! n-am gasit alt termen!) din jur l-au ingropat.

Stil peste substanță
pseudoștiință

Nassim Haramein este o pârghie in fizica Elvețiană, unul dintre cei multi care pretind că au o Teorie a câmpului unificat. El numește Haramein-Rauscher metric, [1], în colaborare cu adevaratul fizician, dar oarecum irascibil Elizabeth Rauscher. El susține acest lucru ca o nouă soluție pentru ecuatiile de camp ale lui Einstein, ecuatii care încorporează efecte de cuplu și Coriolis.
În ciuda pretențiilor sale, el e aproape necunoscut in fizica de masă, iar singurele persoane care il iau in serios, sunt genul de oameni care asculta Coast to Coast AM. laugh out loud! [2] Pentru gustul si pretențiile sale, clipuri asortate din discuțiile sale pot fi gasite pe YouTube. Multe dintre lucrările sale poate fi descărcate de pe site-ul său (el nici măcar nu ia lucrurile lui de  pe arXiv).
El este fondatorul proiectului rezonanta, un site web și fundație preocupate de Fizica lui Unified, și Institutul de Fizică Hawaii Unified. În ciuda numelor impresionante ale acestor organizații, articolul său pastreaza o pozitie slab conturata pe Wikipedia pe motive notabile. [3]

Se introduce noțiunea de „tensor energie-impuls” pentru a putea fi descrisă metrica spațiului-timp în funcție de corpul masiv care o generează. În caseta matematică găsim ecuația covariantă a lui Einstein care leagă cantitativ metrica spațiului-timp de tensorul energie-impuls. Primim aici și forma tensorului energie-impuls pentru cazul particular al prafului stelar care se mișcă cu viteze nerelativiste. Aflăm povestea frumoasă conform căreia Hilbert, pornind de la principiul acțiunii minime, ar fi găsit cu câteva luni înainte ecuația lui Einstein și ar fi spus: „Fizica devine prea grea pentru a fi lăsată pe mâna fizicienilor” (lucru care se pare că se confirmă din nou cu teorema de recurență).
Se subliniază că spațiul-timp din relativitatea generalizată este „înghețat”, nu dinamic, căci el include toată mișcarea posibilă din Univers. Aflăm cam cum ar fi lucrat Creatorul pentru a pune obiectele din Univers în toată istoria lor.

Aflu că relativitatea generalizată prezice că în apropierea corpurilor masive crește masa inerțială a corpurilor de probă. De asemenea, aflu că ea mai prezice și antrenarea corpurilor de probă în direcția rotației corpului central. În secțiunea 75 se discută amănunțit despre metrica Schwarzschild și consecințele acesteia asupra spațiului din jurul unei stele. Găsim exprimarea efectivă (matriceală) a metricii Schwarzschild în care apare raza critică. În caseta matematică primim deducția completă a metricii Schwarzschild printr-un calcul laborios și anost. Se deduce apoi mișcarea periheliului lui Mercur, din consecința creșterii masei lui Mercur pe măsura apropierii de Soare. Interesant este că abaterea de la valorile observate este pusă pe seama influenței newtoniene a celorlalte planete din Sistemul Solar, iar Le Verrier ar fi propus existența planetei Vulcan pentru a explica abaterea pe care o explică azi relativitatea generalizată. Cu această ocazie, într-o altă casetă matematică, se deduce avansul periheliului planetei Mercur Desigur, cu atâtea aproximații implicate, pe mine nu m-au convins asemenea calcule, dar poate vă vor convinge pe voi.

În secțiunea 77 găsim considerații despre curbarea razei de lumină în câmpul gravitațional. Interesant este că aceste considerații se bazează pe echivalența falsă dintre un lift aflat în câmp gravitațional și un lift ACCELERAT ÎN SUS. Desigur, această echivalență falsă nu este invenția autorului, ci este invenția celorlalți fizicieni pe care autorul o preia așa cum este. Pe baza acestei echivalențe, se „explică” de ce lumina ajunge pe peretele opus al liftului puțin mai jos.

Dar, de ce spun că este falsă? Pentru că echivalența poate fi făcută și cu un lift care este DECELERAT ÎN JOS. Căci pentru echivalență contează doar accelerația, nu și viteza, iar viteza poate avea sens opus accelerației. În acest caz, cum ar mai ajunge lumina puțin mai jos pe peretele opus, din moment ce liftul coboară, nu urcă?

Interesantă și echivalența pe care ai făcut-o tu, cu accelerarea în sus sau decelerarea în jos.

Dar lumina care pătrunde în lift pe o direcție perpendiculară pe mișcarea liftului, atinge peretele opus al liftului un pic mai jos chiar și dacă liftul se deplasează cu viteză constantă, nu trebuie neapărat să accelereze :

Abel Cavaşi a scris:
Desigur, această echivalență falsă nu este invenția autorului, ci este invenția celorlalți fizicieni pe care autorul o preia așa cum este. Pe baza acestei echivalențe, se „explică” de ce lumina ajunge pe peretele opus al liftului puțin mai jos.

Stilul acesta de a argumenta orice, pe care autorul l-a preluat cum
ai spus, imi aminteste de un filmulet de pe YouTube a carui adresa
am pierdut-o, in care cunoscutul Richard Feynman desfiinteaza push
gravity cu afirmatii pentru fraieri. Prezenta o locomotiva care inainta
impotriva unei furtuni(sau averse) fiind franata de aceasta. Dovedea
ca un flux cosmic ar frana evolutia corpurilor in Univers. Nu l-a mai
vazut nimeni, il tot caut?

Oricât aș fi eu împotriva elicei și a impulsului elicoidal, ceva ceva s-ar putea să fie la mijloc, aspect pe care nu-l mai putem contesta totuși.

Nu vreau să te ridic în slăvi Abel, știi că-s împotriva teoriei elicoidale, dar este un aspect referitor la gravitație care nu are o justificare clasică a fenomenului în sine, iar un eventual impuls elicoidal pare să se sincronizeze mai bine cu situația.

Sau cel puțin poate îmi scapă mie ceva pentru moment.
Oricum eu o să încerc să contest în continuare, dar doar cu argumente.
O să-ți explic despre ce este vorba în subiectul tău.

Aici vreau să mai menționez doar ceva referitor la experimentul MM.
Acesta ne demonstrează doar că într-un sistem inerțial, lumina produsă în acel sistem se comportă la nivel de impuls ca orice alt corp din acel sistem, nu că există sau nu vreun eter.
În schimb, dacă lumina intră în acel sistem din alt sistem aflat în mișcare relativă față de acesta, lumina respectivă va avea impulsul sistemului din care a fost produsă.
De aia experimentul MM este un eșec, nu pentru că există sau nu există un eter.

Vezi animația de mai sus și este valabil și pentru animația cu sistemul centrifugal prezentat în subiectul cu undele staționare.
Știu că nu m-am exprimat eu prea clar și prea științific, dar înțelegi ce vreau să spun.

Asta-i una.
Mai este un aspect legat de gravitație, care pare să funcționeze după un principiu asemănător și care să fie oarecum legat de ... un altfel de impuls (mă abțin deocamdată să spun elicoidal), nicidecum unul clasic newtonian.

Îți explic totuși în subiectul tău, ca să nu le-amestecăm aici.
Poate îmi scapă ceva totuși, dar discutăm.

Dl.Curiosul! Cred ca trebuia sa lasi un orificiu in peretele cabinei, pe unde intra lumina. Sa se vada ca lumina nu ajunge pe peretele opus chiar in dreptul orificiului, ci ceva mai jos, fata de orizontala ce pleaca de la orificiu, care poate sa fie figurata slab conturata sau punctata.

Păi imaginează-ți Adriane, că peretele din dreapta liftului, pe unde intră fasciculul de lumină, este perfect transparent.
Linia aia neagră orizontală de la jumătatea liftului, am trasat-o intenționat ca să se vadă exact pe unde intră lumina în lift în dreapta și unde ajunge lumina în lift în stânga, tocmai raportându-te la aceea linie neagră de la jumătatea liftului.

La modul în care este realizată animația, liftul se mișcă cam cu vreo 2/3 din viteza luminii, exagerat, desigur, dar pentru a scoate în evidență punctele diferite în care lumina intră în lift și atinge peretele opus.

De fapt Adriane, imaginează-ți că peretele din dreapta liftului este o oglindă ce permite intrarea luminii din exterior în interior, dar nu permite ieșirea luminii din interior în exterior. Observatorul din lift va vedea un fascicul de lumină ce se deplasează în jos paralel cu partea de sus și de jos a liftului. Dacă în jumătatea superioară a liftului ar fi emis un fascicul de lumină de pe peretele din dreapta spre peretele din stânga, tot pe o direcție perpendiculară pe peretele din stânga, atunci, în acest caz fasciculul va lovi peretele din stânga exact în punctul perpendicular opus și nu se va mai deplasa în jos ca fasciculul ce vine din exterior. La asta m-am referit când vorbeam de impulsul luminii și că așa se justifică eșecul experimentului MM:

curiosul a scris:

Aici vreau să mai menționez doar ceva referitor la experimentul MM.
Acesta ne demonstrează doar că într-un sistem inerțial, lumina produsă în acel sistem se comportă la nivel de impuls ca orice alt corp din acel sistem, nu că există sau nu vreun eter.
În schimb, dacă lumina intră în acel sistem din alt sistem aflat în mișcare relativă față de acesta, lumina respectivă va avea impulsul sistemului din care a fost produsă.
De aia experimentul MM este un eșec, nu pentru că există sau nu există un eter.

Înțelegi ce vreau să spun ?

Dl. Curiosul! Am scris si eu cum mi-am adus aminte ca era schitat experimentul imaginar al lui Einstein, prin cartile de popularizare. Eu cred ca experimentul M-M a dovedit doar ca nu exista vant de eter si nu se poate stabili un sistem de referinta static absolut la care sa sa se raporteze toate translatiile din univers.

lumina respectivă va avea impulsul sistemului din care a fost produsă.

Asta nu inseamna ca lumina este cuplata intr-o oarecare masura cu sistemul in care a fost emisa?.
Eu am explicat rezultatul negativ al experimentului, tocmai prin cuplajul campului EM al luminii, cu anvelopa EM a Pamantului. Cred ca aceasta anvelopa EM a Pamantului face sa functioneze principiul relativitatii. Adica face sa nu se poata determina translatia absoluta a planetei prin spatiul cosmic, prin nici-un fel de experiement. Dar asta nu inseamna ca nu exista eterul cosmic, care materializeaza spatiul fizic si fara de care translatia fizica nu ar fi posibila. Fiindaca nu poate exista translatie fizica fara suport material.

Adriane, hai să analizăm acum obiectivitatea situației.
Experimentul MM a fost realizat tocmai pentru pune în evidență dacă există sau nu există un vânt eteric.
Rezultatul a fost negativ, adică nu s-a observat rezultatul care se aștepta să se observe și care rezulta teoretic în urma calculelor.
Iar concluzia a dus la faptul că nu există un vânt eteric.
Interferometrul și lumina produsă în acesta s-a comportat ca și cum ar fi fost în repaus, deși știm sigur că el se mișca inerțial odată cu Pământul.
De aici putem stabili două lucruri, nu există vânt eteric iar lumina are impulsul pe care-l are și interferometrul pe direcția mișcării Pământului, adică impulsul pe direcția de mișcare a Pământului s-a conservat și în cazul luminii, nu numai în cazul interferometrului.

Asta nu înseamnă că există sau nu un eter, ci doar că nu există un vânt eteric și că lumina are și impulsul pe care-l are sursa pe orice direcție de deplasare a sursei.

Efectul Doppler confirmă încă o dată acest acest aspect.

Se vorbește de verificarea relativității generale prin celebra eclipsă de Soare din 1919, despre factorul 2 ce reprezintă diferența dintre previziunile mecanicii newtoniene și cele ale mecanicii relativiste. Găsim detalii matematice menite să concretizeze modul în care apare acest factor 2. Se descrie lentila gravitațională și inelul lui Einstein datorat afocalității acestei lentile ciudate. Urmează secțiunea cu deplasarea spre roșu care pornește cu descrierea efectului Doppler. Din păcate, apare din nou analogia îndoielnică cu liftul care se deplasează accelerat în sus și se îndepărtează de sursa de lumină aflată pe podea, analogie care ar explica, chipurile, deplasarea spre roșu.
Se descrie cu detalii experimentul lui Pound și Rebka pentru verificarea deplasării spre roșu prin absorbția de către detector doar a unei singure frecvențe emise de izotopi de fier ce emit radiații gama. Se amintește că efectul deplasării spre roșu a fost prezis și în 1783 de către John Mitchell care a considerat lumina ca fiind formată din corpusculi care pierd energie la ieșirea din câmp.

La studiul dilatării timpului din apropierea unui corp masiv, mi-a plăcut comparația cu mitraliorul aflat aproape de centrul stelei masive care, deși trage 100 de gloanțe pe secundă, suferă de dilatarea timpului, iar departe de stea ajunge doar un glonț pe secundă, de parcă mitraliorul s-ar afla într-un film rulat cu încetinitorul. Ni se prezintă experimente făcute în Sistemul Solar, care confirmă întârzieri în vecinătatea Soarelui și, implicit, viteze mai mici ale luminii care vine de la o oglindă aflată dincolo de Soare și care trece pe lângă Soare pentru a veni la noi.

Abel, incep sa iti admir statornicia in studierea Fizicii oficiale...Trebuie totusi sa fie tare greu sa admiti dogmele alea oficiale...

Omul doar ne aduce si noua la cunostinta o parte din lucrurile pe care le-a studiat, si foarte bine ca face asta. Ne mai aduce aminte de un lucru pe care l-am uitat, ne mai pomeneste de una alta, dar asta nu inseamna automat ca accepta fara sa gandeasca tot ceea ce e scris acolo.