Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Rezumarea primului mesaj :

Am început cu greu să citesc pe apucate din această lucrare interesantă. Am terminat cu prefața elocventă scrisă de domnul doctor Mircea Penția de la IFIN.

Alexandru Mironov este inca agent rus, raporta demult timp si inca raporteaza totul la serviciile lor secrete despre activitatea in domeniul stiintific. Este mai mult decat un simplu turnator, deoarece poate lua si decizii si sa le duca la indeplinire, inclusiv crime.  Este o puternica forta malefica, a jucat un mare rol in distrugerea institutelor noastre de cercetare, o curea de transmisie pt. directivele de la Moscova.
A fost atacat mult timp de un agent aflat in slujba Frantei,  Valentin Manoliu, care chiar este bine pregatit in fizica cuantica. Cautati-i publicatiile pe net. Este um prolific militant social-politic. Dar mai este si printre putinii romani care cunosc secretele free energy.
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4701
Al.Mironov a pregatit cu mult timp inainte lovitura de stat din 1989, alaturi de alti rusofoni tradatori. Este catalogat in grupa primilor 5 tradatori care inca conduc Romania din umbra, controlati de Rusia.

Cristi are o voce caldă și vorbește cu mult entuziasm. Emisiunea de o jumătate de oră a fost destul de consistentă. Mi-a plăcut înflăcărarea cu care a vorbit despre semnul „greșit” din ecuația ultimă, pentru care a lucrat o săptămână. Mă abțin să vorbesc despre lucruri care nu mi-au plăcut...

Semnul "gresit" ar trebui sa devina cuvant de ordine pretutindeni.
Totul trebuie sa devina gresit. Daca nu gresesc cumva.

Suntem avertizați de la început că teoria corzilor relativiste este o teorie discutabilă, aproape fără legătură cu experimentul. Aflăm că rezonanțele ar fi fost la baza teoriei și că modelarea lor s-ar face cu coarde elastice. Gravitonul este o revelație a teoriei, iar tensiunea dintr-o coardă relativistă nu ar depinde de lungimea ei, fiind o constantă. Se vorbește de 10 și 11 dimensiuni spațiale, de masă de repaus nulă a acestor corzi, de revoluții în teoria corzilor. Există chiar și astăzi probleme cu alegerea variantei corecte a teoriei corzilor din cel puțin cinci posibilități.

Îmi place generalitatea pe care o încearcă această teorie, prin care un electron ar fi o coardă care vibrează într-un fel, iar quarcii ar fi tot corzi care vibrează toate la fel între ele, doar că diferit de modul în care vibrează electronii. De asemenea, s-ar putea ca bosonii să fie corzi închise, iar fermionii corzi deschise. S-ar mai putea ca o coardă să se poată rupe (cu o probabilitate dată de o constantă de cuplaj).

Mă surprinde faptul că nici măcar acum, când se discută despre ceva ce are strânsă legătură cu teoria curbelor, nu găsesc scris ceva despre curbură și torsiune sau despre planaritatea ori neplanaritatea acestor corzi relativiste. Pentru a găsi ecuația fundamentală ce descrie coarda relativistă, se introduce „acțiunea Nambu-Goto”, proporțională cu aria suprafeței de univers descrisă de coardă în spațiu-timp. Constanta de proporționalitate ar depinde de acea tensiune universală prezentă în orice coardă relativistă.

O cam nimerit-o, nu stiu de unde s-a inspirat copiatorul, de la cine. Ca nu le-a gandit singur, deoarece n-a dat si niste desene.
Cuarcii sunt bosoni, stringuri inchise bipolare. In nucleonul ala asa de mic sunt trei cuarci cuplati-inlantuiti puternic, si sunt foarte diferiti energetic si pozitional intre ei.
Rezonantele fermionilor nu sunt rezonante, ci sunt pulsatii.  Depinde pulsatia f.mult de mediul eteric care le intretine.
Rezonantele bosonilor sunt intradevar rezonante bipolare inchise, asa cum e cazul fotonilor.  Si aici frecventa=rezonanta depinde de mediul eteric, adica de parametrii vidului.  Cu cat vidul e mai curat, cu atat rezonanta (si viteza) sunt mai mari.
Coarda relativista este un string relativist, adica o cuanta facuta din multe alte sub-cuante. Ii puteti transmite aceste secrete lui Presura. Pt. urmatoarea editie.
Ca nu mai e demult nici un secret cu stringurile=corzile=coardele care se cordesc, ca este doar o singura teorie clara, nu cinci. Neclare sunt intradevar foarte multe.

Îmi place aproape tot ceea ce citesc mai departe. Ipotezele prezentate despre corzi seamănă foarte mult cu cele pe care le-am formulat în Fizica elicoidală (masă de repaus nulă, mișcare cu viteza luminii, aceeași tensiune în corzi (asemănător cu „aceeași torsiune fundamentală”)). Se prezintă analogia frumoasă dintre o asemenea coardă și o coardă de chitară, analogie dusă până la modurile de vibrație. Se trece apoi într-o casetă matematică prin funcția lui Rieman și suma divergentă 1+2+3+..., analizată cu raționamentul lui Euler. Se arată astfel că teoria corzilor are mari probleme cantitative, ducând chiar la energii negative, asociate tahionilor (neobservați în natură).

Mă distrează afirmația „Fizicienii nu numai că au învățat bine matematică, dau au și imaginație să stoarcă din ea tot ce e posibil.” Păi, cum au învățat ei bine Matematică din moment ce nu au habar de torsiune și de formulele lui Frenet? Arătați-mi un fizician celebru care a pomenit măcar o dată de torsiunea unei curbe sau de formulele lui Frenet! Mai ales în contextul teoriei corzilor, unde aceste formule ar trebui să fie la ele acasă. În plus, există o mulțime de probleme nerezolvate în Matematică, chiar și în teoria curbelor. Atunci ce pretenții mai putem avea pentru abordarea exhaustivă a unei teorii incipiente, alternative, precum cea a corzilor?

Capitolul dedicat supercorzilor prezintă rezolvarea problemei prin care corzile relativiste pot fi și fermionice, nu doar bosonice. Este implicată și prelungirea analitică a funcției Riemann pentru a evita infiniții. Nu prea se poate evita bosonul tahion, fără „proiecția GSO”.
Interesantă devine ideea lui Kaluza și Klein privind „compactarea” dimensiunilor suplimentare, care nu se văd cu ochiul liber, decât atunci când ne apropiem mai mult. Seamănă cu faptul că o dreaptă văzută „de aproape” devine o elice, căci începem să-i distingem curbura.

Se pare că încercarea lui Kaluza și Klein a fost abandonată deoarece aceștia „nu au reușit să deducă niște ecuații pentru curbura dimensiunii suplimentare a spațiului care să conducă la mișcări ale particulei identice cu cele prezise de Maxwell pentru electron.”. Păi, cum să poată deduce sărăcuții asemenea ecuații dacă habar n-aveau de formulele lui Frenet sau, mai ales, de teorema de recurență a formulelor lui Frenet?

Foarte interesant mecanismul descris de autor prin care o particulă cu masă de repaus nulă ce se deplasează cu viteza luminii în dimensiunea compactată poate fi văzută cu masă de repaus nenulă de către un observator căruia aceasta îi apare în repaus. Este exact mecanismul propus și de Fizica elicoidală, doar că aceasta nu are nevoie de dimensiuni suplimentare pentru particule, fiindu-i suficiente cele 3.

Citim apoi despre dualități, teoria M, supergravitație, gravitino, principiul antropic în contextul compactării dimensiunilor spațiale, spații Calabi-Yau, moduli, brane, universuri paralele... Stau și mă întreb în ce crede autorul din toate astea... Interesantă este relația ce ne arată că forța gravitațională scade cu puterea n-1 a distanței, unde n este numărul de dimensiuni ale spațiului.

Niște argumente cu lungimea de undă Compton și raza Schwarzschild ne spun că găurile microscopice de masă Planck ar fi cele mai mici posibile, altfel ar sări bucăți din ele din cauza fluctuațiilor cuantice. Să înțeleg atunci că din alte găuri ceva mai mari nu mai sar bucăți datorită fluctuațiilor? Se trage apoi concluzia că o coardă relativistă ar fi tocmai o gaură neagră microscopică. În contextul dedicat găurilor negre și radiației Hawking, apar considerații despre entropie, energie și temperatură pe care le sorb cu nesaț.

Sa-ti cumperi un sorb electric fara nesaț.  Orice sorb este o gaura neagra, ma rog, echivalentul.
Acum mai depinde si ce soarbe.
Scuzati, sunt ocupat, tocmai au sosit fizicienii vidanjori cu sorbul.  Cica imi iau energia si o redau agriculturii. Culmea, tot eu le dau energie si tot eu ii platesc.

Capitolul 21 începe cu o mică recapitulare, după care se prezintă probleme actuale mai profunde. Mi-a atras atenția încercarea de a construi o teorie generală prin metoda aproximațiilor succesive („perturbații succesive”), dar m-am dezumflat repede, căci nu a fost ceea ce mi-am imaginat (aproximarea traiectoriilor prin elice de un anumit ordin).

Mai departe se discută despre „Loop Quantum Gravity”, „buclele” liniilor de câmp gravitațional și rețele spinoriale, subiect probabil în strânsă legătură cu cel pe care l-am deschis recent.

Secțiunea 207 este în întregime dedicată impasurilor în care se află Fizica actuală. Se tratează sistematic impasurile experimentale, apoi cele teoretice, apoi cele fundamentale, filozofice. Sunt frumoase și consistente, dar nu ating esența, așa cum și înainte de Copernic problemele sistemului ptolemeic erau puse doar în contextul acestuia.

De remarcat printre problemele filozofice cea pe care autorul o consideră „întrebarea ultimă a fizicii”, anume „De ce există ceva mai degrabă decât nimic?”. Un posibil răspuns pentru aceia dintre voi care nu au nevoie să păstreze cu ardoare această întrebare printre cele care trebuie să rămână neapărat fără răspuns, găsiți pe blogul meu, unde scot în evidență importanța cazului exceptat ∞  • 0 pentru înțelegerea problemei. În esență, dacă un număr finit de nimicuri trebuie să fie tot un nimic, în schimb, o infinitate de astfel de nimicuri nu mai poate rămâne categoric tot nimic; un rezultat matematic excepțional! Din punct de vedere fizic, spune autorul, această problemă poate fi rezolvată probabil de propunerea unor fizicieni privind „instabilitatea cuantică a ... nimicului”.

Interesantă este și problema săgeții timpului, pe care o evidențiază autorul și al cărei răspuns se găsește, după părerea mea, în teoria probabilităților.

Anexele însele sunt destul de interesante și merită citite. Găsim aici, de exemplu, chiar și o comparație între fizician și matematician. Am fost încântat să găsesc menționat numele minunatului profesor Contantin Vrejoiu, un om deschis la minte cu care, în urmă cu mulți ani, am avut onoarea să stau de vorbă în micuța lui Dacie 1100 cu care m-a dus în București de la platforma Măgurele. Apreciez că autorul începe bibliografia sa tocmai cu lucrările de o inestimabilă valoare ce sunt „Fizica modernă” a lui Feynman și „Cursul de fizică Berkeley”, traduse în limba română.



Este urmat de topicul „Despre profesorii de Fizică”.

În continuare, anexele au aceeași structură ca și capitolele precedente, conținând diverse secțiuni. Ele tratează amănunțit aspecte matematice necesare în carte, mai ales pentru domeniul mecanicii cuantice și își ating obiectivul cu brio. La urmă se mai găsește un indice foarte util, la fel ca în orice carte ce se respectă.




Se pare că am ajuns la finalul acestei cărți importante, despre care îmi place să cred că va avea răsunetul cuvenit. Pot spune cu sinceritate că (așa cum am subliniat de fiecare dată când a fost cazul, în acest topic) am aflat o mulțime de lucruri noi din carte și-i mulțumesc pentru asta autorului. Trecând peste faptul că multe dintre aceste cunoștințe îmi sunt inutile mie însumi (care am găsit/ales un alt drum în Fizică), voi continua să apreciez efortul și talentul (fenomenal! al) autorului care au transpărut în acest imens volum. Cu siguranță, munca sisifică depusă de autor nu va fi compensată niciodată de prețul cărții.

O bună parte a cărții a fost, într-adevăr, o melodie, „o muzică”, așa cum foarte frumos s-a exprimat domnul Mircea Penția. O recomand cel puțin pentru această parte. Consider că restul părților denotă nimic altceva decât slăbiciunea uriașă a Fizicii actuale, pe care autorul a reușit s-o scoată în evidență, poate fără voia sa.

Ce-i de făcut în continuare?






Și cu aceasta eu mi-am terminat misiunea privind această carte, în a cărei lectură am investit cu drag din timpul meu. Las totuși deschis acest topic pentru eventualele voastre comentarii suplimentare și decente aduse cărții.

Acum cartea trebuie tinuta si citita invers, cu susu-n jos, de la sfarsit la inceput, de la dreapta la stanga.
Cuvintele trebuie citite invers si intelese pe dos.
O carte cu adevarat valoroasa astfel se scrie. Sa nu fie inteleasa de orisicine.
Bafta si tine-ne la curent, daca vei simti ceva tensiune TEM.

Domnule Cavasi,

Va multumesc ca ati aruncat o privite atat de detaliata asupra lucrarii mele. A fost, cred, un adevarat maraton. Am citit cu atentie toate comentariile, pe care le voi lua in considerare pe viitor. Sunt cateva aspecte de mentionat. In primul rand, tin cont de sectiunile remarcate de dumnevoastra unde explicatiile merg mai greu, data viitoare o sa incerc sa le imbunatatesc. Imi aduc aminte de un argument destul de subtil despre teoria inflatiei. Atunci cand l-am scris, l-am simtit ca un calcai al lui Ahile, dar i-am drumul asa... Dumnevoastra l-ati remarcat si punctat imediat. La inceput, am evitat sa intervin in discutii pe Forum, de teama de a nu ma simti apoi obligat sa raspund la multe intrebari, in special pe marginea "adevarului"  stiintific, iar apoi nu am mai scris deloc (am problema asta ca, daca ma intreaba cineva ceva, trebuie sa raspund mereu..., de unde retinerea mea). Aceasta ar fi al doilea punct, eu am incercat sa pun, asa cum bine remarcati "teoria oficiala". Am adaugat si lucruri mai controversate (inflatia, Everett, etc.), insa nu m-am pronuntat clar ce cred eu despre ele... La fiecare dintre punctele la care teoria "oficiala" nu raspunde complet, este mult de discutat. In general, discutia se rezuma la cat de mult putem accepta o teorie care nu este decat verificata in anumite conditii, si despre care stim ca nu e completa... Din pacate, fiecare dintre subiecte necesita multe discutii.

numai de bine
cristi

Bună seara, domnule Cristian!

Este foarte importantă și oportună intervenția dumneavoastră. Mulțumesc că sunteți genul de om care recunoaște atât de deschis că Fizica este cel puțin discutabilă! Veți avea mult de câștigat dintr-o asemenea atitudine.

Nu vreau să vă provoc acum la discuții suplimentare. Rămâne să deschideți dumneavoastră subiecte concrete atunci când și acolo unde veți considera necesar.

Il salutam pe talentatul autor povestitor fizician dl. Cristian Presura, sa fie binevenit.
Inca de la primul mesaj a strans dintrun foc 60 de puncte de reputatie de la fondator, cate unul pt fiecare cuvant mai important si mai consistent postat.
Asteptam cu mare interes continuarea cu volumul doi "Fizica Neoficiala Povestita". Speram ca opera sa aiba mai mult de o singura pagina si povestile sa nu aiba un efect de adormire, ca cele din primul volum.
Fizica asta inflationista a cam umflat fara masura teoriile, incat nu mai incap nici in 1000 de pagini.  Poate va veni si vremea fizicii dezumflate.

Abel Cavasi a scris:[Offtopic]{Reputația i-a fost acordată înainte să posteze, în momentul în care s-a înregistrat. Și este doar incipientă, cu siguranță mai mică decât cea pe care o merită.}[/Offtopic]

In  momentul  acesta  de  intensa  activitate  pe  forum  in loc  sa  ne  bucuram  de  aparitia  unui  nou  coleg  ,   noi    ne  intrebam    cate  puncte   trebuie  sa-i    fie    acordate .  Demna  situatie . De-a rasu , plansu.

Urmatoarea lucrare nu va fi o "fizica neoficiala", desi am mai primit sugestia. Motivul este urmatorul. FIzica Povestita am scris-o nu copiind lucrari de popularizare, ci invatand din manuale baza matematica a fizicii (peskin si schroeder, etc.). Faptul ca am in carte calculul interactiunii nucleare slabe si solutia bosonului Higgs pentru achizita de masa a bosonului W m-a convins ca, in cadrul teoriei "oficiale", ideea lui Higgs nu e rea, cel mai probabil chiar adevarata. Descoperirea bosonului Higgs nu o pot nega, ma incred in colegii nostri care au facut masuratorile, si in interpretarea lor  a proceselor de interactiune (care interpretare trebuie sa fi urmat calculele necesare cu diagramele Feynman corespunzatoare). Analizele sunt insa asa de complexe, incat singurii care pot critica rezultatele sunt profesorii universitari activi din domeniu, pentru ca ei urmarit o mare parte din calculele necesare in experiment si stiu foarte bine unde s-ar fi putut gresi. Cu alte cuvinte, critica fizicii oficiale o pot face astazi, datorita complexitatii, doar cativa oameni in lume, cred, cum ar fi de exemplu Peter Woit http://www.math.columbia.edu/~woit/wordpress/ ("Not even wrong"). Noi ceilalti, de pe margine, nu putem decat fie incerca sa povestim la sala de clasa rezultatele lor, fie sa constatam cum "fizica oficiala" are goluri sau pare carpita. Ramane, desigur, asa cum face si domnul Cavasi, sa venim si cu solutii alternative. Problema fundamentala este insa ca aceste solutii trebuie sa explice o marja larga a experimentelor studiate si itnegrate de "fizica oficiala". Iar asta este din nou aproape imposibil, datorita complexitatii. Domnul Cavasi, de exemplu, daca inlocuieste electronul cuantic cu unul clasic, avand miscari spiralate (elicoidale), va trebui sa re-explice toate rezultatele mecanicii cuantice si cele ale bosonului Higgs masurate in experiment... O sarcina sisifica pentru oricine de pe "margine". Ar mai exista sansa ca teoria dansului sa faca o predictie verificata de experiement, care nu ar putea fi explicata de teoria "oficiala", si atunci iar ar fi bagat in seama. Cam asa functioneaza fizica de azi, din pacate, ea este in esenta un taram al elitelor (si nue vina lor, sa nu ma intelegeti gresit, este complexitatea la care s-a ajuns). Ideal ar fi ca fizica sa fie simplificata (daca se poate!) pentru a ne fi redata, inapoi, noua, maselor.

numai de bine
cristi

presura a scris:Noi ceilalti, de pe margine, nu putem decat fie incarca sa povestim la sala de clasa rezultatele lor, fie sa constatam cum "fizica oficiala" are goluri sau pare carpita

Multe  goluri,  carpita  pe  ici  pe  colo   si  un  drum total  gresit .  Aceasta  este  parerea  mea  pana  in  momentul  de  fata,  despre Fizica.  Am  mai  scris   asa  ceva  .   In   Fizica   exista :  scop ->actiune....   cauza-> efect.  Cine  nu   l-e  cunoaste pe  aceste   patru  ,  nu  stie  adevarata  Fizica. Punct.

Fizica oficiala seamana cu aiurita teorie a semiconductorilor. Are multe goluri si multe supraplinuri. Datorita doparii si indoparii cu niste elemente straine.
Doar golurile sunt fara greseli si deci fara de pacat.  Tot ce s-a umplut este umplut cu tot ce vrei si ce nu vrei.
Fizica daca s-ar fi dezvoltat la liber, fara sa-si bage coada grupul de la Solvay, ar fi aratat cu totul altfel.  Ar fi fost de nerecunoscut.  Nu ar fi "explicat" totul aducand argumentul suprem: hokus-pokus apare o "forta" potrivita, care salveaza orice situatie.
Ultima care a aparut este "forta elicoidala". Iar ultima particula " bosonului Higgs" este sfanta, ca e prima facuta chiar de Dumnezeu.  Dar noi mai stim ca orice boson este unirea a doi drakusori cuantici zisi fermioni, deci tot lucrarea diavolului este Universul originar. Oare cum se vor chema acesti fermioni originari aflati in "parametrii vidului" si cat ne vor costa sa-i inregistram cu surle si trambite ?   Oare dupa descoperire le vom face un palat cu un seif, unde sa-i pastram in cea mai deplina siguranta, avand in vedere pretul-valoarea ?
Fizica oficiala se misca tare greu. Inca nu a fost introdus pe fiecare pagina si in fiecare propozitie termenul de boson Higgs, care este omniprezent in orce particula.

gafiteanu a scris:Ultima care a aparut este "forta elicoidala"

Dl. gafiteanu,
In lucrarea   Fizica  Atomului   si  eu  sustin  aceasta  forta  elicoidala  .  Intamplator  sau  nu ,  vad  ca si  alte  persoane  o  sustin.  Lucrarea  mea  a  fost  terminata  in  luna  mai  al  anului  2013,  daca  nu  gresesc. Despre   un  Vortex ,(electronic  ), care  exista  in atom  mi-am dat  seama  in  luna  decembrie  , (  ajun  de  Craciun) ,  al  anului  2005.  Intamplare sau  nu  ,tocmai  in  anul  international  al  fizicii.  Timp  de  8  ani  am  tot  framantat  lucrurile. Astfel  am  ajuns  la  concluzia  ca  in  interiorul  atomului   sunt  doua  vortexuri,(electronic  si  nuclear).  Lucrarea  inca  exista  si  nu  cred  ca  doua  clicuri la  comp.   pentru  a  colora    paginile respective   cu  o  culoare  mai  inchisa ,   iese  astfel textul  in evidenta ,    poate  constitui  un  impediment  in  citirea  ei.  Nu  este  perfecta  .  Mai  am  de  lucru  , dar  este  un  inceput  de  drum.  Am  crezut  ca  pana  la  urma  ati  rezolvat  problema  pe  care  ati  semnalat-o   mai  de  mult  si  ma  asteptam  la  o  parere ,  negativa  sau  pozitiva .  Nu  are  importanta.  .  Timpul  nu  este  pierdut  . Astept  cu  interes.

scanteitudorel a scris: In   Fizica   exista :  scop ->actiune....   cauza-> efect.  Cine  nu   l-e  cunoaste pe  aceste   patru  ,  nu  stie  adevarata  Fizica. Punct.

Dl. presura ,
Mai  sus  am  scris  acest  text .  Nu vreau sa  fiu  gresit inteles  , dar  atunci  cand  am scris  ,,Punct'' nu m-am  referit  la  stop  discutie ,  m-am  referit  la  Punct  si  de  la  capat  cu  stiinta  numita  Fizica.

Despre fizica eliciodala. Ur aticol in acceasi directie (citez din abstract "The Dirac equation electron is modeled as a helically circulating charged photon"):https://www.academia.edu/15686831/Electrons_are_spin_1_2_charged_photons_generating_the_de_Broglie_wavelength

La celelalte observatii se poate raspunde punctul. Se poate, intr-adevar, sa se dovedeasca, pe viitor ca Bosonul Higgs e facut din doi fermioni (ca in exemplul meu din carte cu supracoductorii, unde avem doi fermioni, electronii, formand o pereche Cooper). Nici un fizician nu cred ca neaga aceasta posibilitate (care s-ar putea chiar sa existe in modelele extinse, nu stiu). Problema este ca, atata timp cat nu avem masuratori sau indicatii pentru aceasta supozitie, nimeni nu lucreaza serios pe ea, pentru ca crede ca isi pierde timpul, si aleaga sa lucreze pe alta linie (de exemplu supersimetrie). Este bosonul Higgs fundamental? Probabil nu, atat doar ca acum el sta la baza tabelului. Este el particula lui Dumnezeu? Nu. Se exagereaza cu popularizarea lui? Da, dar cu adaugirea ca trebuie spus ceva copiiilor ca sa fie atrasi spre fizica.

Multe  goluri,  carpita  pe  ici  pe  colo   si  un  drum total  gresit .  Aceasta  este  parerea  mea  pana  in  momentul  de  fata,  despre Fizica.  Am  mai  scris   asa  ceva  .   In   Fizica   exista :  scop ->actiune....   cauza-> efect.  Cine  nu   l-e  cunoaste pe  aceste   patru  ,  nu  stie  adevarata  Fizica. Punct.

Si parerea mea este ca sunt directii gresite, iar eu as enumera printre ele teoria corzilor. Dar cine sunt eu sa zic asta, care sunt argumentele mele, altele decat cele ale lui Woit, sa spunem? Ma pot bate eu cu Motl Lubos (http://motls.blogspot.nl/), un sustinator al ei? Sau cu Witten, laureat al echivalentului de Nobel? Citesc teoria, citesc parerile altora, si imi fac parerea mea ca e un drum mort. Ramane insa parere personala, nu as baga mana in foc, pentru ca nu am studiat cu creionul (ca la curs) decat o singura carte (ce e drept cu sute de pagini) cu formulele de baza ale teoriei (incluzand parametrizarea conului, care mi-a dat o bataie de cap...), scrisa de Zwiebach http://www.amazon.com/First-Course-String-Theory-Edition/dp/0521880327 Cartea lui Polchinski, de exemplu, doar am rasfoit-o, ca si cateva articole. Cata incredere as avea eu sa stau in fata marelui Weinberg (Nobelul teoriei electroslabe), legenda vie, care si el sustinea teoria acum cativa ani? De asta zic, am si eu parerea mea, insa, pe piata ideilor, nu aduce nimic nou si nu conteaza. Totusi, este multa dreptate si in ce spuneti, uitati un citat recent al lui Weinberg, tocmai despre teoria corzilor, se pare ca nici el nu mai e asa de sigur:

I don’t want to discourage string theorists, but there’s just the possibility that maybe that isn’t the way the world is, that the world is much more like we’ve always known, that is, the Standard Model and General Relativity.

presura a scris: Ideal ar fi ca fizica sa fie simplificata (daca se poate!) pentru a ne fi redata, inapoi, noua, maselor.

Salut, Cristi!

Cu treaba asta sunt întru totul de acord cu tine! Natura nu are nevoie de aprobarea noastră ca să funcționeze, nici măcar de mintea noastră. Evoluția de la simplu la complex, de la unicitate la diversitate, este un produs al minții noastre, artificial nu natural. Natural suntem unici nu diverși, cum unică e natura, dar fizica actuală nu mai e naturală, ci artificială.

ʺA fi? Nebunie și tristă si goală;
Urechea te minte și, ochiul te-nșeală;
Ce-un secol ne zice ceilalți o dezic.
Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.ʺ, zicea Eminescu înaintea lui Einstein, care a relativizat spațiul și timpul absolut a lui Newton. Un vis sarbăd .. sau nimic?

Teoria stringurilor-corzilor este simpla, logica.  A fost intuita acum peste 150 de ani, a avut model fizic de macheta si a capatat chiar o forma matematica, singura care a supravietuit pana azi. Pionierii au fost Faraday cu vestitele lui "tuburi de forta", apoi Maxwel, dar si unii fizicieni-matematicieni Hamilton, http://www.recreatiimatematice.ro/arhiva/istoria/RM22005IHAMILTON.pdf ...
Heaviside,   http://www-history.mcs.st-and.ac.uk/Biographies/Heaviside.html
Aceste formatiuni string se explica numai daca intelegem ca materia se organizeaza si se auto-organizeaza sinergic in forme superioare si ca este obligatoriu in miscare. Formatiuni statice nu exista, energii in repaus nu exista.  Exista doar in echilibru, acesta este termenul corect pt relativitate.  Trebuia sa se cheme "Teoria echilibrului", nu a relativitatii.
Echilibru permite modificarea masei si a energiei doar in anumite limite, nu pana la infinit cand viteza devine =c, cum face cea a relativitatii.
Deci energia de repaus trebuie sa se cheme "energia dinamica minima de echilibru".  Totul in Univers este in echilibru, banuiti poate cu cine.
Stringurile nu pot deveni oricat de mari decat in anumite conditii artificiale create de oameni.  De exemplu in cazul ozeneurilor cu ele se lucreaza, la fel pt avioanele invizibile radar.
Numai cei ce intuiesc cuanta inteleg si stringul.

Eu cred ca teoria corzilor e intuitiva la nivel clasic. Odata ce vibratia corzii se cuantifica, si odata ce i se adauga corzii un camp fermionic aditional de-a lungul sau (inexistent in cazul clasic), cuantificarea se complica au de tot, iar ecuatiile sunt atat de complexe, ca nu pot fi bine stapanite decat de un club redus de cercetatori. Se introduc obligatoriu apoi dimensiuni aditionale compactificate ale spatiului, pentru a pastra consistenta matematica (ceea ce eu am prezentat in carte printr-o scurtatura, problema maselor Planck descrise de aceste particule). Urmeaza apoi detaliat modul de cmpactificare, in teoria cuantificata. Este dificil, si mie nu mi se pare deloc elegant. Clasic da, putem intui ideile pe care le spuneti, ca vibratia corzii pe loc inmagazineaza energie, sau elasticitatea sa, insa cuantic? Desigur, asta nu e nici un argument, nimeni nu forteaza realitatea sa fie simpla, sa o intelegem. Trebuie insa inteles ca teoria corzilor relativiste este intrinsec imbinata cu teoria cuantica (nu poti accepta pe prima fara pe a doua) in "fizica oficiala". Vorbesti de teoria corzilor, vorbesti de supersimetrie, vorbesti de dimensiuni aditionale ale spatiului, vorbesti de cuantificare si compactificare....

Am alta viziune. Nu inteleg "compactificarea", deoarece nici o cuanta nu e compacta.  Poate doar zonal si temporar sa existe astfel de fenomene, care duc la pulsatiile cuantice. Natura are oroare de vid uniform si de compactare uniforma. Cand apare compactarea, apare imediat consecvant si divergenta, deci avem pulsatie.
Cand a fost aplicata cuantei notiunea de spin, evident ca s-au gandit ca, numai cu un string (firicel) poti toarce (to spin) de la un fuior >>>> pe un fus. Nu strica sa urmariti cum toarce lana sau bumbacul o femeie, (nu cum toarce o pisica).

Lucrarea a fost distinsă recent cu premiul Academiei. Bucureștenii au ocazia să se mai înalțe sufletește azi la ora 17.
http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-21471172-celebrul-volum-fizica-povestita-cristian-presura-lucrare-distinsa-recent-premiul-academiei-romane-dezbatut-duminica-libraria-humanitas-cismigiu.htm

Doar atunci cand prima carte va explica ce este forta, atunci deabea se va putea numi de fizica.  Pana atunci este exact ca una de religie, totul se bazeaza si lamureste pe forta divina invizibila, care apare imediat cand trebuie si face toate minunile.
Va dati seama ce puternice dar extrem de mici sunt fortele ce se afla in nucleul de 10^-15m. Si nu parasesc acest nucleu niciodata, chiar se divid odata cu fisiunea lui.
Domnu Cristian Presura stie ceva despre existenta acestor forte ?

gafiteanu a scris:Doar atunci cand prima carte va explica ce este forta, atunci deabea se va putea numi de fizica.  Pana atunci este exact ca una de religie, totul se bazeaza si lamureste pe forta divina invizibila, care apare imediat cand trebuie si face toate minunile.
Va dati seama ce puternice dar extrem de mici sunt fortele ce se afla in nucleul de 10^-15m. Si nu parasesc acest nucleu niciodata, chiar se divid odata cu fisiunea lui.  
Domnu Cristian Presura stie ceva despre existenta acestor forte ?

Pai ai citit tu cartea si ai vazut ca nu a explicat asta? Eu pot
spune ca am cumparat-o, dar nu am indraznit sa caut.
Daca vrei, ti-o imprumut ca sa-mi spui si mie!