Despre lucrarea "Fizica povestită" a lui Cristian Presură

Rezumarea primului mesaj :

Am început cu greu să citesc pe apucate din această lucrare interesantă. Am terminat cu prefața elocventă scrisă de domnul doctor Mircea Penția de la IFIN.

Capitolul 17 începe cu povestea neutrinilor, ocazie cu care aflăm că masa nenulă a acestora pune probleme modelului standard. Se prezintă dificultățile privind secțiunea eficace de ciocnire în cazul neutrinului. În „argumentul 3” se arată că, fiind nerenormabilă (datorită masei nenule a bosonului W), teoria electroslabă este inconsistentă matematic și mai trebuie dădăcită. Se vorbește despre elicitatea neutrinului, folosindu-se de obositoarea analogie dintre spin și rotație.

Neutrinul are, astfel, ba masă de repaus nulă, ba nenulă. Masa nenulă (deși observată experimental) ar pune probleme serioase modelului standard. Când vrem să vorbim de elicitatea lui (care devine apoi chiralitate), îi dăm masă nulă și îl deplasăm cu viteza luminii. De asemenea, acceptăm experimentul care spune că neutrinul are mereu chiralitate stângă, acesta fiind „unul dintre marile mistere ale naturii”.

Citind în continuare despre chiralitate și transformarea ei în oglindă mă gândesc la proprietatea torsiunii unei curbe a-și schimba semnul atunci când curba este privită în oglindă, fenomen echivalent cu ceea ce descrie autorul.

Aflu apoi că împerecherea electronilor în generații (electron, miuon, tauon) este un mister în Fizica actuală. În Fizica elicoidală există mai multe (un număr nelimitat de) generații de electroni, existând chiar și electroni macroscopici, în piciorușele șopârlei Gecko, în norii de furtună, în inelele lui Saturn. Aceste generații se explică cu „generațiile” de elice care se pot forma pe măsură ce se complică curba descrisă de un corp.

Gândindu-mă la câte noțiuni este nevoită să folosească Fizica actuală, precum cea de „isospin”, îmi imaginez cam ce gândea Copernic atunci când citea despre noțiunile (ce azi ne par caraghioase) pe care a fost nevoit să le introducă Ptolemeu în geocentrism pentru a putea explica diversele mișcări...

Fizica elicoidală se află în același raport cu Fizica actuală precum heliocentrismul în raport cu geocentrismul. Singura diferență între cele două tipuri de teorii a fost O IDEE. Pentru heliocentrism ideea a fost că Soarele, nu Pământul este în centrul lumii. Pentru Fizica elicoidală ideea este că un corp liber se deplasează pe o elice circulară, nu pe o dreaptă. Desigur, Copernic a CONSTRUIT un întreg sistem menit să-i convingă pe contemporanii săi, pe când Fizica elicoidală este doar în construcție.

Mai aflu apoi ciudățenia că în teoria interacțiilor slabe, electronul este considerat a avea masă nulă pentru a se putea ajunge la concluzia că neutronii și electronii de chiralitate stânga sunt una și aceeași particulă (diferind doar prin isospin). Apoi mai aflăm că mecanismul Higgs are rolul de a da masa înapoi electronului. Cam așa sunt descrise lucrurile și în Biblie .

Acum, că am terminat cu elevii de bac, lectura poate continua mai intens.

După câteva casete matematice prelungite, pe care, cu toată strădania mea prelungită, nu le-am înțeles (și care ar fi putut fi asociate cu o bară marginală pentru a nu consuma atâta cerneală pentru fondul gri), autorul începe demersul pentru prezentarea mecanismului Higgs cu ajutorul supraconductorilor (efectul Meissner și perechile Cooper). Aflu, cu această ocazie, că la un supraconductor contează și geometria acestuia, nu doar temperatura, fapt care mie unul mi se pare evident .

Citesc despre condensarea Bose-Einstein și ruperea spontană de simetrie și mă gândesc dacă nu cumva acest fenomen este identic cu cel de aliniere a darbuzorilor în Fizica elicoidală. Analogia cu feromagnetismul este foarte fericită și mă ajută să înțeleg complet ce vrea să spună autorul. Îmi place remarca autorului care spune că, „dacă creștem temperatura, fiecare ac de busolă va oscila în jurul poziției de echilibru”. Desigur, acele de busolă „oscilează” mereu, nu doar dacă creștem temperatura. Atâta doar că la creșterea temperaturii crește și oscilația. În plus, la temperatura critică, zic eu, simetria nu se rupe, ci rămâne la un nivel mai superior, între structuri mai superioare, mai mari.
Analogia cu acele de busolă și cu creionul aflat în echilibru instabil ajută la construcția unui câmp precursor al câmpului Higgs ce ar fi un câmp scalar complex (descris amănunțit în două căsuțe matematice lungi) care umple spațiul vid precum o fac acele de busolă pentru a rupe spontan simetria existentă la energii mari. Se arată astfel că scăderea temperaturii Universului ar fi dus la apariția diversității (deci și a diversității forțelor), prin ruperea simetriei.

Aflu despre unghiul Weinberg și rolul său experimental în teoria electroslabă și că această teorie nu poate prezice masa bosonului Higgs. Înțeleg apoi că insteracțiunea dintre particule este reprezentată grafic de secțiunea eficace de ciocnire dintre acestea reprezentare care, din punctul meu (deci, al Fizicii elicoidale) de vedere, este discutabilă. Dacă toate graficele lor se bazează pe asemenea presupuneri, atunci înțeleg de ce nu le pasă de torsiunea traiectoriilor particulelor.

Aflu că mecanismul Higgs prin care electronul capătă masă ar consta în interacțiunea electronului cu câmpul Higgs și schimbarea chiralității sale, proces prin care i s-ar încetini mișcarea și s-ar naște astfel masa electronului. Și când te gândești ce simplu ar fi să admitem doar că electronul (și orice altă particulă) se deplasează elicoidal și că parametrii elicei au legătură cu masa electronului!

Primim apoi analogii ale acestui mecanism cu deplasarea îngreunată printre invitați a unei persoane celebre la o petrecere (masa electronului) sau cu deplasarea unui zvon printre invitați (masa bosonului Higgs). Să le accepte cine dorește. Pe mine nu m-au lămurit. De cine depinde direcția în care se mișcă „persoana” sau „zvonul”? Este această direcție constantă? Cum ar trebui să fie?

Lucrarea are mai multe episoade, serii, sesiuni si sezoane decat interminabilul serial "Tanar si nelinistit" ?
Cand mai doarme savantul asta (Presura desigur), daca mereu cerceteaza, descopera si scrie ? Sau poate scrie ce viseaza.

În căsuțele matematice găsim jocuri cu lagrangeeni cărora li se adaugă termeni când și cum se dorește. N-am găsit răgazul să le aprofundez, din moment ce nu-mi este clară nici măcar baza acestor calcule. Autorul ne dăruiește apoi informația că masa nenulă a neutrinului nu poate fi explicată cu acest mecanism Higgs, deci nici cu modelul standard actual. Spre finalul capitolului 17 găsim matricea CKM, plină de constante experimentale enigmatice (care nu pot fi prezise de modelul actual), aproape diagonală (dar totuși urâtă) a combinațiilor liniare dintre quarcii cunoscuți și aflu că fizicienii cunosc doar modulele numerelor complexe din această matrice, nu și fazele lor.

Amintind de teoriile de la baza Fizicii, autorul susține că, în baza științei complexității, nu funcționează logica reducționistă. Adică, dacă am cunoaște legile de mișcare ale moleculelor, nu înseamnă că am putea prezice vremea.

Acest capitol 18, readuce în atenție modelul cosmologic actual, cu toate povestirile care mai de care mai caraghioase cu timpul și spațiul Planck, cu supa de particule inițială, cu momente de genul celor 380 000 de ani care îmi amintesc din nou de caraghioslâcurile din Biblie, mai ales când autorul face des referire la „Creator”.

Aflăm despre câmpul inflatonic al lui Alan Guth cu probleme privind densitatea de lagrangean a acestuia și amănuntele matematice prezentate în căsuța aferentă. Este incredibil cu câtă ușurință se admit ca fiind adevărate lucruri extrem de departe de a fi evidente. Mă întreb cât de justificat este să mai numim o asemenea Fizică drept „Știință exactă”. O Știință exactă nu trece de la un pas la altul fără DEMONSTRAȚIE!

Și ceasul elvețian e exact ... și trece mai departe ... iar caraghioslîcurile din biblie nu sunt altceva decît strigătul spațiului cînd îl strînge timpul de ouă ...

Am și eu cartea, dar n-am reușit să citesc din ea două rînduri ... mă uit la ea și-mi trece ...

Bordan a scris:Și ceasul elvețian e exact ... și trece mai departe ... iar caraghioslîcurile din biblie nu sunt altceva decît strigătul spațiului cînd îl strînge timpul de ouă ...

Am și eu cartea, dar n-am reușit să citesc din ea două rînduri ... mă uit la ea și-mi trece ...

Lasa Bordane ca vorbesc cu Cristi ca la a doua editie sa puna niste poze.Poate te atrage si pe tine si reusesti sa treci de doua randuri

orakle a scris:

Bordan a scris:Și ceasul elvețian e exact ... și trece mai departe ... iar caraghioslîcurile din biblie nu sunt altceva decît strigătul spațiului cînd îl strînge timpul de ouă ...
Am și eu cartea, dar n-am reușit să citesc din ea două rînduri ... mă uit la ea și-mi trece ...

Lasa Bordane ca vorbesc cu Cristi ca la a doua editie sa puna niste poze.Poate te atrage si pe tine si reusesti sa treci de doua randuri

Ai impresia ca prima editie nu are poze? Ce spune Bordan reflecta o
realitate: cartea nu este scrisa la nivelul celor ce au nevoie de povesti!
Abel face eforturi sa o strabata, eu am patit lafel ca Bordan si il
inteleg.

În următoarele secțiuni, autorul ne familiarizează în continuare cu ipotezele cosmologice și ne ajută să „digerăm” ipotezele „științifico-fantastice” propuse de fizicieni pe baza observațiilor făcute asupra radiației de fond. Stau și mă întreb cine îi împinge pe acești fizicieni să „digere” asemenea prostii și cât de liniștiți pot fi aceștia când există încă atâtea posibilități teoretice fundamentale pe care nu le-a explorat niciunul dintre ei. Or fi crezând oare cu toții că ei sunt pe drumul cel bun și unic? Cum poți să te hazardezi să faci ipoteze atât de caraghioase despre un întreg Univers când tu nu ești încă în stare să explici nici măcar fenomenele care se petrec în bucătăria ta? Câtă mârșăvie se ascunde în spatele unei asemenea atitudini! Nu ar fi mult mai onest să le spui studenților tăi că NU ȘTIM mai nimic despre Univers, în loc să le lași impresia că TREBUIE „digerat” ceea ce le prezinți tu?

Mă distrează cum teoreticienii au găsit explicații la orice, chiar și la prezența câmpului de tipul B din radiația de fond, deși părea plauzibilă doar componenta de tip E. Și încă nu una, ci două explicații. Apoi, „fluctuațiile cuantice ale câmpului inflatonic” explică și variațiile observate în  radiația de fond. La urma urmei, ce nu pot explica asemenea fluctuații? Mai are Fizica actuală vreun mister, de când cu aceste „fluctuații cuantice ale câmpului inflatonic”?

Dar stați să auziți poveste! Cică pe la începuturi Universul avea masă mică, după care datorită expansiunii, conform lui Andrei Linde, masa Universului a cresut. A CRESCUT oameni buni! A crescut, de una singură! Pardon, nu de una singură, căci vine Linde și ne explică cum a crescut. Ascultați aici comedie: creșterea masei s-ar datora energiei negative prezente în câmpul gravitațional. Ăștia ne testează discernământul științific și ne râd în pumn de cât suntem de creduli? Păi câmpul gravitațional nu este un câmp conservativ? De unde energie suplimentară în câmpul gravitațional? De la Ponta? Prin ce mecanism dumnezeiesc creșterea spațiului (dacă ar fi posibilă și o asemenea enormitate) nu ar fi micșorat în așa fel restul energiei Universului încât energia totală să fi rămas constantă? Sau luăm de bune numai lucrurile care ne convin, iar pe cele deranjante le ascundem sub preș? ... Mă uit în oglindă și constat că sunt roșu; ori de furie, ori de căldură. Sunt furios că Fizica actuală îi îndobitocește în halul ăsta pe tineri și sunt furios că oameni dragi mie cred în asemenea bazaconii.

Mai departe, ca să se confirme calculele despre Univers ale marelui Linde, sunt nevoit să ascult povești și despre universuri multiple, de parcă cele paralele nu mi-au fost de-ajuns. Avem și o minunată poză cu schița universurilor multiple, schiță pe care ne-o dăruiește dragul nostru Linde. Mai apoi, urmează caseta matematică aferentă scrisă cu speranța că ne va convinge de mărimea enormității.

Și când mă gândesc că, adolescent fiind, sorbeam cu mare atenție și nesaț asemenea măgării (împrumutând zeci de cărți de la Biblioteca Județeană), fără să mă îndoiesc de ceva și minunându-mă de avansul Științei, azi mă întristez când știu că alții, la rândul lor, tineri fiind și creduli, vor face aceleași greșeli ca mine...



Este urmat de topicul „Offtopic din "Despre "Fizica povestită"..."”.

Se prezintă problematica ruperii de simetrie dintre particule și antiparticule. Apoi citesc despre „oscilațiile” neutrinilor și despre propunerile privind introducerea supersimetriei. Apropo! De ce credeți că manualele de Fizică nu conțin DEMONSTRAȚII, spre deosebire de cele de Matematică? Evident, pentru că Fizica NU (mai) este o Știință exactă, ci a (re)devenit Filozofie (Naturală).

Cu această ocazie, aflu despre „problema ierarhică” privind masa prea mică a bosonului Higgs, problemă pe care, desigur, o rezolvă supersimetria. Și mai aflu că „teoreticienii care susțin teoria supersimetriei au însă argumente pentru absența completă a dovezilor experimentale.” Vă dați seama? „Absența COMPLETĂ”! Și sunt argumente pentru asta! Deci, fizicienii contemporani pot argumenta chiar și absența rezultatelor experimentale! Halal Fizică mai trebuie să îngurgităm...

Abel a scris:Apropo! De ce credeți că manualele de Fizică nu conțin DEMONSTRAȚII, spre deosebire de cele de Matematică? Evident, pentru că Fizica NU (mai) este o Știință exactă, ci a (re)devenit Filozofie (Naturală).

orakle a scris: Lasa Bordane ca vorbesc cu Cristi ca la a doua editie sa puna niste poze.Poate te atrage si pe tine si reusesti sa treci de doua randuri

Nu te mai obosi, că i-am spus eu, că i-am citit cartea înainte de a o scrie.

La teoria ta globală, într-adevăr, m-ai ajuta enorm să pui poze, că mă depășește de tot la al doilea rând, acolo unde spațiul și timpul se înciotrică. Sau ai retras-o de pe piață? Cred că te-ai născut și tu prea devreme pentru timpurile astea ... ori prea târziu?

Abel Cavaşi a scris:Se prezintă problematica ruperii de simetrie dintre particule și antiparticule. Apoi citesc despre „oscilațiile” neutrinilor și despre propunerile privind introducerea supersimetriei. Apropo! De ce credeți că manualele de Fizică nu conțin DEMONSTRAȚII, spre deosebire de cele de Matematică? Evident, pentru că Fizica NU (mai) este o Știință exactă, ci a (re)devenit Filozofie (Naturală).

Iti remarc supararea ca fizica nu este o stiinta atat de exacta ca
matematica. Dupa parerea mea asta trebuie acceptat, fizicii i se
cer rezultate si confirmari experimentale, de care matematica nu
are nevoie. Cum vrei sa avanseze cunoasterea in fizica? Sa se
publice numai rezultate sigure? De la un anumit nivel, toata fizica
este o culegere de ipoteze care pot fi ulterior infirmate. Chiar si
atunci când rezultatele sunt afirmate cu convingere. Daca nici tu
nu te arati prea convins de contributia ta, cine iti mai acorda un
nobel? Dar asta este calea fizicii, ea progreseaza cu pasi ezitanti,
inainte si inapoi, selecteaza ce se confirma in timp, abandoneaza
ce nu se confirma, uneori reia ideile abandonate, etc.
Nu merge drept si coerent, ci inainteaza pe un front larg,
pe care abandoneaza multe victime. Asta este calea ei, altfel nu ar
progresa deloc. Fiindca totusi progreseaza, chiar si in felul acesta,
care la un moment dat poate contine erori si pe tine te supara.

virgil_48 a scris:De la un anumit nivel, toata fizica
este o culegere de ipoteze care pot fi ulterior infirmate.

Așa este Fizica DE ASTĂZI. Fizica de mâine va fi una exactă, elicoidală, bazată pe Matematică. Altfel spus, Fizica de mâine va fi o ramură a Matematicii. Până atunci să nu mai facem pe deștepții că Fizica este o Știință exactă. Nu este și punct!

Normal! Fizica este maculatura. Muzica e mult mai tare!

Dacă nu este Știință exactă, nu înseamnă că este maculatură. Cel puțin, n-am spus eu asta, așa cum ai vrea tu să minți pe-aici.

Pai unde vezi tu ca mint? Trag numai concluzii din ce afirmi. Bine, nu e maculatura, e literatura ieftina.

Abel Cavaşi a scris:
Așa este Fizica DE ASTĂZI. Fizica de mâine va fi una exactă, elicoidală, bazată pe Matematică. Altfel spus, Fizica de mâine va fi o ramură a Matematicii. Până atunci să nu mai facem pe deștepții că Fizica este o Știință exactă. Nu este și punct!

Daca va fi elicoidală sau nu, vor afla urmasii nostri. Dar cu trecerea
timpului, va deveni fără indoială din ce in ce mai exactă.

virgil_48 a scris:Daca va fi elicoidală sau nu, vor afla urmasii nostri. Dar cu trecerea
timpului, va deveni fără indoială din ce in ce mai exactă.

De acord , cu un amendament. Sa aleaga alt drum . Acesta este gresit.

O sa va judece colegii mei, academicienii !
1+1=2, dar nu exact, se mai adauga si-o elicoida imaginara.

Citesc despre strădaniile privind marea unificare (dintre mecanica cuantică și gravitație). Cu această ocazie mai aflu că „tăriile” interacțiunilor sunt măsurate pe baza probabilității de emisie/absorbție a bosonilor asociați. Mai aflu că și constanta de structură fină (ca și sarcina electrică) poate fi variabilă cu distanța. Autorul reușește să-mi explice întrucâtva de ce la energii apropiate de energia Planck începe să conteze și gravitația. Doar că mă cam sperie când îmi spune că la asemenea energii ar putea fi violată invarianța relativistă sugerându-mi că această invarianță ar depinde de energie. Oare ce părere ar avea Einstein despre asemenea concluzii? Din fericire, există fizicieni care pun la îndoială unele dintre aceste modele.

Primesc amănunte excelente despre LHC, pe care n-am avut curiozitatea să le caut vreodată. De asemenea, despre secțiunea eficace. Apropo de secțiunea eficace! Dacă particulele sunt punctiforme (căci sunt punctiforme, nu-i așa?), atunci ce secțiune eficace au ele?

Autorul ne arată apoi, bazat pe lungimea de undă Compton, de ce LHC nu produce găurile negre microscopice apocaliptice de care s-a speriat lumea la începuturile experimentului și îmi amintește aici și de argumentul bun al lui Adrian Buzatu cu privire la radiațiile cosmice. În continuare, cu teoria corzilor se umblă chiar și la masa Planck, micșorând-o, după care mecanismul Hawking îi reliniștește pe fizicieni în ceea ce privește apariția găurilor negre microscopice. Și pentru ca argumentele să fie complete, se vorbește și în carte despre radiațiile cosmice ce ajung în partea superioară a atmosferei și care nu produc nicio gaură neagră microscopică. Însă argumentele și contraargumentele nu se opresc aici, dar devin de-a dreptul caraghioase, asemănătoare cu cele biblice, bazate pe probabilități. Și cum în Fizica actuală nimic nu are probabilitate nulă, evident, rămâne posibilitatea (ce atrage publicul, deci și banii) găurii negre.

Capitolul se încheie apoi cu detalii despre ce s-ar mai putea experimenta cu ajutorul LHC, precum supersimetria, teoria corzilor, particula de materie întunecată.

In sfarsit o biblie stiintifica moderna, dedicata oamenilor cu o bibilica ceva mai inteligenta.
Ce distanta enorma a strabatut stiinta de la Einstein incoace. Aia vechi au ramas mici copii.
ABuzatu asta al nostru e de mii de ori mai in tema decat ce era Einstein odata.
Nu e zi in care sa nu se emita o supozitie cu supozitoare. Fizica moderna e atacata si violata din toate pozitiile si subpozitiile.
Supozitoarele ajuta, ele accelereaza particulele.
Dar oare cum va arata fizica viitorului, peste 50 de ani ?  Cum si ce vor scrie nepotii nostri in acest forum ?
Cu siguranta stiinta veche se va uni cu biblia moderna, va fi marea unificare, atat de mult asteptata si desteptata.

Deja se lucreaza la fizica unificata a viitorului, eminentul profesor Sfantul Vasile Tudor o scrie si o deseneaza cum si-o imagineaza:
Facerea sau Facatura: http://forum.portal.edu.ro/uploads/post-40-1438155007.jpg
Poate vine cu ceva completari la zi si Cristian Presura, ca trebuie sa aiba si domnia sa niste noutati de ultima ora.  Nu prea a pus poze, care iti merg la suflet.  O fizica fara poze e ca fara suflet.

Capitolul 19 pare să-mi amintească de începuturile dragi ale cărții, în care m-am desfătat cu o muțime de cunoștințe indubitabile. Se începe să se vorbească aici despre fundamentele Fizicii, despre cărămizile ei, presupuse a fi „corzile relativiste” (căci vibrează cu viteza luminii). Cum adică, „vibrează cu viteza luminii”? Punctele de pe coardă au viteza luminii? Teoria ce studiază aceste corzi relativiste ar fi menită să unifice mecanica cuantică și relativitatea, lucru pe care nu l-a reușit nimeni încă. Interesant! Nu-i așa? „Corzi relativiste”? O fi având vreo legătură cu teoria curbelor, în care teorema de recurență a formulelor lui Frenet joacă un rol crucial și neexplorat încă? E posibil oare ca fizicienii să formuleze o asemenea teorie a corzilor și să n-aibă habar de curbură și torsiune?

Sunt relativiste pt ca nu respecta teoria relativitatii. Adica se deplaseaza transversal cu viteze mult supra-luminice, dar vibreaza longitudinal cu viteza luminii. Per ansamblu o coarda face o deplasare longitudinala pulsatorie-vibrationala-alternativa cu viteza luminii daca se deplaseaza in vid.
Daca coardele se incalcesc intre ele rau de tot, atunci bat pasul pe loc, dar intern tot pulseaza.
Puteti sa fiti sigur ca ideea aceasta C.Presura a nimerit-o, dar a citat-o de undeva, fara sa o inteleaga. Bine ca n-a distorsionat-o.
Dar a incurcat-o rau cand a zis ca-s relativiste, ca nu-s asa. Doar ghemurile hexagonale in 3D de coarde pot deveni relativiste, daca capata viteza.  In mod normal, ghemurile au viteza cinetica zero la energia de repaus.
Exemplu de ghem hexagonal 3D: neutronul.
O coarda simplu sau dublu incordata (mono sau bipolara) are deja viteza luminii pe directia de deplasare longitudinala, deci nu i se poate aplica nici o relativitate. O astfel de coarda indiferent de compozitie (cantitate si calitate) tot cu viteza luminii se deplaseaza.

Deseară, la ora 21:30, Cristian Presură vorbește despre carte în emisiunea „Spre stele” de la Radio România Actualități, cu Alexandru Mironov.

Alexandru Mironov este inca agent rus, raporta demult timp si inca raporteaza totul la serviciile lor secrete despre activitatea in domeniul stiintific. Este mai mult decat un simplu turnator, deoarece poate lua si decizii si sa le duca la indeplinire, inclusiv crime.  Este o puternica forta malefica, a jucat un mare rol in distrugerea institutelor noastre de cercetare, o curea de transmisie pt. directivele de la Moscova.
A fost atacat mult timp de un agent aflat in slujba Frantei,  Valentin Manoliu, care chiar este bine pregatit in fizica cuantica. Cautati-i publicatiile pe net. Este um prolific militant social-politic. Dar mai este si printre putinii romani care cunosc secretele free energy.
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4701
Al.Mironov a pregatit cu mult timp inainte lovitura de stat din 1989, alaturi de alti rusofoni tradatori. Este catalogat in grupa primilor 5 tradatori care inca conduc Romania din umbra, controlati de Rusia.

Cristi are o voce caldă și vorbește cu mult entuziasm. Emisiunea de o jumătate de oră a fost destul de consistentă. Mi-a plăcut înflăcărarea cu care a vorbit despre semnul „greșit” din ecuația ultimă, pentru care a lucrat o săptămână. Mă abțin să vorbesc despre lucruri care nu mi-au plăcut...