Ce ar trebui să înțelegem prin impuls ?

Plecând de la ceea ce a afirmat Dacu în alt subiect, precum că nu masa unui corp crește dacă viteza acestuia crește, ci impulsul lui, m-am întrebat  ce este impulsul corpului.
Desigur, știm că este o mărime fizică bla, bla bla.
Dar ce este în esență, fenomenologic, impulsul corpului ?
Cum se manifestă impulsul unui corp ?
Ce-i face impulsul corpului ?

Se înțelege ce vreau să întreb ?

Impulsul ar trebui să fie o mărime fizică asociată unui sistem care să ne arate cât de mult se opune sistemul la acțiunile forțelor exterioare. Deci, impulsul are legătură cu timpul. Un sistem cu impuls mare va „consuma” timp mai mult pentru a avea aceeași stare de mișcare ca și un corp cu impuls mai mic. Impulsul mare aduce întârzieri în modificări.

Abel Cavaşi a scris:Impulsul ar trebui să fie o mărime fizică asociată unui sistem care să ne arate cât de mult se opune sistemul la acțiunile forțelor exterioare. Deci, impulsul are legătură cu timpul.

Cât de mult se opune sistemul la acțiunile forțelor exterioare pare să fie mai degrabă o definiție a inerției.
Dacă este corect ce spui, înseamnă că formele de manifestare ale impulsului și inerției sunt asemănătoare.

Da. Impulsul se conservă tocmai din cauza inerției.

Percutia ce este ? (Nu in sensul de instrument muzical.)
Impulsul are percutie, sau percutia are impuls ?
Cand un glont trece printrun om, sau ramane in om, cum studiem stiintific fenomenul ?

Abel Cavaşi a scris:Da. Impulsul se conservă tocmai din cauza inerției.

A se vedea o postare pe forum, ca eu am avut prioritatea acestei afirmatii inca cu multi ani in urma. Mai adaugam ca nu energia se conserva, ci impulsul.

Auuuuu, sa nu uit, impulsul este elicoidal !!!
Cand un burghiu da un impuls, il da elicoidal. Si apoi se stie ca toate cuantele se invart. Cuantele sunt ca niste burghie, cand pot, penetreaza.
Dovada cea mai palpabila este chiar electronul elicoidal, care strapunge orice izolator oricat de gros, atunci cand devine scanteie.

curiosul a scris:
Dar ce este în esență, fenomenologic, impulsul corpului ?

Spunem ca un corp aflat in miscare poseda impuls. Astfel, impulsul unui corp reprezinta cantitatea de miscare a acestuia, si este prin definitie un vector egal cu produsul dintre masa si viteza corpului. Aceasta definitie este valabila atat in mecanica newtoniana cat si in cea relativista.

curiosul a scris:
Cum se manifestă impulsul unui corp ?

Se manifesta prin miscarea corpului. Cand corpul este in repaus, nu are impuls. Cand este in miscare, are impuls.  A se observa faptul ca impulsul este o marime relativa. Trenul aflat in miscare fata de gara are impuls, dar fata de mecanicul locomotivei nu are.

curiosul a scris:
Ce-i face impulsul corpului ?

Impulsul unui corp se schimba daca asupra lui actioneaza o forta. Forta spune cum variaza impulsul corpului in timp, conform legii a doua a dinamicii. Daca asupra corpului nu actioneaza nici o forta, sau actioneaza un ansamblu de forte a caror rezultanta este nula, impulsul acelui corp se conserva, adica nu se modifica in timp.

Abel, scrie in mod cinstit si clar, ca nu e voie pe acest forum sa mai facem apel si explicatii la mediul=spatiul=eter.
Ca nu mai e voie sa ne raportam exact la acest mediu de raportare fata de care se raporteaza totul, inclusiv viteza luminii.
Impulsul se raporteaza dupa mine numai la acest mediu si fara acest mediu nici nu exista impuls.
Ca acest mediu=spatiu este neclar pentru cei ce detin puterea de a decide adevarul. Adica sa devina clar ca ETERUL este NECLAR.
Daca cumva credeti ca fara spatiul eter va deveni vreodata fizica clara, va urez succes.

Faptul ca exista atat in microcosmos cat si in macrocosmos aceste traiectorii curbe-elicoidale, se datoreaza exclusiv unor impulsuri venite din mediul=spatiul=eter.
Cred ca ar trebui sterse sau sa devina invizibile toate comentariile acestui forum care nu respecta acest principiu al traiectoriilor si vitezelor ca rezultat exclusiv al ciocnirilor prin impuls (vectorial).
Impulsul este cel mai important element al fizicii, al intelegerii Universului in care traim, al supravietuirii noastre intrun viitor si sigur cataclism ce ne asteapta.
Acesta sper sa devina un forum stiintific, nu mistic, al lucrurilor care o cotesc pe un drum elicoidal asa din senin.

Salut omuledinlună !

omuldinluna a scris:

curiosul a scris:
Cum se manifestă impulsul unui corp ?

Se manifesta prin miscarea corpului. Cand corpul este in repaus, nu are impuls. Cand este in miscare, are impuls.  A se observa faptul ca impulsul este o marime relativa. Trenul aflat in miscare fata de gara are impuls, dar fata de mecanicul locomotivei nu are.

Desigur, din formulă rezultă evident că viteza (mișcarea corpului) și impulsul acestuia sunt direct (proporțional) relaționate.
La nivel macro asta este clar.
Dar cred că eu am vrut mai degrabă să întreb și să înțeleg ce se întâmplă la nivel micro în momentul în care viteza corpului se modifică și indirect impulsul acestuia.
Altfel spus, modificarea vitezei modifică impulsul.
Modificarea vitezei se realizează printr-o accelerație sau decelerație.
Deci practic, forma de manifestare a impulsului s-ar putea observa doar în momentul modificării vitezei, în momentul accelerării sau decelerării, altfel dacă viteza este constantă, impulsul se conservă și nu poate fi observat ceva diferit, vreo schimbare, la nivelul micro al corpului.
Acum, dacă ne-am instala instrumentele de observare în lumea cuantică, ce am observa că se modifică în momentul accelerației sau decelerației corpului ?
Cam asta am vrut să întreb prin cum se manifestă impulsul unui corp.

omuldinluna a scris:

curiosul a scris:
Ce-i face impulsul corpului ?

Impulsul unui corp se schimba daca asupra lui actioneaza o forta. Forta spune cum variaza impulsul corpului in timp, conform legii a doua a dinamicii. Daca asupra corpului nu actioneaza nici o forta, sau actioneaza un ansamblu de forte a caror rezultanta este nula, impulsul acelui corp se conserva, adica nu se modifica in timp.

Sigur, și cu asta sunt de acord.
Aici aș mai comenta că răspunsul nu este tocmai la obiect.
Pentru că nu este vorba de ce-i face forța corpului, ci de ce-i face impulsul corpului.
Relaționând și legătura dintre forță și impuls, forța accelerează corpul, dar impulsul ce-i face ?
Probabil că răspunsul obiectiv la această întrebare se regăsește în răspunsul obiectiv la întrebarea din citatul anterior.

Știu că sunt un pic mai pretențios cu detaliile, motiv pentru care detaliile mărunte, minuțioase mă mulțumesc, nu doar cele explicate la un nivel elementar, să-i spunem.
Sper să înțelegi unde bat cu explicarea impulsului.

Linear Momentum and Force:
The outcome of a force on an object depends on how long it acts and how numerous the force is. A considerable force fighting for a short time had a prominent effect on the momentum of the squash ball. A little force could affect the exact change in momentum, as well, but it would have to run for a much longer time.
For example, when the ball is thrown upward, the gravitational force (much less than the squash racquet's force) would ultimately convert the ball's momentum. Quantitatively, the impact we are talking about is the change in momentum Δp.
By shifting the equation: Fnet=ΔpΔtFnet=ΔpΔt, to be Δp = FnetΔt,
We can understand how the change in momentum matches the average net outside force multiplied by the time this force works. The quantity FnetΔt is given the name impulse. Change in the momentum is the same as Impulse.
Equation of Impulse:
Impulse is often declared to be the product of an average net force that acts for a certain period of time on an object is known as an impulse. The equation for Impulse is given as;
J = F⋅Δt
Note: We assume that force is consistent over time.
Impulse is a vector quantity just the way force is, and it also has direction.
Impulse Momentum Theorem:
The Impulse-Momentum theorem accommodates us to discover the relation linking the two concepts. The theorem asserts that the variation seen in the momentum of an object is equivalent to the amount of Impulse used on it.
What you need to understand is that Impulse is a measure of how much the momentum changes. Here we also perceive an alternative formula which is given as;
Where,
p1 = initial momentum
p2 = final momentum
With this formula, we can further clearly relate Impulse to the changes in the object's momentum.

Abel Wells a scris:. . . . .
Impulse is often declared to be the product of an average net force that acts for a certain period of time on an object is known as an impulse. The equation for Impulse is given as;
J = F⋅Δt
Note: We assume that force is consistent over time.
Impulse is a vector quantity just the way force is, and it also has direction.
. . . . .

Fara se incerc o patrundere indiscreta in expunerea lui Abel 2, am
remarcat relatia aceasta care am sustinut-o in urma cu cativa ani,
cand parea sa starneasca nedumerire. Desi la o analiza sumara
se dovedeste ca   Impulsul = m x v = F x t,  cercetatorii nostri nu
erau obisnuiti cu aceasta idee, care este cam absenta din manuale
fiindca antreneaza niste consecinte.
In manualele elementare afli numai ca Impulsul = m x v.
Din experienta mea, am prezentat pe scurt aceasta concluzie:
  Cu relatia m x v masori impulsul unui corp in miscare inertiala, cu
viteza constanta v. Deci cantitatea constanta de impuls, deținuta
de corp.
  Cu relatia F x t masori impulsul primit de un corp din partea unei
forte F unidirectionale, in timpul t. Deci cantitatea de impuls
dobandita prin actiunea fortei  F in timpul t.
Alte variante sunt combinatii ale celor doua.
Nu stiu daca aceasta departajare importanta a fost mentionata in
textul precedent si ii sugerez autorului sa o rețină daca a ratat-o.

Fie un corp in repaos, de masa data. Teoretic impulsul lui este nul.
Un alt corp cu masa data si viteza data se ciocneste de cel in repaos si i se schimba impulsul.
Inseamna ca acel corp in repaos are un  "impuls static" ?

eugen a scris:Fie un corp in repaos, de masa data. Teoretic impulsul lui este nul.
Un alt corp cu masa data si viteza data se ciocneste de cel in repaos si i se schimba impulsul.
Inseamna ca acel corp in repaos are un  "impuls static" ?

Corpul static preia impulsul partial sau total; Impulsul partial il preia atunci cand are loc o ciocnire elastica, iar impulsul total se preia atunci cand are loc o ciocnire plastica. De exemplu cand un asteroid ciocneste Pamantul se formeaza un crater care a transformat energia cinetica a asteroidului in energie de deformare, caldura si radiatii. Nu exista impuls static, daca ciocnirea este elastica indiferent de marimea corpului static acesta va capata o oarecare viteza deci si un impuls chiar daca este foarte mic. Cum in natura nu exista corpuri perfect elastice, ori ce ciocnire este elasto-plastica si induce corpului static atat impuls cat si energie de deformare.

eugen a scris:Fie un corp in repaos, de masa data. Teoretic impulsul lui este nul.
Un alt corp cu masa data si viteza data se ciocneste de cel in repaos si i se schimba impulsul.
Inseamna ca acel corp in repaos are un  "impuls static" ?

Odata ce repausul este relativ, o ciocnire este caracterizata de
viteza relativa dintre corpurile implicate. Corpul din repaus dezvolta
la coliziune un impuls egal si in directie opusa cu al corpului aflat in
miscare. Deci si acela este un impuls, dar dupa parerea mea, este de
preferat sa operam numai cu marimile consacrate. Altfel sa gasesc
amatori de a le folosi in mod necorespunzator.

Fie doua corpuri punctiforme de mase egale si viteze egale care se ciocnesc elastic frontal.
Pentru un timp foarte scurt vitezele ambelor corpuri , la contact sunt nule.
Impulsul total al sistemului de doua corpuri devine nul la contact.
Ceea ce contrazice legea conservarii impulsului unui sistem...
Sau se metamorfozeaza impulsul mecanic in alta forma de impuls ? De exemplu electromagnetic ?...
Ciocnirea fiind de fapt o interactiune electromagnetica...

În exemplul dat de tine, impulsul total pare să fie mereu nul, nu doar la contact. Dacă am înțeles bine...

eugen a scris:Fie doua corpuri punctiforme de mase egale si viteze egale care se ciocnesc elastic frontal.
Pentru un timp foarte scurt vitezele ambelor corpuri , la contact sunt nule.
Impulsul total al sistemului de doua corpuri devine nul la contact.
Ceea ce contrazice legea conservarii impulsului unui sistem...
Sau se metamorfozeaza impulsul mecanic in alta forma de impuls ? De exemplu electromagnetic ?...
Ciocnirea fiind de fapt o interactiune electromagnetica...

Pentru cazul prezentat de tine, care vede fenomenul la limita
timpului nul, eu vad rezolvarea tot mecanic.
Impulsul ca derivat al enegiei, produce in acel moment deformarea
elastica a ambelor corpuri, care este o acumulare de energie potentiala.
Aceasta se elibereaza imediat, si trimite cele doua corpuri inapoi, cu
aceeasi viteza. Efectul "electro" mie imi scapa la nivel macro!
Desi ce se intampla intre moleculele corpurilor atunci cand are loc
deformarea, poate implica si asa ceva.

eugen a scris:Fie doua corpuri punctiforme de mase egale si viteze egale care se ciocnesc elastic frontal.
Pentru un timp foarte scurt vitezele ambelor corpuri , la contact sunt nule.
Impulsul total al sistemului de doua corpuri devine nul la contact.
Ceea ce contrazice legea conservarii impulsului unui sistem...

Nu ti se pare ca impulsul total al acelui sistem era zero si
inainte de impact ? Ceace inseamna ca nu este nici o contradictie
acolo.
Doua miscari identice de sens contrar, au impreuna impulsul nul.
Nu numai in momentul coliziunii.

Impulsul este injectarea unei energii intrun corp pe o anumita directie intrun anumit interval de timp.
Efectul impulsului ne intereseaza si acesta mai depinde si de starea dinamica a corpului care a primit impulsul.
Efectul impulsului este o acceleratie, o modificare a stari dinamice a unui corp.
Si atractia gravitationala este un impuls, chiar daca consideram ca dureaza un timp infinit. Teoretic prin aplicarea impulsului gravitational asupra unui corp ceresc se injecteaza intrun corp o cantitate infinita de energie daca consideram timpul infinit. Simultan se si elibereaza aceeasi cantitate de impuls pe alta directie..
Prin calcului diferential putem calcula impulsul intrun timp foarte scurt ales de noi. Mai exact aflam cantitatea, nu si vectorul.

Dacă tot am deschis eu topicul, să îmi actualizez și părerile de atunci.
Dar, apropo, voi când vă citiți părerile din mesajele de acum câțiva ani, expuse într-un subiect sau altul, aveți, la fel ca și mine, senzația de "Doamne ce prost mai eram!"
În sfârșit...poate asta înseamnă evoluție în modul în care percepem lucrurile, să zicem.
Ia hai s-o luăm băbește.
Atât energia cinetică, cât și impulsul și nu numai, par să fie mărimi, noțiuni fizice care se reflectă și exprimă cantitatea de mișcare, să mă exprim așa, deși nu știu în ce măsură este corect și obiectiv.

Atât timp cât este vorba și de masă ca și cantitate, poate mai corect ar fi o exprimare de genul cantitatea ÎN mișcare, dar mi se pare mai corectă, nu stiu de ce, poate asociată cu "definiția" sensului în care înțelegem noțiunea de energie, exprimarea cantitatea de mișcare.

Pentru că, de altfel, tot ce asociem cu energia este relaționat cu mișcarea.
Adică...nu e ca spațiul, e acolo, există, dar nu face nimic...
Energia înseamnă în primul rând mișcare, altfel...ce este energia?

Să revenim la impuls.
Chiar matematic interpretat, se observă asemănarea cu formula energiei cinetice la nivel de "componente" fizice, masa și viteza.
Ambele se reflectă și se concretizează în forța de impact în urma unei interacțiuni, sau altfel spus, cu ce forța acționează un corp asupra altuia în urma unei interacțiuni.
Altfel, ele nu au o natură intrinsecă caracteristică proprietăților fizice ale unui corp, le văd pur și simplu ca și caracteristicile unei interacțiuni între corpuri.

Impulsul și energia cinetică sunt mărimi fizice dependente de sistemul de referință ales și sunt noțiuni strâns legate de inerția unui corp, iar întrebarea este dacă inerția unui corp este o chestiune dependentă, la rândul ei, de sistemul de referință.
Desigur, inerția unui corp NU depinde de vreun sistem de referință, din ORICE referențial corpul se opune la fel schimbării stării lui de repaus relativ sau mișcare rectilinie uniformă.

Iar tocmai asta face subiectul conservării impulsului total și implicit al conservării energiei cinetice totale.
Chiar dacă un corp cedează din impulsul său pe o anumită direcție în urma unei interacțiuni cu un alt corp, acesta din urmă trebuie să compenseze printr-un impuls suplimentar, raportat la masa lui, pe aceeași sau pe altă direcție.
Vorbim de o cantitate de mișcare care trebuie să regăsească undeva, în altă parte.

Mă rog, m-am exprimat de parcă ați fi aflat pentru prima dată aceste informații, dar răspunsul ar fi că prin impuls ar trebui să înțelegem cantitatea de mișcare, iar înainte de impuls rămâne totuși întrebarea:
DE CE AU CORPURILE PROPRIETATEA DE INERȚIE?

Să fie ele "ancorate" cumva înn spațiu pe nivelul lor de mișcare?
Iar asta ar însemna direct că materia interacționează cumva cu spațiul.
Să nu aibă spațiul pe care îl percepem nicio legătură cu mișcarea corpurilor prin el, iar dinamica corpurilor, inerția lor, să aibă o explicație STRICT legată de o lege intrinseca a conservării cantității de mișcare?
Ce anume ar determina această lege de conservare a cantității de mișcare?
Sau a energiei, dacă vă place mai mult termenul acesta?
Sau a impulsului, să fim în topic, că oricare ar fi explicată, le explică și pe celelalte.

De ce universul respectă legile de "funcționare", înainte de toate și oricare ar fi ele?

curiosul a scris:

Să revenim la impuls.
Chiar matematic interpretat, se observă asemănarea cu formula energiei cinetice la nivel de "componente" fizice, masa și viteza.
Ambele se reflectă și se concretizează în forța de impact în urma unei interacțiuni, sau altfel spus, cu ce forța acționează un corp asupra altuia în urma unei interacțiuni.
Altfel, ele nu au o natură intrinsecă caracteristică proprietăților fizice ale unui corp, le văd pur și simplu ca și caracteristicile unei interacțiuni între corpuri.

Presupun ca se stie explicatia pentru ce a fost nevoie de doua
marimi, impulsul si energia cinetica, desi energia cinetica este
o escaladare a impulsului. Poate pentru a putea face echivalenta
intre energia cinetica si cea potentiala. In plus, energia este o
marime scalara, fata de impuls care este vectoriala.

Impulsul și energia cinetică sunt mărimi fizice dependente de sistemul de referință ales și sunt noțiuni strâns legate de inerția unui corp, iar întrebarea este dacă inerția unui corp este o chestiune dependentă, la rândul ei, de sistemul de referință.
Desigur, inerția unui corp NU depinde de vreun sistem de referință, din ORICE referențial corpul se opune la fel schimbării stării lui de repaus relativ sau mișcare rectilinie uniformă.

Nu pune mâna in foc ca energia cinetica este dependenta de
sistemul de referinta. Aceasta este o marime scalara. Eu
inteleg ca indiferent in ce directie s-ar deplasa sistemul de
referinta, energia cinetica a corpului vizat este aceeasi.
Despre impuls nu se poate spune acelasi lucru.

Mă rog, m-am exprimat de parcă ați fi aflat pentru prima dată aceste informații, dar răspunsul ar fi că prin impuls ar trebui să înțelegem cantitatea de mișcare, iar înainte de impuls rămâne totuși întrebarea:
DE CE AU CORPURILE PROPRIETATEA DE INERȚIE?

Impuls sau cantitate de miscare, asa inveti fizica elementara din
primul an. Cauti raspunsuri pentru adevaruri elementare care
nu au nevoie sa fie dovedite. O sa ajungi sa te intrebi dece este
apa udă. Conservarea impulsului confera proprietatea de inertie.

Să fie ele "ancorate" cumva în spațiu pe nivelul lor de mișcare?
Iar asta ar însemna direct că materia interacționează cumva cu spațiul.
Să nu aibă spațiul pe care îl percepem nicio legătură cu mișcarea corpurilor prin el, iar dinamica corpurilor, inerția lor, să aibă o explicație STRICT legată de o lege intrinseca a conservării cantității de mișcare?
Ce anume ar determina această lege de conservare a cantității de mișcare?
Sau a energiei, dacă vă place mai mult termenul acesta?
Sau a impulsului, să fim în topic, că oricare ar fi explicată, le explică și pe celelalte.
De ce universul respectă legile de "funcționare", înainte de toate și oricare ar fi ele?

Mai ai putin si ajungi in paranormal cu "de ce"urile acestea. Stiinta
cauta sa afle legile de functionare ale Universului ca sa ne putem
folosi de ele. Tu ai vrea sa afli "de ce" sunt asa cele descoperite?
Sau suspectezi ca au fost "descoperite" gresit ?

Răspunsul tău este cam ciudat de întrebător.
Iar pentru că ai anumite convingeri și susții lucruri pentru care "pui mâna în foc" că ai dreptate, mă face și pe mine să fiu îndoielnic în ce privește "calitatea" convingerilor tale pentru simplul motiv că nu poți să înțelegi ce spun.
Și anume.
Impulsul și energia cinetică sunt mărimi fizice dependente, sau raportate, la un anumit sistem de referință.

Adică, calculatorul din fața ta, considerând că stai nemișcat în fața lui, nu are impuls și nici energie cinetică față de tine, dar are față de alt referențial.

În schimb, întrebările din final sunt mai degrabă filozofice, dar au același substrat care determină întrebările din fizică.
Înainte de matematică, la baza fizicii stă întrebare "De ce?" (Se întâmplă asta/asa).

curiosul a scris:Răspunsul tău este cam ciudat de întrebător.
Iar pentru că ai anumite convingeri și susții lucruri pentru care "pui mâna în foc" că ai dreptate, mă face și pe mine să fiu îndoielnic în ce privește "calitatea" convingerilor tale pentru simplul motiv că nu poți să înțelegi ce spun.
Și anume.
Impulsul și energia cinetică sunt mărimi fizice dependente, sau raportate, la un anumit sistem de referință.
. . . . .

Nu te contrazic cu convingere, dar stiind ca energia cinetica
este o marime scalara, banuiesc ca este aceeasi in orice
sistem de referinta ! Sa ne mai informam si sa "asteptam
provincia" ! Mai are cineva o parere ? Sau poate o pozitie
sigura ? Este asteptat !
Lungimea , masa , timpul nu cred ca depind de sistemul
de referinta.

virgil_48 a scris:

curiosul a scris:Răspunsul tău este cam ciudat de întrebător.
Iar pentru că ai anumite convingeri și susții lucruri pentru care "pui mâna în foc" că ai dreptate, mă face și pe mine să fiu îndoielnic în ce privește "calitatea" convingerilor tale pentru simplul motiv că nu poți să înțelegi ce spun.
Și anume.
Impulsul și energia cinetică sunt mărimi fizice dependente, sau raportate, la un anumit sistem de referință.
. . . . .

Nu te contrazic cu convingere, dar stiind ca energia cinetica
este o marime scalara, banuiesc ca este aceeasi in orice
sistem de referinta ! Sa ne mai informam si sa "asteptam
provincia" ! Mai are cineva o parere ? Sau poate o pozitie
sigura ? Este asteptat !
Lungimea , masa , timpul nu cred ca depind de sistemul
de referinta.

Daca se considera doua sisteme de referinta diferite din care unul merge paralel cu aceiasi viteza a corpului studiat, astfel ca fata de acest sistem de referinta viteza corpului este nula, deci si energia corpului este nula, iar daca consideram al doilea sistem de referinta care se deplaseaza in sens invers primului sistem si cu aceiasi viteza, vom vedea ca energia corpului studiat este
E=1/2[m.(2v)^2].

virgil a scris:. . . . .
Daca se considera doua sisteme de referinta diferite din care unul merge paralel cu aceiasi viteza a corpului studiat, astfel ca fata de acest sistem de referinta viteza corpului este nula, deci si energia corpului este nula, iar daca consideram al doilea sistem de referinta care se deplaseaza in sens invers primului sistem si cu aceiasi viteza, vom vedea ca energia corpului studiat este
E=1/2[m.(2v)^2].

Pentru celelalte marimi scalare judeci la fel ? Crezi ca sunt
acceptate si exceptii pentru aceasta categorie ? Sau vrei
sa mai cauti in internet care sunt marimile scalare ?
In raspunsul tau dai energiei cinetice proprietati vectoriale.
Mai gandeste-te. Eu nu cred ca mecanica aceasta poate fi
atât de elastica .
Viteza ridicata la puterea 2(din energia cinetica) nu mai are
directie si sens. Asa ca ma indoiesc de explicatia ta.

Virgil_48,
un corp are o anumită viteză v.
Față de ce, față de cine?
Ei, din acest punct de vedere viteza este relativă și raportată la un sistem de referință față de care, ia ghici, o raportezi.
Atât timp cât viteza unui corp depinde de sistemul de referință față de care o calculezi, bineînțeles, impulsul și energia cinetică sunt dependente sau raportate la un sistem de referință.
La acel sistem de referință față de care calculezi viteza.

În schimb, pentru că asta este convingerea mea și nu intru în amănunte acum, impulsul, energia cinetică și INERȚIA sunt strâns legate una de alta.

Deși deviem oarecum de la subiect, explicarea uneia duce la explicarea celorlalte.
Așadar, consider că întrebarea principală este :
De ce au corpurile proprietatea de inerție?

Cred că, într-un final, acesta va duce la spațiu.
La relația dintre spațiu și materie.
Și...la o altă dimensiune sau proprietate a spațiului.
Gândind euclidian nu o vei putea înțelege în niciun fel.

O altă întrebare filozofică este:
De ce este "constrâns" universul să funcționeze după anumite legi, care și fac obiectul fizicii, oicare ar fi ele.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Daca se considera doua sisteme de referinta diferite din care unul merge paralel cu aceiasi viteza a corpului studiat, astfel ca fata de acest sistem de referinta viteza corpului este nula, deci si energia corpului este nula, iar daca consideram al doilea sistem de referinta care se deplaseaza in sens invers primului sistem si cu aceiasi viteza, vom vedea ca energia corpului studiat este
E=1/2[m.(2v)^2].

Pentru celelalte marimi scalare judeci la fel ? Crezi ca sunt
acceptate si exceptii pentru aceasta categorie ? Sau vrei
sa mai cauti in internet care sunt marimile scalare ?
In raspunsul tau dai energiei cinetice proprietati vectoriale.
Mai gandeste-te. Eu nu cred ca mecanica aceasta poate fi
atât de elastica .
Viteza ridicata la puterea 2(din energia cinetica) nu mai are
directie si sens. Asa ca ma indoiesc de explicatia ta.

Mai pe inteles, doua masini care merg in acelasi sens se pot ciocni foarte usor doar daca vitezele lor difera pentru ca ciocnirea are loc cu energia rezultata din diferenta celor doua viteze
Ec=m(v1-v2)^2, pe cand doua masini care vin din sensuri opuse se ciocnesc foarte dur pentru ca vitezele lor se insumeaza Ec=m(v1+v2)^2. Deci conteaza fata de ce sistem de referinta calculezi viteza, adica energia.

virgil a scris:. . . . .
Mai pe inteles, doua masini care merg in acelasi sens se pot ciocni foarte usor doar daca vitezele lor difera pentru ca ciocnirea are loc cu energia rezultata din diferenta celor doua viteze
Ec=m(v1-v2)^2, pe cand doua masini care vin din sensuri opuse se ciocnesc foarte dur pentru ca vitezele lor se insumeaza  Ec=m(v1+v2)^2. Deci conteaza fata de ce sistem de referinta calculezi viteza, adica energia.

Eu renunt la controversa aceasta cu tine si cu curiosul fiindca
ati ratat adevarul ca o marime scalara nu se raporteaza la
sistemul de referinta. Energia cinetica este o marime scalara.
Asa cum este lungimea, masa, timpul. Nu incape nici un "dar...".
Alunecarea gandirii voastre este dintre cele care au condus la
Lucrul mecanic negativ. Argumentele mele nici nu le cititi.
Aveti grija de cunstintele, gandurile si ideile voastre ca sunt
alterabile. Iar contextul actual este nociv.