Despre semnificatia masei particulelor.

gafiteanu a scris:. . . . .
Parca era o experienta cu un fel de zmeu electrizat tip condensator supus in camp electric.  Deci se pozitionau-orientau electronii. Zmeul prezenta diferite greutati in functie de felul polarizarii, deci a orientarii electronilor.  Si nu era vorba in final de nici o forta electrica emanata dinspre pamant, numai de cea gravifica, care ajungea la electronii de pe suprafetele condensatorului..
Preferabil a se efectua in vid. Si fenomenul se manifesta chiar si inainte de a incepe descarcarile-efluviile interne intre electrozi.
. . . . .

negativ a scris:

Virgil, parca la un moment dat, ai gasit o relatie între sarcina si raza particulei, sau ceva de genul. Poti fi mai explicit ?

negativ a scris:

Interesanta treaba cu gaura din ghem. Nu glumesc. Oricum, desi am avansat ceva, tot nu reusesc sa leg raportul maselor electron - proton de ceva functional intern, nu in relatie cu manifestari externe. La fel ca aproape orice marime, masa poate fi linearizata, dar nu e vorba de asta. Este ceva care nu le da voie sa aiba alt raport, cum e raportul dintre lungimea si raza cercului ....

virgil a scris:

negativ a scris:

Interesanta treaba cu gaura din ghem. Nu glumesc. Oricum, desi am avansat ceva, tot nu reusesc sa leg raportul maselor electron - proton de ceva functional intern, nu in relatie cu manifestari externe. La fel ca aproape orice marime, masa poate fi linearizata, dar nu e vorba de asta. Este ceva care nu le da voie sa aiba alt raport, cum e raportul dintre lungimea si raza cercului ....

Cum am mai spus, atomul de hidrogen este un neutron inflamat care a pierdut un antineutrino. Electronul si neutrinul luati singular, sunt doar fragmente din neutron, care au fost sub alta infatisare inainte de dezintegrare. Din jocul quarcilor care au proprietati diferite cand se afla in stari energetice diferite, rezulta aceste reziduri energetice ca electronul si neutrinul, iar ceia ce ramane in urma transformarii este protonul. Stim prea putin despre quarci ca sa putem spune cu certitudine cum au loc aceste transformari. Quarcii sunt entitati ale unui spatiu din alta dimensiune (a fortelor tari), in timp ce rezidurile de transformare (electronul, si neutrino) apartin spatiului electromagnetic. In expunerea de mai sus a masei am vazut ca epsilon din care ia nastere protonul difera de epsilon din care ia nastere electronul. Tot asa trebuie sa fie un alt epsilon din care iau nastere quarcii. Cu alte cuvinte denumirea de spatiu electromagnetic este o forma generala, care cuprinde mai multe subspatii, caracterizate de quarci diferiti, si de medii diferite. Cu cat mergem spre minus infinit, cu atat spatiul devine mai subtil, fiind reprezentat de forte tari, cu distante din ce in ce mai mici de actiune, iar cand are loc o transformare (dezintegrare) , rezidul rezultat (diferenta de energie) expandeaza in alt subspatiu in care epsilon si miu are alte valori. Asa se intampla cu dezintegrarea neutronului care luat in ansamblu apartine spatiului fortelor tari, dar dupa dezintegrare elibereaza un electron care apartine spatiului electromagnetic, si elibereaza un antineutrin care apartine spatiului gravitational.

gafiteanu a scris:Si care e raza de imprastiere si dimensiunile  pt quarci, quarcini si pt neutrini ? Dar pt gravitoni si pt gravitini ? Dar pt atomi si atomini ?
De eter, eteroni si eterini nici nu mai intreb, ca stie toata lumea.

negativ a scris:

virgil a scris:Intotdeauna raza de imprastiere a unui camp este data de particula reziduala, astfel protonul are raza de interactiune de dimensiunile nucleului atomic, electronul are raza de imprastiere de dimensiunile atomului, iar neutrino are raza de imprastiere de dimensiuni cosmice. Secretul il detin quarcii.

Esti unul dintre putinii care spun ca actiunea câmpurilor este limitata (la care te referi sub forma de "raza de împrastiere"). Daca e asa, e bine. Quarcurile sunt in schimb reprezentari ale unor unde stationare (mai precis invers). Nu cred ca pot exista independent. Problema neutrinilor e ceva mai delicata, doar daca nu cumva sunt fragmente de particule ce constituie singure subsisteme, ceea ce nu prea e logic, daca un foton nu ar avea doi de-astia : unul pentru masa, unul pentru sarcina. Totusi, nu vad ce i-ar putea tine impreuna.

gafiteanu a scris:Daca marii savanti ai lumii au folosit cuvantul "sarcina", apai sa fiti sigur ca au stiut ei de ce il folosesc prin aluzie si analogie.  Puteau sa foloseasca si alte cuvinte/termeni.
Nu degeaba si Fondatorul nostru ma caracterizeaza mai de curand astfel:"În plus, comentariile sale sunt pline de obscenități și aluzii primitive."  Dar ce sa facem, daca lumea cuantica e numai si numai sex.
. . . . .

Din calcul, iese ca un astfel de camp (al unui nucleu), se intinde asimptotic la infinit. Am de mult timp un grafic ce arata cum si de ce sunt dispusi electronii pe orbite. Comparatia cu toba nu prea e adecvata, desi am folosit una asemanatoare la un fragment de model pentru masa. 

negativ a scris: Desi am avut mereu sub nas valorile lungimii de unda Compton pentru electron si proton, nu am fost atent la cifre. Probabil ca diferenta intre formula ta si masuratori este datorata faptului ca electronul este presupus a se afla suficient de aproape de starea de repaos.
Oricum, teoria clasică a undelor electromagnetice împrăștiate de particule cu sarcină, nu poate explica nicio modificare a lungimii de undă si de-asta s-a considerat comportamentul de particula al fotonului.

gafiteanu a scris:. . . . .
Cat despre ce ai avut sub nas, cred ca era efectul unei scurte raceli si-ti doresc sanatate. Sau poate era mustata.

negativ a scris:

Acuma m-am dumirit ca ceea ce am concluzionat teoretic este adevarat. Desi am avut mereu sub nas valorile lungimii de unda Compton pentru electron si proton, nu am fost atent la cifre. Probabil ca diferenta intre formula ta si masuratori este datorata faptului ca electronul este presupus a se afla suficient de aproape de starea de repaos. Oricum, teoria clasică a undelor electromagnetice împrăștiate de particule cu sarcină, nu poate explica nicio modificare a lungimii de undă si de-asta s-a considerat comportamentul de particula al fotonului.
Deci, ideea ta cu toba, este buna. Totusi mecanismele care produc masa, sarcina electrica si magnetismul sunt usor diferite, atât între ele cât si ca influenta asupra mediului.