Teoria lui Virgil, argumente pro şi contra

• Abel Cavași: Mai am de studiat teoria, căci n-am înțeles-o în detaliu.
  Argumente pro:
  
  
  
  1. Teoria este interesantă deoarece încearcă o similitudine între sistemele micro și macro.
     
  2. Autorul folosește un limbaj inteligibil, clar, cu formule și grafice.
     
  
  Argumente contra:
  
  
  
  1. N-am înțeles care este începutul teoriei, postulatele acesteia.
     
  2. Nu am găsit definiția riguroasă a noțiunilor noi pe care le folosește autorul.
     
  3. Mă tem că datele folosite sunt prea rotunjite ca să se adapteze la concluziile teoriei.
     
  
  
  

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Intr-un mediu fara frecare, si vibratia este inertiala, deoarece se poate propaga la infinit pastrandu-si nemodificati parametri precum frecventa, lungimea de unda, amplitudinea, viteza de propagare si suprafata frontului de unda. Inertie nu inseamna doar miscare, ci si mentinerea unei stari anume inclusiv starea de repaus a unei entitati oarecare. Asa ca nu numai corpurile pot avea inertie. Inclusiv campurile pot manifesta inertie pentru care se foloseste termenul de histerezis al campului electric sau magnetic, care reprezinta o anumita intarziere la transformarea lor dintr-o forma in alta.

Imi pare rau sa-ti spun asta, Virgil, dar parerea mea este  
ca vibratia nu este si nu va fi niciodata si nicaieri inertiala.
Ar deveni imediat inertiala si miscarea elicoidala !

virgil a scris:

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Intr-un mediu fara frecare, si vibratia este inertiala, deoarece se poate propaga la infinit pastrandu-si nemodificati parametri precum frecventa, lungimea de unda, amplitudinea, viteza de propagare si suprafata frontului de unda. Inertie nu inseamna doar miscare, ci si mentinerea unei stari anume inclusiv starea de repaus a unei entitati oarecare. Asa ca nu numai corpurile pot avea inertie. Inclusiv campurile pot manifesta inertie pentru care se foloseste termenul de histerezis al campului electric sau magnetic, care reprezinta o anumita intarziere la transformarea lor dintr-o forma in alta.

Imi pare rau sa-ti spun asta, Virgil, dar parerea mea este  
ca vibratia nu este si nu va fi niciodata si nicaieri inertiala.
Ar deveni imediat inertiala si miscarea elicoidala !

1.Din moment ce o cuanta de energie (un foton) se propaga pana la noi de la 14 miliarde de ani nu inseamna ca oscilatia este inertiala ?
2.in cazul particulelor sau corpurilor, denumirea de oscilatie trebuie inteleasa ca miscare periodica de rotatie in jurul propriei axe sau miscarea de revolutie (orbitare) in jurul nucleului.[/2]

negativ a scris:

virgil a scris:Din moment ce o cuanta de energie (un foton) se propaga pana la noi de la 14 miliarde de ani nu inseamna ca oscilatia este inertiala ? in cazul particulelor sau corpurilor, denumirea de oscilatie trebuie inteleasa ca miscare periodica de rotatie in jurul propriei axe sau miscarea de revolutie (orbitare) in jurul nucleului.

Sa înteleg ca nu au fost suficiente explicatiile pe care ti le-am trimis ? Fotonul nu are de-a face cu inertia.

negativ a scris:

virgil a scris:Evident ca inertia se refera la miscarea particulelor sau a corpurilor. Dar fotonul are un caracter dual din moment ce este purtator de impuls, deci si de masa, asa ca prea mult nu se greseste cand consideri ca propagarea fotonului se face din inertie. Adica fotonul primeste un impuls la emisie, dupa care se propaga la infinit daca nu intervine o cauza exterioara.

Ideea e ca nu e vorba de inertie fizica, ci de inertia modului sau de functionare.Fotonul se afla la limita dintre doua fenomene: primul, despre care fizica clasica stie mai multe, si anume entropia, iar al doilea este inversul acesteia, si anume autoorganizarea.

negativ a scris:

virgil a scris:Este mai complicat decat atat.

Asa e. Ideea era ca inertia se manifesta la corpurile structurate ce au masa ponderala din alte motive.

virgil a scris:. . . . .
Masa este ca o bucata de gheata aruncata in apa. Mediul, adica spatiul este apa, iar corpul este bucata de gheata care este tot apa, dar aflata in condtitii diferite fata de mediul din care s-a format. Moleculele de ghiata vibreaza pe alte frecvente decat moleculele din apa mediului, astfel s-a format un corp care este tot timpul in miscare si masa lui este m=h.f/c; Ceia ce se misca, nu este bucata de gheata ci doar vibratia diferita a ghetii fata de vibratia mediului (apei), a carei frecventa se deplaseaza cu viteza luminii c. Miscarea corpului este doar ceia ce percepem noi, de fapt se deplaseaza vibratia punctelor materiale din care este alcatuit corpul, in exemplul nostru gheata.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Masa este ca o bucata de gheata aruncata in apa. Mediul, adica spatiul este apa, iar corpul este bucata de gheata care este tot apa, dar aflata in condtitii diferite fata de mediul din care s-a format. Moleculele de ghiata vibreaza pe alte frecvente decat moleculele din apa mediului, astfel s-a format un corp care este tot timpul in miscare si masa lui este m=h.f/c; Ceia ce se misca, nu este bucata de gheata ci doar vibratia diferita a ghetii fata de vibratia mediului (apei), a carei frecventa se deplaseaza cu viteza luminii c. Miscarea corpului este doar ceia ce percepem noi, de fapt se deplaseaza vibratia punctelor materiale din care este alcatuit corpul, in exemplul nostru gheata.

Scrii despre vibratia ghetii, vibratia mediului, referindu-te la agitatia
termica. Noi o percepem ca o senzatie de rece/cald fara sa vedem
ca vibreaza nimic.
Situatia in care putem observa vibratia este cea a unei lame sau a
unei suprafete metalice sau de sticla care este lovita de ceva.
Vibratia este determinata de lovitura venita din exterior si se pierde/
atenueaza repede.
Ghiata in apa nu are nici o legatura cu vibratia, apa mareste agitatia
termica a ghetii care se topeste mai repede. Asta din cauza ca
moleculele de apa si de ghiata sunt alaturate si isi pot transmite si
uniformiza miscarea moleculelor prin impulsuri.
Dar vibratia unor particule aflate in spatiu, la distanta unele de altele,
nu vad cum s-ar intretine. Considerand o singura particula, ce ar
determina-o sa faca o miscare alternativa ? Singura miscare a ei care
s-ar putea perpetua, este miscarea rectilinie uniforma.
Iar explicarea masei prin vibratie mi se pare exagerata, fiindca in mod
normal, se stie ca vibratia este explicata ca efect al masei !

virgil a scris:. . . . .
Agitatia aceia termica o poti numi vibratie deoarece este o miscare periodica in jurul unei pozitii de echilibru, miscare care nu trebuie sa fie neaparat intr-un singur plan asa cum se misca un pendul sau o lamela fixata la un capat. Ti-am mai zis ca in universul infinit sursa energiei vibratorii sau a oscilatiei periodice este infinita. Important in mesajul meu este ideia prin care se explica formarea particulelor dintr-un mediu ideal care este vidul cosmic. Pentru fiecare nivel cosmic vidul este caracterizat de o frecventa proprie pe care oscileaza toate particulele nivelului respectiv, adica in vidul gravitational se regaseste si vidul electromagnetic cat si vidul celorlalte niveluri submicrocosmice. Diferenta dintre acele medii o face frecventa si lungimea de unda.
Masa nu este explicata ca efect al vibratiei, ci ca o insumare a punctelor vibratorii a vidului de o anumita frecventa. In exemplul cu gheata, masa este data de volumul de apa aflat la temperatura de inghet, adica apa in sine are o anumita densitate care inmultita cu volumul aflat la temperatura de inghet ne da masa bucatii de gheata.

virgil a scris:. . . . .
Daca consideram vidul cosmic un mediu ideal in care particulele lui vibreaza in jurul pozitiei de echilibru asa cum moleculele de apa creaza valurile penduland in jurul unei pozitii fixe respectand regula de propagare a valului si a impulsului acestuia, cu mentiunea ca nu exista frecare intre particulele vidului. In aceste conditii nu exista consum de energie, ci doar transfer de energie dintr-o zona in alta a spatiului, asa cum lumina se propaga pe distante infinite fara consum de energie daca spatiul nu contine impuritati care s-o absoarba sau s-o reflecte. Energia din univers nu dispare in alt univers , ci doar intervine in evolutia universului de la un nivel cosmic la altul.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Daca consideram vidul cosmic un mediu ideal in care particulele lui vibreaza in jurul pozitiei de echilibru asa cum moleculele de apa creaza valurile penduland in jurul unei pozitii fixe respectand regula de propagare a valului si a impulsului acestuia, cu mentiunea ca nu exista frecare intre particulele vidului. In aceste conditii nu exista consum de energie, ci doar transfer de energie dintr-o zona in alta a spatiului, asa cum lumina se propaga pe distante infinite fara consum de energie daca spatiul nu contine impuritati care s-o absoarba sau s-o reflecte. Energia din univers nu dispare in alt univers , ci doar intervine in evolutia universului de la un nivel cosmic la altul.

Asa cum vad eu problema vibratiei terestre sau universale,
aceasta este o miscare alternativa neinertiala, care daca
nu este alimentata, se epuizeaza. Ca sa nu inceteze, are
nevoie de aport permanent de energie din mediu, pe care
o transforma in lucru mecanic inert. Numai miscarea
rectilinie inertiala nu consuma energie.

virgil a scris:

virgil_48 a scris:

virgil a scris:. . . . .
Daca consideram vidul cosmic un mediu ideal in care particulele lui vibreaza in jurul pozitiei de echilibru asa cum moleculele de apa creaza valurile penduland in jurul unei pozitii fixe respectand regula de propagare a valului si a impulsului acestuia, cu mentiunea ca nu exista frecare intre particulele vidului. In aceste conditii nu exista consum de energie, ci doar transfer de energie dintr-o zona in alta a spatiului, asa cum lumina se propaga pe distante infinite fara consum de energie daca spatiul nu contine impuritati care s-o absoarba sau s-o reflecte. Energia din univers nu dispare in alt univers , ci doar intervine in evolutia universului de la un nivel cosmic la altul.

Asa cum vad eu problema vibratiei terestre sau universale,
aceasta este o miscare alternativa neinertiala, care daca
nu este alimentata, se epuizeaza. Ca sa nu inceteze, are
nevoie de aport permanent de energie din mediu, pe care
o transforma in lucru mecanic inert. Numai miscarea
rectilinie inertiala nu consuma energie.

Cel care oscileaza este chiar mediul in mod asemanator cu radiatia de fond. Aceasta energie este raspandita in tot spatiul, avand mereu schimburi energetice atunci cand apare o diferenta a densitatii de energie intre doua zone diferite ale spatiului. Fenomenul cred ca este asemanator agitatiei termice in apa oceanelor, la care se manifesta curenti calzi sau reci care echilibreaza mediul din punct de vedere termic. Universul este nesfarsit in timp si spatiu asa incat nu poate fi vorba  de penurie de energie.

gafiteanu a scris:Omul cat traieste acumuleaza energie si cunostinte. Dar cand imbatraneste si moare, doar energia acumulata o cedeaza naturii, nu si cunostintele, de care nimeni nu mai are nevoie.  
Vom fi iarasi maimutele ce am fost si chiar mai jos decat atat... Involuam...

gafiteanu a scris:Corect, doar ceea ce este strict necesar e scris in codul genetic. Degeaba e scris pe hartie sau se vorbeste, ca nici aia nu ramane.  De exemplu omul si plantele si animalele trebuie sa se hraneasca si sa elimine acea parte nehranitoare si mai si trebuie sa elimine propriile seminte-celule pt reproducere.

virgil a scris:
virgil_48 a scris:
Nu este vorba de penurie de energie in Univers ci de scaderea
cantitatii(concentratiei?) de energie in fiecare km3 al sau.
Iar aceasta este limitata, putand fi exprimata ca o densitate.
Fiindca vibratia universala asa cum o sustii, are loc in fiecare
unitate de volum a Universului, intr-o perioada de timp infinita.
Si daca ar fi asa, in timp ar aparea consecinte.
Despre ce consecinte ar fi vorba? s-a plans cineva de acest lucru? Orice particula sau corp cand se naste absoarbe energie, cand este accelerat acumuleaza energie, si cand este franat pune in libertate energia acumulata, asa ca nu dispare nicaieri energia din univers.

gafiteanu a scris:Eu te contrazic si argumentez ca cele mai mici structuri de organizare sunt eteronicele cu spin up si spin down, cu spin 1/2 si spin -1/2.. Sunt cateva structuri, nu una singura. Acestea sunt adevaratele particule primare ale lui Dumnezeu, celelalte combinatii din acestea sunt particulele Dracului. Pe noi Dracul ne-a facut, de aia suntem asa ai dracului.  Pana la atomi si hipo-atomi si hipo-fotoni mai e cale lunga.
Nici nu stii cat de mic poti sa fii.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:
virgil_48 a scris:
Nu este vorba de penurie de energie in Univers ci de scaderea
cantitatii(concentratiei?) de energie in fiecare km3 al sau.
Iar aceasta este limitata, putand fi exprimata ca o densitate.
Fiindca vibratia universala asa cum o sustii, are loc in fiecare
unitate de volum a Universului, intr-o perioada de timp infinita.
Si daca ar fi asa, in timp ar aparea consecinte.
Despre ce consecinte ar fi vorba? s-a plans cineva de acest lucru? Orice particula sau corp cand se naste absoarbe energie, cand este accelerat acumuleaza energie, si cand este franat pune in libertate energia acumulata, asa ca nu dispare nicaieri energia din univers.

Stiu si eu ca energia nu dispare, dar teoria aceasta a vibratiei
universale nu explica in ce fel se conserva.
Si accelerarea si franarea despre care scrii si care sunt specifice
vibratiei, provin din mediu, o particula sau un corp singular nu
vibreaza din proprie initiativa.
Cand se produc undele radio, ele sunt alimentate de energia
consumata de aparatura de emisie !
Conservarea pe care o sustii, in cazul vibratiei are nevoie de o
explicatie mai serioasa, fiindca numai invocarea conservarii
energiei cinetice nu este suficienta.
In ce fel consideri ca un corp singular poate fi franat in vid si
cum "pune in libertate energia" ?

virgil a scris:Hai sa revenim la teoria mea;
Eu sustin ca nimic nu impiedica universul ca sa existe si alte niveluri cosmice mai mici decat microcosmosul. Adica un fel de sisteme atomice mai simple si cu multe ordine de marime mai mici. Dar pana cand vom putea vorbi de niveluri cosmice mai mici? Stiind, sau presupunand ca viteza luminii ramane o constanta universala, observam ca viteza particulelor este din ce in ce mai mare cu cat sunt mai mici, astfel ca neutrinul are chiar viteza luminii. Pe de alta parte numarul de sarcina Z al atomilor este egal cu raportul dintre viteza electronilor de hidrogen aflati in starea fundamentala notata cu vo si viteza luminii; Z=c/vo=137 ; ceia ce corespunde cu inversul constantei de structura fina notata cu "a" in fizica, fapt ce am demostrat in lucrare.
Dar daca vrem sa aflam care este primul nivel cosmic in care particulele pot fi organizate in sisteme, atunci vom lua in calcul ca vo=c, deoarece cum am spus despre neutrino, cele mai mici subparticule sau luxoni, sau hipoparticule au viteza luminii, deci Z=c/vo=c/c=1; Iata ca cel mai mic nivel cosmic despre care putem considera ca pot exista un fel de structuri subatomice asemanatoare hidrogenului este nivelul cosmic sau hipocosmic cum l-am denumit eu, in care exista cele mai simple structuri armonice in care avem un "hipoproton" cu masa de Mh=3,22.10^-56 kg; si un "hipoelectron" cu masa de mh=1,78.10^-59 kg; intre care exista o interactiune prin constanta kh=2.10^48 [Js];; si un eps.h=6,4.10^-31 ;
Daca stie cineva vreun motiv care sa interzica acest  prim nivel de organizare a materiei, pe care eu l-am definit pe baza relatiilor de similitudine, va rog sa vina cu argumente.

virgil a scris:

virgil a scris:Hai sa revenim la teoria mea;
Eu sustin ca nimic nu impiedica universul ca sa existe si alte niveluri cosmice mai mici decat microcosmosul. Adica un fel de sisteme atomice mai simple si cu multe ordine de marime mai mici. Dar pana cand vom putea vorbi de niveluri cosmice mai mici? Stiind, sau presupunand ca viteza luminii ramane o constanta universala, observam ca viteza particulelor este din ce in ce mai mare cu cat sunt mai mici, astfel ca neutrinul are chiar viteza luminii. Pe de alta parte numarul de sarcina Z al atomilor este egal cu raportul dintre viteza electronilor de hidrogen aflati in starea fundamentala notata cu vo si viteza luminii; Z=c/vo=137 ; ceia ce corespunde cu inversul constantei de structura fina notata cu "a" in fizica, fapt ce am demostrat in lucrare.
Dar daca vrem sa aflam care este primul nivel cosmic in care particulele pot fi organizate in sisteme, atunci vom lua in calcul ca vo=c, deoarece cum am spus despre neutrino, cele mai mici subparticule sau luxoni, sau hipoparticule au viteza luminii, deci Z=c/vo=c/c=1; Iata ca cel mai mic nivel cosmic despre care putem considera ca pot exista un fel de structuri subatomice asemanatoare hidrogenului este nivelul cosmic sau hipocosmic cum l-am denumit eu, in care exista cele mai simple structuri armonice in care avem un "hipoproton" cu masa de Mh=3,22.10^-56 kg; si un "hipoelectron" cu masa de mh=1,78.10^-59 kg; intre care exista o interactiune prin constanta kh=2.10^48 [Js];; si un eps.h=6,4.10^-31 ;
Daca stie cineva vreun motiv care sa interzica acest  prim nivel de organizare a materiei, pe care eu l-am definit pe baza relatiilor de similitudine, va rog sa vina cu argumente.

Voi continua acesta tema deoarece comentariile colegilor nu au reusit sa convinga ca ar putea exista o cauza care sa impiedice acest nivel de organizare al materiei. Desigur apare intrebarea legitima ca sub acest nivel de organizare ce ar mai putea exista ? Consider ca nici un motiv poate intrerupe calea spre infinitul mic sau infinitul mare, insa eu ma rezum numai la forma de organizare a materiei in sisteme armonice formate dintr-un nucleu si una sau mai multe particule care orbiteaza in jurul acestui nucleu, si consider ca prim nivel de organizare, nivelul hipocosmic la care am prezentat mai sus cateva caracteristici.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil a scris:Hai sa revenim la teoria mea;
Eu sustin ca nimic nu impiedica universul ca sa existe si alte niveluri cosmice mai mici decat microcosmosul. Adica un fel de sisteme atomice mai simple si cu multe ordine de marime mai mici. Dar pana cand vom putea vorbi de niveluri cosmice mai mici? Stiind, sau presupunand ca viteza luminii ramane o constanta universala, observam ca viteza particulelor este din ce in ce mai mare cu cat sunt mai mici, astfel ca neutrinul are chiar viteza luminii. Pe de alta parte numarul de sarcina Z al atomilor este egal cu raportul dintre viteza electronilor de hidrogen aflati in starea fundamentala notata cu vo si viteza luminii; Z=c/vo=137 ; ceia ce corespunde cu inversul constantei de structura fina notata cu "a" in fizica, fapt ce am demostrat in lucrare.
Dar daca vrem sa aflam care este primul nivel cosmic in care particulele pot fi organizate in sisteme, atunci vom lua in calcul ca vo=c, deoarece cum am spus despre neutrino, cele mai mici subparticule sau luxoni, sau hipoparticule au viteza luminii, deci Z=c/vo=c/c=1; Iata ca cel mai mic nivel cosmic despre care putem considera ca pot exista un fel de structuri subatomice asemanatoare hidrogenului este nivelul cosmic sau hipocosmic cum l-am denumit eu, in care exista cele mai simple structuri armonice in care avem un "hipoproton" cu masa de Mh=3,22.10^-56 kg; si un "hipoelectron" cu masa de mh=1,78.10^-59 kg; intre care exista o interactiune prin constanta kh=2.10^48 [Js];; si un eps.h=6,4.10^-31 ;
Daca stie cineva vreun motiv care sa interzica acest  prim nivel de organizare a materiei, pe care eu l-am definit pe baza relatiilor de similitudine, va rog sa vina cu argumente.

Voi continua acesta tema deoarece comentariile colegilor nu au reusit sa convinga ca ar putea exista o cauza care sa impiedice acest nivel de organizare al materiei. Desigur apare intrebarea legitima ca sub acest nivel de organizare ce ar mai putea exista ? Consider ca nici un motiv poate intrerupe calea spre infinitul mic sau infinitul mare, insa eu ma rezum numai la forma de organizare a materiei in sisteme armonice formate dintr-un nucleu si una sau mai multe particule care orbiteaza in jurul acestui nucleu, si consider ca prim nivel de organizare, nivelul hipocosmic la care am prezentat mai sus cateva caracteristici.

Dar nici tu nu argumentezi si eviti aspectul determinant pentru acest
model : consumul de energie al vibratiei universale !

Virgil a raspuns;
De fapt Lavoisier a raspuns: "Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, ci totul se transforma".
Energia se transforma in materie si materia se transforma in energie la nivelul universului.

Fiind stiut ca orice vibratie neintretinuta se atenueaza, modelul tau
conduce catre un Univers care ingheață. Chiar si completarea cu un
nucleu si o particula care il orbiteaza, consuma energie si trebuie
evidentiat modul in care functioneaza conservarea.

Virgil a raspuns;
Radiatia de fond de cine este intretinuta? ea exista de miliarde de ani si nu s-a epuizat. Inertia functioneaza si in spatii curbe generate de campuri centrale, cat si in spatii liniare fara consum de energie. De fapt spatiul liniar este un caz particular al spatiului curb. In spatiul nostru pamantean, un an lumina din traiectoria Soarelui in jurul galaxiei poate fi considerat ca o linie dreapta pentru ca abaterea de la rectiliniate este nesesizabila. Asa ca notiunea de rectiliniu sau curb, depinde de scara de marime la care ne raportam.

Iar vibratia universala nu explica asta, dar orbitarea prin push gravity, o poate
face ! Fiindca orbitarea particulelor functioneaza la fel ca a corpurilor
(in paradigma FOIP).
Dintre miscarile independente ale particulelor/corpurilor numai miscarea
rectilinie uniforma nu consuma energie.

Virgil a raspuns;
Pe distante foarte scurte orice miscare curba poate fi considerata liniara, asa ca vibratia fiind o miscare pe distante de ordinul de marime al particulelor sau atomilor, poate fi considerata liniara, asemanator miscarii Browniene. Mai mult decat atat eu consider ca miscarile hipoparticulelor se fac pe distante de miliarde de ori mai mici decat dimensiunile atomice. Totdeauna trebuie tinut seama despre ce nivel cosmic discutam problema.

virgil a scris:

Virgil a raspuns;
Pe distante foarte scurte orice miscare curba poate fi considerata liniara, asa ca vibratia fiind o miscare pe distante de ordinul de marime al particulelor sau atomilor, poate fi considerata liniara, asemanator miscarii Browniene. Mai mult decat atat eu consider ca miscarile hipoparticulelor se fac pe distante de miliarde de ori mai mici decat dimensiunile atomice. Totdeauna trebuie tinut seama despre ce nivel cosmic discutam problema.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

Virgil a raspuns;
Pe distante foarte scurte orice miscare curba poate fi considerata liniara, asa ca vibratia fiind o miscare pe distante de ordinul de marime al particulelor sau atomilor, poate fi considerata liniara, asemanator miscarii Browniene. Mai mult decat atat eu consider ca miscarile hipoparticulelor se fac pe distante de miliarde de ori mai mici decat dimensiunile atomice. Totdeauna trebuie tinut seama despre ce nivel cosmic discutam problema.

Daca consideri o vibratie liniara, ar trebui sa ai in vedere ca aceasta
este inainte si inapoi, chiar daca distanta este mica, deci nu este inertiala.
Asa ca hipoparticulele ar avea nevoie de aport exterior permanent de enegie.
Nu conteaza despre ce nivel cosmic discutam.
Sub acest aspect, vibratia universala se inrudeste cu miscarea elicoidala.