Electronul ca un roi de albine

Rezumarea primului mesaj :

Gandindu-ma la experimentul celor doua fante, imi imaginez electronul ca un roi de albine in zbor,  raspandite pe o arie mare, urmaresc o anumita traiectorie (ca o unda). Cand intalnesc obstacole naturale precum crengile copacilor, albinele se strecoara cu usurinta printre acestea, amestecandu-se dupa trecerea prin fante interferand intre ele. Dar daca o cauza oarecare le impiedica raspandirea, toate albinele  formeaza un roi (particula).
Morala; Toate particulele subatomice in mod natural se propaga ca unde. Energia lor este data de frecventa undei si de constanta lui Planck. Orice interventie asupra lor, conduce la formarea unui nod, iar entitatea intradevar devine particula. De fapt interventia asupra particulei inseamna restrangerea gradelor de libertate a acesteia. Acest lucru presupune, ca exista un mediu electromagnetic (eterul cosmic), care permite deplasarea undei (a energiei), in mod natural, dar  care se focalizeaza la restrangerea gradelor de libertate, materializandu-se in particula. Totdeauna particula exista in punctul de plecare si in punctul de sosire, dar pe traiectoria ei este o unda. Orice interventie pe traiectorie  materializeaza unda in particula. Unda reprezinta un transfer de informatie, intre doua locatii ale unei particule. Asa se explica si orbitalii atomului, dati de solutiile ecuatiei lui Schrodinger, tot asa se explica si absorbtia si emisia razelor laser.

Laserul nu are decat o faza...

Si aici ca si in cazul picaturii, privesti mereu alt electron. Imaginea finala este obtinuta prin suprapunerea imaginilor partiale.

CAdi a scris:Laserul nu are decat o faza...

Hmm... Laserul parcă era energie electromagnetică. Şi nu cumva este constituit din două componente (electrică şi magnetică) ale câmpului? Şi astea două nu sunt conţinute în nişte planuri ortogonale?

Razvan ,
Un laser emite lumina de o singura lungime de unda, in asa fel incat ea sa fie coerenta ( toate undele se ridica si coboara in acelasi timp). Acesta este faptul care confera luminii laser proprietatile sale deosebite.In acest sens am formulat observatia poate impropie ca laserul nu are decat o faza ...dar remarca mea a fost in legatura cu ceea ce a declarat Virgil in articolul anterior...Va rog nu mai desprindeti afirmatiile mele din context...

În regulă, CAdi! Am priceput la ce te-ai referit.

....asa ar putea arata un electron!
Se observa banda Mobius ciudat infasurata!
(arata ca o mica portiune din creierul uman!)

Da dar cine merge pe aceasta banda?
Si cum apare ea dintr-o unda electromagnetica?

Particula poate dezvolta un camp electromagnetic propiu.

Este un raspuns laconic, care nu explica nimic.


[Este urmat de topicul „Cum arată o undă?”]

In ce consta mecanismul prin care un foton cedeaza energia unui electron, sporindu-i viteza?

Dupa cum se naste, electronul este o unda stationara, de o anumita lungime de unda (lungimea de unda Compton). In acelasi timp, dupa cum ne-am imaginat, electronul este ca un ghem de stringuri, cu o anumita inclinare fata de axa, astfel ca fiecare string, genereaza o elicoida in miscare. De unghiul elicoidei depinde viteza, dar si masa de miscare a electronului. Dupa cum se mai stie, un foton se comporta ca o particula a carei energie este data de; E=h*niu;
La ciocnirea unui electron cu un foton, are loc de fapt apropierea unei unde in miscare de o unda stationara, care conduce la modificarea starii de vibratie a stringurilor, modificare ce consta in alungirea stringurilor fata de axa de deplasare a electronului, si modificarea unghiului de inclinare a acestora dand impresia unor elicoide alungite. Am spus dand impresia, pentru ca stringurile nu se deplaseaza pe niste elicoide, ci doar transfera energia dealungul unor traiectorii elicoidale. In esenta electronul se afla mereu acolo unde stringurile sunt aranjate pentru o fractiune de timp in forma aratata la pagina 2 sau 3. Desi energia stringurilor se deplaseaza cu viteza luminii, intrucat traseul este elicoidal, viteza electronului este variabila in functie de unghiul de inclinare al elicei, fata de directia de deplasare.

Atasez aici un film care ne poate sugera puterea de creatie a stringurilor folosind geometria fractala. Am toata admiratia pentru realizatorul acestui film.
http://www.fractalforums.com/videos/octopussies'-garden/

Dar sa revin la tema topicului despre electron. Un subiect cel putin ciudat in teoria relativitatii, se referala faptul ca masa relativista a unei particule oarecare, tinde spre infinit, cand viteza ei se apropie de viteza luminii. Cum este posibil, ca de exemplu un electron sa ajunga la o masa comparabila cu masa universului?
Parerea mea este ca masa relativista reprezinta doar o proprietate a particulelor in miscare, si nu este egala cu masa gravitationala. Masa relativista este data de viteza particulei, in timp ce masa gravitationala este data de cantitatea de substanta continuta in corpul considerat.
In sprijinul acestei afirmatii am sa revin la discutiile purtate la pagina 2, de unde am reluat imaginile de mai jos
https://2img.net/r/ihimizer/i/masarelativistaaelectro.jpg/
https://2img.net/r/ihimizer/i/eliceamiscariistringulu.jpg/

Deci masa totala a unei particule reprezinta suma dintre masa de repaus "mo", data de cantitatea de "materie" continuta in particula, si masa relativista "mrel" ca rezultat al deplasarii masei de repaus prin spatiu.





Cum am aratat la pagina 2, masa relativista reprezinta de fapt o proprietate a masei de repaus, si nu o crestere de substanta.
Daca ne uitam in figura de mai sus in triunghiul format din vectorul viteza al particulei, vectorul viteza "c", si vectorul vitezei tangentiale Vt.
Se vede ca tg(alfa)=Vt/V;
Daca reluam expresia lui Eistein a masei relativiste;
mrel=mo*1/[1-(V^2/c^2)] ; aceasta se mai poate scrie;
mrel=mo*c/[c^2-V^2]^1/2 ;
Sa analizam numitorul relatiei, in care vedem ca este vorba de radacina patrata din diferenta a doi vectori viteza ridicati la patrat. Cu alte cuvinte avem teorema lui Pitagora intr-un triunghi dreptunghic. Notam aceasta

diferenta cu vectorul Vt ; adica; Vt=(c^2-V^2)^1/2;

Cu "C" s-a notat vectorul viteza al luminii, cu "V" s-a notat vectorul viteza al particulei, iar cu "Vt" s-a notat diferenta celor doi vectori, pe care l-am numit vectorul vitezei tangentiale.

Se observa ca pe masura ce viteza “V” a particulei creste si se apropie de viteza luminii “c” vectorul “Vt” se apropie de zero. Deci relatia de mai sus devine ;
mrel=mo*c/Vt; din relatia; tg(alfa)=Vt/V; Vt=V*tg(alfa); sau; mrel=mo*c/[V*tg(alfa)];
Deci masa totala a unei particule este; m(tot)=mo+mo*c/[V*tg(alfa)];
sau; m(tot)=mo{1+c/[v*tg(alfa);
Cum functia trigonometrica tang. de alfa variaza intre zero si infinit in functie de valoarea unghiului alfa, care la randul lui depinde de viteza "c" si viteza de deplasare a particulei "V",
este clar de ce masa relativista tinde la infinit, cand viteza particulei tinde la viteza luminii.
In concluzie, masa relativista a particulei este o proprietate a ei, si nu poate fi confundata cu masa gravitationala a particulei, reprezentand de fapt energia acumulata de particula, atunci cand isi mareste viteza.

Aici gresesc multi.Ce este masa defapt?
O particula are masa atunci cand prezinta inertie.
Inertia provine din faptul ca intr-un punct din spatiu densitatea energetica a fost asa mare ca a aparut o distorsiune spatiutimp si cuanta respectiva se propaga in acel spatiu inchis cu viteza luminii.Orice incercare de a o accelera intr-o anumita directie se soldeaza cu deformarea particulei si deci consuma un lucru mecanic.Mai mult daca as accelera pana la viteza luminii ar deveni plata si ar avea o energie infinita.

Cred ca scriam amandoi in acelasi timp, asa ca te rog sa citesti si ce am postat mai inainte.

cris a scris: Mai mult daca as accelera pana la viteza luminii ar deveni plata si ar avea o energie infinita.

Cred ca te referi la orice particula, inclusiv electron. La acea viteza electronul se descompune, inainte ca masa=energia sa devina 110 MeV. Dintro unda-corpuscul longitudinala devine transversala, dar nu plata ca o clatita. Pentru foarte scurt timp nu mai emite camp electric.
Electronul nu seamana cu un roi, deoarece roiul este cam anapoda, dezorganizat, gramada pe matca.

E limpede ca nici o particula nu poate depasi viteza luminii.Chiar daca nu am sistem de referinta si nu pot masura viteza.

Da, pentru orice particula este valabila aceasta teorie, diferenta consta in celelalte proprietati ale particulelor, precum sarcina, spinul, masa de repaus, momentul magnetic etc.
Am ales asemanarea cu un roi de albine, in ideia ca desi fiecare albina are viteza de zbor constanta, roiul se deplaseaza cu o viteza mult mai mica, fara sa se dezintegreze. Faptul ca roiul pare cam dezorganizat, dar din punct de vedere statistic, roiul este o entitate bine definita. Echivalentul albinelor am presupus ca ar putea fi stringurile, a carui "fluid sau camp electromagnetic," se misca continuu cu viteza "c", dar a caror efect statistic, da nastere particulei. Cred ca De Broglie a aratat cel mai bine cand a zis ca particula reprezinta un grup de unde, care se deplaseaza cu viteza de grup, desi fiecare unda in parte se misca cu viteza luminii.
Eu am cautat sa clarific in mod intuitiv, ce reprezinta masa relativista, si ce este masa de repaus.

E limpede ca nici o particula nu poate depasi viteza luminii.Chiar daca nu am sistem de referinta si nu pot masura viteza.

A depasi viteza luminii de catre o particula, este ca si cum ai spune ca roiul depaseste viteza albinelor.
Roiul, are sens atat timp cat albinele roiesc formand un ghem in jurul matcii, avand totodata si o viteza de deplasare care este mult mai mica decat viteza de zbor a albinelor. Dar daca roiul s-ar deplasa cu viteza albinelor, atunci roiul se descompune de la sine, pentru ca albinele nu mai executa si o miscare de rotatie in jurul matcii. Asa se intampla si in cazul particulelor, care daca s-ar deplasa cu viteza luminii atunci s-ar descompune in undele generatoare, pentru ca ar dispare viteza tangentiala din ansamblul grupului de unde.

Asta inseamna ca daca am putea studia forma unei particule elementare am putea sa ne facem o ideie despre viteza si directia ei de deplasare absoluta fara a fi necesar un sistem de referinta.

Ar fi suficient sa putem determina unghiul alfa, sau valoarea vitezei tangentiale, dar nu stiu cum s-ar putea realiza aceasta.

cris a scris:Asta inseamna ca daca am putea studia forma unei particule elementare am putea sa ne facem o ideie despre viteza si directia ei de deplasare absoluta fara a fi necesar un sistem de referinta.

In teorie unificata singurul referential este elicoida insasi, fiind de o suficientă absoluta!Si in cazul luminii, referentialul estetot ea insasi...sursa=observator!
....notiunea de reper temporal...se transformă în referențial CICLU/PAS elicoidal!
...
Asadar, in E.F.T. ai ambele referentiale... spatial/ciclice!

Desenul, vrem desenul, te rugam Maistre.
Daca ai putea sa repeti ceea ce ai scris adineauri, nu-mi vine sa cred ochilor ca e adevarat.

Desenul este ceva mai sus.

In teorie unificata MASA=NUMAR de particule elementare!
...si este invariabila atunci cand ne referim la sistem!
Orice modificare = modificarea Nr particule= alt sistem ...!

Explicatii si desene suplimentare le gasiti in Fundamentul Universului.

Nu m-au convins desenele de pana acum, nici interpretarile. Pentru ca exista electroni statici, care doar fac camp electric. De exemplu un electron intrun varf de ac, sau pe o sfera izolanta, sau multi electroni pe o sfera conductoare, sau un electron in spatiul vid care nu are energie cinetica, sau....Exista si electreti (din ceara, ceramica), care doar fac camp electric. Exista si fotoni, care si ei fac camp electric. Mai exista multe particule care fac camp electric si nu sunt electroni.
Ce este acest camp electric care se propaga la mari distante si scade progresiv ? Stiati ca si campul electric poate sa fie concentrat intrun focar, asemeni fotonilor ?
Un singur electron accelerat intrun tub TV (tun electronic) nu se deplaseaza elicoidal. Se invarte doar cand inainteaza. Doar cand sunt prea multi, se influenteaza prin propriul lor camp magnetic. Chiar se constrang. Si apropo, cum se influenteaza prin camp magnetic ? Dar cum se accelereaza si cum se franeaza cand exista fluctuatii de camp magnetic, (Teoria inductiei EM, liniile magnetice fiind perpendiculare) ?
Dar prin camp electric ?
Credeti ca si in electroni exista quante lucratoare si trantori ? Ca se mai face cateodata schimb se ....populatii ?
Credeti ca in electroni exista ceva echivalent cu o matca, care face pui ? Daca chiar exista ? Daca aceasta functie sexuala deocamdata lipseste din "Fund. Univ." (Marea Teorie a Unificarii Universului, care se coace taman acum pe Baricada si la Bucuresti) ?
(reamintesc ca ideea ii apartine lui Einstein &.comp, concluzionand in tinerete ca Universul este inflationist, dar corectand-o apoi, adaugand autoreglarea).
http://en.wikipedia.org/wiki/Cosmic_inflation
Iar de aici: https://cercetare.forumgratuit.ro/t344p30-geometrodinamica-elicoidala-_-romanian-unified-theory#7285 Mai este tare mult pana departe...

Cred ca va abateti de la subiectul topicului. Pentru geometrodinamica-elicoidala aveti topic separat, asa ca va rog sa va referiti strict la subiectul acestui topic. Multumesc.

Crede-ma virgil ca fara clarificarea campului electric (natura fizica reala), nu poti intelege defel electronul. Ambele sunt trup si suflet. Mai putem adauga si campul magnetic. Nu uita magnetonul asociat obligatoriu, a carui energie quantica este identica cu a electronului. Energie am spus, nu impuls vectorial.
Eo=511.000 eV. Este destul de mare, nu-i asa ? In plus in jurul electronului se afla inca o energie zisa magnetica(=magneton), a carei valoare este tot 511.000 eV. Exista chiar si cand electronul sta, este ca o umbra de nedezlipit.
Oficial vei gasi ca valoarea magnetonului este in sistemul eV egala cu 5.7883817555(79)×10−5 eV·T−1, dar ignora, este ceva intentionat denaturat. Magnetonul adevarat este cauza electronului, cauza si efect, valori ultra-egale.
Iar celelalte aluzii, sunt chiar realitati, am folosit intentionat doar niste cuvinte cam ......... Incearca sa le descoperi, sa le adaugi, altfel ii dau dreptate in unele privinte mai tanarului Dan Preda. Cele doua entitati sunt intrun fel elicoide chirale, dar "mai e mult pana departe"..
http://en.wikipedia.org/wiki/Bohr_magneton
Nu te gandi la angular momentum, fiind un caz particular, linkul este pt abel cavasi.
http://en.wikipedia.org/wiki/Angular_momentum#Angular_momentum_in_quantum_mechanics

Eu am expus un punct de vedere rezultat din relatia lui Eistein privitoare la masa relativistica. Nu am abordat in nici un fel natura electromagnetica al electronului, despre care nu cunoastem decat ecuatiile lui Maxwell. Raman foarte multe lucruri de elucidat privind natura intima a particulelor de care este legata chiar natura universului.
Sunt o serie de experimente care cred ca ar putea lamuri
daca raportul dintre sarcina electrica si masa (e/m)ramane o constanta indiferent de viteza electronului, sau daca scade pe masura cresterii vitezei. In acest caz am avea variatii ale magnetonului Bhor, in functie de viteza, care ne-ar putea furniza noi informatii. Chiar si spinul este o forma de energie care se conserva, dar in timpul unei ciocniri de particule, aceasta energie subtila este cedata si respectiv absorbita de particulele care rezulta din reactie, astfel ca energia de spin nu este niciodata libera pe distante mari, in asa fel incat sa poata fi pusa in evidenta prin alte mijloace. Cat priveste sarcina electrica, sarcina leptonica, sarcina barionica, banuiesc ca au un mecanism comun, si ca fiind forme de interconexiune, respectiv interactiune intre particule, stau la baza modului de organizare a materiei, alaturi de "sarcina gravitationala".

Virgil de ce crezi ca electronul formeaza sau poate fi localizat intr-un ,,nor'' care inconjura nucleul unui atom!

Daca analizam emisiunile laser, observam ca frecventa undei emise reprezinta chiar diferenta frecventei de rotatie a electronilor pe cele doua orbite pe care se face saltul acestora in timpul pompajului, si apoi revenirea pe orbita initiala. M-am exprimat cu "orbita" si nu cu "orbital", pentru simplificarea discutiei. Orbitalul insasi reprezinta locatia statistica a electronilor in timp, iar orbita ar fi cea mai mica "diviziune" (daca se poate spune asa), a unui orbital. Ca sa fiu mai explicit orbita reprezinta traseul urmat de electron intr-un timp de 10^-16 secunde, iar orbitalul reprezinta locul geometric al orbitelor intr-un timp de,.. sa spunem 10^-10 secunde, adica dupa ce electronul a parcurs un milion de traiectorii complete. Electronul nefiind insa, un obiect solid, ci doar un nor de stringuri in continua miscare reprezentat de o functie de unda, este imposibil de localizat ca entitate, si de aceia se recomanda expresia de orbital. De altfel este greu de presupus, din motive de simetrie, ca ansamblul nucleu electron, ar sta nemiscat ca un obiect solid, in conditiile unui spatiu neutru.
Nu in ultimul rand, amintesc despre egalitatea de necontestat dintre forta de atractie Coulombiana dintre electron si nucleu, cu forta de respingere centrifuga datorata masei electronului care se roteste pe orbita. Desi modelul planetar al atomului este depasit, nimeni nu poate afirma ca nu exista o forta de interactiune intre nucleu si electron, si opus acesteia, o forta de echilibru, pe care o numim centrifuga. Desigur acest model planetar este intuitiv.
In realitate cred ca electronul nu exista ca particula in interiorul atomului, ci doar ca un manunchi de unde lipsite de masa, care se rotesc, fara sa existe nici forte de atractie, nici forte de respingere. Insa nimeni nu poate spune cu exactitate ce reprezinta atomul "in vivo" inainte de a fi descompus in nucleu si electroni.
Cred ca ecuatia lui Schrodinger completata cu teoria lui De Broglie despre electron, ne furnizeaza suficiente informatii despre atom, ca totusi sa avem o imagine mai aproape de adevar a acestuia.

De ce este necesara energia minima de 0.511 Mev, a fiecarei din cele doua cuante, pentru a da nastere unei perechi electron-pozitron?
Pentru aceasta trebuie sa studiem aspectul acestor cuante, comparativ cu altele cu o energie mai scazuta.
In poza de mai jos ne imaginam un foton de o energie sub pragul de 0.511Mev. Se observa ca apare un unghi alfa dat de tangenta in punctul de inflexiune al sinusoidei cu normala pe directia de propagare a fotonului.

In aceasta a doua poza am reprezentat grafic un foton cu energia peste 0.511 Mev. Din aceasta poza rezulta unghiul alfa cu mult mai mic, panta cresterii campului fiind mult mai abrupta.



Deci nasterea perechii electron-pozitron presupune atat o dublare a intensitatii campului electromagnetic, cat si o panta mai abrupta a cresterii acestuia.