Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 3)

virgil_48 a scris:O dau usurel la intors baietii! Câmpul este format din PARTICULE!

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:O dau usurel la intors baietii! Câmpul este format din PARTICULE!

Nu uita că particulele purtătoare de forţă au şi o componentă ondulatorie. Această componentă reprezintă tocmai manifestarea câmpului respectiv.

  Influenţa lunisolară anormală s-a manifestat în mod egal sub forma unei perturbaţii remarcabile a mişcării pendulului paraconic (având toate aparenţele unui efect de ecranare) pe durata eclipsei totale de Soare din 30 iunie 1954. Planul de oscilaţie a pendulului paraconic s-a deplasat în jurul a 15 grade centesimale în momentul eclipsei, fig. 11. Forţele puse în joc sunt de ordinul de mărime corespunzătoare efectului Foucault. În esenţă, acestea au fost rezultatele experimentelor lui Maurice Allais. Acest efect asupra mişcării pendulului pe durata eclipsei este cunoscut sub numele de ”efectul Allais” sau ”efectul de eclipsă”.În anul 1958, la Institutul Politehnic din Paris, Maurice Allais a spus că experienţele sale obligă să se creadă că asupra gravitaţiei acţionează anumite forţe necunoscute. După părerea lui Allais, deviaţiile observate nu pot fi explicate prin nici una din teoriile existente ale gravitaţiei [1]. În Romania, la Universitatea din Iaşi, în timpul eclipsei din 15 februarie 1961 a fost urmărită cu mare acurateţe mişcarea unui pendul Foucault. Lungimea pendulului era de 25,008 m iar greutatea corpului sferic de pendulare era de 5,5 kg. Elipsa a început la 8h 49m 3s şi s-a terminat la 11 h 16 min. 50 s. “La acest moment un fapt surprinzator s-a manifestat, pendulul a avut o perturbaţie descriind o elipsă a cărei axă mare devia în raport cu planul iniţial cu aproximativ 15o. Excentricitatea elipsei era de o,18. La sfîrşitul eclipsei pendulul a continuat să menţină oscilaţia eliptică, dar axa mare s-a apropiat rapid de planul iniţial” (Jeverdan, G.T. et al; Experiments Using the Foucault Pendulum during the Solar Eclipse of 15 February, 1961.” Biblical Astronomer. 1:18, Winter 1981.).

Razvan a scris:Şi cine extrage "presiunea" dintre corpuri în cazul FOIP? Şi dacă este extrasă cumva, unde se duce?

Razvan a scris:Bun, am înţeles, dar particulele FOIP preexistente între corpuri cum dispar şi rămân doar cele externe? Asta nu înţeleg eu!
Între corpuri nu avem iniţial şi acolo particule FOIP, din moment ce FOIP-ul este omniprezent?

Razvan a scris:Corpurile produc obturare totală pentru FOIP-ul extern doar pe direcţia ce le uneşte. În acelaşi timp, între ele există tot timpul particule FOIP, indiferent cu ce viteză presupui că s-ar deplasa acestea.

Nu e ca la forţa Casimir, unde pentru distanţe mici între plăci, lungimile de undă ale particulelor virtuale externe depăşesc ca mărime lungimile de undă ale particulelor virtuale dintre plăci. În cazul FOIP înţeleg că vorbim de particule reale, care cedează impuls corpurilor.
Dacă ar fi aşa, ar însemna ca FOIP să aibe efect doar pentru distanţe foarte scurte.

Conform desenului din Wiki, pentru efectul să fie cel descris, ar trebui ca FOIP să se manifeste doar pe direcţiile ortogonale prezentate în schiţă; ca un fel de grilă rectangulară. Dacă avem şi direcţii oblice, întotdeauna va exista o cantitate constantă de particule FOIP şi între corpuri, egală ca valoare cu cantitatea exterioară direcţiei ce le uneşte. Deci corpurile ar sta pe loc unul faţă de altul, fără să mai apară nicio diferenţă de presiune, deci nici forţă de împingere!

virgil_48 a scris:Nu accept "obturare totala" fiindca nu stiu cat de penetrante sunt particulele FOIP,

virgil_48 a scris:Nu pot face comparatii cu efectul Casimir,....

Deocamdata nu vad motivul pentru care efectul de impingere al FOIP nu s-ar manifesta la distante mari, din cauze care nu-i apartin....

Obturarea partiala produce rarefierea sau incetinirea FOIP care iese.
Obturarea totala, retine complet particulele,

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Nu accept "obturare totala" fiindca nu stiu cat de penetrante sunt particulele FOIP,

Păi atunci despre ce tot vorbim? Fii consecvent cu propria-ţi ipoteză şi conturează de la bun început nişte caracteristici FOIP!

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Nu pot face comparatii cu efectul Casimir,....

Eu tocmai le-am făcut şi n-am avut nicio reţinere!

Razvan a scris:

Deocamdata nu vad motivul pentru care efectul de impingere al FOIP nu s-ar manifesta la distante mari, din cauze care nu-i apartin....

Motivul este întocmai cel descris de mine în mesajul anterior!

Razvan a scris:

Obturarea partiala produce rarefierea sau incetinirea FOIP care iese.
Obturarea totala, retine complet particulele,

De ce ar fi aşa? FOIP acţionează preferenţial? Iar la început ai scris că "Nu accept "obturare totala" fiindca nu stiu cat de penetrante sunt particulele FOIP"... cum rămâne până la urmă?

virgil_48 a scris: Am scris mereu ca FOIP este
obturat partial sau total de corpuri,[dar] din cauza ca el si componența
lui sunt deocamdata ipotetice, nu pot face pronosticuri care este
diagrama capacitatii de penetrare a particulelor sale.

Dece te incordezi asa, crezi ca sunt cei de la NASA pe urmele noastre?

Razvan a scris:
1. Ai zis că nu "accept obturare '[TOTALA]", deoarece "nu ştiu cât de penetrante sunt particulele FOIP". Te rog să defineşti într-un fel puterea lor de penetrare, ca să putem stabili impulsul cedat corpurilor. Că dacă trec precum neutrinii prin materie, ca prin brânză, e clar că impulsul cedat va fi aproape zero.

3. De ce te aştepţi la comportări diverse asupra aceloraşi particule FOIP? Care sunt factorii ce determină comportarea diferită a FOIP?

Razvan a scris:Nu, domnul meu, nu merge aşa! Dacă e să dezbatem acest subiect, vorbim cu argumente şi cu contraargumente.
De exemplu, îmi pare mai potrivit termenul de "obturare maximă" faţă de cel de "obturare totală".

2. La repezeală, despre efectul Casimir, îţi pot oferi un link în limba română: https://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_Casimir

Efectul Casimir, efect al mecanicii cuantice, a fost prezis de Hendrik Casimir și Dirk Polder în 1946 și verificat experimental în 1958 de Marcus Spaarnay.
. . . . .
Dacă se așază o pereche de plăci metalice paralele, foarte aproape una de cealaltă, în spațiu vid prin care se deplasează felurite radiații cu diferite lungimi de undă, efectul lor este o ușoară reducere a lungimilor de undă care se potrivesc între plăci, față de numărul lungimilor de undă din afară. Înseamnă că densitatea de energie a fluctuațiilor stării fundamentale dintre plăci, deși tot infinită, este mai mică decât densitatea de energie din afara lor cu o cantitate finită. Această diferență dintre densitățile de energie dă naștere unei forțe care împinge cele două plăci UNA SPRE ALTA, forță observată experimental.

virgil_48 a scris:Păi asta inseamna ca esti de acord cu mine!? Pentru ce ne contazicem?

Este extrem de interesant cum au stabilit ca acest efect produce
impingere iar atractia magnetica(de exemplu) este atractie. El
tot tendinta de apropiere genereaza!

. . . . .  În România, teoria gravitovortexului propusă de I.N.Popescu (1982) lărgeşte sfera de cuprindere a actualei teorii a gravitaţiei (prin includerea unei forţe suplimentare de natură electrică) fără a-şi propune în mod explicit să explice ,, adevărata” cauză a gravitaţiei. Teoria electricităţii (deşi a fost scutită de incertitudinile şi disputele mai mult sau mai puţin filozofice care au marcat teoria gravitaţiei la sfârşitul secolului al XIX-lea) a trebuit să facă faţă, totuşi, unor numeroase stări de criză determinate de noile rezultate a unor experimente din ce în ce mai precise şi mai specifice, care au impus reevaluări majore ale vechilor reprezentări şi elaborarea a fel de fel de mecanisme specifice inventate special pentru ,,salvarea fenomenelor”. Ieşirea din acest impas s-a făcut pe o cale pe cât de originală, pe atât de semnificativă: s-a renunţat anume la orice explicare cauzală, figurativă, a fenomenelor, creându-se un formalism matematic detaşat de orice reprezentare fizică concretă, care operează la scară largă cu metodele statistice şi probabilistice. Această direcţie modernă de dezvoltare a teoriei electricităţii a ajuns în zilele noastre într-un nou impas major, fiind net depăşită de rezultatele experimentale de ne interpretat din domeniul micro şi macrocosmosului [9]. Astfel s-a ajuns în situaţia ca din ce în ce mai mulţi cercetători să fie puşi în situaţia, similară lui Maurice Allais , să reclame reconsiderarea legilor gravitaţiei în special, şi a legilor fizicii micro şi macrocosmosului, în general.

Bordan a scris:Eu îți spun sincer, virgil_48, că pe mine personal mă depășește teoria asta a ta, de aia nici n-am zis nimic până acuma.
Eu nu zic că e imposibil să existe așa ceva, dar e imposibil, după sistemul meu de aprecieri, ca să-mi dau seama unde și cum ar fi posibil așa ceva, că pe Pământ nu cred că sunt șanse.
PS. Dacă vrei șterg și mesajul ăsta, să nu poluez degeaba topicul!

Adrian Gheorghe a scris:Virgil_48!
In teoria imaginata de dumneata ai si unele argumentari matematice? Ai dedus cumva proprietati ale acestei fluid? Are densitate, viteza, debit?

Tu operezi cu un eter inert, care este atras de corpuri.
In modelul tau, elmentul activ este masa corpurilor, nu eterul.