Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor.(secţiunea 3)

Rezumarea primului mesaj :

Subiectul iniţial a fost scindat automat datorită lungimii exagerate, iar acest topic provine după „ultimul mesaj din topicul anterior”.


Bine, adevarul e ca nici nu-i foarte relevant daca trage sau impinge. Important e ca cade.

virgil a scris:
Si, ai dezvoltat o teorie? ceva relatii matematice?

O teorie poate am dezvoltat. Prea mult. Pe toate aceste
sectiuni si topice, care ar trebui distilate de vreo 3 ori.
Exista o idee conducatoare  si multe argumente, dar eu
singur nu am sansa sa le sistematizez intr-o forma care
sa poata fi prezentata.
Pe forumul Scientia.ro am prezentat o singura relatie
matematica, evident elementara, fiindca atat mi-a permis
fizica mea. Din aceea rezulta ca materia difuza din Univers,
produce aceeasi franare(infima) corpurilor, daca se afla in
repaus, sau in miscare similara FOIP. Cum ar fi eterul inert
sau eterul dinamic. Pe acest topic am enuntat-o, fiindca
de demonstrat poate oricine.
Daca ai fi citit topicul de la inceput, ai fi stiut ca sunt in
cautarea unei persoane cu pregatire corespunzatoare, care
sa preia lupta, singur sau cu vreo echipa. Daca se va gasi
cineva, ma astept sa fie unul care stie limba romana.

Am inceput cu acest raspuns o etapa care eu o consider demitizarea
organizata a conservativitatii campului gravitational.
Pentru asta este nevoie sa dovedesti ca miscarea orbitala produce
lucru mecanic, "integrala virusarii " este falsa, iar campul gravitational,
daca ar exista dupa modelul actual, s-ar epuiza.

O nava cosmica de masa M, cu posibilitate de autopropulsie, forma sferica,
circuland in spatiul liber(inafara oricarui camp), are doua miscari care
se suprapun:
1 . Una inertiala, rectilinie, cu viteza initiala V₁.
2 . Una determinata de propulsia proprie, care se poate produce in orice
directive, inclusiv pe directia miscarii inertiale.
Miscarea inertiala nu produce lucru mecanic.
Miscarea produsa de propulsia proprie, indiferent ce directie are, produce
lucru mecanic.
Considerand propulsia o actiune constanata a fortei F, lucrul mecanic
produs este:
                  Lm = forta x deplasarea = F x T x V/2  
T este timpul cat actioneaza propulsia, iar V este cresterea vitezei produsa
de ea. Formula este valabila pentru orice directie s-ar produce propulsia,
inclusiv pentru directia miscarii inertiale, unde formula devine:
                  Lm = F x T x (V₂ - V₁) /2
De aici rezulta ca la orice abatere de la miscarea inertial-rectilinie, nava
produce lucru mecanic, deci consum de energie.
Daca forta F nu este produsa de propulsia navei ci este o atractie-impingere
exterioara, concluzia este aceeasi. Orice forta care actioneaza asupra unui
corp din spatiu produce lucru mecanic si consuma energie, deci sursa ei se
epuizeaza. Asta se intampla numai in cazul modelului eronat al campului
gravitational, pretins conservativ, si nu in realitate.
Daca afirmatiile mele jignitoare la adresa acestei "bijuterii a fizicii" care este
teoria campurilor vor mai atrage ceva replici, va spun ca probabil le-am
auzit pe toate, complicate, inflorite si docte, ca sa taie avantul oricarei
critici. Prefer sa-mi spuna cineva ce gresesc eu. Banuiesc ca se poate
corecta. Ii multumesc celui care accepta aceasta varianta de discutie.
l

Constat ca este mai usor sa argumentezi impotriva unui raspuns
prezentand ideile alternative din manuale si cursuri, decat sa
arati concret ce este gresit in acel raspuns, in baza celei mai
elementare fizici. Daca voi continua fara sa fi primit o replica in
acest fel, va faceti complici la devierea mea! Cei care stiu despre
ce este vorba.
Unde esti tu Gendibal !?

virgil_48 a scris:
Daca forta F nu este produsa de propulsia navei ci este o atractie-impingere
exterioara, concluzia este aceeasi. Orice forta care actioneaza asupra unui
corp din spatiu produce lucru mecanic si consuma energie, deci sursa ei se
epuizeaza. Asta se intampla numai in cazul modelului eronat al campului
gravitational, pretins conservativ, si nu in realitate.

CORECTEZ(adica ma cert iar cu mine!):
Asta se intampla si in cazul modelului eronat al campului
gravitational, pretins conservativ, dar nu in realitate.

P.S. Cine dovedeste cu argumente elementare, ca ce am scris despre
miscarea compusa in ultimele raspunsuri este gresit, il trec pe lista
de prieteni!

Daca nava cosmica sferica din partea (1), ce parcurge un traseu
rectiliniu-inertial in spatiul liber,
in punctul A, porneste un motor care produce propulsie pe o
directie perpendiculara pe directia initiala,
iar motorul functioneaza un timp T, dupa care nava ajunge in
punctul B,
intre punctele A si B, nava a descris o traiectorie curba, mai
precis parabolica,
iar din punctul B, ea isi continua drumul pe un traseu rectiliniu
inertial, tangent in punctul B la curba descrisa pana acolo.
Punctul B se afla la distanta S de axa traseului initial, pe care
nava l-a parasit.
Dupa punctul B, nava si-a reluat deplasarea inertial-rectilinie
fara o contributie a propulsiei, la un anumit unghi fata de traseul
initial.
Lucrul mecanic produs de forta de propulsie F, in timpul T, este
                   Lm = F x S
Impulsul initial(si viteza navei), au ramas aceleasi daca nu tii
seama de cantitatea de combustibil consumata, sau daca nava
are motoare EmDrive.
Se constata usor ca in spatiul liber, parcurgerea unui traseu curb,
produce lucru mecanic si consuma energie, lucru admis destul de
greu la începutul topicului.

P.S. Daca cineva cu oarecare indemanare la desenatul pe calculator
(care mie imi lipseste), este dispus sa transforme textul in desen, il
trec si pe el pe lista de prieteni. Inca mai este loc!      

Schita de mai sus constituie o detaliere a celor scrise in raspunsul
anterior, este vorba de traiectoria unui corp care se deplaseaza in
spatiul liber,in lipsa oricarei gravitatii, sub influenta inertiei proprii.
Intre punctele A si B este impins de o forta F perpendiculara pe
directia miscarii inertiale, care produce deplasarea dS.
   F x dS = Lm
adica forta aceea produce lucru mecanic. Nu este o forta identica
cu atractia-impingerea gravitationala fiindca nu este orientata
spre un singur punct, ca in cazul gravitatiei, ci este mereu paralela
cu o directie. Dar este o situatie similara, din care rezulta ca la
modificarea unei directii de deplasare inertial-rectilinii se produce
lucru mecanic.

Topicul "Mecanica FOIP si actiunea acestuia asupra corpurilor", cuprinde
pana acum 3 sectiuni si a fost divizat din motive tehnice.
Sectiunea 1, inaugurata la 04. dec. 2013 , incepe aici(1)
Sectiunea  2, incepe la data 05. mai. 2014, aici(2)
Sectiunea 3, incepe la data 03. apr. 2015, aici(3)

Nu cred ca voi fi eu cel ce va elabora formula deplasarii radiale care
o produce atractia-împingerea gravitationala. Este vorba despre
deplasarea intre punctul de pe tangenta si cel de pe cerc, C - B.
Daca schita care v-o amintiti, postata de Abel cu aceasta adresa
https://2img.net/r/ihimizer/img401/9157/km83.png[/img][/url]
va disparea complet de pe topic, voi incerca sa fac alta.
Ca orbitarea este o miscare compusa asa cum am scris, nu mai
poate fi pus la indoiala. Cineva care poseda cunostintele necesare
de analiza matematica si geometrie analitica combinând cu formula
lui Newton, poate determina deplasarea permanenta care se produce
la parcurgere unei orbite de catre un corp. Ca sa nu mai revina
discutia la"neintelegerile" de la începutul topicului, precizez ca este
vorba de deplasarea pe care o neaga teoria campurilor si "integrala
virusarii," atunci când afirma ca la orbitare nu se produce lucru
mecanic si nu se consuma energie. De unde au scos si atributul de
conservativ al campului, care este fals, iar modelul miscarii in
camp central este gresit. Argumentul Orbitarea - o miscare compusa,
poate fi inteles si preluat de orice cunoscator de mecanica superioara,
pentru reabilitarea adevarului. Daca nu se incumeta inca nimeni sa o
faca public, vor fi cativa care lucreaza la asta. Curaj, oameni buni, ce
va pot face mai mult decat sa va viruseze si calculatoarele !?

https://2img.net/r/ihimizer/img401/9157/km83.png
https://2img.net/r/ihimizer/img401/9157/km83.png[/img][/url]
Primul link deschide imaginea Schita lui Abel despre care a fost vorba
in raspunsul precedent.
A cauta formula lucrului mecanic care se produce la orbitarea unei
planete de catre un corp, este un efort inutil. Inseamna sa dovedesti
cu certitudine ca potentialul gravitational, ceva care nu exista, se
consuma ! Daca voi reusi din intamplare sa o determin ulterior am
sa o prezint. Dar faptul ca dupa modelul actual al campului, la orbitare
se produce totusi lucru mecanic, mai poate fi pus la indoiala numai de
cei ce nu au citit cu atentie ultima pagina.
Imi pare rau ca sustinatorii convinsi ai teoriei campurilor au abandonat
subiectul. Poate este incomod.

Considerând un corp care se misca pe o traiectorie inertial-rectilinie
in spatiul liber, lipsit de gravitatie;
Care de la un anumit moment este actionat de o forta exterioara sau
produsa de motarele sale;
Forta aceea produce lucru mecanic de doua feluri:
1. Daca este aplicata pe directia miscarii inertiale a corpului, are loc
modificarea vitezei initiale. Formula lucrului mecanic produs in
timpul cat actioneaza forta, se afla la raspunsul (1)
          Lm = F x T x (V₂ - V₁) /2
2. Daca forta este aplicata perpendicular pe directia miscarii inertiale,
ca in schita de la raspunsul (3). In primul moment are loc numai o
modificare a directiei miscarii, lucrul mecanic produs de forta se
acumuleaza in schimbarea de directie. Banuiesc ca acest segment al
lucrului mecanic este cunoscut si cineva mai fizician decat mine ar
putea sa-l prezinte. Schimbarea de directie produce lucru mecanic.
In continuare, in cazul din schita (3) situatiile de la pct. 1 si 2 de mai
sus se combina, lucrul mecanic produs fiind o suma a celor doua.
Daca forta care actioneaza corpul capata caracteristica unei forte
centrale, cum ar fi gravitatia sau autopropulsia controlata, atunci
lucrul mecanic se produce numai ca la pct. 2. Forta este rectangulara
fata de traiectoria circulara(eliptica) dar lucrul mecanic se produce
permanent datorita schimbarii de directie.

virgil_48 a scris: Banuiesc ca acest segment al
lucrului mecanic este cunoscut si cineva mai fizician decat mine ar
putea sa-l prezinte.

Doar o idee. Calculeaza-l vectorial. Vezi si situatia unei sonde spatiale care se deplaseaza liniar pana in momentul cand aceasta intra in campul gravitational a unei planete. Schimbarea de directie imprima un impuls. Exemplul de mai sus poate fi prezentat si cu ajutorul unor magneti permanenti . Deschid pe acest subiect un nou topic.

Orbitarea - o miscare compusa(2)
Mesaj Scris de virgil_48 la data de Joi 03 Sept 2015, 08:25

Daca nava cosmica sferica din partea (1), ce parcurge un traseu
rectiliniu-inertial in spatiul liber,
in punctul A, porneste un motor care produce propulsie pe o
directie perpendiculara pe directia initiala,
iar motorul functioneaza un timp T, dupa care nava ajunge in
punctul B,
intre punctele A si B, nava a descris o traiectorie curba, mai
precis parabolica,
iar din punctul B, ea isi continua drumul pe un traseu rectiliniu
inertial, tangent in punctul B la curba descrisa pana acolo.
Punctul B se afla la distanta S de axa traseului initial, pe care
nava l-a parasit.
Dupa punctul B, nava si-a reluat deplasarea inertial-rectilinie
fara o contributie a propulsiei, la un anumit unghi fata de traseul
initial.
Lucrul mecanic produs de forta de propulsie F, in timpul T, este
                  Lm = F x S       . . . . . .                

Fata de ce am scris ulterior la pct (5), lucrul mecanic anuntat aici,
este incomplet. Pentru o miscare in spatiul liber, sub influenta
unei forte ce se mentine paralela cu o directie, ca in figura de la
pct. (3) lucrul mecanic are doua surse:
- Schimbarea de directie pe distanta A - B, care banuiesc ca este
data de unghiul dintre tangentele in cele doua puncte. Formula
lucrului mecanic produs astfel, isi asteapta inca un descoperitor!
- Modificarea(cresterea) vitezei masei care produce lucru mecanic,
conform formulei care am repetat-o si mi se pare sigura.

In cazul unei miscari orbitale stabile, pe care o consider in mod provizoriu
circulara, viteza cu care corpul parcurge traiectoria este constanta.
Tot lucrul mecanic care se produce din cauza iesirii corpului din traiectoria
inertial-rectilinie se acumuleaza in schimbarea permanenta de directie.
Daca orice forta aplicata unui corp care se deplseaza inertial, produce
lucru mecanic, nu exista nici un motiv ca in acest caz sa nu se produca.
Acest fenomen poate fi numai consecinta intrarii corpului sub influenta unei
forte centrale, cum ar fi atractia-impingerea gravitationala sau propulsia
controlata(cea care obtine acelasi efect).



Este urmat de topicul „Offtopic cu probleme privind aselenizarea”.

Determinarea formulei lucrului mecanic care se produce la o orbitare
circulara, cea care ar dovedi ca la orbitare se consuma energie si care
a indepartat toti fizicienii de acest topic, este totusi la un pas distanta.
Numai marimea deplasarii permanente care se produce spre centru,
in lungul razei a ramas de determinat, forta de atractie-impingere o
stim, inmultirea lor da marimea lucrului mecanic produs, eventual la
o orbitare sau pe unitatea de parcurs.
Am abordat aceasta deplasare, dintre punctele C si B(nu mai aduc
schita lui Abel din nou) in doua feluri:
  Ar putea fi o caracteristica geometrica a cercurilor. La un cerc mic,
aceasta deplasare ar fi mai mare pe unitatea de lungime a cercului
dar mai mica pe lungimea totala. M-am gandit ca ar putea fi si o
constanta pentru toate cercurile, cum este pi. Desi am abordat problema
astfel, pare ca numai geometria(in plan) nu da raspunsul necesar.
Asta nu inseamna ca cineva tare la geometrie, n-ar putea ajunge la
alta concluzie.
  Ar putea fi o caracteristica a orbitarii, asa cum am abordat-o ca
miscare compusa. Miscarea intre punctele A si C este inertial rectilinie.
Miscarea intre punctele C si B este in orice moment determinata de
atractia-impingerea gravitationala si dureaza acelasi timp ca si cea
precedenta. Se ia in considerare intervalul dT luat in calcul pentru
cele doua miscari. Acesta(dT), determina pe orbita-cerc un unghi AOB
care este dublu fata de unghiul CAB, iar AC x tg CAB = CB. Rezulta o
ecuatie din care ar putea rezulta un anumit segment CB. Acestea,
cumulate pe toata lungimea orbitei ar putea da o constanta, a orbitei
nu a cercului.
Presimt ca nu va incerca nimeni sa mi-o ia inainte, nici acum, desi eu
pentru asta am scris!
Mentionez iar ca acest consum de energie la orbitare, rezulta pentru
modelul actual al campului gravitational fiindca este eronat. Au facut
eforturi disperate sa crediteze campul cu proprietatea hoax numita
conservativitate, pentru a-i conferi o oarecare credibilitate.

Legea atractiei universale contine numai 3 variabile: M, m si D(sau r),
dar ea include si alte marimi invariabile pentru un caz dat.
V, viteza de orbitare; L, lungimea orbitei; T, timpul de parcurgere
al unei orbite complete. Toate acestea sunt determinate. Constanta
atractiei universale(K), participa la calcul dar nu intra in discutie.
In acest raspuns este vorba numai despre o orbita circulara.
Nu am scris aici pentru cei care stiau deja, ci pentru mine, ca sa nu
uit !

Daca intelege cineva:
  Orbitarea, deci gravitarea se poate explica in termenii simpli ai
fizicii elementare ca o miscare compusa, ca in aceasta pagina.
  Pentru ce mai este nevoie de alta explicatie complicata, cu
aspecte trase de păr, ma refer la miscarea in camp central, care
se mai si contrazice singura. Ma refer la conservativitate.
 Eu nu pot sa cred ca orbiterea ca miscare compusa, nu a fost
cunoscuta inaintea teoriei campurilor. Este prea evidenta, dar
este ignorata intentionat.
 Atunci ce forta uriasa a produs aceasta falsificare si dece?
 Cum de majoritatea oamenilor de stiinta au inghitit galusca si
nu zic nimic?

virgil_48 a scris:Legea atractiei universale contine numai 3 variabile: M, m si D(sau r),
dar ea include si alte marimi invariabile pentru un caz dat.
V, viteza de orbitare; L, lungimea orbitei; T, timpul de parcurgere
al unei orbite complete. Toate acestea sunt determinate.

Este surprinzator ca 3 parametri  variabili determina alti  4.
Fiindca nu sunt numai V, L si T, in citat l-am omis chiar pe F,
forta de atractie-impingere gravitationala.
Si mai este cu siguranta deplasarea transversala Dt, adica
abaterea de la traiectoria inertial rectilinie(segmentul CB),
care genereaza o cantitate de lucru mecanic la orbitare, Lm.
Iar Lm este expresia energiei E, cu care s-ar consuma
potentialul campului la orbitare, daca modelul lui nu ar fi
falsificat cu notiunea conservativitate.
Prin urmare, este de asteptat ca cei 3 parametri, M, m si D
sa determine complet alti 7: V, L, T, F, Dt, Lm si E.
Pana atunci, daca nu doriti sa participati, mai vizionati desene
animate! Regia...!

virgil_48 a scris:
Am abordat aceasta deplasare, dintre punctele C si B. . . .  in doua feluri:
  Ar putea fi o caracteristica geometrica a cercurilor. La un cerc mic,
aceasta deplasare ar fi mai mare pe unitatea de lungime a cercului
dar mai mica pe lungimea totala. M-am gandit ca ar putea fi si o
constanta pentru toate cercurile, cum este pi. Desi am abordat problema
astfel, pare ca numai geometria(in plan) nu da raspunsul necesar.
Asta nu inseamna ca cineva tare la geometrie, n-ar putea ajunge la
alta concluzie.

Dau acum si link la Schita lui Abel
si va prezint o concluzie provizorie:
Intr-adevar, abaterea transversala fata de traiectoria inertial-rectilinie
care se petrece la orbitare, intre punctele C si B, care este cauza
lucrului mecanic ce se produce la orbitare, nu este o caracteristica
geometrica a cercului. Daca cercul este divizat in (360 de) segmente
egale si le consideri pe toate ca reprezinta miscare compusa conf.
acesutui topic, suma segmentelor AB fiind miscarea aparenta de
orbitare circulara, atunci suma deplasarilor transversale are
urmatoarea expresie:
     S_CB = L x tg CAB
Aceasta suma nu este o constanata fiindca  unghiul CAB = AOB / 2, poate
fi mai mare sau mai mic, lafel si tangenta lui. Suma care poate fi
deplasarea transversala, se afla printre cele date de aceasta relatie,
dar pentru un anumit unghi CAB, pe care presupun ca am sa-l obtin
prin introducerea in calcul a formulei lui Newton.
Unghiurile AOB mai mari de 2 grade nu le iau in considerare. Daca a
urmarit cineva, intelege dece.

Ar fi foarte corect ce afirmi tu, dacă deplasarea s-ar face de la A la C şi apoi la B. Din păcate, deplasarea se face doar pe cerc, între A şi B.  Indiferent cât de mici alegi deplasările, acestea vor fi arce de cerc, nu segmente de dreaptă.

Razvan a scris:. . . . . , deplasarea se face doar pe cerc, între A şi B.  Indiferent cât de mici alegi deplasările, acestea vor fi arce de cerc, nu segmente de dreaptă.

Asta este adevarat! Dar miscarea aceea pe cerc este compusa, compunerea
miscarilor este un domeniu cunoscut, doua miscari rectilinii, fiecare cu
legea ei, pot da o miscare curba, dupa cum am aratat la pct. (3). Si
miscarea circulara poate fi produsa astfel, nu cred nici mort ca tu nu
ai inteles dar reiei argumentele perimate de anul trecut. Tie nu iti pare
rau ca nu participi la o incercare interesanta ? Ce te obliga sa te faci
ca nu pricepi ?

virgil_48 a scris:Dar miscarea aceea pe cerc este compusa,...

Nu, este o mişcare circulară. Mişcarea compusă reprezintă mişcarea unui punct material în raport cu un reper, care la rândul lui se deplasează faţă de alt reper, prin raportarea mişcării punctului material faţă de reperul cel din urmă.

Razvan a scris:

virgil_48 a scris:Dar miscarea aceea pe cerc este compusa,...

Nu, este o mişcare circulară. Mişcarea compusă reprezintă mişcarea unui punct material în raport cu un reper, care la rândul lui se deplasează faţă de alt reper, prin raportarea mişcării punctului material faţă de reperul cel din urmă.

Aici ai ratat un capitol din mecanica. Pot avea amandoua
componente ale miscarii acelasi sistem de referinta, asa
cum foarte simplu si usor de inteles am prezentat eu.
Imi pare rau daca nu-ti poti insusi ideea. Daca ai renunta
la principiul "nu se poate", ai intelege repede, fiindca este
evident.

virgil_48 a scris:. . . . .  Daca cercul este divizat in (360 de) segmente
egale si le consideri pe toate ca reprezinta miscare compusa conf.
acesutui topic, suma segmentelor AB fiind miscarea aparenta de
orbitare circulara, . . . . .

Nu stiu pana când intelegerea gresita a compunerii miscarii orbitale
va mai produce un subiect de discutii.
Miscarea orbitala este produsa simultan de doua cauze:
  Inertia rectilinie a masei m
  O forta centrala de atractie-impingere produsa in apropierea unei
mase M, pe care masa m o intalneste in evolutia sa prin spatiu.
Când se produce aceasta intalnire, traiectoria rectilinie a masei m
se curbeaza, iar in anumite conditii poate deveni o curba inchisa.
Cele doua componente ale miscarii nu se vad si nu se petrec separat,
ele se contopesc in miscarea orbitala, ca devierea unui proiectil de
catre o pala de vant. Corpul m nu parcurge segmentele AC
si CB ci numai segmentul de cerc AB. Disocierea propusa de mine
are numai scopul de a detalia fenomenul, pentru intelegere.
Daca un fenomen paranormal al produce disparitia masei M, masa
m si-ar continua miscarea inertial rectilinie pe tangenta din ultimul
punct al orbitei.

Cu asta toți suntem de acord. Care-i, totuși, problema?

Abel Cavaşi a scris:Cu asta toți suntem de acord. Care-i, totuși, problema?

Nu cred!
Cei care sustin teoria campurilor si miscarea in camp central nu
pot fi de acord, fiindca acestea nu mai au justificare. Pentru ce
mai inveti teorii sofisticate când ai la dispozitie fizica elementara?
Numai ca sa te poata aburi cu integrala virusarii, proprietatea
numita conservativitate si modelul lor gresit?
Da la deseuri gama de fantezii cu geodezicele, echipotentialele si
curbarea spatiului, apoi intreaba-te ce a ramas din TRG.

Că nu crezi e una, să demonstrezi e alta. Mă tem că nu înțelegi ce spun ceilalți și interpretezi greșit. Cel puțin eu ți-am spus că sunt de acord (în limitele Fizicii actuale, desigur, că în Fizica elicoidală corpurile merg pe elice din inerție). Sunt de acord că dacă eliberezi un corp pe traiectoria lui curbilinie, va urma dreapta tangentă în acel punct. 

Dar nu uita că acea dreaptă o parcurge FĂRĂ forță. Traiectoria curbilinie este urmată doar atunci când există o componentă PERPENDICULARĂ pe acea tangentă.

Abel Cavaşi a scris:Că nu crezi e una, să demonstrezi e alta. Mă tem că nu înțelegi ce spun ceilalți și interpretezi greșit. Cel puțin eu ți-am spus că sunt de acord (în limitele Fizicii actuale, desigur, că în Fizica elicoidală corpurile merg pe elice din inerție). Sunt de acord că dacă eliberezi un corp pe traiectoria lui curbilinie, va urma dreapta tangentă în acel punct. 

Dar nu uita că acea dreaptă o parcurge FĂRĂ forță. Traiectoria curbilinie este urmată doar atunci când există o componentă PERPENDICULARĂ pe acea tangentă.

Ce anume consideri ca nu inteleg sau interpretez gresit?  Ultimul
paragraf este "busola" acestui topic. Daca ai observat ca ai gasit
aspecte pe care le sustin si care contravin fizicii elementare(nu
si teoriei campurilor), sunt aici ca sa dau explicatii. Tie sau altora.
Mi-ati fi de real ajutor cu citate care sa nu fie scoase din context!

P.S. Mereu am considerat ca integrala virusarii nu face
parte din fizica elementara, ci a fost elaborata in folosul teoriei
campurilor. Si asta se poate constata usor, fiindca ignora aspectele
dinamice ale miscarii, respectiv forta centrifuga.

Se pare că nu înțelegi că toți suntem de acord cu mecanismul descris de tine mai sus. Mai rău este cu problema pe care o ridici în legătură cu conservativitatea câmpului gravitaţional. În rest, totul e ok.

Abel Cavaşi a scris:Se pare că nu înțelegi că toți suntem de acord cu mecanismul descris de tine mai sus. Mai rău este cu problema pe care o ridici în legătură cu conservativitatea câmpului gravitaţional. În rest, totul e ok.

Nu poti afirma ceva in numele celorlalti participanti, daca nu cumva
ati tinut un conclav in lipsa mea.
Mecanismul descris de mine, demonstreaza ca la orbitare se produce
lucru mecanic, deci se consuma energie iar aceasta provine din
asa zisul potential al campului gravitational. Mai am un pas si aflu
cat lucru mecanic se produce la o orbitare(o rotire completa), deci
cata energie se consuma din acest potential.
Odata cu asta, conservativitatea campului gravitational ramane o
gluma. Cele doua sunt strans legate. Care este problema cea rea?

N-ai ținut seama de cuvântul „PERPENDICULARĂ”. O forță perpendiculară pe traiectorie NU PRODUCE LUCRU MECANIC.

Abel Cavasi a scris:N-ai ținut seama de cuvântul „PERPENDICULARĂ”. O forță perpendiculară pe traiectorie NU PRODUCE LUCRU MECANIC.

De ce ?