Ce este FOIP?

virgil_48 a scris:Eu am presupus ca este materia prima a Universului. Adica materie cu energie in vrac, maruntita la infinit. El dezvolta materia barionica si tot el se reface prin incinerarea acesteia.

virgil_48 a scris:

virgil a scris:

virgil_48 a scris:
Probabilitatea acelor ciocniri depine foarte mult si de desimea lor.
Am scris desimea ca sa nu se confunde cu densitatea(proprie).
De exemplu, cate trec intr-o secunda printr-un mc de spatiu.
Dar eu nu m-am referit la probabilitatea coliziunilor ci la capacitatea
unor particule din ce in ce mai mici de a trece prin corpuri din ce in
ce mai usor. Adica privesc penetrarea din microunivers similar celei
din mediul nostru, ceace in principiu sustineai si tu(?)
Despre calculele tale, le iau in considerare ca informative  le acord
destula incredere si le consider utile. Dar ce se intampla in adancul
infinitului mic, va fi intotdeauna o ipoteza, la fel si precizarile cantitative.

Ceia ce nu intelegi tu este ca mai intai este campul, si apoi in acel "cuibar" se formeaza particula si chiar sistemul respectiv. Simplist vorbind, imagineaza-ti mai intai vartejul din apa, si apoi resturile materiale care se aduna in mijlocul vartejului.

Depinde de cum iti imaginezi microuniversul in spatiu, Virgil . Modelul
FOIP vede particulele in miscare cu viteza cosmica, interactiunile produse
de diverse "campuri" nefiind semnificative. Asa cum gravitatia deviaza
slab un asteroid care are viteza mare. Fara cuibare, vartejuri, vibratii sau
alte manifestari colective. Din cauza vitezei mari, particulele sunt
cvasilibere, circula inertial iar interactiunea predominanta posibila este
coliziunea/fuziunea. Este un eter dinamic.

Virgil a raspuns;
Eu as zice ca mai degraba este un eter termic la care agitatia termica imbraca valori speciale la care frecventele ajung la valori de 10^35 1/s;

Am schitat sumar pe acest topic si modul in care se conserva energia.
Modelul pe care il sustii tu este unul relativ static, in care particulele au
interactiuni permanente importante si care consuma energie.
Mi se pare ca aceste doua variante se exclud reciproc. Si probabil ca nu
vom trai noi sa aflam un verdict, chiar daca modelul tau este derivat acum
din paradigma oficiala.
Asa ca nu este vorba ca nu inteleg. Inteleg, dar consider gresit.

virgil_48 a scris:. . . . .
Depinde de cum iti imaginezi microuniversul in spatiu, Virgil . Modelul
FOIP vede particulele in miscare cu viteza cosmica, interactiunile produse
de diverse "campuri" nefiind semnificative. Asa cum gravitatia deviaza
slab un asteroid care are viteza mare. Fara cuibare, vartejuri, vibratii sau
alte manifestari colective. Din cauza vitezei mari, particulele sunt
cvasilibere, circula inertial iar interactiunea predominanta posibila este
coliziunea/fuziunea. Este un eter dinamic.

Virgil a raspuns;
Eu as zice ca mai degraba este un eter termic la care agitatia termica imbraca valori speciale la care frecventele ajung la valori de 10^35 1/s;

virgil_48 a scris:. . . . .
Daca se va dovedi ca si fuziunea poate elibera energie din materie, va fi
intr-o masura mai mica, provenita din eventuale fisiuni secundare ale
produselor fuziunii.

Mesaj Scris de virgil_48 Ieri la 16:33

curiosul a scris:
Foarte interesant, Virgil!
Prin schimbarea planului de rotație în experiment, ceea ce intervine suplimentar este acțiunea forței gravitaționale.
Ca și primă concluzie, am putea spune că comportamentul luminii este afectat de gravitație.
Aspect pe care îl menționează și relativitatea generală, de altfel.

Aspectul poate fi explicat si in paradigma FOIP. Orice particula care
circula cu viteza prin sfera gravitationala a unui corp, va suferi
efectul fluxului de impingere catre corp . Deci traiectoria sa
va fi curbata catre corp, ca si cea a asteroizilor. Particulele care
au traiectorii apropiate, pot fi capturate de corp cu efecte optice.
Aceasta trebuie sa fie si explicatia fizicii clasice, fiindca fotonii
sunt si particule. Nu ai nevoie de nici o relativitate.

Mesaj Scris de virgil_48 Joi 09 Feb 2023, 12:29

virgil a scris:
Miscarea rectilinie cat si miscarea de rotatie caracterizeaza orice foton sau orice unda electromagnetica sau gravitationala. Intrucat particulele cat si corpurile se nasc din aceste unde, miscarea inertiala este o combinatie a acestor doua forme de miscare, iar miscarea rectilinie este un caz particular si poate fi definita ca o miscare curba cu raza de curbura infinita, in timp ce miscarea de rotatie a unui corp poate fi definita ca o miscare curba cu raza de curbura zero. Si intr-un caz si in celalalt energia corpului se conserva, iar transformarea miscarii o face doar campul central conservativ. Momentul cinetic conservativ este consecinta conservarii energiei corpului prin miscarea lui combinata. Exista o corelatie intre miscarea unui corp natural (planeta) pe orbita si miscarea de rotatie in jurul axei proprii, data de relatia stabilita de mine astfel;

Despre conservarea momentului cinetic  
Argumantand cu idei, cunostinte si formule presupuse a proveni din
microcosmos in mod indirect, se poate sustine orice.
Eu m-am referit la CMC al corpurilor, din mecanica clasica, si aflat la
indemana logicii directe. Faptul ca amesteci CMC al orbitarii cu cel
al miscarii de rotatie a corpurilor si cu cel al particulelor, nu te poate
conduce spre capatul tunelului.
MC al orbitarii poate fi "conservativ" fiindca il sustine permanent din
exterior graviatia(FOIP).
Dar MC al miscarii de rotatie(in jurul unui ax) se epiuzeaza, adica
epuizeaza miscarea. N-am sa demonstrez eu asta cu formule, dar am
scris de multe ori argumentele.

5. Concluzii
  Constanta gravitațională G a fiecărui corp cosmic pe orbită este variabilă și această variabilitate este dată de (2). Pe orbită G are valoarea maximă la periheliu și valoarea minimă la afeliu. Valoarea medie G este constantă în timp pentru un sistem cosmic aflat în echilibru dinamic. G nu este fix cum prevede teoria gravitației a lui Newton și Einstein. G nu scade permanent în timp cum prevede teoria scalar-tensorială a gravitației, gravitovortexul și altele. G crește și scade cu aceeași valoare de la periheliu la afeliu și invers. G variabil se datorează faptului că toate orbitele corpurilor cosmice nu sunt circulare, sunt elipse, etc. Numai pentru o orbită circulară avem G fix. Pentru a demonstra G variabil sugerez a se face măsurători pe Pământ la periheliu și afeliu, pe Stația Spațială Internațională și pe Lună.